Test Page for the Apache Web Server on Red Hat Linux

În Linux (RedHat)

În Linux informaţii detaliate despre diverse comenzi se pot afla folosind man sau info. Dacă ştiţi cam ce face o comandă, dar nu vă aduceţi aminte exact cum se numea folosiţi apropos.

nume	scurtă descriere
dig	Interogarea a diverse servere DNS (Domain Name Server)
ftp	Trimiterea şi primirea de fişiere de pe sisteme distante prin protocolul FTP.
ifconfig	Afişează setările interfeţelor de reţea ale calculatorului.
ping	Măsurarea timpului dus întors până la diverse staţii.
telnet	Conectarea distanţă la alte sisteme. Folosiţi ssh în loc de telnet.
traceroute	Explorează calea (ruterele) urmate până la o anumită staţie.
ssh	Conectarea la distanţă (cu autentificare/criptare) la alte sisteme.

3.2. WWW
World Wide Web (WWW) este un sistem de comunicare a informaţiilor care funcţionează pe baza unui model client/server, la baza acestei comunicaţii între client şi server aflându-se protocolul HTTP (Hyper Text Transfer Protocol).

HTTP este un protocol simplu de nivel aplicaţie, care specifică atât modul în care un client (un program de tip browser) formulează o cerere către un server cât şi modul în care serverul răspunde unei cereri. HTTP utilizează TCP, ascultând pe portul 80.

Modul de funcţionare este simplu. Cea mai potrivită modalitate de prezentare este un exemplu:

• 
  După ce lansaţi un program de tip browser şi tastaţi o adresă web, de exemplu cs. pub. ro/ index.html , au loc următoarele:
  
  • 
    Se va contacta serverul DNS pentru a obţine adresa IP corespunzătoare numelui cs.pub.ro,
    
  • 
    Se va deschide o conexiune cu 141.85.37.1 pe portul 80
    
  • 
    Se va trimite o cerere HTTP pentru fişierul index.html; o astfel de cerere are următoarea structură: GET /cale/nume_fis HTTP/1.x (unde 1.x reprezintă versiunea de HTTP utilizată 1.0 sau 1.1)
    
  • 
    Rezultatul primit de la server este interpretat de către browser şi rezultatul este afişat
    

Exemplu:

[root@home root]# telnet 0 80

Trying 0.0.0.0...

Connected to 0.

Escape character is ']'.

GET /index.html HTTP/1.0

HTTP/1.1 200 OK

Date: Sat, 13 Sep 2003 23:35:20 GMT

Server: Apache/1.3.23 (Unix) (Red-Hat/Linux) mod_ssl/2.8.7 OpenSSL

/0.9.6b DAV/1.0.3 PHP/4.1.2 mod_perl/1.26

Last-Modified: Tue, 09 Apr 2002 18:56:58 GMT

ETag: "fffe-b4a-3cb3397a"

Accept-Ranges: bytes

Content-Length: 2890

Connection: close

Content-Type: text/html

...

3.3. Poşta electronică
Milioane de oameni sunt conectaţi într-un fel sau altul la reţeaua Internet şi pot trimite mesaje prin intermediul poştei electronice către aproape orice utilizator din reţea. Uneori singurul motiv pentru care cineva se conectează la Internet este sistemul de poştă electronică, care permite utilizatorilor o comunicare rapidă, uşoară şi eficientă cu ceilalţi utilizatori conectaţi la sistemul Internet.

Sistemul de postă electronică nu este chiar atât de simplu cum pare la prima vedere, dar programele care permit conectarea la e-mail sunt foarte diverse, si implicit fiecare utilizator îşi alege acel produs software pe care îl consideră cel mai apropiat intereselor si pregătirii sale.

Pe scurt, posta electronică, sau e-mail (electronic mail), reprezintă un instrument puternic şi complex, care permite unui utilizator să trimită orice document creat pe un calculator către oricine are o adresă e-mail. Mesajele e-mail pot conţine text, grafică, alte fişiere ataşate, secvenţe audio sau video; deci putem spune că prin intermediul poştei electronice poate fi transmis orice fişier de tip text sau binar.

Sistemul de postă electronică poate fi utilizat si pentru a transmite acelaşi mesaj mai multor persoane în acelaşi timp (de exemplu, o felicitare cu ocazia diverselor sărbători se poate scrie o singură dată si apoi să o transmiteţi tuturor prietenilor).

În general pentru a putea transmite un mesaj prin intermediul poştei electronice avem nevoie de un calculator; un modem care să conecteze calculatorul la reţeaua telefonică; un program software care va permite utilizarea acestui serviciu de Internet; un acces la Internet, oferit de un provider sau de un serviciu online, si o adresă de e-mail. Mesajul pe care dorim să-l transmitem este preluat în reţeaua Internet de către un server şi apoi livrat calculatorului menţionat în adresa de e-mail. Presupunem că avem calculatorul, modemul, şi serviciile oferite de un provider. Cum este alcătuită o adresă de e-mail ? Adresa e-mail a unui utilizator cu acces la serviciile poştei electronice oferite de reţeaua Internet este o adresă Internet, care are o formă destul de simplă si anume:
[e-mail]

• 
  nume_utilizator este numele (login name) declarat de utilizator atunci când i se atribuie accesul la serviciile de e-mail (asociat cu o parolă);
  
• 
  host este numele calculatorului gazdă cu rol de server de nivel inferior;
  
• 
  domeniu este drumul (calea) în arborele unui domeniu principal.
  

Ultimele două componente identifică nodul destinaţie.

Adresele de postă electronică pot fi utilizate si pentru a transmite mesaje către un utilizator care nu este conectat la Internet ci la altă reţea care are acest serviciu, prin interconectare.

Dacă dispunem de un browser ca Netscape Navigator / Communicator sau Microsoft Internet Explorer, avem la îndemână si toate cele necesare pentru a coresponda online. Ambele programe conţin funcţii de e-mail destul de extinse. Alte programe de e-mail mai cunoscute: Pine, EudoraPro, America Online (AOL), Outlook98, HotCast, Calypso, Messenger 4.5, etc. În general programele de e-mail se numesc clienţi de e-mail. Dintre programele cu rol de client e-mail enumerăm: Outlook Express 2000, Netscape Messenger 4.7x, Calypso, iar dintre clienţii de e-mail de tip web-based: Hotmail, Xahoo, Excite, Mailcity, k.ro, etc.

Un sistem de postă electronică (e-mail) este format din două subsisteme:

• 
  agenti utilizatori – sunt programe locale care permit utilizatorilor să citească si să trimită mesaje;
  
• 
  agenti de transfer de mesaje – programe sistem care transferă mesajele utilizatorilor. Aceste programe sunt de fapt protocoalele prin intermediul cărora are loc transferul mesajelor.
  

Mesajul care se doreşte a fi trimis, numit mesaj e-mail, este format din două părti: mesajul propriu-zis si un antet, care va conţine informaţii necesare pentru agenţii utilizatori. Mesajul este preluat apoi de către un agent de transfer de mesaje, care este prezentat de un protocol.

Pentru a primi sau a trimite un mesaj, un calculator trebuie să comunice cu un server de e-mail folosind un anumit protocol de livrare, care trebuie ales în momentul în care se configurează software-ul de e-mail. Astfel putem avea următoarele protocoale:

• 
  POP - Post Office Protocol (protocol de postă), este un protocol simplu utilizat pentru aducerea mesajelor dintr-o cutie poştală aflată pe un server la distanţă. Scopul acestui protocol este de a aduce poşta electronică de la distanţă şi de a o depozita pe calculatorul local al utilizatorului, pentru a fi citită mai târziu, după ce utilizatorul se deconectează de la retea (offline). Este cel mai vechi protocol, prima versiune a fost definitivată în anul 1984, ajungându-se în prezent la POP3. Acest protocol permite unei staţii de lucru să accesese dinamic serverul (staţia primeşte mail-ul, care în prealabil este stocat pe server). În mod normal, mesajele noastre, după ce sunt transmise către clientul nostru de e-mail sunt şterse. Serviciul POP3 utilizează portul 110;
  
• 
  IMAP - Interactive Mail Access Protocol, sau Internet Message Access Protocol (Protocol Interactiv (sau de Acces) la Mesaje Internet), este un protocol care a fost proiectat pentru a ajuta utilizatorii care folosesc mai multe calculatoare: un calculator la birou, un calculator acasă, un calculator portabil, pentru a-si citi mesajele. În acest caz server-ul de e-mail păstrează un depozit central de mesaje la care accesul poate fi realizat de pe orice calculator. În comparaţie cu protocolul POP3, IMAP nu copiază posta electronică pe calculatorul personal al utilizatorului, datorită faptului că acesta poate avea mai multe calculatoare;
  
• 
  DMSP - Distributed Mail System Protocol (protocol distribuit pentru sistemul de postă), este un protocol care permite utilizatorilor să aducă posta electronică de pe server-ul de e-mail pe un calculator (de la birou, de acasă, sau portabil), si apoi să se deconecteze de la server.
  

În afara acestor protocoale de livrare, programele de e-mail utilizează si alte protocoale care asigură accesul la server-ul de postă electronică precum si livrarea mesajelor. Dintre aceste standarde de postă electronică, numite si protocoale de acces, mai cunoscute amintim:

• 
  ISO localizează activităţile de procesare a mesajelor electronice la nivelul 7 (nivelul aplicaţie) al modelului de referinţă OSI. Acesta permite ca diferite reţele, care rulează sisteme de operare diferite, să poată comunica indiferent de deosebirile existente între sistemele de operare respective;
  
• 
  X.400, reprezintă un set de standarde referitoare la prelucrarea mesajelor, dezvoltat de CCITT - Comité Consultatif Internationale de Télégraphie et Téléphonie -, şi care este independent de hardware si software;
  
• 
  X.500, reprezintă setul de servicii de directoare dezvoltat de CCITT pentru a-i ajuta pe utilizatorii reţelelor distribuite să localizeze utilizatori ai altor reţele, cărora doresc să le trimită mesaje;
  
• 
  SMTP - Simple Mail Transfer Protocol (Protocol Simplu de Transfer de Postă), este un protocol pentru transferul mesajelor între două calculatoare din retea aflate la distantă. Este un protocol folosit în Internet, si face parte din stiva de protocoale TCP / IP. Functionează împreună cu programe de postă electronică, oferind atât pentru client cât si pentru server functii de transmitere şi recepţionare a mesajelor e-mail;
  
• 
  MIME - Multipurpose Internet Mail Extensions (extensii de postă cu scop multiplu), este un protocol prin intermediul căruia se pot transmite si recepţiona şi mesaje non ASCII: imagini, audio, video, etc.
  

Pentru ca un anumit protocol să poată fi considerat performant, adică să ofere facilităţi cât mai multe, trebuie să aibă următoarele caracteristici:

• 
  să fie compatibil cu standardele Internet;
  
• 
  să trimită, să regăsească si să salveze mesajele;
  
• 
  să poată gestiona directori de pe un alt calculator;
  
• 
  să poată actualiza starea unor mesaje;
  
• 
  să poată partaja cutia de postă electronică.
  

Atunci când alegem un client de e-mail ar trebui să avem în vedere următoarele:

• 
  ce standarde suportă: IMAP4 sau POP3 ?
  
• 
  capabilitatea de lucru cu conturi de e-mail multiple, atât cu POP3 cât si cu IMAP4;
  
• 
  posibilitatea de a aduce de pe server doar mesajele dorite, celelalte fiind eliminate prin filtre;
  
• 
  posibilitatea de arhivare a mail-urilor, precum si importul si exportul textelor;
  
• 
  ergonomia, care reprezintă interfaţa cu utilizatorul, modul de explicitate a erorilor intervenite si documentelor disponibile;
  
• 
  funcţionalitatea: în ce măsură clientul de e-mail îndeplineşte si atinge cerinţele utilizatorului, prin opţiunile puse la dispoziţie;
  
• 
  resurse: necesităţile sistemului pentru fiecare aplicaţie în parte pentru a rula optim si fără întreruperi;
  
• 
  dacă suportă format HTML.
  

Prin prisma cerinţelor de mai sus, vom analiza câteva dintre programele de e-mail mai cunoscute: The Bat!, nu suportă IMAP, în schimb se descurcă excelent la capitolul POP3; filtrele sunt foarte bine realizate; nu suportă în schimb format HTML la compunerea unui nou mesaj si opţiunile elementare de formatare a textului. Calypso, suportă atât POP3 cât si IMAP4, şi conturi de mail multiple; nu prezintă suport pentru HTML, în schimb este un client de e-mail ergonomic. Messenger, suportă toate standardele Internet majore; protocolul principal este IMAP4 si nu POP3; la capitolul de filtrare a mesajelor este destul de limitat, din cauza criteriilor şi acţiunilor minimale pe care le pune la dispoziţie. Eudora Pro, este unul dintre cei mai vechi clienţi de e-mail. Suportă atât POP3 cât si IMAP4; există posibilitatea de a gestiona mai multe conturi de e-mail ale unui singur utilizator. Eudora pune la dispoziţia utilizatorului filtre destul de capabile. Outlook 98, 2000, oferă suport pentru toate standardele existente; este dotat cu o interfaţă foarte flexibilă si uşor de folosit, precum si filtre destul de uşor de definit.

De exemplu programul pentru postă electronică Outlook are aspectul următor.

Figura 26. Outlook Express

Atunci când dorim să transmitem un mesaj alegem din bara de instrumente Create Mail, care va avea ca efect deschiderea următoarei ferestre destinate scrierii mesajului de transmis:

Figura 27. Fereastra New Message din Outlook Express

Dacă utilizăm Netscape 6.2, pentru a transmite un mesaj din bara de meniuri se alege meniul Tasks si apoi optiunea Mail & Newsgroups; care va determina aparitia ferestrei pentru trimiterea / citirea mesajelor. Aici vom alege optiunea New Msg, care va avea ca efect afisarea următoarei ferestre.

Figura 28. Compunerea mesajelor utilizând utilitarul de postă electronică Netscape

Se observă că indiferent de programele utilizate pentru transmiterea poştei electronice (Outlook, Netscape, etc.), trebuiesc completate anumite câmpuri, fiecare având o anumită semnificaţie. Cele mai importante câmpuri care trebuiesc completate sunt:

• 
  To – în linia de editare se va scrie numele si adresa destinatarului;
  
• 
  Cc (Carbon Copy) - aici putem scrie si alte adrese, dacă mesajul de transmis trebuie să ajungă la mai multe persoane;
  
• 
  Subject - se prezintă pe scurt subiectul mesajului;
  
• 
  From - numele si adresa expeditorului;
  
• 
  Sender - poate desemna o persoană sau un sistem, în cazul în care expeditorul corespondentei nu este acelasi cu cel care a conceput efectiv textul.
  

Majoritatea programelor de e-mail prezintă si facilităţi pentru trimiterea de imagini, fişiere scrise în alte editoare de texte, etc. Pentru a putea transmite si astfel de fişiere (care sunt tratate ca entităţi separate) se utilizează opţiunea Attachments. La primirea mesajului destinatarul este atenţionat că mesajul primit conţine şi un astfel de fişier.

Dintre sistemele de e-mail avansate, care contin porti, si care în general se numesc portaluri, enumerăm: Microsoft Exchange, Microsoft Mail.

În general, sistemele de postă electronică pun la dispozitie cinci functii de bază, si anume:

1. 
   Compunerea - se referă la procesul de creare a mesajelor. Pentru compunerea mesajelor se poate utiliza orice editor de text, dar sistemul însuşi pune la dispoziţie un editor pentru compunerea mesajelor, dotat cu anumite facilităţi pe care le oferă utilizatorului: extragerea adresei iniţiatorului din mesajul primit, inserarea automată în locul potrivit din cadrul răspunsului;
   
2. 
   Transferul - se referă la trimiterea mesajului de la emiţător (sursă) la receptor (destinatar). Aceasta necesită stabilirea unei conexiuni la destinaţie, sau la un calculator intermediar, emiterea mesajului şi eliberarea conexiunii;
   
3. 
   Raportarea - se referă la informarea emiţătorului (sursei) despre ce s-a întâmplat cu mesajul transmis, si anume: a fost livrat, a fost respins, a fost pierdut ? În funcţie de aplicaţia utilizată aceste servicii pot fi mai mult sau mai puţin prezente;
   
4. 
   Afişarea - se referă la afişarea mesajelor la destinatar, pentru a putea fi citită posta. În funcţie de aplicaţia utilizată uneori pot fi necesare conversii sau trebuie apelat un program de vizualizare special;
   
5. 
   Dispoziţia - se referă la ceea ce face destinatarul cu mesajul, după ce l-a primit: eliminarea lui înainte de citire, eliminarea lui după citire, salvarea sa, s.a.m.d.
   

3.4. Serviciul de transfer de fişiere-FTP

Această aplicaţie Internet este cunoscută sub numele de FTP (File Transfer Protocol). Serviciul FTP a fost unul din primele servicii dezvoltate pentru Internet. Prin intermediul său se pot transfera fişiere de pe un calculator pe un alt calculator, care se află la distanţă unul faţă de celălalt. Condiţia este ca cele două calculatoare să fie conectate la reţeaua Internet.

Protocolul pe care se bazează, numit tot FTP, permite căutarea prin listele de fişiere disponibile în diferite servere aflate la distantă şi în final primirea informaţiilor dorite. Calculatorul de la care ne conectăm se numeşte „gazdă locală”, sau „local host”, iar calculatorul la care ne conectăm se numeste „gazdă la distantă”, sau „remote host”.

Avem două tipuri de transferuri de fişiere:

• 
  download, caz în care se preia informaţia de pe server (remote host) si se aduce pe calculatorul personal (local host);
  
• 
  upload, caz în care se depune o informaţie pe calculatorul server.
  

Figura 29. Comenzile utilizate de FTP
Pentru a ne putea conecta la un calculator din Internet folosind FTP, trebuie ca acel calculator aflat la distantă să aibă instalat un server de FTP. Pentru a executa aceste tipuri de transferuri trebuie să avem dreptul de citire, respectiv scriere, pe serverul respectiv. În mod normal pentru a avea acces la un server FTP, trebuie să avem un cont (nume de utilizator si o parolă) pe acel calculator aflat la distantă. În general administratorii sistemelor la care ne conectăm permite prin intermediul unui cont special, numit anonymous, accesul la anumite fişiere cu acces liber.

5. 
   Verificarea cunoştinţelor
   

1. 
   Sistemul DNS foloseşte:
   
   1. 
      Tcp, portul 53
      
   2. 
      Udp, portul 53
      
   3. 
      O bază de date centralizată
      
   4. 
      O bază de date distribuită
      

2. 
   În cadrul fişierului de configurare pentru o zonă DNS o intrare de tip A:
   
   1. 
      realizează o asocierea între o adresă IP şi un nume
      
   2. 
      realizează o asociere între un nume şi o adresă IP
      
   3. 
      nu este validă
      
   4. 
      specifică serverul SMTP care gestionează transmiterea de mesaje pentru domeniul respectiv
      

3. 
   Care afirmaţii sunt adevărate în ceea ce priveşte sistemul de poştă electronică?
   
   1. 
      SMTP este protocolul utilizat între MTA (Mail Transfer Agent)
      
   2. 
      SMTP este protocolul utilizat de către o aplicaţie de tip MUA (Mail User Agent) pentru a transfera mesajele de pe server
      
   3. 
      SMTP utilizează portul 25
      
   4. 
      SMTP nu este folosit pentru poştă electronică
      

4. 
   Sistemul WWW se bazează pe un model client/server, modul de comunicare între client şi server fiind definit de protocolul HTTP. Cum arată cererea generată de browser-ul dvs. atunci când încercaţi să accesaţi www.test.com/file.html?
   
   1. 
      GET www.test.com/file.html HTTP
      
   2. 
      GIVE ME www.test.com/file.html HTTP/1.0
      
   3. 
      GET www.test.com/file.html HTTP/1.0
      
   4. 
      GET /file.html HTTP/1.0
      

5. Fie o staţie cu adresa IP 177.22.14.20. Care este adresa de reţea din care face parte această staţie?

1. 
   177.22.0.0
   
2. 
   177.22.14.0
   
3. 
   177.22.14.20
   
4. 
   cu o mască de reţea potrivită poate fi oricare dintre variantele de mai sus
   

Bibliografie

1. 
   http://biblioteca.euroweb.ro/link.htm
   
2. 
   http://en.wikipedia.org/wiki/Internet
   
3. 
   T. Berners-Lee, "Weaving the Web" , Harper Collins 1999
   
4. 
   History of Internet and WWW: The Roads and Crossroads of Internet History
   
5. 
   ***, „Cisco 2500 Series Router Architecture”, Technical Note, Cisco Systems, 2003
   
6. 
   ***, „Cisco 1600 Series Router Architecture”, Technical Note, Cisco Systems, 2003
   
7. 
   ***, „Catalyst 2900XL Switch Architecture”, White Paper, Cisco Systems, 1997
   
8. 
   Tanenbaum, A.S., ``Reţele de calculatoare, ed. 4'', Byblos SRL, 2003