Test Page for the Apache Web Server on Red Hat Linux



Yüklə 314.36 Kb.
səhifə1/8
tarix02.11.2017
ölçüsü314.36 Kb.
  1   2   3   4   5   6   7   8


Acest document a fost realizat cu asistenţa financiară a Comunităţii Europene. Părerile exprimate aici reprezintă opinia Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia şi în concluzie, nu pot fi considerate în nici un caz punctul de vedere oficial al Comunităţii Europene”.

MODUL 2

INTERNET ŞI WORLD WIDE WEB. FUNDAMENTE, RESURSE, INSTRUMENTE

Lect.univ.dr. Kadar Manuella


CUPRINS


  1. Noţiuni introductive ………………………………………………………………………….3

    1. Impactul Internetului în viaţa economică, socială şi culturală………………………….……3

      1. Funcţionalităţi şi efectele produse de Internet asupra societăţii…………………………..3

      2. Impactul Internetului în societate…………………………………………………………4

    2. Definiţii ale Internetului……………………………………………………………………...7

    3. Scurt istoric al Internetului…………………………………………………………………...8

    4. Apariţia şi evoluţia World Wide Web………………………………………………………10

  2. Structura Internetului ………………………………………………………………………..13

    1. Modul de funcţionare al Internetului………………………………………………………..13

    2. Reţele de calculatoare……………………………………………………………………….13

      1. Clasificarea reţelelor de calculatoare………………………………………………...….16

2.2.1.1. Mărimea sau aria geografică de extindere a reţelei……………………………………..16

2.2.1.2. Topologia: Forma reţelei………………………………………………………………..17

2.2.1.3. Arhitectura reţelelor…………………………………………………………………….23

2.2.1.4. Tehnologia de transmisie……………………………………………………………….24



      1. Standarde………………………………………………………………………...………25

2.2.2.1. Modelul de referinţă ISO / OSI…………………………………………………………27

2.2.2.2. Modelul TCP / IP……………………………………………………………………….31

2.2.2.3. Comparaţie între modelul ISO-OSI şi modelul TCP/IP……………………….………..32

2.2.2.4. Protocolul IP…………………………………………………………………………….34

2.2.2.5. Standardul Ethernet. Elemente de interconectare pentru LAN………………….……...34

2.2.2.6. Echipamente de reţea……………………………………………………..……………..36

2.2.2.7. Medii de transmitere…………………………………………………….………………41

2.2.2.8. Tipuri de conexiuni……………………………………………………….…………….49



    1. Verificarea cunoştinţelor……………………………………………………………………52

  1. Servicii Internet……………………………………………………………………………...54

    1. DNS…………………………………………………………………………………………54

    2. World Wide Web……………………………………………………………………………59

    3. Poşta electronică…………………………………………………………………………….60

    4. FTP………………………………………………………………………………………….65

    5. Verificarea cunoştinţelor……………………………………………………………………67

Bibliografie ……………………………………………………………………………………..68

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

    1. Impactul Internetului în viaţa economică, socială şi culturală

Astăzi, Internetul reprezintă o realitate tehnologică subsumată impetuosului proces de globalizare, o forţă capabilă să potenţeze cunoaşterea şi comunicarea, un mediu de interacţiune la scară planetară, cu implicaţii sociale dintre cele mai profunde. In plus, Internetul devine tot o mai mult o realitate, fie că vorbim despre comerciantul on-line preocupat să atragă şi să fidelizeze o clientelă cât mai vastă sau despre adolescentul “autoblocat” în camerele de conversaţie.

Internetul a devenit rapid un fenomen socio-tehnic mult mediatizat. Internetul şi orice formă de folosire a reţelelor electronice deschise au şi vor avea un impact determinant asupra societăţii şi al viitorului său.



1.1.1. Funcţionalităţi şi efectele produse de Internet asupra societăţii:

  • Internetul este un ansamblu de funcţionalităţi dorite de către diferite comunităţi de cercetători şi în mod special utile schimbului deschis de date numerizate prin intermediul mesageriilor electronice, transferului de fişiere informatizate şi difuzate (şi cercetare) de informaţii pe o pânză mondială de situri numită Web (web în limba engleză înseamnă pânză de păianjen).

  • Simplificarea proceselor de muncă şi de comunicare. Un prim efect important al Internetului constă în simplificarea şi uşurarea activităţilor zilnice privind administraţia sau gestiunea. Cercetătorul, utilizatorul lucrează direct pe calculatorul personal transmiţând date şi texte colegilor, clienţilor sau factorilor decizionali. Documentele sunt astfel mai uşor arhivate, reutilizate în orice moment şi de către oricine. Mesageria electronică permite o comunicare şi un mod de lucru de mare eficacitate, scurtând pauzele datorate unor intermediari ineficienţi. Lucru direct, imediat, care poate fi memorat, reutilizabil, transferabil; lucrul cu Internetul şi reţelele electronice ne modifică în profunzime obiceiurile. Se pune problema necesităţii de a menţine anumite posturi în instituţii (dactilografă, secretară) sau anumite poziţii ierarhice inutile.

  • Reducerea costurilor. Un alt aspect spectaculos oferit de Internet: reducerea costurilor, în mod special al costurilor privind comunicarea şi cele legate de manipularea informaţiei şi a datelor. Se ştie că se pot reduce substanţial preţurile pentru telefon, fax printr-o utilizare judicioasă a Internetului. Această reducere se poate face simţită la nivel de instituţii, cu condiţia unor investiţii necesare procurării unor echipamente puternice (atât la nivel de stat, cât şi la nivel de instituţie de învăţământ, întreprinderi).

  • Lucrul în grup, creativitatea colectivă. Crearea reţelelor de calculatoare şi deci existenţa persoanelor care să le folosească, ne conduce către un fenomen nou şi anume dezvoltarea unei noi creativităţi colective. Munca în echipă prin intermediul instrumentelor de tip groupware sau workflow este uşurată. În acest sens organizaţiile trebuie să-şi regândească viitorul şi structurile în faţa evoluţiei Internetului.

  • Stabilirea unor legături la nivel mondial. Nu poate fi trecut sub tăcere efectul de anti-izolare produs de către Internet. Pentru prima oară în istoria omenirii s-a produs şi utilizat în mod colectiv o tehnologie globală (nu locală). Brusc, cadrul de comunicare se lărgeşte, frontierele întreprinderilor, universităţilor, oraşelor, regiunii, statului, nu mai există. Se comunică cu lumea întreagă, la fel de simplu ca şi cu vecinul de scară sau colegul de birou. Se descoperă noi orizonturi, noi concepţii privind societatea. Se colaborează cu echipe noi. Se extinde acţiunea de marketing şi de comunicare la scară planetară.

  • Accesul la impresionante surse de informare. Trebuie precizat imensul dispozitiv informaţional constituit de către pânza şi milioane de situri Web, multiple forumuri şi liste de difuzare electronică, numeroase situri de fişiere informatizate, noi biblioteci virtuale, noi muzee on-line. Niciodată nu am beneficiat de o bogăţie de informaţii, chiar cu o supraabundenţă de date şi de documente. Cel mai important este să faci trierea informaţiei, alegând-o pe cea mai pertinentă. Important este să nu te rătăceşti pe pânză.

1.1.2. Impactul Internetului în societate

Toate aspectele pozitive menţionate mai sus vor fi foarte mult exploatate de către societate, indivizi şi organizaţii cu scopuri diferite. Funcţionalităţile Internetului în societate pot duce la noi practici sociale originale şi interesante.



Instituţii competitive

Instituţiile care se echipează azi în materie de reţele electronice şi care folosesc sistematic Internetul vor avea un real avantaj competitiv:




  • creşterea eficacităţii în interior, stimularea muncii de grup şi reducerea costurilor

  • apropierea strategică reînnoită, cucerirea noilor pieţe şi cybermarketing- urilor planetare

  • inteligenţă economică, stăpânirea informaţiei şi intervenţii oportune

  • noi parteneri

Toate acestea se pot obţine dacă se adoptă o atitudine cu adevărat înnoitoare. Trebuie schimbate modurile de organizare, renunţarea la unele structuri prea ierarhice piramidale, acceptarea spontaneităţii şi mobilităţii creativităţii persoanelor şi echipelor, ştergerea frontierelor prea protectoare. Trebuie făcute investiţii în instrumente şi echipamente, dar în mod special format personalul cu noi deprinderi (ceea ce nu este foarte uşor).

Locuri de muncă pierdute, altele câştigate

În general Noile Tehnologii de Informare (NTI) şi Internetul schimbă structura şi repartiţia locurilor de muncă într-o ţară, într-o anumită zonă geografică. Este limpede că multe locuri de muncă tradiţionale, amintind de anumite forme vechi de organizare a muncii vor dispare, în mod special tot ceea ce aminteşte de operaţii intermediare, înlocuite azi de către informatică şi comunicaţii electronice (munca de secretariat, dactilografierea, etc.) În acelaşi timp vor apare noi meserii legate de dezvoltarea NTI şi specializarea în instituţii a unor echipe/persoane, care se vor ocupa de folosirea Internetului. Este greu să stabileşti azi un bilanţ complet al acestor transformări, dar se văd deja semnele noilor mentalităţi. Trebuie menţionată crearea unor locuri legate indirect de cucerirea unor noi pieţe datorate unei competitivităţi crescute.


Stimularea cercetării, dezvoltarea cunoaşterii

Domeniul de activitate care beneficiază cel mai mult de Internet este acela al cercetării şi al dezvoltării cunoaşterii. Nu este nimic anormal, neaşteptat pentru că este cunoscut faptul că Internetul s-a născut în mediul ştiinţific pentru stimularea cooperării în acest domeniu.


Cercetarea progresează direct proporţional cu intensitatea contactelor care se stabilesc între echipele de cercetători. Se hrăneşte din schimburi permanente şi trăieşte din cooperare (pe toate nivelele).
Multiplicarea siturilor Web şi a forumurilor electronice dedicate activităţii ştiinţifice va conduce într-un viitor apropiat la o sporire considerabilă a cunoştinţelor noastre. Este o nouă viziune privind comunicarea ştiinţifică şi tehnică, a unor noi practici de publicaţii şi schimb, care vor pune problema modului tradiţional de editare ştiinţifică.
Educaţia şi Internetul: noi modalităţi de predare

În domeniul educaţiei, Internetul va produce multe modificări. Mai întâi este vorba de a acorda un acces mai larg, universal la sursele cunoaşterii. Factorii decizionali din America au decis echiparea tuturor şcolilor la accesul eficient la reţea, au înţeles că acest mod de a acţiona la nivel educaţional, înseamnă să oferi un anume credit, pe termen lung economiei americane.


În afara de noile posibilităţi de acces la educaţie şi cunoaştere, Internetul permite regândirea educaţiei, a învăţământului, pedagogiei: învăţământul la distanţă, formare în situri (în instituţii sau la domiciliu), formarea de-a lungul vieţii, tutorat electronic, colective de învăţare, etc. Pe acest teren ne aşteptăm în viitorul apropiat la inovaţii majore, schimbând dispozitivele de educaţie şi învăţământul moştenit din secolul XIX, chiar dacă este bun şi productiv. Este nevoie ca mijloacele de învăţământ să utilizeze cât mai mult Internetul.
O nouă concepţie privind viaţa publică şi democraţia

Discuţiile ce se poartă astăzi în forumurile electronice dar şi în presă, se focalizează în mod special pe noul cetăţean al societăţii informaţiei. Se pune tot mai mult problema influenţei Internetului asupra dezvoltării democraţiei şi a regulilor jocului din viaţa publică. Este greu să accepţi azi că un guvern poate limita condiţiile de acces la reţele electronice, exercitând anumite forme de cenzură.

Internetul poate avea riscurile unei manipulări nepermise. În acelaşi timp, revigorează anumite atitudini şi reflexii în favoarea unei reale democraţii autentice.

Este interesant şi de notat deschiderea accesului la informaţia din domeniul public. Orice cetăţean are dreptul de a şti, de a cunoaşte ceea ce-l interesează. Guvernele, administraţiile, diferitele colective sunt puternic împinse să dea răspunsuri satisfăcătoare acestor întrebări.


Internetul în serviciul unei dezvoltări durabile

Este interesant de remarcat un efect de necontestat al Internetului în domeniul dezvoltării durabile (sustainable development). Internetul, prin structura reţelei, prin facilitatea comunicării pe cale electronică, este un vector privilegiat de promovare a noţiunii de dezvoltare durabilă. Numeroase situri permit accesul la o bogăţie informaţională în domeniu; forumurile se multiplică contribuind la concretizarea planurilor de acţiune pentru o dezvoltare durabilă. Altfel spus, Internetul apare ca un mijloc clar de promovare a ideilor şi proiectelor pe care se bazează azi consensuri politice, dar care nu găsesc totdeauna concretizări practice ale gânditorului tehnic, administrativ sau pur uman.

Se mai pot menţiona şi alte domenii care vor suferi modificări datorită revoluţiei Internet. Este vorba de sănătate sau de turism. Cultura poate şi ea să cunoască noi forme de exprimare datorită instrumentelor puternice de comunicare electronică multimedia.
Stabilirea unor reguli pentru apărarea valorilor

Noile tehnologii (Internet, reţele electronice, multimedia...) permit mult viitorului, dar în acelaşi timp, pot apare noi şi grave probleme ale căror importanţă începem să le percepem. Impactul Internetului asupra societăţii va depinde de capacitatea acestuia de a gestiona cât mai bine efectele benefice şi malefice ale noului instrument.


Riscurile inerente unei dezvoltări necontrolate ale Internetului

În cea mai mare parte riscurile sunt legate de informatică şi în mod special de teleinformatică, într-o lume care nu scapă perversităţii şi criminalităţii de orice fel. Se pot menţiona în primul rând problemele de securitate informatică şi riscurile de penetrare a unor medii informatice, mai mult sau mai puţin bine protejate. Aceste probleme sunt reale, dar pot fi rezolvate de cele mai multe ori datorită bunului simţ. Problemele legate de securitate merită o investiţie în funcţie de ceea ce trebuie să fie protejat. Problemele legate de atentat la viaţa particulară şi problemele legate de confidenţialitate nu sunt noi, dar prezintă interes la ora reţelelor deschise şi a instrumentelor de inteligenţă manipulatoare de date. Se pot utiliza programe instalate pe situri personale, se pot controla tranzacţiile de orice natură pe Internet, se pot folosi carduri sau adrese electronice personale. Există ţări în care legislaţia existentă permite controlul acestor abuzuri, dar din păcate... nu peste tot. Nu trebuie neglijat riscul tranzacţiilor financiare sau monetare pe o reţea nesecurizată. Trebuie subliniat existenţa pe reţeaua Internet a mesajelor sau informaţiilor care încalcă morala sau a regulilor stabilite de către societate: incitare la ura rasială, apărarea cauzelor netolerante (teze neonaziste, negaţioniste...), pornografie, apologia morţii, proliferarea morţii, a sinuciderii, a comportamentului pervers, etc. acesta conducând numeroase ţări la crearea unor dispozitive de observaţie şi reglare a comportamentelor anormale. Infoetica va avea ca obiect de studiu cenzurarea naţională a acestor anomalii.


De reţinut, noile preocupări

Grupe de navigatori din numeroase ţări a comitetelor naţionale sau internaţionale ad-hoc, ca şi cea mai mare parte a organizaţiilor interguvernamenale şi neguvernamentale, dezbat azi problemele legate de etica informaţiei, încercând să găsească regulile unui joc acceptabil şi fiabil. Dar dincolo de problemele evidente de criminalitate electronică, se pun tot mai mult problemele cele mai subtile, necesitând o veritabilă reflecţie privind Internetul, dezvoltarea sa şi impactul său asupra societăţii.

Se pune tot mai mult problema diversităţii lingvistice şi culturale pe reţea. În contextul unei mondializări din ce în ce mai evidente, apare riscul pierderii identităţii pentru majoritatea culturilor minoritare. Controlul reţelelor de către marile monopoluri economice, în mod special cele din sectorul informatic şi difuzarea informaţiei în mod special în engleză, poate conduce la o veritabilă catastrofă culturală. Este important să aperi diversitatea lingvistică şi culturală pe reţea, aşa cum încerci azi să conservi biodiversitatea. Şanse egale la accesul noilor tehnologii, Internet şi informaţiile difuzate pe reţea constituie o altă preocupare majoră. Trebuie evitat ca Internetul să mărească decalajul între aceia care au multiple posibilităţi de acces la reţea şi ceilalţi, cărora le este refuzat din diferite motive (economic în mod special) acest acces. Diferenţele pot să apară chiar în cadrul unei comunităţi, a unei societăţi între diferite grupuri: conflictul între generaţii (conflicte între aceia care au cultură electronică-calculator) şi ceilalţi. Iată raţiunea pentru care dezvoltarea Internetului nu poate să fie lăsată la iniţiativa pieţei; este obligatoriu ca puterea publică să ia seama de aspectele sociale şi să aducă elemente indispensabile de reglare. Este interesant de subliniat că Internetul şi reţelele conduc la revendicări legitime din partea diferitelor grupe în cadrul societăţii. De aceea producătorii, investitorii economici doresc să beneficieze de avantaje sporite pe piaţa electronică mondială, forţând obţinerea protecţiei legale a investiţiilor, după cum reiese din discuţiile legate de dreptul de autor şi de reproducere. Creatorii, autorii doresc să-şi vadă creaţia corect protejată de către reţea, ştiind că este extrem de uşor să furi operele creatorilor pe o reţea mondială deschisă. Utilizatorii reţelei, cetăţenii, doresc la rândul lor să nu fie în situaţia de a plăti sume mari titularilor drepturilor. Se exprimă un drept legitim al utilizatorului de Internet, aşa cum este reafirmată azi, necesitatea de a lăsa un acces liber la informaţia neprotejată şi în mod special la aceea din domeniul public.
Dezvoltarea unei culturi a informaţiei sau a info-culturii

Instrumentul există deja şi unii îl utilizează mult. Agenţii inteligenţi, roboţii sau motoarele de căutare de orice fel sunt în măsură să răsfoiască aproape instantaneu milioane şi milioane de documente. O nouă societate a informaţiei începe să se dezvolte, promiţătoare, dar obositoare.


Se constată un deficit de cunoaştere a posibilităţilor oferite de către reţelele electronice, a sensibilizării şi formării pentru bogăţia pe care acestea le oferă. Este nevoie de întocmirea unui plan de dezvoltare a culturii informaţiei. Nu există o societate a informaţiei fără o cultură reală, specifică, care poate fi numită infocultură. Aceasta înseamnă acţiuni de sensibilizare şi formare de la cea mai tânără vârstă până la universitate. Este nevoie pentru persoanele în activitate, de acţiuni de formare continuă pentru a le crea un nivel bun de înţelegere a ceea ce se întâmplă pe acest teren.

Trebuie create adevărate grupe de reflexii sau forumuri pe aceste teme. Infocultura nu se va dezvolta uşor din cauza sistemelor administrative şi educative existente. Trebuie făcute cercetării în acest domeniu, difuzate rezultatele muncii, trebuie făcute studii de infocultură. Este clar că, infocultura nu se va dezvolta decât dacă indivizii şi comunităţile au acces la reţea, lucrând efectiv pe echipamentul adaptat. Aceasta înseamnă că eforturile financiare trebuie să fie acceptate de către guvern, ca şi de către instituţii şi de către întreprinderi pentru crearea reţelelor cu debit mare, pentru dezvoltarea parcului de calculatoare, pentru achiziţii şi dezvoltarea programelor adecvate. Solidaritatea naţională şi internaţională trebuie să fie mobilizată pentru a asigura această infocultură care contribuie la dezvoltarea societăţii informaţiei. [1]


1.2. Definiţii ale Internetului

Internetul poate fi definit din mai multe perspective. Iată câteva definiţii:




  • Internetul este o vastă reţea de calculatoare (mai multe calculatoare legate între ele), care conectează milioane de reţele mai mici din întreaga lume. La reţeaua Internet pot fi conectate toate tipurile de calculatoare şi nu numai. Toate calculatoarele conectate la Internet fac schimb de informaţii.  Aceasta reţea uriaşă de calculatoare nu este controlată de nici un guvern sau organizaţie, nu are un administrator unic. Totuşi anumite reţele conectate la Internet sunt controlate de anumite companii. Cât de mare este Internetul ? Răspunsul cel mai cinstit este: nu ştim !! Numărul de calculatoare care se conectează la Internet creşte în fiecare minut astfel încât ar fi greu să se dea un număr exact.




  • Internetul este o uriaşă bibliotecă, un instrument de corespondenţă rapidă, un nou mediu de publicare şi un mijloc de difuzare mondială a informaţiei. Este o invenţie genială acest mod de comunicare electronică: simplu, democratic, interactiv, capabil - cel puţin potenţial - să înlăture discriminarea geografică. Nu mai contează dacă te afli într-o localitate îndepărtată sau într-o metropolă: ai acces egal la aceleaşi surse de informare.



  • Din punct de vedere tehnic, Internetul este compus din mai multe reţele de calculatoare –

( reţele locale - LAN - Local Area Network şi reţele pe arii extinse WAN - Wide Area Network).

În principiu există două mari domenii în care Internetul este folosit:



1.Comunicare
a) Poşta electronică (e-mail) prin care se pot transmite şi primi mesaje
b) Liste de discuţii (discussion lists) care permit participarea la discuţii şi schimburi de informaţii în grupuri profesionale

c) Grupuri de ştiri (Newsgroups) care permit consultarea sau participarea în grupuri de ştiri publice

d) Chat-ul care permite comunicarea on-line a doi sau mai mulţi utilizatori

2. Informare prin accesul la distanţă şi la surse de informaţii


  1. World Wide Web (WWW - sau mai pe scurt web-ul) prin care se poate accesa şi naviga prin paginile web care conţin informaţii de largă circulaţie şi la resurse cu ajutorul instrumentelor de căutare şi a hiperlegăturilor (hyperlinks) inserate în documente

  2. FTP (File Transfer Protocol) care permite transmiterea şi primirea de informaţii la şi de la distanţă

  3. Telnet care oferă posibilitatea de accesare a unor calculatoare situate la distanţă.




    1. Scurt istoric al Internetului

Internetul a fost dezvoltat de către o agenţie finanţată de către guvernul Statelor Unite, numită

Advanced Research Projects Agency (ARPA), în anii ’60. In perioada anilor 60 Departamentul de Apărare a Statelor Unite avea nevoie de o reţea de comunicare în cazul unui atac nuclear. RAND o corporaţie militară a propus centralizarea comunicaţiilor intr-o reţea. Aceasta reţea conţinea noduri capabile să transmită şi să primească mesaje. Cuvântul „internet” se referă la setul de reguli (sau protocoale ale Internetului) prin care doua reţele de calculatoare pot schimba informaţii între ele, indiferent de sistemul de operare folosit. Departamentul apărării pentru proiecte avansate (The Defense Department's Advanced Research Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis să extindă aceasta reţea.

În 1969 primul "Interface Message Processor", predecesorul router-ului de azi a fost instalat la UCLA (University of California in Los Angeles) incât ARPANET-ul a început să se extindă. ARPANETUL include câteva servicii care sunt şi azi foarte importante in Internetul de azi, cum ar fi FTP-ul (File Transfer Protocol), remote login (TELNET) si E-mail (electronic mail). In timp ce ARPANET-ul începea să crească, companii ca Xerox au dezvoltat tehnologia reţelelor locale (LAN). Reţeaua cu cel mai mult impact a fost Ethernet-ul, reţea ce permitea conectarea mai multor calculatoare împreună. Cercetătorii de la ARPANET au început să creadă că ar fi folositor să conecteze LAN-urile la ARPANET. Pentru a putea realiza acest lucru a fost dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente. Astfel a apărut TCP-ul (Transmission Control Protocol) si Internet Protocol (IP).

În 1972 are loc prima demonstraţie publică a reţelei ARPA la Internaţional Conference on Computers (ICCC), în Washington DC.

Primul pas spre globalizarea Internetului este făcut în 1973 când Arpanet este conectat cu reţele din Anglia şi Norvegia.

În 1977 Universitatea din Wisconsin adaugă reţelei serviciul de e-mail.

În 1979 întră în funcţiune serviciul Usenet o reţea virtuală de ştiri bazată pe Internet.

Fig.1. Harta reţelei test TCP/IP în ianuarie 1982 [2]
In 1983 creşterea Internetului a fost impulsionată de apariţia versiunii 4.2 BSD de UNIX care conţinea şi protocolul TCP/IP. Tot în 1983 ARPANET este divizată în două reţele: reţeaua militară Milnet şi reţeaua ARPANET care şi-a reluat rolul de iniţial de reţea experimentală pentru cercetare şi învăţământ.

În 1987 National Science Foundation lansează un program de instalare a unor supercomputere şi a reţelei de mare viteză NSFnet.

Tot în această perioadă apar reţele de uz comercial: AlterNet, PSInet. Evoluţia Internetului este marcată în continuare de adăugarea unor servicii noi: serviciul de informare Gopher în 1991, serviciul World Wide Web în 1992.

În ianuarie 2004 reţeaua raporta 233.101.481 de computere conectate la Internet.



Fig. 2. Evoluţia numărului de calculatoare conectate la Internet [2].
De fapt, data de naştere a Internetului este oarecum discutabilă: Unii autori consideră anul 1969 şi momentul când ARPANET a conectat calculatoarele de la Stanford Research Institute, University of California Los Angeles, University of California Santa Barbara si University of Utah. Alţi autori, consideră ca dată de naştere a Internetului anul 1974, momentul despărţirii părţii academice de cercetările militare, odată cu constituirea reţelei Telenet de către firma Bolt, Beranek&Newman. In sfârşit, alţii, sunt de părere că Internetul apare doar în 1982, când este folosit prima oară acest nume si când Bob Kahn, Vint Cerf şi alţii definesc şi implementează protocolul TCP/IP - considerat limbajul de comunicaţie al Internetului.
1.4. Apariţia şi evoluţia World Wide Web-ului

Internetul promitea conectivitate către sute de mii de computere, fiecare dintre ele putând avea cantităţi nelimitate de informaţii. Devenise o problemă să reuşeşti să găseşti informaţia de care aveai nevoie. Observând această problemă, în 1990, un centru de cercetare a dezvoltat un sistem sofisticat care permitea studenţilor şi academicienilor să găsească informaţiile mult mai uşor. Centrul de cercetare se numea CERN (European Laboratory for Particle Physics), se situa în Elveţia, iar sistemul pus la punct s-a numit World Wide Web.

World Wide Web (cunoscut si sub numele de WWW, W3, sau simplu Web) a făcut ca accesul pe Internet la o informaţie pentru o persoana obişnuită să fie mult mai uşor. WWW-ul este serviciul Internet care s-a dezvoltat cel mai mult in ultimii ani şi care este şi cel mai utilizat. Pe Web poţi găsi informaţii privitoare la o reţeta culinara sau cum să-ţi faci o bomba termonucleară, practic toate cunoştinţele omenirii sunt adunate aci.
Dar de fapt ce este WWW-ul?

Strict vorbind WWW-ul este un sistem pentru accesul la hypertext pe Internet. Este compus din documente, imagine, sunete şi legături către alte documente sau servere .Un document Web poate conţine şi link-uri (legături) către alte servicii cum ar fi FTP, Gopher, Archie, Telnet, etc.

Iniţiatorul acestuia este Tim Berners-Lee care a propus un protocol care să fie folosit pentru distribuirea informaţiilor în domeniul fizicii pe Internet, protocol ce va fi adoptat şi de alte organizaţii. Tim Berners-Lee este directorul Consorţiului 3W, iar pentru a vedea o istorie evolutivă a web-ului consultaţi site-urile din bibliografie [3] şi [4].

Cel mai important motiv pentru care WWW poate funcţiona pe diferite tipuri de calculatoare este HyperText Transfer Protocol (HTTP). HTTP-ul este setul standard de comenzi ce permite comunicarea pe Internet. Fara http, browser-ul (program de vizualizare a informaţiei de pe web) pe care îl foloseşti nu ar şti dacă informaţia care a venit este HTML sau un document, un program sau un mediu virtual, VRML.

            Totuşi, localizarea informaţiilor în „jungla” paginilor de Web poate fi o muncă foarte grea. Iată în imaginea de mai jos o mică parte a legăturilor din Web.

Fig. 3. Reprezentare grafică a unei mici părţi a WWW [2]


Deşi World Wide Web-ul face ca procesul de explorare al site-urilor cunoscute să fie mai uşor,  este foarte greu să găsim informaţii în site-urile pe care nu le cunoaştem, dar care pot avea informaţiile pe care le căutăm.

            Trebuie să reţinem că Internetul este mai mult decât World Wide Web. Chiar dacă cei doi termeni au devenit sinonimi, Internetul cuprinde World Wide Web-ul, e-mail-ul şi multe alte servicii.

In data de 12 decembrie 1991, la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) a fost instalat un server Web şi primele pagini Web, care făceau legătura cu biblioteca centrului. Dar primul server Web a fost realizat aproape cu un an înainte, la CERN, la Geneva, în Elveţia, şi s-a numit la început nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch.

A fost creat primul navigator şi editor de legături (cu o primă versiune a limbajului HTML) şi primul program de server Web. La acea dată comunicaţia prin Internet, prin serviciile de atunci, adică e-mail, ftp şi telnet, mergea bine şi era destul de serios folosită de comunitatea academică. In 1991, traficul prin nodul NSF (miezul Internetului) depăşea 1 miliard de octeţi/orã, iar numărul de calculatoare conectate depăşea o jumătate de milion. Tot 1991 este anul în care National Science Foundation renunţa la interdicţia de folosire a Internetului în scopuri comerciale, creând premisele 'boom'-ului economic produs de comerţul electronic.

Primul browser (este interfaţa între utilizatorul WWW şi reţea) creat de Tim Berners Lee s-a numit WorldWideWeb, iar mai târziu acesta l-a redenumit Nexus.

Prima interfaţă grafică ce a permis accesarea acestor documente a apărut în februarie 1993 şi se numea Mozaic, autorul său fiind Marc Andreessen, de la NCSA (National Center for Supercomputing Applications - Centrul Naţional pentru Aplicaţiile Supercalculatoarelor).

Ulterior au apărut motoarele de căutare precum Yahoo, Alta Vista, Google, Excite, Ask şi multe altele. Aceste motoare de căutare sunt foarte costisitoare. Este nevoie de sume foarte mari pentru a opera şi întreţine un motor de căutare. Ele au nevoie de calculatoare foarte puternice, conexiuni foarte mari şi baze de date imense. Majoritatea banilor pentru acoperirea cheltuielilor vin din vânzarea de spaţiu publicitar în paginile cu rezultatele căutării.

În 1994 Marc Andreessen părăseste NCSA si înfiinţează Mozaic Communications, care în 1995 devine Netscape Communications Corporation, care se ocupă cu dezvoltarea de software pentru Web.

Pe zi ce trece Web-ul câştigă tot mai mulţi adepţi şi popularitatea acestuia este în continuă creştere.

O întrebare firească pe care si-o poate pune fiecare ar fi: Web-ul este o reţea de calculatoare la fel ca Internet-ul? Răspunsul este: NU. Internet-ul furnizează suportul de comunicaţie pentru Web. Folosirea termenului de Web se referă la totalitatea colecţiilor de site-uri şi informaţii (milioane de documente legate între ele, care se găsesc pe calculatoare răspândite în întreaga lume) ce pot fi accesate prin protocolul HTTP în momentul în care suntem on-line. Putem spune că Web-ul este cel mai mare rezervor de informaţie electronică din lume.




2. STRUCTURA INTERNETULUI


    1. Modul de funcţionare al Internetului

Pentru a înţelege cum funcţionează Internetul, trebuie avut în vedere că Internetul nu este o entitate omogenă, ci este alcătuit dintr-un ansamblu de mijloace de transmisie şi de sisteme de calcul, care realizează atât funcţii de transport a informaţiei, cât şi funcţii de prelucrare a acesteia.

Cu alte cuvinte putem spune că Internetul este o reţea uriaşă în care sunt conectate cele mai diverse echipamente (calculatoare, imprimante, telefoane mobile, echipamente diverse, maşini de gătit, automobile, etc) şi care se numesc şi noduri ale reţelei prin diverse mijloace de conectare (fibra optică, cablu coaxial, cablu torsadat, etc.) şi care comunică între ele printr-un protocol de comunicaţie (Ethernet, TCP/IP).

In mod normal conectarea a doua calculatoare împreună nu se poate numi reţea, în general fiind nevoie de trei sau mai multe sisteme de calcul pentru a deveni reţea. Acest lucru seamănă cu cuvântul "grup": doi oameni înseamnă doar doua persoane, pe când trei persoane formează un grup. De asemenea, reţelele sunt adesea prinse împreună, pentru a forma reţele mai mari, fiecare reţea mai mica (de obicei numită o sub-reţea) poate fi parte dintr-o reţea mai mare. Conexiunea între două computere este denumită "legătura de reţea".

Din această descriere oarecum simplificată, distingem trei mari domenii pe care le vom trata în continuare şi anume reţelele de calculatoare (dar nu numai!), mijloacele de conectare şi protocoalele de comunicaţie.



    1. Reţele de calculatoare

Reţelele de calculatoare sunt astăzi absolut necesare în toate domeniile de activitate. Practic nu există segment al societăţii care să nu beneficieze de o reţea de calculatoare. Avantajele reţelelor de calculatoare sunt evidente şi de aceste avantaje beneficiază toate sectoarele de activitate umană. Iată câteva dintre ele:

  • Accesul la programele la distanţă

  • Accesul la baze de date la distanţă

  • Comunicarea rapidă prin poşta electronică

  • Întâlniri virtuale (teleconferinţe, videoconferinţe, etc.)

  • Jocuri interactive

  • Învăţământ la distanţă

  • Comerţ electronic

  • Controlul unor procese industriale

  • Controlul fluxurilor de transport

  • Permit partajarea resurselor indiferent de localizarea lor fizică

  • Teleworking

  • Reducerea costurilor

Şi lista ar putea continua….

O reţea de calculatoare reprezintă un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate prin intermediul unor medii de comunicaţie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonică, ghid de unde) in scopul utilizării in comun de către un număr foarte mare de utilizatori -chiar la nivel mondial- a tuturor resurselor fizice (hardware), logice(software de baza si aplicaţii) si informaţionale (baze de date) asociate calculatoarelor din reţea. Prin astfel de reţele de calculatoare se poate asigura o integrare informatica a unui număr foarte mare de utilizatori la nivel local, regional si mondial.
Elementele definitorii pentru o reţea de calculatoare sunt următoarele:



Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7   8


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə