Tratamentul protetic trebuie să îndeplinească următoarele obiective

Este proprietatea cea mai importantă pentru confortul fiziologic al protezatului total deoarece instabilitatea afectează negativ sprijinul şi retenţia, rezultând forţe nocive pentru creastă.

• Este proprietatea cea mai importantă pentru confortul fiziologic al protezatului total deoarece instabilitatea afectează negativ sprijinul şi retenţia, rezultând forţe nocive pentru creastă.

• Ea poate fi clasificată în:

Stabilitate statică: protezele sunt astfel concepute şi realizate încât pot determina şi stabili condiţii de echilibru a forţelor. Echilibrul dintre forţele dislocante şi inerţia protezelor determină o rezultantă care până la o valoare determinată oferă o stabilitate statică. Acest lucru se realizează proiectând centrul de greutate al protezei pe zona de stabilitate maximă a suprafeţei de sprijin şi construind simetric proteza, ori de câte ori morfologia câmpului protetic o permite.

• Stabilitate statică: protezele sunt astfel concepute şi realizate încât pot determina şi stabili condiţii de echilibru a forţelor. Echilibrul dintre forţele dislocante şi inerţia protezelor determină o rezultantă care până la o valoare determinată oferă o stabilitate statică. Acest lucru se realizează proiectând centrul de greutate al protezei pe zona de stabilitate maximă a suprafeţei de sprijin şi construind simetric proteza, ori de câte ori morfologia câmpului protetic o permite.

Stabilitate dinamică: protezele sunt supuse permanent unui complex de forţe dislocante pe care trebuie să le poată echilibra.

• Stabilitate dinamică: protezele sunt supuse permanent unui complex de forţe dislocante pe care trebuie să le poată echilibra.

Frânarea acţiunii forţelor orizontale şi oblice, care determină deplasările laterale şi antero-posterioare ale protezei totale cât şi basculările acesteia pe câmp se face de către o bună parte din factorii fizici şi musculari descrişi la menţinere (cu excepţia adeziunii, care nu se opune forţelor orizontale, ducând la glisarea celor două corpuri aflate în contact) la care se adaugă:

• Frânarea acţiunii forţelor orizontale şi oblice, care determină deplasările laterale şi antero-posterioare ale protezei totale cât şi basculările acesteia pe câmp se face de către o bună parte din factorii fizici şi musculari descrişi la menţinere (cu excepţia adeziunii, care nu se opune forţelor orizontale, ducând la glisarea celor două corpuri aflate în contact) la care se adaugă:

Utilizarea retentivităţilor anatomice;

• Utilizarea retentivităţilor anatomice;

• Dispunerea dinţilor artificiali în zona de echilibru dintre grupele musculare (zona neutră);

• Realizarea unei coincidenţe între relaţia centrică şi intercuspidarea maximă.

• În practică există mulţi pacienţi cu câmpuri protetice deficitare, la care starea generală nu permite corecţii chirurgicale şi când suntem obligaţi să apelăm la mijloace protetice suplimentare de menţinere.

Mijloacele suplimentare de retenţie sunt artificii tehnologice menite să crească menţinerea protezelor totale, stabilitatea primară şi închiderea marginală.

• Mijloacele suplimentare de retenţie sunt artificii tehnologice menite să crească menţinerea protezelor totale, stabilitatea primară şi închiderea marginală.

Există o mare diversitate de mijloace şi procedee de menţinere, unele doar cu valoare istorică, altele constituie alternative constructive mai mult sau mai puţin eficiente.

• Există o mare diversitate de mijloace şi procedee de menţinere, unele doar cu valoare istorică, altele constituie alternative constructive mai mult sau mai puţin eficiente.

Mijloace pentru creşterea stabilităţii primare:

• Mijloace pentru creşterea stabilităţii primare:

• 1. Camerele de vid (de presiune scăzută): presupun realizarea unor cavităţi pe faţa mucozală a protezei. Ele au forme variate, de casă, inimă (care se pretează în zona rugilor palatine sau în zona centrală a rafeului palatin) sau de rinichi (destinate zonelor paramediane).

2. Gravările: constau în realizarea pe modelul de lucru a unor şanţuri, la nivelul cărora pe faţa mucozală a protezei vor rezulta nişte proeminenţe rotunjite (nervuri). Gravările se aplică individualizat, conform condiţiilor pe care le oferă bolta palatină. În această categorie intră:

• 2. Gravările: constau în realizarea pe modelul de lucru a unor şanţuri, la nivelul cărora pe faţa mucozală a protezei vor rezulta nişte proeminenţe rotunjite (nervuri). Gravările se aplică individualizat, conform condiţiilor pe care le oferă bolta palatină. În această categorie intră:

Liniile americane: sunt practicate paramedian, la baza crestelor edentate, au adâncimea de 0,5 - 1 mm şi sunt indicate în câmpuri protetice deficitare (de exemplu fără tuberozităţi retentive).

• Liniile americane: sunt practicate paramedian, la baza crestelor edentate, au adâncimea de 0,5 - 1 mm şi sunt indicate în câmpuri protetice deficitare (de exemplu fără tuberozităţi retentive).