“Universul este făcut din poveşti,nu din atomi...” Muriel Rukeyser
Mitul-Resursă a basmelor
Cuprins:
-Noţiuni generale despre mit.
-Exemplificarea unor mituri în diferite opere literare.(în romanul contemporan-De veghe în lanul de secară,de J.D.Salinger/în basm-Dănilă Prepeleac,de Ion Creangă)
-Mitul şi psihologia
Mitul-Generalităţi
Identitatea culturală a fiecărui popor poate fi reflectată de miturile si legendele care l-au însotit pe tot parcursul dezvoltării lui. De aceea, este foarte important să cunoastem literatura de natură populară, să cunoastem miturile si legendele care au circulat odinioară. Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credintele popoarelor (antice) despre originea universului (cosmogeneză) si a fenomenelor naturii, despre zei si eroi legendari. Mitul implică fiinte spirituale, precum Dumnezeu, îngeri sau demoni, si personaje fantastice ca de exemplu: oameni-animale, precum si existenta unei alte lumi. Mitul -definiție internă: mitul este explicat din punctul de vedere al mitului însusi este o poveste orală sau scrisă prin care un grup uman ilustrează sensul care îl dă valorilor sale, legându-le de un moment fondator, anume acela al originii. Această poveste angajează membrii grupului să acționeze în sensul valorilor pe care ea le vehiculează. De exemplu, mitul biblic al păcatului originar, explică cum gesturi făcute la origine devin fondatoare ale realității umane prezente. El arată de ce oamenii de azi suferă și cum se pot ei insera în procesul de mântuire propus de către religia creștină.
Miturile umanitatii s-au format, in conceptia lui Victor Kernbach, in anumite etape de tensiune psihosociala, care corespund, in mare parte, treptelor de schimbare structurala a conditiei umane. In antologia sa de ,,mituri esentiale”, Victor Kernbach imparte miturile in patru mari clase (care, uneori, se intretaie): miturimemoriale, fenomenologice, cosmografice si transcendentale.
Încercând să definească mitul, Eliade arată că acesta „povesteste o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al «începuturilor». Altfel zis, mitul povesteste cum, multumită isprăvilor fiinţelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituţie. E aşadar întotdeauna povestea unei «faceri»: ni se povesteşte cum a fost produs ceva, cum a început „sa fie”. Pentru el,mitul este expresia unui mesaj codat căruia trebuie să-i găsim cheia de decodare. Mitul este o poveste a originilor omului şi în acelaşi timp mărturiseşte şi modul în care trebuie să concepem originea zeilor, adică a religiei. Mircea Eliade sesizează legătura dintre mit şi sacru afirmând:„Nu există mit dacă nu există dezvăluire a unui mister, revelaţia unui eveniment primordial care a întemeiat fie o structură a realului, fie un comportament uman”.
De-alungul timpului,schimbarea mentalităţii colective a adus cu sine o schimbare a viziunii asupra miturilor,asa cum afirma tot Eliade în lucrarea “Aspecte ale mitului”.
În antiteză cu ideile lui Eliade era concepţia lui Max Muller,care considera mitul ca fiind o maladie a limbajului,o încercare a oamenilor de a exprima în limbajul lor sărac aspecte ale realităţii.
Mituri celebre • Mitul și distrugerea Atlantidei • Mitul lui Prometeu • Mitul peșterii • Mitul lui Odiseu • Mitul lui Icar • Mitul lui Er - Platon, Republica, Cartea a X-a; Subiect: Soarta sufletelor după moarte, reîntrupare. • Mitul originii speciilor - Platon, Timaios; Subiect: Bărbații lași degenerează în femei, iar cei neînțelepți în animale; se "rinocerizează", cum ar fi zis Eugen Ionescu), etc. • Mitul Divinității Guvernante - Platon, Omul politic, 268e - 274e; Subiect: Divinitatea conduce lumea jumătate din ciclul unei perioade cosmice; în cealaltă, fără conducere divină, umanitatea degringolează, până când aceasta va prelua din nou conducerea și va inversa tendința, salvând lumea de la distrugere; reluare a mitului lui Empedocle și a lui Heraclit (unitata curgerii univerale).
DE VEGHE IN LANUL DE SECARĂ De J.D.Salinger
Cartea “De veghe în lanul de secară” este una deosebită, reprezentativă pentru vârsta mea. Prin intermediul acestui roman probabil cei mai mulţi dintre tineri îşi aduc aminte de momentele din adolescenţă şi probabil că unii dintre ei se regăsesc prin intermediul personajului Holden
Holden Caulfield este personajul principal al romanului.Acesta provine dintr-o familie cu trei copii, avand asadar doi fraţi şi o soră: un frate mai mare pe nume D.B. care este scriitor la Hollywood şi unul mai mic pe nume Allie care a murit de leucemie cu puţin timp în urmă şi o soră în clasa a IV-a pe nume Phoebe. Holden era un băiat răzvrătit, rebel, in varsta de saisprezece ani.
Romanul are la bază un mit vechi, adaptat insa contemporaneităţii: mitul călătoriei. Pe parcursul cărţii desprindem că acest băiat trebuie să se maturizeze, aceasta fiind, de fapt, intriga subinteleasa a romanului.El porneşte într-o călătorie simbolică-de fapt,toată cartea este un simbol/o metaforă: personajul principal este eroul care are de trecut prin o primă încercare a vieţii-o călătorie instinctivă. Dar această călătorie îl poate schimba? Expus New York-ului, tânărul Holden este pus faţă-n-faţă cu realitatea şi îşi dă seama de unele aspecte nefaste ale vieţii. Această conştientizare reprezinta o prima treapta spre metamorfoza lui psihica.După ce ajunge la New York Holden intră într-un şir de conflicte cu cei din jur. Problemele pe care le are subliniaza neintitierea lui, impulsivitatea si greselile specifice varstei, defecte ce urmeaza a fi „modelate” pe parcursul cărţii. Pe parcursul calatoriei personajul este schimbat de asemenea şi datorita unor conflicte interioare, ce il determina sa isi modifice atitudinea.
Băiatul dorea să plece departe, să îşi construiască o cabană la marginea unei păduri, să muncească la o benzinărie şi să nu mai dea pe acasă. În cele din urmă Holden se hotărăşte să rămână acasă fiind convins de sora lui, Phoebe.Aceştia îşi petrec după-amiaza plimbându-se. Sora lui este de fapt salvarea lui, cea care il aduce cu picioarele pe pamant – conform mitologiei ea ar putea fi asociata „Firului Ariadnei” , scotandu-l pe Holden din labirintul gandurilor ce-i bantuiau mintea.
În final acesta se îmbolnăveşte, părinţii îl conving să se ducă din nou la şcoală. Boala lui Holden reprezinta, de fapt, consecinta dorintelor lui copilaresti. Subliniaza efecul negativ al razvratirii. Totodata, boala il face pe Holden sa ramana acasa si datorita acestui lucru el este convins sa mearga la scoala din nou. Boala este ultima faza a calatoriei sale, ultimul obstacol ce îi influenţeaza viaţa si reprezinta consecinta.
Titlul are şi el o valoare stilistică foarte mare. Aparent, el nu are nicio legatură cu romanul, însă simbolismul acestuia ne indică motivul pentru care autorul a dat acest titlu de secară sub acţiunea vântului. Acţiunea de a veghea subliniază imaginea personajului ce îşi vegează conştiinţa, urmărind cum aceasta se schimbă de-alungul călătoriei.
Dănilă Prepeleac De Ion Creangă
Povestirea Dănilă Prepeleac are la baza un mit stravechi –cel al calatoriei- specific basmelor populare dar si celor culte. Pot fi delimitate doua parti. Prima parte cuprinde inceputul naratiunii, drumul spre târg şi spre pădure iar partea a doua hotararea lui Dănilă de a dura o manastire în mijlocul pădurii .
Opera lui Creangă nu se construieşte pe cunoscuta călătorie spre celălalt tărâm,ci dezvolta doua drumuri simbolice pentru maturizarea personajului, care conteaza mai mult decat puterile supranaturale. Miezul basmului îl reprezintă ideea iniţierii în lucruri neştiute, greu accesibile. Psihologia eroului se modifica pe masura ce actiunea inainteaza. Lupta nu este lupta, pamantul nu se cutremura de puterile personajului, buzduganul lipseste, tot asa si calul intelept. In general, ca motiv literar, calatoria are un caracter initiatic. Spre deosebire de eroii populari, inarmati pana in dinti, intelepti si plini de alte puteri supranaturale, Danila pare mai naiv ca un copil, desi este sot si tata. Toate faptele, chiar si numele pe care il poarta, simbolizeaza drumul spre intelepciune. Trocul nefavorabil semnifica renuntarea la bunurile materiale, etapa necesara in drumul spre maturizare. Din punct de vedere material, el pierde, din punct de vedere spiritual, castiga.
De precizat este şi prezenţa unui mit mai rar întalnit în basmele lui Creangă,un mit biblic, si anume Mitul Lui Moise, facandu-se referire la momentul despicarii marii in doua. Desi total in antiteza cu Biblia si crestinismul, diavolul este prezentat in opera ca fiind cel ce reface actiunea lui Moise,doar ca aici diavolul despica intrarea in Iad, pentru a le permite si celorlalti diavoli sa iasa.
In operă, tema o reprezintă lupta dintre bine şi rău(e pusă problema pactului cu diavolul). Binele este reprezentat de istetime si harnicie, iar raul este sinonim cu lenea si prostia. Danila le intruchipeaza succesiv pe amandoua. Se porneste de la conceptia taraneasca, popular, ca saracul e prost si lenes, iar bogatul, destept si harnic, intreg basmul demonstrand contrariul: averea inseamna intai de toate putina intelepciune, apoi bunuri materiale. Remarcam invocarea motivului celor doi frati care seamana si nu prea : cel mare e bogat, harnic si binecuvantat de Dumnezeu, doar ca nu are copii si sotia e ,, foarte zgarcita’’, in timp ce mezinul e sarac, leneş, dar înconjurat de o mulţime de copii si avand alaturi o sotie muncitoare si buna la inima. Lenesul se foloseste mereu de bunurile celui bogat. Actiunea continua cu motivul masurarii puterilor, Danila luandu-si ajutoare din randul animalelor fara voia lor, iar pentru celelalte incercari se foloseste de viclenie .
Relaţia mit-basm-psihologie
Tentația de a explica toate produsele gîndirii prin intermediul teoriei psihanalitice nu este nouă, iar de la apariția psihanalizei a fost rafinată de unii susținători ai acesteia, în timp ce alții au renunțat concentrîndu-se pe aspectele sale terapeutice
Idee de bază a interpretării psihanalitice a produselor culturale este că acestea sunt forme de expresie ale inconștientului, forme acceptabile care împacă tendințe opuse: „Mecanismele prin care impulsurile pulsionale refulate și dorințele inconștiente reușesc să învingă refularea și să influențeze acțiunile și gîndirea unui om civilizat în relație cu realitatea, servesc colectivitatea deoarece natura conflictului cu inconștientul cere deformarea inconștientului și compromisul cu conștiința. În timp ce se desfășoară acest conflict dintre conștiință și inconștient, el produce diverse produse de compromis valoroase în aria relațiilor sociale. ”
Basmele reprezinta rezervorul de înţelepciune naturală al lumii. Deoarece folosesc un limbaj simbolic ele pot fi accesate cu usurinta de copii, astfel ca, prin intermediul lor acestia se pot intalni cu diferite situatii emotionale, familiale si sociale. Prin faptul ca trateaza teme din realitate, acestea ii ajuta sa experimenteze diferite situaţii, într-un cadru securizat, poate de dinainte de a se fi confruntat cu ele in viata de zi cu zi, ajutandu-l în acest fel să se dezvolte emotional.
Miturile,asa cum sunt ele prezentate în basm,au o strânsă legatură cu psihologia.Mitul călătoriei duce la metamorfoză psihică, la maturizare. Călătoria este menită să testeze limitele şi ajută la autocunoastere.Eroul din basm este,de fapt,o tipologie de personaj a carei evoluţie este urmărită pe parcursul operei. De asemenea, în numeroase basme, personajele se gasesc într-un labirint din care încearcă să iasa. Putem identifica însă două tipuri de labirint: un labirint în sensul propriu, simetric dar şi unul simbolic, psihic, un labirint al gândurilor-cheia ieşirii din acesta fiind analiza gândurilor proprii şi este implicată, din nou, autocunoasterea.
