Gravajul Frankfurt: gravajul porneşte din zona frontală, de la baza şi înapoia papilei incisive, se continuă apoi spre baza orală a crestelor alveolare mergând paralel şi la un centimetru de ea şi în treimea distală, paramedian, se formează două camere de vid (zone paralele sub formă de cerc).
Gravajul Frankfurt: gravajul porneşte din zona frontală, de la baza şi înapoia papilei incisive, se continuă apoi spre baza orală a crestelor alveolare mergând paralel şi la un centimetru de ea şi în treimea distală, paramedian, se formează două camere de vid (zone paralele sub formă de cerc).
Se continuă gravajul cu o terminaţie semieliptică spre zona „Ah”, pe care o intersectează şi la nivelul căreia se termină. Adâncimea şanţurilor în zonele reziliente va fi de 1,2 - 1,5 mm, iar la traversarea liniei mediane de 0,3 mm, iar lăţimea de 1,5 - 5 mm. Realizează o succiune mărită faţă de liniile americane.
Se continuă gravajul cu o terminaţie semieliptică spre zona „Ah”, pe care o intersectează şi la nivelul căreia se termină. Adâncimea şanţurilor în zonele reziliente va fi de 1,2 - 1,5 mm, iar la traversarea liniei mediane de 0,3 mm, iar lăţimea de 1,5 - 5 mm. Realizează o succiune mărită faţă de liniile americane.
Sistemul Camba: înconjoară aproape întreaga creastă reziduală şi permite realizarea unei pseudoproteze fenestrate la nivelul bolţii palatine. Sunt utilizate nişte folii de cauciuc, care se introduc în caneluri practicate în baza protezei. Nervurile sunt prefabricate din elastomeri, tehnicianul realizând un gravaj cu o adâncime standard, dată de nervuri.
Sistemul Camba: înconjoară aproape întreaga creastă reziduală şi permite realizarea unei pseudoproteze fenestrate la nivelul bolţii palatine. Sunt utilizate nişte folii de cauciuc, care se introduc în caneluri practicate în baza protezei. Nervurile sunt prefabricate din elastomeri, tehnicianul realizând un gravaj cu o adâncime standard, dată de nervuri.
Inelul de compresie Heintz: se realizează direct din baza protezei, folosindu-se acrilat termopolimerizabil. Se efectuează în zona centrală, de jur împrejurul bolţii palatine, la un centimetru de creasta edentată. Şanţul este adânc de 0,5 - 0,8 mm şi lat de 6 mm.
Inelul de compresie Heintz: se realizează direct din baza protezei, folosindu-se acrilat termopolimerizabil. Se efectuează în zona centrală, de jur împrejurul bolţii palatine, la un centimetru de creasta edentată. Şanţul este adânc de 0,5 - 0,8 mm şi lat de 6 mm.
Gravarea Sadler: se execută palatinal, separat pentru fiecare hemimaxilar, la un centimetru de creasta alveolară şi tot la un centimetru de sutura mediană. Posterior gravajul este situat mai anterior de linia „Ah”. Lăţimea şanţului e de 1,5 - 2 mm, iar adâncimea de 1,5 mm.
Gravarea Sadler: se execută palatinal, separat pentru fiecare hemimaxilar, la un centimetru de creasta alveolară şi tot la un centimetru de sutura mediană. Posterior gravajul este situat mai anterior de linia „Ah”. Lăţimea şanţului e de 1,5 - 2 mm, iar adâncimea de 1,5 mm.
Benzile verticale Walser: se prezintă sub forma a două şanţuri, unul vestibular şi unul oral, situate paralel cu creasta alveolară, cu adâncimea de 1,5 mm. Pe secţiune au formă de „V”.
Benzile verticale Walser: se prezintă sub forma a două şanţuri, unul vestibular şi unul oral, situate paralel cu creasta alveolară, cu adâncimea de 1,5 mm. Pe secţiune au formă de „V”.
Îndiguirea distală (postdam): este eficientă când are formă conică, iar mucoasa subiacentă este de trei ori mai groasă decât nervura. Prin îndiguire la limita dintre palatul dur şi moale se realizează închiderea marginală distală a protezei. Stabilirea zonei de îndiguire se face de medic (prin manevra Silverman), prin marcarea zonei cu un creion chimic, marcaj ce va fi înregistrat de amprenta finală şi transmis pe model tehnicianului dentar.
Îndiguirea distală (postdam): este eficientă când are formă conică, iar mucoasa subiacentă este de trei ori mai groasă decât nervura. Prin îndiguire la limita dintre palatul dur şi moale se realizează închiderea marginală distală a protezei. Stabilirea zonei de îndiguire se face de medic (prin manevra Silverman), prin marcarea zonei cu un creion chimic, marcaj ce va fi înregistrat de amprenta finală şi transmis pe model tehnicianului dentar.
Căptuşirea cu materiale reziliente: presupune aplicarea unui material sintetic moale pe faţa mucozală a protezei şi în zona distală.
Căptuşirea cu materiale reziliente: presupune aplicarea unui material sintetic moale pe faţa mucozală a protezei şi în zona distală.
Folierea suprafeţei mucozale cu folii de aluminiu (Dewural) sau folii de aur. O serie de autori recomandă folierea metalică a protezei, lucru ce dă o mai bună aderenţă la câmpul protetic şi fereşte mucoasa de leziuni de tip inflamator. După alţi autori, această metodă nu aduce nicio îmbunătăţire stabilităţii protezei.
