Training Manual: Managementul Programului Operaţional Regional
Yüklə 1,52 Mb.
|
| Training Manual: Managementul Programului Operaţional Regional  
Project financed by the European Commission
Avertisment: acest document nu are valoare oficială, ci se doreşte a fi un instrument de lucru, cu scopul de a oferi informaţii utile personalului implicat în managementul Fondurilor Structurale, document realizat în cadrul proiectului de twinning, Phare RO2003/IB/SPP/05 Septembrie 2006 CUPRINS:
Training manual Final Draft INTRODUCERE Oportunitatea prezentului manual vine drept urmare a publicării Regulamentului (CE) nº 1083/2006 al Consiliului, din 5 Iulie 2006, care stabileşte Dispoziţiile generale asupra Fondurilor Structurale, pentru perioada 2007 – 2013, unde se stabilesc, prin Titlul VI Dispoziţii generale pentru sistemele de management şi control care utilizează aceste fonduri. După cum se stabileşte în Art. 60, Autoritatea de Management este responsabilă de eficienţa şi conformitatea executării intervenţiei Fondurilor, prin atribuirea funcţiilor delegate Organismelor Intermediare şi prin acestea, delegarea responsabilităţilor, de unde şi necesitatea formării personalului Agenţiilor de Dezvoltare Regionale în domeniul sarcinilor atribuite. Mai mult, Regulamentul (CE) nº 438/2001 al Comisiei Europene, din 2 martie 2001, prin care se stabilesc Dispoziţiile de aplicare a Regulamenului 1260/1999 al Consiliului, în legătură cu sistemele de management şi control al sprijinului oferit prin intermediul Fondurilor Structurale, (înlocuit prin noul Regulament 1083/2006) stabileşte ca: „Statele membre vor veghea ca Autoritatea de Management, Autorităţile de Plată şi Organismele Intermediare să primească orientările adecvate asupra organizării sistemelor de management şi control necesare pentru garantarea corectitudinii, conformităţii solicitărilor de plaţi pentru ajutoarlele comunitare.” Sistemele de management şi control menţionate trebuie să garanteze, printre altele, următoarele obiective:
Sistemele de management şi control vor include procedurile de verificare a realizăriii bunurilor şi serviciilor cofinanţate şi de conformitate cu plăţile declarate. Procedurile mai sus menţionate presupun păstrarea documentaţiei referitoare la verificarea operaţiunilor individuale in situ. Sistemele de management si control ale Statelor Membre vor trebui sa participe substanţial la Auditul acestora, aşa cum este stabilit în Anexa 1 a Regulamentului Comisiei (CE) nº 438/2001, din 2 martie 2001, prin care se stabilesc Dispoziţiile de aplicare a Regulamentului (CE) nº 1260/1999 (înlocuit prin noul Regulament 1083/2006 al Consiliului), pentru sistemele de management şi control al sprijinului acordat prin Fondurile Structurale. Obiectivul acestui manual este acela de a contribui la optimizarea procesului de administrare şi management al intervenţiilor cofinanţate prin Fondurile Europene şi de a sprijini procesul de corectă coadministrare a acestora. Managementul Fondurilor Structurale cere, de fiecare dată, din ce în ce mai multă eficacitate, optimizarea managementului financiar şi o simplificare a administrării ajutoarelor financiare din partea Uniunii Europene. Aceasta se traduce în practică, pentru perioada 2007 – 2013, prin menţinerea exigenţelor în ceea ce priveşte managementul, şi a necesităţii de a specifica procesele duse la bun sfarşit cu indicarea unităţilor şi a persoanelor responsabile pentru fiecare din acestea. Acest manual se doreşte a fi un instrument de lucru, şi, o data actualizat cu toate dispoziţiile referitoare a Aderarea Romaniei la Uniunea Europeană, să constituie un ghid de referinţă pentru personalul Agenţiei de Dezvoltare Regională şi pentru toţi acei funcţionari din Regiunea Vest, care, de o maniera sau alta, lucrează cu Fondurile Structurale şi care trebuie să îndeplinească exigenţele derivate din cadrul juridic comunitar. In ceea ce priveste exclusiv managementul Programului Operaţional Regional, acest document va fi un ghid util pentru elaborarea de manuale de proceduri interne, care va fi trimis Autoritatii de Management, in virtutea acordului semnat intre AM si ADR, in calitate de OI: „OI elaborează şi trimite AM, spre avizare, manualele de proceduri interne pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi sunt delegate, precum şi orice modificări sau completări aduse acestora, după aprobarea acestora de către reprezentantul legal al OI, urmând a îndeplini aceste atribuţii în conformitate cu manualele de proceduri elaborate şi avizate” Acest manual cuprinde contribuţia experţilor SODERCAN (Agenţia de Dezvoltare Regională, Cantabria, Spania) şi a Direcţiei Regionale a Economiei din cadrul Guvernului Cantabriei, a partenerilor cuprinde o selecţie de diferite documente de lucru ale mai multor instituţii, în special Comisia Europeană, Ministerul Integrării Europene şi adaptările diferitelor materiale utizate de către diferite regiuni spaniole. 1. Uniunea Europeana concepte de baza 1.1. Ce este Uniunea Europeană?
Uniunea Europeană se bazează pe autoritatea legii. Aceasta înseamnă că tot ce aceasta face derivă din tratate, asupra cărora toate Statele Membre au căzut de accord în mod voluntar şi democratic. Instituţiile UE pot adopta legislaţie bazându-se pe aceste Tratate, legislaţie care este apoi implementată de Statele Membre. Sursele Legii UE:
De reţinut aceste două Sentinţe ale Tribunalului : 5 Februarie 1963, Sentinţa Van Gend en Loos. Curtea Europeană de Justiţie specifică faptul că Comunitatea constituie o nouă ordine legală pentru care Statele Membre au fost de acord să-şi limiteze drepturile lor suverane. 15 Iulie 1964, Sentinţa Costa/ENEL. Curtea Europeană de Justiţie susţine faptul că legea Comunităţii anulează legea naţională. Tratatele constituie ‘legislaţia primară’ a Uniunii Europene, care este comparabilă cu legea constituţională la nivel naţional. Acestea stabilesc astfel trăsăturile fundamentale ale Uniunii, în special responsabilităţile diferiţilor actori ce fac parte de procesul de luare de decizii, procedurile legislative, în cadrul sistemului Comunităţii şi puterile conferite acestora. Tratatele sunt supuse negocierilor directe între guvernele Statelor Membre, după care acestea trebuie să fie ratificate în concordanţă cu procedurile ce se aplică la nivel naţional (în principiu de către Parlamentele naţionale sau prin referendum). Tratatele semnate anterior au fost schimbate şi reactualizate pentru a ţine pasul cu dezvoltările din societate. Mai mult chiar, Tratatele fondatoare au fost modificate în diferite ocazii, în special când noi State Membre au aderat în 1973 (Danemarca, Irlanda, Marea Britanie), 1981 (Grecia), 1986 (Spania, Portugalia), 1995 (Austria, Finlanda, Suedia) şi 2004 (Republica Cehă, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia and Slovenia). In dezvoltarea Uniunii Europene se remarcă următoarele perioade: Tratatul ECSC (1951) Tratatul EEC (Tratatul de la Roma) (1957) Tratatul Euratom (1957)
______________________________________ Actul European Unic (1986) ______________________________________ Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene(1992) Tratatul de la Amsterdam (1997) Tratatul de la Nisa (2001)
În acest scop Statele Membre au renunţat la o parte din suveranitatea acestora şi au oferit instituţiilor Comunităţii puterea de a adopta legislaţie care ar fi direct aplicabilă în cadrul Statelor Membre (regulament, directivă, decizie) şi care ar avea prioritate în faţa legii naţionale. Tratatul de Fuzionare(Merger Treaty), semnat la Bruxelles pe data de 8 Aprilie 1965 şi în vigoare de la data de 1 Iulie 1967, care a propus existenţa unei Comisii Unice şi a unui Consiliu Unic. Actul European Unic (AUE), semnat la Luxemburg şi la Haga a intrat în vigoare pe data de 1 Iulie 1987 şi a prevăzut adaptările necesare pentru realizarea Pieţei Interne Comune. Tratatul asupra Uniunii Europene, care a fost semnat la Maastricht pe data de 7 Februarie 1992, a intrat în vigoare pe data de 1 Noiembrie 1993. 'Tratatul de la Maastricht a schimbat numele Comunităţii Economice Europene în varianta mai simplă "Comunitatea Europeană". Acesta de asemenea a introdus noi forme de cooperare între guvernele Statelor Membre – de exemplu în domeniul apărării, şi în zona de “justiţie şi afaceri interne”. Prin adăugarea acestei cooperări inter-guvernamentale la sistemul existent de “Comunitate”, Tratatul de la Maastricht a creat o nouă structură cu trei ‘piloni’ care este politică precum şi economică. Aceasta este Uniunea Europeană. (UE). Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul UE) urmăreşte două obiective principale: crearea unei uniuni monetare prin stabilirea principiilor şi aranjamentelor necesare pentru introducerea monedei euro şi crearea unei uniuni economice şi politice. Acesta este tratatul care a fost la originea conceptului de structură pe trei piloni, primul pilon fiind reprezentat de Comunitatea Europeană iar ceilalţi doi fiind politica externă şi de securitate comună şi cooperarea judiciară pe problemelor penale (criminal matters). Există, totuşi, o mare diferenţă între primul pilon şi ceilalţi doi, care nu au dus la transferuri de suveranitate înspre instituţiile commune cum a fost cazul Tratatului care stabilea Comunitatea Europeană. În aceste domenii Statele Membre au dorit să-şi menţină puterile de luare de decizii în mod independent şi să se limiteze la o formă de cooperare interguvernamentală. Cele mai importante instrumente legale în aceste domenii sunt acţiunile comune, poziţia comună şi decizia cadru), care sunt aproape întotdeauna adoptate în mod unanim şi sunt irevocabile doar într-o măsură limitată. Yüklə 1,52 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
