Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

COMENTARIUL LIZEI

„Interesant este că eu m-am comportat mai mult ca şi un bărbat în prima parte a tinereţii. Acum parcă încep să învăţ să fiu femeie. La fel ca şi Olena, am fost cumva tot timpul stâlpul de susţinere în familia mea, chiar şi în cam toate relaţiile mele. Sincer, simt cumva o sufocare din această cauză şi am o dorinţă cumva ascunsă de a fi susţinută şi eu la rândul meu. Nu ştiu dacă mi se trage din această experienţă şi mă întreb uneori dacă nu sunt puţin egoistă.”

Liza
4 mai 2015

Episodul 5 - NUMBUNU

Episodul spiritual nr.5 îl are ca erou pe africanul NUMBUNU. Viaţa lui s-a desfăşurat între anii 1534-1589 (secolul 16). NUMBUNU s-a născut într-un trib (sat) aşezat pe malul lacului Kwania, situat pe teritoriul Regatului Bunyoro. La nord de zona respectivă s-a dezvoltat oraşul Lira, aflându-se astăzi pe teritoriul Republicii Uganda.

În secolele 13 şi 14, în nordul Lacului Victoria luase fiinţă Regatul Kitwara. După destrămarea acestuia, s-au format, în secolele 16 şi 17, Regatele Buganda, Toro, Ankole şi Bunyoro.

Membrii tribului din care făcea parte familia lui NUMBUNU (câteva zeci de suflete) se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor. Religia lor era animistă. Părinţii lui NUMBUNU, Guyo (tatăl) şi Nieshe (mama), au avut 11 copii. Dintre aceştia, 9 au murit, din cauza condiţiilor grele de viaţă. Cei doi supravieţuitori, NUMBUNU şi fratele mai tânăr cu 7 ani, Rurrun, au fost nevoiţi să ducă mai departe modul de viaţă, tradiţiile familiei şi ale întregii comunităţi.

Guyo moştenise de la tatăl său funcţia de şef de trib. Şeful ritual era fratele său, Naguro. După moartea lui Guyo, funcţia sa îi revenea fiului cel mare, NUMBUNU. Rurrun era posibilul moştenitor al funcţiei unchiului său, Naguro. NUMBUNU avea 19 ani când tatăl lui a fost ucis la o vânătoare. Într-o clipă de neatenţie, un animal periculos i-a sărit în spate, făcându-l bucăţi.

Probele pe care NUMBUNU a fost nevoit să le treacă pentru a i se încredinţa funcţia regretatului tată au fost dureroase şi chinuitoare. Scăpând cu viaţă din lovirile şi mutilările impuse de tradiţia tribală, tânărul a primit importanta funcţie, pe care nu şi-o dorise niciodată.

După 3 ani şi-a luat-o de nevastă pe micuţa Nisra, care abia împlinise 13 ani. După 2 ani de la ceremonialul căsătoriei au început să le sosească micuţii. Primul venit în familie a fost o fetiţă: Gusru. Au urmat încă 13 copii. Doar 4 au ajuns la vârsta maturităţii: 2 fete (Gusru, Rikhe) şi 2 băieţi (Urrumu, Odomko). Pe Odomko îl născuse mama lui la 27 de ani.

NUMBUNU muncea în rând cu toţi sătenii maturi, funcţia obligându-l să supravegheze toate activităţile de zi şi de noapte. Era considerat stăpânul naturii de pe teritoriul satului, al recoltei, al alimentelor, al hambarelor şi al bolilor. Ca şef suprem, era nevoit să îl ajute pe vraciul comunităţii la toate ritualurile de vindecare.

În plus, îl controla zilnic pe şeful spiritual, Naguro, îndemnându-l să găsească animalele pierdute de săteni, să se orienteze după stele, să stabilească perioadele favorabile pentru săpat, semănat şi recoltat. Dacă Naguro nu îşi avertiza la timp sătenii asupra pericolului fulgerelor, al invaziilor unor triburi rivale, al apariţiei unor molime, risca să fie aspru pedepsit. Împovărat de prea multe responsabilităţi, omul s-a prăpădit, din cauza unui atac de cord. În mod firesc, funcţia de şef ritual i-a fost încredinţată lui Rurrun, fratele lui NUMBUNU.

La fel ca toţi consătenii lor, cei doi fraţi credeau în existenţa spiritelor care părăseau corpul după moarte şi îşi găseau locul în diverse obiecte sau în animalele domestice. Spiritele zeilor tribali erau considerate cele mai puternice şi cele mai „bătrâne”. Ele existau dintotdeauna, fiind nemuritoare. Zeii tribali erau spiritele strămoşilor din care proveneau toţi membrii tribului. Aceştia vegheau ca în comunitatea lor să domnească sentimentul egalităţii şi al încrederii, iar circuitul cadourilor reciproce să se desfăşoare normal.

NUMBUNU şi fratele Rurrun nu suportau minciuna. Mincinoşii erau aspru pedepsiţi. Cultul muncii liber consimţite era obligatoriu pentru toţi. Chiulangii şi leneşii suportau batjocura colectivului de adulţi. Timp de 36 de ani, cât şi-a exercitat importanta funcţie, NUMBUNU a supravegheat ceremoniile de naştere a copiilor, ritualurile chinuitoare trecute de maturi (torturi, mutilări, tatuaje, circumcizie), riturile de căsătorie, de viaţă sexuală, de preparare a alimentelor, de boală şi de moarte.

NUMBUNU a murit la 55 de ani, din cauza unei infecţii la piciorul drept, provocată de muşcătura unei insecte veninoase. Văzând că toate tratamentele aplicate de vraci au rămas fără un rezultat salvator şi nici incantaţiile fratelui său nu au îmbunat zeii protectori ai tribului, NUMBUNU şi-a aşteptat moartea cu resemnare. În adâncul sufletului său cinstit avea convingerea că nu luptase destul împotriva păcatelor supuşilor lui.

Nina Petre
6 mai 2015