Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 16 – DAHI

Am ajuns la episodul spiritual nr.16, a cărui eroină este sirianca DAHI ARDAN. Ea s-a născut în oraşul Damasc şi a trăit între anii 726-788. Părinţii ei, Dokul şi Lunde, au avut şapte copii. Dintre aceştia, şase au decedat înainte de vârsta adolescenţei, din cauza unor boli grave provocate de epidemiile frecvente care ucideau periodic o parte dintre locuitorii oraşului. Singurul copil supravieţuitor a fost o fetiţă, DAHI, rămasă vie dintre cele trei născute de mama ei. Dokul îşi întreţinea familia din comerţul cu ţesături, câştigurile sale fiind insuficiente pentru a deveni un om foarte bogat.

Damascul, capitala Siriei, este unul dintre cele mai vechi oraşe din lume. În secolul X î.Hr. a fost capitala unui puternic stat aramean, apoi a aparţinut succesiv perşilor, grecilor şi romanilor. A fost celebru la începuturile creştinismului prin convertirea şi predicile Sfântului Pavel. Dominat de bizantini, oraşul a fost cucerit de arabi în anul 635 şi a devenit capitala califilor omeyazi, rămânând astfel între anii 661-750. Foarte prosper şi renumit prin mătăsuri, brocarturi (exportate în Occident) şi atelierele de arme, Damascul era faimos şi pentru mozaicurile şi plăcile de faianţă multicolore folosite la ornamentaţia palatelor şi moscheilor. Omeyazii au reprezentat prima dinastie de emiri şi califi arabi care a domnit la Damasc asupra întregii lumi musulmane. Sub omeyazi, Imperiul Musulman a atins apogeul expansiunii sale. În anul 750, ultimul omeyad a fost învins în Iran de către abbasizi şi aproape toţi membrii familiei sale au fost masacraţi.

DAHI, eroina noastră, nu a avut ocazia să asiste la schimbarea conducerii oraşului său, deoarece cu 5 ani înainte ajunsese în oraşul italian Genova. Copilăria ei în Damasc a fost minunată. Copil singur la părinţi de la vârsta de 11 ani, durerile sufleteşti provocate de moartea fraţilor ei au trecut cu timpul. Ea fiind deşteaptă şi ascultătoare, i-a ajutat pe toţi cum a putut, făcându-şi datoria în familie atât cât îi cereau ceilalţi. De mică a avut haine frumoase, mama ei cosându-le din materiale superbe aduse de Dokul. Rămânând singură la părinţi, aceştia s-au gândit mult la asigurarea viitorului ei, dorind să o căsătorească la vârsta potrivită cu un bărbat bogat, având un bun renume în societatea oraşului.

Lungul şir de nenorociri ce urmau să vină a început în anul 741, când DAHI abia împlinise 15 ani. Dokul, dorind să facă o afacere extrem de profitabilă, a împrumutat o sumă uriaşă de bani de la un cămătar persan, Iurkun. Marfa cumpărată de Dokul, sosită din Persia, nu a fost vândută la valoarea estimată. Drept urmare, nenorocitul de Dokul nu i-a putut returna lui Iurkun o parte din suma împrumutată. În consecinţă, cămătarul i-a luat fata, fără că bietul tată să se poată împotrivi. Iurkun a dus-o pe DAHI în Beirut, unde a vândut-o evreului Sallah. Acesta îşi formase o trupă de fete, toate fecioare, pe care le ducea să danseze la petrecerile arabilor bogaţi.

Beirutul se afla şi el sub dominaţie arabă. Puternic centru comercial terestru şi maritim, în oraş era o forfotă permanentă de negustori sosiţi din nordul Africii, Golful Persic, Marea Roşie, Persia şi ţinuturile dinspre Marea Neagră sau Marea Caspică. Mărfurile aduse de ei luau calea traseelor navale pe Marea Mediterană. Pe lângă mărfurile negociate zi de zi se aflau şi sclavii. Comerţul cu sclavi era intens. Beirutul, ca un oraş deosebit de important ce era, avea şi el un târg de sclavi. Marfa vie sosea de obicei din ţinuturile slave, dar mai apăreau şi excepţii, când erau vândute fete arabe, cum a fost cazul lui DAHI.

Sărmana fată, devenită şi ea dansatoare la petreceri, s-a aflat sub stăpânirea lui Sallah timp de 4 ani. Venindu-i vremea să fie înlăturată din trupă, evreul a dus-o la târgul de sclavi, unde a fost cumpărată imediat de negustorul genovez Antonio Grivetti. Acesta, un bărbat de 34 de ani, îşi conducea singur corabia, care scăpase ca prin minune de piraţi. Sosit în Beirut pentru achiziţionare de mătăsuri, mirodenii, parfumuri şi lemn de esenţă rară adus din China, Antonio a trecut şi pe la târgul de sclavi, dorind să cumpere o sclavă tânără pentru mama lui. Pe DAHI a plăcut-o cel mai mult, cumpărând-o după o scurtă tocmeală. Drumul pe mare a fost lung şi greu, dar spre norocul tuturor celor de pe corabie, au scăpat de piraţi. Ajunşi în Genova, DAHI a fost dusă în uriaşa casă a familiei Grivetti, unde tatăl, Giuseppe, şi fiul său erau negustori pasionaţi şi foarte activi.

Genova, capitala provinciei Liguria, întemeiată de liguri în secolul VI î.Hr., a fost distrusă de cartaginezi în 205 î.Hr. şi reconstruită ulterior. A devenit municipiu roman, cel mai mare port al Galliei Cisalpine şi reşedinţă episcopală din secolul III d.Hr. Ocupată de bizantini şi de longobarzi, a ajuns parte a Imperiului Carolingian în anul 774. În anul 745, când DAHI a ajuns în Genova, oraşul şi întreaga provincie Liguria se aflau în Regatul Longobarzilor. Longobarzii erau o populaţie germanică ce se aşezase în secolul I d.Hr. de-a lungul cursului inferior al Elbei. În anul 568 au trecut Alpii, conduşi de regele Alboin, ocupând o parte din teritoriul Italiei. În anul 774, împăratul francilor, Carol cel Mare, a invadat Italia, punând capăt regatului longobarzilor.

La acea vreme, DAHI era soţia lui Antonio, binefăcătorul ei, şi mama celor doi copii ai lor: Gelsomina şi Adriano. Antonio, ţinând foarte mult la mama lui, o adusese pe DAHI pentru a i-o face cadou ca slujnică. În neamul Grivetti nu era acceptată sclavia. Ornella, mama lui Antonio, s-a bucurat la vederea fetei, care i-a făcut o bună impresie de la început, aflând că este fiică de negustor din Damasc şi rămasă virgină. Faptul că DAHI acceptase să fie vândută ca sclavă din dorinţa de a salva viaţa şi onoarea părinţilor ei a produs stupoare în familia Grivetti. După ce a asigurat-o că în casa lor nimeni nu o va trata ca pe o sclavă, doamna Ornella i-a oferit calitatea de cameristă.

După un an, Antonio şi-a anunţat părinţii că va face nunta cu DAHI, fata fiind însărcinată, ca urmare a iubirii lor secrete. Oameni cu suflet mare şi temători de mânia lui Dumnezeu, soţii Grivetti au acceptat mezalianţa fiului lor, dar numai după ce Antonio a călătorit luni de zile până în Damasc şi înapoi, de unde i-a adus pe părinţii fetei. Aceştia, îmbătrâniţi înainte de vreme, abia mai respirau când şi-au revăzut fata, dar şi-au revenit în câteva zile, aflând ce li se pregătise în casa Grivetti. Mireasa fiind aproape să nască, nunta s-a celebrat în familie, în prezenţa celor mai apropiate rude.

Viaţa în comun a celor doi soţi a început într-o nouă reşedinţă, o casă mare şi frumoasă, cumpărată de Antonio cu banii oferiţi de părinţii lui drept cadou de nuntă. Părinţii lui DAHI au fost aduşi să locuiască definitiv la ei. Repede a sosit primul copilaş, un băieţel superb, pe care l-au botezat Adriano. Peste 3 ani a apărut surioara lui, Gelsomina. Mama lor, ajutată de bunica Lunde şi de servitoare, le-a oferit îngrijirea la care s-a priceput cel mai bine. Pentru educaţia de mai târziu a intervenit cealaltă bunică, Ornella, care cunoştea mai bine decât ele regulile de comportare în societatea genoveză.

Antonio, împreună cu tatăl şi socrul său formând un grup de negustori cu experienţă, şi-a mărit averea, asigurându-le astfel viitorul copiilor săi. După încă două călătorii pe mare spre Orientul Apropiat, a renunţat la comerţul maritim, preferând să acţioneze doar în Genova. Giuseppe, afacerist bogat, om cu mare influenţă în oraş, a fost membru în Administraţia oraşului până în ultimul an de viaţă.

DAHI a trăit doar 62 de ani, fiind răpusă de o boală a ficatului. Gelsomina, în vârstă de 39 de ani, soţie de negustor şi mamă a trei copii, a plâns-o îndelung pe DAHI, considerând-o drept cea mai bună, blândă şi generoasă femeie pe care o cunoscuse în viaţa ei. Adriano, la 42 de ani ajuns membru marcant al clanului de afacerişti Grivetti, a stat alături de tatăl său până când Antonio şi-a urmat soţia în mormânt, la 3 ani după dispariţia ei.

Tumultoasa viaţă a delicatei DAHI, începută în Siria şi sfârşită în Italia, a urmat un destin asemănător cu cel al multor fete vândute ca sclave prin târgurile lumii, dar care au avut şansa de a deveni femei căsătorite şi mame fericite. Astfel de cazuri erau extrem de rar întâlnite în acele vremuri încărcate de violenţă şi inechităţi sociale.

Nina Petre
13 septembrie 2013