Vaccinu nu vindeca o infectie deja existenta

Patologia tractului urinar

dr. Dorin Dragos

Substratul afecţiunilor urinare îl constituie dorinţa de echitate în cadrul relaţiilor, de egalitate, de justeţe (şi, în final, de armonie) în relaţii: dorinţa de a primi ceea ce i se cuvine, de a fi tratată aşa cum merită, de a-i fi respectate drepturile. Reacţia la lipsa de echitate poate fi de tip apă, foc sau aer. Trei remedii minore-medii (relativ specifice tractului urinar) corespund: Sars, Canth, Petrosel. La acestea se adaugă două mai policreste: Nux-v(dominantă de foc, dar şi cu o componentă de aer), Puls (dominantă de apă, dar şi cu o componentă de aer).

 

Felul în care reacţionează la inechitate:

- reacţie puternică, în forţă, de dominare;

- - reacţie slabă, se lasă dominată, asuprită;

Infecţii urinare

Dominantă de aer/foc

iritabilitate, nerăbdare, agitaţie

Policreste: se prescriu pe baza tabloului general şi psihoemoţional

Nux vomica

foc (mânie, tensiune, agravare la mânie) şi aer (nerăbdare, agitaţie, agravare după expunere la rece / când îl prinde frigul, ameliorare la căldură sau când face o baie caldă).

Dorinţa de eficienţă 

              micţiune/defecaţie ineficientă  nevoia de micţiune/defecaţie persistă;

              persoană / vezica urinară (şi rectul) irascibilă, agitată, nerăbdătoare  nu are răbdare să se umple vezica urinară/rectul;

              tot timpul presat de timp  şi de nevoia de micţiune/defecaţie;

              permanent în tensiune  vezica urinară şi sfincterele urinare sunt permanent în tensiune – tenesme, retenţie de urină dureroasă, spasme (dureroase) ale sfincterului urinar însoţite de senzaţia continuă de micţiune/defecaţie;

              permanent în activitate  senzaţia permanentă că vezica este plină şi că trebuie să urineze, dar elimină numai cantităţi mici de urină, care nu ameliorează senzaţia (conţinut în termenul de tenesme);

              nevoia imperioasă de a duce la bun sfârşit, nu are linişte până când nu îşi termină treaba  tabloul este dominat de nevoia imperioasă de micţiune/defecaţie;

              se ocupă de mai multe în acelaşi timp, abia o termină că se şi apucă de altele, este angajat în mai multe proiecte deodată  când se forţează să urineze apare nevoia de defecaţie;

              îi plac stimulentele, mâncarea / condimentele concentrate / fierbinţi  urina îi pare fierbinte şi este foarte concentrată;

agravare cafea, alcool, excese sexuale) care să-l ţină în priză / alertă. Cistită. Pielonefrită. Colică renală (mai ales din cauza litiazei). Simptomele apar înainte de şi în timpul micţiunii. ag. suprimarea hemoroizilor, în timpul scaunului. Patologia este localizată la nivelul vezicii şi a colului vezicii.

Lycopodium

Laşitate, sentimente de inferioritate, lipsit de încredere în sine.

Compensează prin vanitate (urina: excesiv de spumoasă), lipsa unei discipline, complacere, se teme să se angajeze într-o relaţie pe termen lung, îi este teamă să-şi asume o responsabilitate, o îndatorire.

Contrast între atitudinea faţă de cunoscuţi/necunoscuţi, subordonaţi/superiori:

- faţă de cunoscuţi (apropiaţi, familie etc.), subordonaţi: tiranic, dominator, arogant, irascibil, nesuferit, nu îşi controlează reacţiile (furnicătură în vezica urinară sau în uretră după micţiune, sediment urinar roşu);

- faţă de necunoscuţi, superiori: teama de public, de confruntare, de autoritate/superiori, timid, introvertit, slugarnic şi linguşitor faţă de superiori  se exteriorizează cu dificultate  îşi evacuează cu dificultate vezica urinară senzaţie că vezica urinară este plină / presiune / greutate în vezică, nevoie de micţiune imperioasă dureroasă, dar trebuie să aştepte mult până să se declanşeze micţiunea (adenom de prostată, prostatită).

Intelectual, retras. Depresie. Plânge în urma unor evenimente sentimentale sau când i se mulţumeşte. Trac, Aversiune pentru companie, totuşi îi este teamă să fie singur.

Cistită. Uretrită. Litiază renală (dreaptă). Agravare la 16⁰⁰; după micţiune. Enuresis.

Causticum

Simţul corectitudinii, intransigenţa, idealismul, respectul pentru norme/reguli (K) dirijate către exterior (Ca) 

              vrea şi consideră că este de datoria lui să acţioneze/exprime împotriva nedreptăţii şi a suferinţei (K şi Ca sunt, ambele, în perioada a 4-a, reprezentând ideea de acţiune pentru înfăptuirea datoriei)  dacă nu reuşeşte, manifestări patologice sugestive pentru incapacitatea de a acţiona/se exprima  neputinţă  pareză/paralizie vezică neurogenă.

              corectitudine în relaţiile cu ceilalţi  sinceritate  nu se poate abţine să nu îşi exprime sentimentele incontinenţa, iritaţie şi mâncărime la nivelul meatului urinar;

- sensibil şi impresionabil  trăiri intense, compasiune, nu pot suporta să vadă pe alţii că suferă: plânge când ascultă buletinele de ştiri sau când află de nefericirea altor fiinţe  micţiune involuntară / incontinenţă urinară şi dureri la femei după ce au născut; incontinenţă urinară când tuşeşte sau când strănută, mai ales la femei vârstnice, incontinenţă urinară de efort, micţiune insensibilă / pierde urina fără să simtă: nu îşi dă seama dacă urinează sau nu, senzaţie de micţiune frecventă; enurezis, care poate să dureze până la vârsta adultă);

- furie, mânie, revoltă când vede nedreptate  disurie: dureri ca o arsură sau ca o tăietură în timpul micţiunii;

              tendinţa compulsivă de a verifica/controla dacă exterioriul/mediul/ceilalţi se supun/conformează unor reguli/standarde; teama să nu lase ceva neverificat; verifică în mod repetat, obsesiv apa, curentul, gazele, ferestrele, uşa etc., inclusiv la locul de muncă  patologie sugestivă pentru sentimentul că nu poate controla, că a lăsat ceva să-i scape, că a omis ceva:

 paralizia vezicii urinare; retenţie de urină fiindcă s-a abţinut prea mult să urineze. – Impotenţă.

 * incontinenţă urinară când tuşeşte sau când strănută, mai ales la femei vârstnice. Incontinenţă urinară de efort. – Senzaţie de micţiune frecventă. – Enurezis (poate să dureze până la vârsta adultă). – Pierde urina fără să simtă.

Cistită cronică. Cistocel. Nu poate să evacueze urina dacă stă în picioare, ci doar când stă aşezat. ag. la rece, frig, curenţi de aer; la femei: după ce au născut. am. vreme noroasă, umedă sau ploioasă.

Evacuarea urinei = debarasarea de reziduurile emoţionale ale interacţiunii cu ceilalţi. Pentru a se menţine armonia relaţiilor cu semenii trebuie să existe un echilibru între:

- eliminarea reziduurilor emoţionale  nu poţi să zici orice oricând întrucât există riscul de a periclita anumite relaţii (incontinenţa urinară),

- reţinerea reziduurilor emoţionale  dar nici nu trebuie să ţii prea mult în tine, chiar dacă o faci pentru a menaja pe alţii (paralizia vezicii urinare; retenţie de urină fiindcă s-a abţinut prea mult să urineze – nu mai poate să evacueze urina dacă o reţine prea mult; retenţie de urină după o intervenţie chirurgicală).

Remedii mici: se prescriu pe baza simptomelor fizice (particulare)

Petroselinum

aer şi foc. Mâncărime uretrală  agitaţie:

- iritaţie uretrală (uretrită), mai ales către meatul extern (fosa naviculară);

- mâncărime: dureri intense, senzaţii intense de furnicătură şi de mâncărime, resimţite adânc în uretră şi la nivelul colului vezicii, uneori atât de intense încât pacientului îi vine să-şi vâre ceva în uretră ca să se scarpine înăuntru. Durere dacă nu poate să evacueze imediat urina.

- agitaţie psihică şi motorie:

 nevoia intensă, bruscă, irezistibilă de a urina  pacientul sare în sus (repezindu-se la toaletă);

 mai ales la copil: copilul, cuprins dintr-o dată de nevoia brutală şi dureroasă de a urina, începe să se agite în toate direcţiile, să danseze, să ţopăie, să sară în sus şi în jos.

Berberis

Dureri care iradiază:

- din zona afectată către alte regiuni sau migrează cu totul în altă zonă a corpului: mai ales de la nivelul rinichiului (spre vezica urinară, testicule şi coapse;

- dureri săgetând ascendent şi descendent de-a lungul tractului urinar;

- durere vezicală ca o arsură (sau ca o tăietură), cu nevoia imperioasă de a urina, care iradiază de la vezica urinară prin uretră. Agravare: după micţiune sau când nu urinează;

Colică renală, mai ales stângă: dureri acute/ascuţite (împunsătură, junghi, înţepătură) sau colicative, cu instalare brutală, crize de o mare violenţă;

Senzaţie de bule (de fierbere, de efervescenţă sau de amorţeală) la nivelul rinichilor.

Agravare: trepidaţii / zdruncinături, când păşeşte, ejaculare, menstruaţie, când se apleacă în faţă; la cea mai mică mişcare.

Ameliorare: dacă îşi imobilizează partea afectată; în timpul micţiunii.

Localizarea patologiei: rinichi stâng, ureter, colul vezicii urinare, uretră, meatul urinar.

Urina: închisă la culoare, plină de sediment roşiatic sau gelatinos (cu mucus).

Cistită. Pielonefrită. Colică renală.

Expunere la frig declanşând/agravând inflamaţia

aerul care înteţeşte focul – anxietatea / teama / nesiguranţa declanşează mânie, iritabilitate, comportament abuziv.

Aconitum napellus

aer extrem:

- spaimă intensă: eveniment şocant, suprasolicitant psihic; confruntare cu ceva neobişnuit, necunoscut, nemaiîntâlnit; de exemplu, naşterea, atât pentru mamă, cât şi pentru copil: retenţie de urină, mai ales după travaliu sau la nou-născuţi; - expunere la frig (Puls);



Teamă, anxietate, nesiguranţă.



Simptomele încep brusc (cistită, pielonefrită). Senzaţie de presiune şi de arsură înainte de micţiune. Nevoie anxioasă de micţiune (nevoie imperioasă de micţiune însoţită de anxietate).

Arsenicum

Arsenic (As)

expansiunea (gr. Va) în planul acţiunii/deciziei şi a cunoştinţelor care le substanţiază (per. 4),extindere/lărgire pentru a cuprinde totul, pentru a nu-i scăpa nimic  scrupulozitate faţă de detalii, ordine,organizare;



Nevoia de siguranţă

 

aerul	stârneşte, amplifică	focul
nevoie desiguranţă  anxietate;	îl fac să devină	egocentric, mânios şi abuziv cu cei din jur.
anxios, agitat, temător; frisoane, agravare când are frisoane	în contrast cu	^-dureri cu caracter de arsură şi urină iritantă, corozivă, senzaţie cronică arsură la nivelul vezicii urinare, fără legătură cu micţiunea); ^-distrucţie / degradare: urină închisă la culoare, neagră, miros putred;

 

Agravare în timpul micţiunii. Simptomele apar la începutul micţiunii.

Cistită. Cistită interstiţială. Pielonefrită. Uretrită.

Hepar

carbonat de calciu	sulf
	
vulnerabilitate (aer)	mânie
remediul cel mai sensibil la / afectat de factori / evenimente exterioare: vreme, zgomot, lumină, substanţe chimice şi mai ales la rece, extrem de sensibil la durere – se plânge exagerat;	Dorinţa de protecţie. Când simte că securitatea îi este ameninţată, reacţionează prin: foc: furie sau mânie, impulsuri puternice, violente, uneori suicidare, iritabili, comportament abuziv
micţiune dureroasă după expunerea la frig sau când răceşte (Dulc); vezică urinară slăbită;	urina: sânge curat la sfârşitul micţiunii

 

Cistite sau pielonefrite recurente. Stricturi uretrale.

elimină urina în cantităţi mici (“picură”) şi cu întârziere.

 

aerul	stârneşte, amplifică	focul
- anxietate, ipohondrie, nerăbdare, grabă, descurajare, suicid. - friguros; agravare la rece (chiar şi numai o parte a corpului: mână, picior, atingerea unui obiect rece, curenţi de aer, vânt rece şi uscat). - dureri: înţepătură, aşchie (Nit-ac).		Iritabilitate şi izbucniri de mânie.Critic. Impulsuri violente, de a înjunghia sau ucide. Frică de foc, vise cu foc, piromanie. Miros puternic (acru, brânză veche) al secreţiilor, transpiraţiei.

 

Nitric acid

Hidrogen (H)	Azot (N)
exagerare, extremism, implicare totală, se dezlănţuie fără nici o reţinere, trecând dincolo de orice limite, convins de dreptatea lui, nu cruţă pe nimeni şi nimic; este omul unui singur adevăr şi al unei singure legi; nu acordă drept de existenţă şi de opinie nimănui altcuiva.	expansiunea (gr. Va) personalităţii (per. 2), afirmarea de sine, extinderea sistemului de valori şi semnificaţii, lărgirea concepţiei asupra lumii, expresie a tendinţei profunde de a se redescoperiri.
	
Egocentrismul excesiv Convins de ideile sale, de dreptatea sa, se vede doar pe sine, preocupat doar de sine, de sentimentele, emoţiile, sănătatea sa. Nu lasă de la el, nu ţine cont de ceilalţi, invadează, consideră că ceilalţi îi sunt datori, că poate dispune de timpul lor.

 

Tendinţa la expansiune din faza compensată  înţelegător pentru suferinţă şi privaţiune, compasiv faţă de cei care suferă sau sunt lipsiţi de mijloace.

acuză pe toată lumea de problemele sale

Iritabil, ţâfnos, nesuferit (mai ales dimineaţa), mânios, dur, neiertător, abuziv în comportament şi în vorbe,incisiv (foc distructiv) .

              dureri cu senzaţie de înţepătură/aşchie în vezică / uretră înainte de / în timpul micţiunii;

              afecţiuni inflamatoare supurative, distructive, ulcerative (cistită, uretrită); presiune în vezică.

              miros neplăcut, puternic, respingător al urinei [„precum urina de cal” (Benz-ac)], transpiraţiei, secreţiilor;

              anxietate pentru sănătate, pesimism, depresie – răceală afectivă, psihică 

    friguros, agravare: dacă răceşte, după expunere la frig;

    senzaţie că urina este rece;

agravare în timpul erecţiilor;

Convins de dreptatea sa  ranchiunos, certuri nesfârşite, procese, nu admite scuze, nu iartă, nu uită, nu se împacă, vina aparţine integral celuilalt, rupe relaţiile, nu mai vorbeşte cu persoana respectivă.

Egocentrism extrem  ipohondrie extremă, revendicativă, acuzatoare, vehementă în a-şi reclama drepturile (orice i se cuvine),

Nux vomica