Transcript dezbatere

 cinci

Cornel POPA: Exact, este adevărat. Dar discutăm principiul. Domnul director general spunea: “Bun recunoaștem este o situație dificilă”. Sigur atunci când ai doar cinci credite e ușor să vorbești.

Bogdan DUMITRACHE: Dar la nivel de principiu.

Cornel POPA: Dar nu discut de cantitate ci discut de frumusețea principiului, să revin la o idee de mai devreme. Dânsul spunea: “Noi vom oferi clienților conversia creditelor în franci elvețieni la cursul imediat anterior datei din 15 ianuarie 2015”. E suficient? Nu știu. E un pas spre o soluționare echitabilă a acestei probleme? S-ar putea să fie.

Cornel POPA: Important este să existe echilibru și de o parte și de cealaltă și să se dea credit acestei soluții, mă rog, să se aibă încredere în acestă soluție a negocierii pentru că ea este o soluție care,cu condiția însă ca ambele părți să fie rezonabile și să accepte faptul că da, o negociere nu înseamnă aderarea la punctul de vedere al Curții celălalte. Dacă există această rezonabilitate, credem că poate să fie o soluție, dar repet, de la caz la caz, pentru că repet iarăși situația fiecărui debitor în parte poate să fie diferită și de regulă e diferită.

Mădălina AFRĂSINEI: Au fost situații în care pătțile au tranzacționat fie în fața instanței de fond, fie în calea de atac, tot ca urmare a așezării la masă și a negocia. Deci, s-au întamplat și în celălalte bănci pentru că mai…

Gheorghe PIPEREA: Asta numai pentru că s-a format acțiune în justiție. Nu știu dacă a vrut cineva din sala să intervină.

PARTICIPANT: Da.

Gheorghe PIPEREA: Da, vă rog!

PARTICIPANT: Mulțumesc!

Gheorghe PIPEREA: Dar după aia mă lăsați să spun și eu două cuvinte.

PARTICIPANT: Foarte pe scurt. Consider că nu mi s-a răspuns.

Mădălina AFRĂSINEI: Miercuri nu vă mai ascult.

PARTICIPANT: nu mi s-a răspuns la întrebare, dar am intuit ce ați vrut să spuneți.

Cornel POPA: Mie, personal, mi-e greu să fac un inventar în această seară cu privire la acestă chestiune la această întrebare, de aceea răspunsul meu este mai general.

PARTICIPANT: Clauza pe care ați constatat-o dumneavoastră în  contractele numeroasele pe care le-ați studiat și care conțin această protecție acordată consumatorului cu respectarea Legii 193 prin intermediul căreia băncile sunt obligate să nu introducă clauze abuzive în contracte așa cum bine cunoaștem. Pentru cei care nu au cunoștințe juridice și ne asistă la această conferință, teoria impreviziunii s-a aplicat dinainte de intrarea în vigoare a Codului civil astfel încât, consider că nu trebuie să delimitați aplicabilitatea acesteia doar în afara Codului civil.

Cornel POPA: Da, dar fără text.

PARTICIPANT: …categoric fără text, pentru că nu era reglementat expres…

Cornel POPA: Nu, fără text care să permită în mod expres aplicarea teoriei impreviziuni. Există în Codul civil, care pe ideea de bună – credință, de echitate și care pot fi folosite ca temei juridic.

PARTICIPANT: Exact, exact.

Cornel POPA: Dar temei juridic de aplicare a impreviziunii propriu – zisă nu există.

PARTICIPANT: Dar temei juridic pentru aplicarea previziunii și constractelor existente la momentul intrării în vigoare a noului Cod civil este exact în art. 6 din noul Cod civil nu ai cum să limitezi în timp efectele Codului civil în ceea ce privește teoria impreviziunii.

Cornel POPA: Avem text specialcu privire la impreviziune de aplicare a impreviziunii legea de punere în aplicare a Codului și care prevalează.

PARTICIPANT: Da, îl cunosc. Doar că, acest text special de care  dumneavoastră spuneți că, constractului în vigoare i se aplică legea de la momentul semnării da, totuși trebuie completat acest text pentru știm bine normele de drept se interpretează unele printre altele și nu în mod separat în baza art. 6 și vă rog să…

Bogdan DUMITRACHE: O secundă. Cred că domnul avocat a vrut să spună că avem text special pe impreviziune chiar, nu pe 102.

PARTICIPANT: Știu, și pe faptul că nu se aplică, cred că la asta se referă.

Bogdan DUMITRACHE: Da, deci 107 sau 108.

Cornel POPA: E vorba de 107 într-adevăr, l-am găsit între timp. Nu îmi aminteam precis…

PARTICIPANT: Am înțeles.

Cornel POPA: ….care se referă precis la textul cu privire la impreviziune.

PARTICIPANT: Poate că domnul Andrei va organiza o conferință numai pe tema impreviziunii, pentru că e foarte mult de discutat.

Mădălina AFRĂSINEI: Dar au fost și pe vechiul Cod, să știți înregistrate cauze. Amintiți-vă când s-a prăbușit piața imobiliară, când au încheiat contracte de închiriere spații comerciale în magazine, care aveau un anumit vad comercial, la un anume preț, ca urmare a prăbușirii pieței imobiliare au încercat să renegocieze valoarea chiriilor și s-au adresat instanței pe teoria impreviziunii. Asta nu a înseamnat că eu nu am putut să fac o aplicare a principiului.

PARTICIPANT: Categoric. Asta vroiam să subliniez, mulțumesc, mulțumesc pentru confirmare. Sunt foarte mulți care ne urmăresc și trebuie să cunoască și consumatorul de rând faptul că există această teorie a impreviziunii anterior intrării în vigoare. Mai departe. Vreau să vă întreb pe dumneavoastră personal și pe colegul Popa, dacă am reținut corect, pe domnul Popa. În calitate de oameni de drept, dacă dumneavoastră considerați că, dacă banca și-a asigurat și și-a conservat  valoarea economică a contractului, nu trebuia să conserve și gradul de îndatorare al clientului pe toată perioada contractuală, pentru că suntem în materia unui contract pe termen lung, care presupune niște riscuri pentru ambele părți, astfel încât vreau să știu părerea dumneavoastră personală în calitate de oameni de drept, făcând abstracție de faptul că reprezentați băncile. Dacă consisiderați că era echitabil să se conserve și valoarea, dar pentru a se respecta și echilibrul contractual, era la fel de echitabil sa se respecte și gradul de îndatorare maxim stabilit de B.N.R. Ca să nu avem surprize, și drame, și cetățeni români, care să protesteze în stradă și să ajungă la situații disperate așa cum s-a mai întâmplat, după cum bine cunoaștem cazuri de sinucidere și alte situații excepționale care nu sunt firești într-un stat de drept. Mulțumesc!

Cornel POPA: Acuma…

PARTICIPANT: Părerea dumneavoastră personală.

Cornel POPA: …dacă aducem în discuție sinuciderile…

PARTICIPANT: …păi aducem, pentru că din păcate sunt un fapt în acest 2015…

Cornel POPA: Da, dar nu ne ajută din perspectiva discuțiilor juridice nu ne ajută. Părerea mea aceasta este.

PARTICIPANT: Ne ajută pentru că ne integrează în cadrul economic și  bineînțeles social în care ne aflăm.

Cornel POPA: Trebuie să ne amintim puțin și aici poate ne întoarcem la principiul nominalismului.

PARTICIPANT: Măcar la respectarea gradului de îndatorare. Dacă era banca obligată să se asigure așa cum și-a asigurat și valoarea.

Gheorghe PIPEREA: Creditarea de tip standard. Despre asta vorbește directiva.

PARTICIPANT: Exact. Și în ce manieră ați sfatuit dumneavoastră băncile, în calitate de reprezentanți al lor după 15.01.2015 după criza la care asistăm cu toții pentru a se respecta solidarismul contractual. Nu am văzut nicio variantă…

Cornel POPA: Ceea ce îi sfătuim pe clienții noștri știți foarte bine că e secret.

PARTICIPANT: …în afară de varianta băncii Volksbank, pe care o respect foarte mult, de a îngheța cursul valutar la 3,8 până se soluționează și se reglementează situația ori instituțional, ori prin intermediul instanțelor de judecată. Ce ați sfătuit băncile în calitate de reprezentanți, pentru că totuși, le asigurați consultanță. Vă mulțumesc și aceasta a fost ultima întrebare.

Bogdan DUMITRACHE: Nu știu dacă mă rog, răspundeți.

Gheorghe PIPEREA: Da. Nu știu dacă se va mai răspunde, dar am nevoie de 3 minute, ca să încerc să abordez două idei ale domnului Cornel Popa.

Bogdan DUMITRACHE: Nu mă uitați și cu diferența calitativă între franci elvețieni și euro și v-am întrerupt eu.

Gheorghe PIPEREA: Ok. Dacă domnul moderator îmi va da.

Bogdan DUMITRACHE: Vă mai dau 3 minute, vă mai dau, da.

Gheorghe PIPEREA: Și chiar 3, excelent.

Bogdan DUMITRACHE: E cu TVA inclus.

Gheorghe PIPEREA: Bun. Sunt două lucruri pe care aș vrea să le spun, ca un fel de replică dacă vreți la ce a spus Cornel Popa adineauri. Ce frumos e principiul ăsta cu negocierea. Foarte frumos. Sunt de acord cu el, studenților le spun că dreptul afacerilor este un drept , în principiu, nonconflictual. Înainte să ajungi la conflit trebuie să te duci la mijloace alternative de soluționare a disputelor, de la mediere la conceliere, e foarte frumos. Într-adevăr, când ajungi în justiție, lucrurile sunt în alb și negru. E război judiciar. Dincolo de asta există însă o realitate, pe care o vedem acuma de o lună de zile. Chiar și ofertele de, hai să îi zicem de solidarism contractual care au venit de la unele dintre bănci sunt făcute într-o manieră în care ideea de negociere este făcută rizibilă pur și simplu. Asta este condiția pe care ți-o pun ca să îți acord reducerea de 0,5 % din dobândă. Dacă vrei să semnezi, bine, dacă nu, nu. Sunt pline aceste constracte, aceste acte adiționale de șopârle. Renunți la procesul actual, renunți la procesul viitor, renunți să mai contești comisionul de risc s.a. Și dacă nu accepți, am pe masă executarea silită pregătită. Așa se negociază în momentul de față. E frumos, într-adevăr să vorbești despre negociere. Doi, există o speță pe care eu am făcut-o publică după ce am descoperit-o într-o carte, într-o teză de doctorat a unei colege de la facultate, Cristina Zamșa se numește, care teză de doctorat se numește chiar Teoria impreviziunii. Și speța, care datează din 1920 atenție și care o grămadă de trimiteri la temeiuri legale începând cu 970 alin. (1) și terminând cu 970 alin. (2) din vechiul Cod civil, e o speță care se referă la o problemă aproape identică inclusiv sub denumire, sub raportul denumirii. Se numește speța banca Bercovici vs. Lascăr Catargiu. Lascăr Catargiu nu e acela din istorie, de care știm de la istorie, e un alt Lascăr Catargiu. În 1912 se împrumutase, era un fel de descoperire de cont mai ciudat, de nivelul lui 1912, la o bancă, banca Bercovici, niște franci belgieni. La momentul respectiv  încă mai existau franci belgieni, dar tot franci se numeau, pentru a cumpăra niște participații la o societate. La momentul lui 1912, rețineți ce vă spun în momentul de față, era o paritate de 1:1 între leul românesc și francul belgian. Nu-i așa că este ciudat? În 1912 lucrurile erau perfecte, chiar dacă caștiga sau nu la loterie domnul Lascăr Catargiu tot putea să își permită să restituie împrumutul respectiv ce urma să obțină din societatea în care se investea, numai că între timp a intervenit răboiul în 1916. În război s-a ajuns la o inflație de vreo 5000% pentru că era război. S-a declanșat un proces prin 1919, s-a terminat pe la 1920 și judecătorul, aplicând această regulă denumită rebus six standibus și a spus că părțile, la momentul la care au încheiat contractul, nici creditorul nu putea să își imagineze un profit atât de uriaș, nici debitorul nu putea să își imagineze o pierdere atât de ruinătoare încât să suporte devalorizarea leului, care mă rog, s-a întâmplat într-o asemenea manieră încât se ajunseseră undeva la 1,12. Un franc belgian la 12 lei. Teoria impreviziunii deci, s-a putut aplica dar s-a aplicat doar pentru că omul a ajuns în justiție, s-a dus la judecător și s-a putut pune această problemă de eventuală negociere, de prelitigiu dacă vreți, pentru că s-a dus în justiție. Băncile la ora actuală, ca de altfel și băncile de atunci din perioada aceea, sunt pe o poziție de forță economică atât de mare, atât de puternică încât ori accepți condițiile lor, ori te execută silit. Mai ales că O.U. 99/2006 prevede că acel contract care se numește contract de credit bancar și despre care eu personal am spus că este un contract nenumit este titlu executoriu. Nu mai este nevoie să îl dai în judecată tu pe consumator ca să îl execuți silit, este suficient să investești contractul cu formula executorie.

Bogdan DUMITRACHE: Da, o întrebare, da.

PARTICIPANT: Da, bună seara.

Bogdan DUMITRACHE: Nu.

Mihaela MAZILU-BABEL: Se aude? Da, bună seara. Numele meu este Mihaela Mazilu Babel și am câteva întrebări pentru domnul Popa și domnul Cheța în primul rând. Pentru domnul Popa.

Bogdan DUMITRACHE: Acum începe pentru dânșii dezbaterea. Adică până acum.

Cornel POPA: Noi mai mult am tăcut. Sala a simțit nevoia să ne audă și pe noi.

Mihaela MAZILU-BABEL: Păi tocmai de aceea, țin cu cei mai slabi. Se poate? Domnul Piperea a plecat.

Bogdan DUMITRACHE: O să revină în două minute. Domnul Piperea revine în două minute.

Cornel POPA: Vă rog mult, din sală o întrebare pentru domnul Piperea. Nu se poate să…

Bogdan DUMITRACHE: Fără replică.

Cornel POPA: Riscăm să plecăm fără să îi cunoaștem opiniile.

Mihaela MAZILU-BABEL: Da, în legătură cu art. 107 din Legea de punere în aplicare a Codului civil, care ne limitează. Nu putem să aplicăm impreviziunea pentru contractele în derulare. Întrebarea mea este: ce oprește judecătorul să considere acel art. 107 ca fiind contrar dreptului U.E. aplicabil protecției consumatorilor și să îl dea la o parte și să spuna nu, să îl lase neaplicabil într-o speță, asta e o întrebare și prin urmare să aplice articolele referitoare la impreviziune și să modifice apoi contractul cum consideră de cuviință. Asta e prima întebare. Apoi pentru domnul Cheța, referitor la faptul că au existat franci în cont, care apoi au fost transformați în euro sau lei în funcție de cum a dorit cosumatorul de credit. Întrebarea mea este unu, dacă există, daca se știe cât timp au stat acei franci în cont, vorbim de secunde, secunde, minute, ore, zile. Doi, referitor la conversie, la momentul la care s-a făcut conversia din franci, în lei, în euro, în acea zi când s-a transformat și s-a oferit creditul conversia, cursul care s-a aplicat a fost cursul băncii sau a fost cursul oficial al B.N.R., iar doi, referitor la rambursarea lunară, la rambursare ce curs se aplică, dacă eu vin în lei și trebuie să se transforme în franci, ce curs aplică banca? Aplică cursul ei sau cursul B.N.R, pentru că aici avem jurisprudența Castle în mod clar din punctul meu de vedere. Așa și un al treilea lucru era în legătura cu faptul că O.U. 50/2010 este cea care a introdus acea obligație de informare și oricum nu se aplică în situația noastră pentru că noi am credite încheiate anterior. Eu consider că obligația de informare era în legătură, ține de caracterul inteligibil al clauzei referitoare la preț, pentru că dacă nu formulezi corespunzător atunci se poate spune că acel consumator nu a fost inteligibil pentru el faptul că suporta orice, orice risc valutar nu un anume risc valutar. Deci, ține de Legea 193/2000 acea să zicem obligație de informare și ține de caracterul inteligibil al clauzei cu privire la restituirea și cu privire la riscul valutar. Și o ultimă întrebare pentru toată lumea ar fi dacă există în contractele de cred vreo clauză care spune așa că debitorul suportă orice risc valutar, dacă cunoașteți să existe în contracte. Mulțumesc mult!

Cornel POPA: Foarte interesantă întrebarea cu aplicarea dreptului european. Dacă am înțeles bine, ar fi vorba de o posibilă invocarea neconformității art. 107 cu reglementări în domeniul clauzelor abuzive sau…

Mihaela MAZILU-BABEL: Exact.

Cornel POPA: Da, recunosc că nu m-am gândit la această formulă până nu v-am auzit. Puteți încerca, de ce nu? Ar creea o jurisprudență foarte interesantă. Acum trebuie să, îmi expun punct de vedere așa, un punct de vedere la prima auzire a acestei întrebări. Reglementările cu privire la clauzele abuzive tind să sancționeze un comportament care este prealabil sau contemporan încheierii contractului. Sancțiunea este de obicei nulitatea clauzei privintă în mod singular sau, după caz, a contractului. Impreviziunea, de obicei sau mă rog, întotdeauna în mod normal se aplică în situația în care am schimbări excepționale de circumstanțe care survin după încheierea contractului. Premisa aplicării impreviziunii  este un contract valabil încheiat. Dacă acel contract nu a fost valabil încheiat, e mai greu, dacă s-ar putea nu știu conceptual invoca previzunea, mai degrabă cred că nu. Deci, am această problemă. Nu știu dacă există o comunicare între cele două reglementări. Și aș mai face o paranteză la acest răspuns, pentru că aș vrea să îmi clarific puțin poziția cu privire la posibila sau imposibila aplicare a impreviziunii. Cred că aplicarea eventuală a impreviziunii ar fi protejat, nu cred că ar fi în favoarea uneia dintre părți sau în favoarea celeilalte. Cred că ar proteja, dacă presupunând că legiutorul din 2011 ar fi optat asupra unei alte soluții de aplicare a impreviziunii, inclusiv cu privire la contractele în curs, ar fi fost o soluție care ar fi putut să protejeze ambele părți, pentru că există unele garanții și de o parte și de alta. Se vorbește în primul rând despre princpiul respectării obligației contractuale chiar dacă executarea a devenit mai oneroasă, dar abia în momentul în care onerozitatea devine excesivă, atunci se aplică impreviziunea și se declanșează mecanismul respectiv. Și sunt nuanțe, repet, care poate să joace în favoarea uneia sau alteia dintre părți, a debitorului sau a băncii.

Mihaela MAZILU-BABEL: Da, consider că aici rămâne judecătorul să decidă și ar considera că ar fi nevoit să zicem, să aplice impreviziunea tocmai din necesitatea de a salva contractul, de a nu-l anula și deoarece ar constata că dacă l-ar anula ar consta de fapt până la urmă într-o sancțiune a debitorului pentru că nu ar putea să restituie toți banii și atunci există deja jurisprudență a Curții de Justiție care conferă puteri sporite judecătorului într-o astfel de situație. Și asta întrebam eu, ce ar opri judecătorul…

Cornel POPA: Asta presupunând că vorbim de debitori care se află într-o imposibilitate reală de a restitui creditul, ceea ce de multe ori este cazul. Dar eu sunt convins că există între zecile de mii de câte credite în franci elvețieni. Sunt totuși, statistic vorbind, mulți oameni care își permit să restituie creditele respective, chiar dacă e un pic mai greu.

Mădălina AFRĂSINEI: Niciun client nu a urmărit, consumator care s-a adresat instanței, nu a urmărit anularea întregului contract și rambursarea anticipată a creditului. Cei care au făcut lucrul asta, au obținut refinanțări. Eu au venit pe target, anumite comisioane, o anumită dobândă și anumite claze care în opinia lor, consideră ca fiind abuzive.

Gheorghe PIPEREA: Eu aș vrea să spun un lucru.

Mihaela MAZILU-BABEL: Da, mulțumesc.

Bogdan DUMITRACHE: Nu știu dacă s-a răspuns la toate întrebările, că ați fost…Nu? A mai rămas? nu? Mai sunt încă două.

Gheorghe PIPEREA: Aș avea o mică intervenție aici. Într-adevăr, există un element de legătură între clauze abuzive și dacă vreți putem să punem un slash leziune, pentru că până la urmă, dacă vreți, clazuele abuzive sunt o formă specială de leziune. E vorba despre ruperea echilibrului prestațiilor, ruperea echilibrului contractului. Atât că una se întâmplă la momentul concomitent încheierii contractului sau eventual în faza precontractuală cum spunea și Cornel Popa adineauri și cealaltă ulterior. Pe de altă parte, dacă este vorba despre această situație obiectivă în cazul impreviziunii, aici folosesc o idee pe care am discutat-o acum cu Bogdan, în cazul clauzelor abuzive în afară de echilibru mai există un element. Cineva este vinovat de introducerea acestui dezechilibru în contract, fie în faza precontractuală, fie la momentul încheierii contractului, în schimb ce impreviziunea exclude orice idee de culpă. Imprevizunea se întâmplă pur și simplu. Nimeni nu e vinovat pentru că s-a întâmplat acest lucru. Ori, pentru că aici am vrut să punctez pentru că este extrem de important în acest gen de litigii. În momentul la care s-au încheiat contractele, există cineva care este vinovat de asta, fie pentru că nu a fost atent, fie pentru că nu a fost responsabil, fie că a vrut să exploateze o nișă și atunci nici nu mai contează domnul Cornel Popa, nici nu mai contează că cineva poate să își plătească în momentul de față aceste rate, chiar dacă sunt mari față de ceea ce au preconizat în 2007 sau nu pot sau că există mult mai mulți cei care nu reușesc să își plătească aceste rate, pentru că de fapt, aici este vorba de un principiu. Sancționezi pe cel care este vinovat de introducerea acestor clauze în contract sau nu îl sancționezi? Împarți sarcina acestor pierderi între ambele părți sau nu o împarți? Pentru că dacă ne uităm și cu asta termin, pe dispozția art.7 alin. (1) din directiva 93/13 de acolo rezultă că regimul juridic al clauzelor abuzive nu este făcut pentru a echilibra contractul. Asta este o chiestiune subsidiară. Este făcut pentru a sancționa, fraților. E făcut pentru a sancționa pe cel care introduce clauze în contract de tip abuziv și în consecință el trebuie să fie pus într-o postură să nu mai aibă tentația să abuzeze de puterea sa economică și doi, clauzele abuzive, regimul clauzelor abuzive este făcut pentru a preveni, pentru a preveni ca alți profesioniști în situația celui care a abuzat de puterea sa să nu mai aibă aceeași tentație. Așa că, discuția poate să fie făcută într-o anumită măsură în paralel, da? Pentru că există un element comun, cel al dezechilibrului. Dar diferențele sunt mari. Între impreviziune care nu înseamnă niciun fel de culpă și clauză abuzivă care înseamnă iresponsabilitate la încheierea contractului.

Cornel POPA: Dacă aș putea doar. Eu nu vreau 3 minute, vreau 10 secunde.

Bogdan DUMITRACHE: Nu se acceptă. Ori interveniți, ori…

Cornel POPA: …ori 3 minute, da.

Bogdan DUMITRACHE: …e franciza nedeductiblă.

Cornel POPA: Totuși, nu e cazul să fim, nu știu, suntem totuși între noi aici și nu e cazul totuși să ignorăm istoria. Problema, din punct de vedere juridic a creditelor în franci elvețieni nu s-a pus nici în 2007, nu s-a pus nici în 2008, nici în 2009. Procesele au apărut mai recent. Și au apărut mai recent în contextul în care s-a produs un dezechilibru vizavi de situația inițială avută în vedere în momentul în care s-au acordat creditele respective. A început să doară problema creditelor în franci elvețieni în momentul în care cursul francului a crescut vizavi de euro și vizavi de lei. Dacă acel curs ar fi avut bunăvoința să evolueze în sens invers, eu cred că nu am fi avut aceste procese.

Bogdan DUMITRACHE: Eventual băncile se adresau împotriva consumatorilor și…

Cornel POPA: O clauză abuzivă ea era abuzivă, dacă era să fie abuzivă din momentul în care s-a încheiat contractul, nu din momentul în care s-a schimbat cursul. Deci, ar fi trebuit ca, în strictă logică juridică  să avem să avem procese numeroase împotriva băncilor pe acest temei de mai multă vreme. Procesele au apărut acum și e problemă care e reală, ea este cunoscută ca atare, nu contestă nimeni acestă problemă. Dar problema nu e legată de caracterul abuziv, ci de devalorizarea leului față de euro și implicit față de franc, pentru că practic leul practic nu are un curs stabilit față de francul elvețian, leul are un curs stabilit față de euro, el comunică cu francul elvețian prin traducerea monedei europene. Deci…

Bogdan DUMITRACHE: Deci practic riscul, un risc măcar ipotetic sau nu știu, poate fi egal chiar în legătură cu creditele în euro, pentru că noi discutăm în legătură cu francii elvețieni. Dacă avem o apreciere a euro față de leu, riscăm să punem problema în termeni similari?

Cornel POPA: Cursul leu – euro a variat din momentul în care s-a făcut trecerea de la vechiul leu la noul leu a variat în limite acceptabile, nu au fost variații dureroase.

Bogdan DUMITRACHE: