X publicistică 1 noiembrie 1877 15 februarie 1880
[,,«PRESA» ARATĂ DEOSEBIREA..."]
Yüklə 4,51 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- [,«ROMÂNIA LIBERĂ» VORBEŞTE DESPRE POLITICA INTERNĂ..."]
- SITUAŢIA DIN FRANŢA
- ARBOROASA [„PE CÂND AM REPRODUS..."]
- FRANŢA [„CA ŞI CONFRAŢII LOR..."]
- [,,«ROMÂNUL» ÎŞI FACE OBICEIUL..."]
- [,,«ROMÂNIA LIBERĂ» VORBEŞTE..."]
- UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ
[,,«PRESA» ARATĂ DEOSEBIREA..."]
„Presa" arată deosebirea care este între lucru aievea şi făgăduinţele ce le-au fost făcut liberalii naţiei înainte de a fi ajuns unde au ajuns, vede-i-am şi mai sus. Arată cum toate serviciile sufăr, cum dările, în loc să dea înapoi, s-au sporit şi alte multe greutăţi pe capul oamenilor. Înainte vreme era o zicală care spunea de pe ce se cunoaşte nebunul. Naţia românească au uitat zicala asta, se vede : ,,Bătrânii vorbesc ce a făcut, tinerii ce fac, nebunii ce au de gând să facă". Liberalii totdauna vorbesc de ceea ce au de gând să facă. Rău a făcut cine s-au uitat în
8 gura lor, nu ei, că bine e cunoscut că din coadă de câine sită de mătase nu poţi face. Ce se putea aştepta de la elemente fără de avere, fără ştiinţă de carte şi fără onestitate, cari în toate ţările formează contingentul demagogiei orăşeneşti?
[16 noiembrie 1877] [,«ROMÂNIA LIBERĂ» VORBEŞTE DESPRE POLITICA INTERNĂ..."]
,,România liberă" vorbeşte despre politica internă a Franţiei şi pe ,,arena ziarelor" ne dă şi nouă răspuns la revista învoielii dintre d-nu Cogălniceanu şi colegii săi în predmetul arenzii unei moşii. „R.L." constată că sânt trei păreri, şi anume : ,,R.L." crede că legea nu-i calcată, ,,Timpul" crede contrariul, „Presa" —- c-ar fi mai de preferit ca tranzacţiunea să se facă prin lege. Tocmai vorba noastră ; quot capita tot sensus. De aceea am şi zis că singurul loc unde avea să se hotărască e Camera. Nu mai întrebăm de ce ,,R.L." crede că legea nu s-au călcat. Pentru că „Fericiţi cei ce cred !"
[16 noiembrie 1877] SITUAŢIA DIN FRANŢA
Rareori au stat faţă în faţă în vreo ţară partide atît de estreme ca acelea din Camera franceză. Alături cu elemente istorice, cu nume cari se citează de câte ori se citează istoria Franţei chiar, cu oameni cari reprezentează trecutul plin de glorie şi de avuţie al acestei mari naţii, vedem numiri cari nu însemnează nimic şi pe care o egalitate rău înţeleasă i-au adus să hotărască soarta averilor, a păcii, a civilizaţiei franceze. Carey, ni se pare, spune că toată civilizaţia omenească se află într-un vecinic pericol. împrejurul micului cerc de oameni într-adevăr luminaţi şi binevoitori sânt milioane de oameni pe cari dorinţa de câştig, ambiţia şi invidia, daca nu instincte şi mai de rând, îi face totdauna gata de a răsturna tot ce există. Căci masele n-au niciodată alte tendinţe decât negative. Niciodată poporul de jos al oraşelor, şi acesta face zgomot în ţări industriale, nu ştie ce vrea, numai ceea ce nu vrea. Prea puţin culte pentru a face abstracţie de la guvern şi de la persoanele ce-1 compun şi a căuta cauzele relelor mult mai adânc, în stări nesănătoase economice sau sociale, clasele cari n-au ce pierde, conduse de oameni cari n-au ce pierde ar fi în stare de-a pune orişicând existenţa statului, întreaga istorie şi onoarea lui în joc, numai pentru a-şi ridica în sus clovnii lor ridicoli, semizeii lor efemeri, pe acea plebe intelectuală pentru care orice merit şi orice capacitate este o insultă. Între aceste elemente turburi şi invidioase pe de o parte şi între elementele culte, avute şi istorice ale Franţei este astăzi o luptă hotărâtoare, de la rezultatul căreia va atârna atît civilizaţia şi dezvoltarea pacinică cât şi prestigiul militar al Franţei. Mareşalul Mac-Mahon nu este vreo mare inteligenţă politică, dar în politică plăteşte adesea caracterul drept şi inima într-adevăr binevoitoare mai mult decât o inteligenţă cât de naltă în serviciul unui caracter corupt. Apoi el cunoaşte pe deplin câtă răspundere are faţă cu întreaga istorie a ţarii sale şi ştie că e chemat a fi reazimul elementelor de consistenţă în contra elementelor de disoluţiune, cari par astăzi a întrece prin număr părţile sănătoase ale organismului social. Dar pe de altă parte nu e tăgăduit că mareşalul dă pas cu pas înapoi Cabinetul Broglie, strict conservator, au făcut loc unui minister de afaceri, care nu are altă misiune decât de a conduce mai departe serviciile publice, lucrul cum s-ar zice curat mecanic al statului. 9
În urma dezbaterilor ultime din amândouă Camerile, mareşalul-prezident a încredinţat ministeriul unor oameni al căror program este de a rămânea afară de cercul luptelor politice. Noi vom păzi cu credinţă legile ţării şi-i vom da mareşalului-prezident ajutorul ce-l cere de la noi. După un lung period de agitaţie, Franţa are nevoie de pace, în această parte a anului e absolut de nevoie de a se uşura comunicaţia comercială şi de a pregăti esposiţia anului 1878. Ne vom da toată silinţa de a face ca gestiunea, afacerilor să fie cât se poale de bună, ceea [ce] pentru noi e datoria cea mai imperativă şi mijlocul cel mai sigur pentru. a readuce concordia între puterile publice. Vom respecta constituţia republicană care ne dirige şi-i vom câştiga respect. Constituţia va trece intactă din mânile noastre în ale următorilor noştri în momentul în care prezidentul va crede că a sosit momentul de a încredinţa puterea unui ministeriu ieşit din Parlament. Până atunci ne vom sili de a mănţine ordinea şi pacea. Prezidentul cere de la d-voastră ca să ne ajutaţi în opera liniştirii şi se întemeiază pe patriotismul d-v.
În Senat această declaraţie au fost urmată de aplauze. Ministerul s-au prezentat şi Camerei, dând aicea aceeaşi declaraţie. Aicea însă Marcère au anunţat de îndată o interpelaţie în privirea formării cabinetului. Ministrul Welche declară că stă la dispoziţia Camerei, dar ar dori ca interpelaţia să fie mai precisă, iar dezbaterea să aibă loc abia mai târziu. Camera au respins propunerea ministrului ş-au hotărât dezbaterea imediată, după care d. Marcère şi-au dezvoltat interpelaţia. Deci s-au încins o discuţie vie, în care Marcère, Floquet şi Germain au vorbit contra, Welche şi Baragnon pentru guvern, după care apoi s-au primit următoarea ordine de zi, propusă de Ferry:
Considerând că ministeriul de la 23 noiemvrie, prin compunerea şi originea sa, e o negaţiune a dreptului parlamentar al poporului şi poate numai îngreuia situaţiunea, Camera declară că nu poate intra în relaţii cu el şi trece la ordinea zilei. Pentru au votat 323 de deputaţi, contra 208. Marcère îşi dezvoltă interpelaţia sa astfel.
Până acum Camera au fost în faţa unui ministeriu, în care n-avea încredere. Acest ministeriu s-au retras în uram unui vot al Senatului, dar din Senat nimeni n-au voit să-i ia moştenirea. Miniştrii sunt oameni ,,plini de merite", însă, ca miniştri, oricine are dreptul să-i întrebe ce caută în Parlamentul republicei. Politica mareşalului atârnă în aer. Ce reprezentează ministeriul dacă nu guvernul personal? Ministeriul ia asupră-şi responsabilitatea celui din urmă cabinet de rezistenţă. Franţa lucrează de şapte ani contra acestei rezistenţe, care la 26 fevruarie părea învinsă, dar au reînceput la 16 mai. Au început de mult ziua în care ar fi trebuit să se constituie un ministeriu parlamentar, căci ţara vrea pace. Este aceasta cu putinţă în starea actuală de necontinuitate? Singurul mijloc e întoarcerea la starea de drept. Toate interesele sunt ameninţate. Ţara vrea o soluţiune, guvernul nu dă nici una. Majoritatea nu voieşte să sacrifice nimic din drepturile poporului ; şi de ar şi voi, ştie ca cine stă dindărătul miniştrilor, cari singuri n-o ştiu? Ţara aşteaptă cu răbdare. Ministeriul, ce posede încrederea mareşalului, ar face bine să-i spuie adevărul, căci ar putea să înconjure o nenorocire, pe care au voi s-o numesc.
Welche răspunse: Nu voi să apăr cabinetul trecut; dar avem un drept să fim aicea conform constituţiei. Şi aiurea au fost ministerii estraparlamentare; ne numim prieteni ai datoriei şi ai patriei.
După Welche a vorbit Ploquet: 14 octomvrie, zise el, au fost îndreptat contra guvernului personal; d-voastră îl reînnoiţi. Sunteţi viitorul conflict, precum cabinetul retras e conflictul trecut. Îndărătul incapacităţii d-voastră revăd pe vechii oameni ai conflictului. Voiţi ca Camera să-şi dea din mână singura armă pe care o are, să vă voteze bugetul pentru a crea loc pentru conflicte. Voiţi falimentul onorii Franţei angagiate faţă cu străinătatea prin Espoziţia universală. Vă propun altceva, convocaţi un congres şi lăsaţi-l să hotărască o stare definitivă pentru ca să se încheie criza. D-voastră însă nu schimbaţi nimic din criză, căci sunteţi de-a dreptul un cabinet de conflict, cabinetul politicei personale. N-aveţi nici încredere provizorie, nici definitivă, tot aşa de puţin puteţi conta pe sprijinul nostru. Nu ne veţi putea înşela nici pe noi, nici ţara: vouă nu vă vom face plăcerea de a înlătura toate greutăţile, ci noi cerem o soluţiune definitivă. Majoritatea vă zice vouă, noilor miniştri, că sunteţi de o mie de ori vinovaţi, primind conflictul; în această oră şi înaintea tuturor sunteţi osândiţi.
Baragnon: Aveţi obiceiul de a condamna înainte; propun ordinea de zi simplă pentru a protesta în contra principiilor d-voastră, după cari pot să piară toate afacerile, numai d-voastră s-ajungeţi la putere.
10
Germain:
Sunteţi ministeriul afacerilor lui 16 mai, noi voim afacerile naţiunii. Predecesorii d-voastră au împiedecat toate afacerile, toate reformele, construirea unei a treia reţele de drum de fier şi staţi a susţine că voiţi a favoriza afacerile, fiind de aceeaşi origine personală ca şi cabinetul trecut?
Apoi au urmat votarea cu rezultatul de mai sus. Oricine poate înţelege unde va ajunge Franţa dacă d-ni ca Floquet ar ajunge s-o guverneze.
[18 noiembrie 1877 ]
Pe când am reprodus şi comentat ştirea despre dizolvarea societăţii ,,Arboroasa" nu cunoşteam deloc amănuntele afacerii, dar am presupus îndată că telegrama trimisă de studenţi cu ocazia serbării comemorative a lui Grigorie Vvd. Ghica va fi fost unul din cele mai de căpetenie cauze pentru procederea, repetăm, prea aspră, contra tinerii reuniuni. Telegrama adresată primariului de Iaşi e următoarea :
Cernăuţi, 13 octomvrie. D-lui primar de, Iaşi,
,,Arboroasa", Societatea junimei române din partea detruncheată a vechei Moldove aduce condolenţa membrilor săi pentru domnitorul decapitat. Comitetul.
Curierul Balassan" comunică următoarele detalii: Telegrama aceasta fu întrebuinţată ca mijloc pentru a învinui pe Societatea ce lucrează pentru răzvrătirea ordinei, pentru pregătirea unei răscoli şi a[ltele]. Procurorul şi comisarii se transportară în localul ,,Arboroasei", unde găsiră prezenţi pe mai mulţi membri. Procurorul începu percheziţia, confiscă toate dosarele, actele şi biblioteca societăţii, precum şi întreaga ei avere în suma de vreo 5000 fl. v. a. sau 10000 fr. Procurorul teriminându-şi perchiziţia şi confiscarea, declară arestaţi pe toţi membrii prezenţi a ,,Arboroasei", iar comisarii-i conduseră la penitenciar, unde fură aruncaţi, fiecare aparte, în câte o temniţă singulară. Parchetul Tribunalului din Cernăuţi nu se mulţumi numai cu atât, ci începu a urmări pe toţi studenţii români de la Universitatea de acolo, a face perchiziţii pe la casele lor, precum şi pe mulţi alţi români notabili din Cernăuţi şi Bucovina. Procurorul intentă ,,Arboroasei" şi membrilor ei proces de ,,naltă trădare" fiindcă: 1. Comitetul trimisese telegrama sus-citată către primarul Iaşului. 2. Că, cu ocazia unei mici serbări, membrii ,,Arboroasei" rădicară toaste în sănătatea românilor, a domnitorului Carol I şi a vitezei armate române. 3. Că au fluierat în clasă pe profesorul de dreptul roman când îşi permise acesta să insulte naţiunea română, şi 4. Fiindcă Societatea „Arboroasa" a stat în corespondenţă cu Ministerul Instrucţiunei Publice din România spre a obţine o subvenţiune, ce i s-a acordat în suma de 250 lei noi pentru a-şi înavuţi biblioteca. Arestaţi au fost: d-nu Varonca, stud. teolog şi în filozofie în anul III; Popescul, stud. scol. şi filoz. din anul IV; Porumbescul (Golembiovski), stud. în filozofie anul II; Coca, absolvent de teolog.; Stoian, absolvent de teolog. şi student în drept şi Sireteanu, student teolog şi în drept. În acelaş timp au fost urmăriţi şi alţi studenţi, din cari mulţi au fost siliţi a se refugia. Totodată s-a făcut perchiziţii şi la societatea academică România jună din Viena.
Nu avem nevoie a repeta că punctele 2, 3 şi 4 nu pot forma în nici un caz puncte de acuzare. Austria este un stat constituţional şi cetăţenii ei sunt liberi a-şi manifesta simpatiile lor pentru popoare sau suverani cari trăiesc în pace şi în bună înţelegere cu împărăţia. Cităm drept dovadă manifestările ungurilor pentru turci, ale slavilor pentru ruşi ş. a .m. 11
Cât despre punctul întâi, am adus în unul din numerile trecute părerea noastră, pe care credem a o putea repeta în câteva cuvinte. Telegrama aceasta au fost provocată de necuviinţe mult mai grave din partea jidanilor din Bucovina. Aceşti turcofili exageraţi şi cititori înfocaţi ai „Nouăi prese libere", cari sunt în stare să creadă orice rău despre români, vor fi manifestat în mod prea vioi simpatiile lor transdanubiene şi tinerii au răspuns. Elementul german, care joacă rolul de moderator în Austria, ar fi trebuit să înţeleagă aceasta. O admoniţiune severă din partea rectoratului ar fi fost de ajuns credem. De aceeaşi părere este şi „Presse" din Viena şi ea spune că n-ar trebui să se deie o importanţă prea mare acestei manifestări. Tinerilor le-am da sfatul de a nu mai face manifestări politice, de a nu compromite prin mişcări precoce munca lor intelectuală şi roadele pe cari le va da odată această muncă chiar pentru naţia românească. Românul e de soiul lui înzestrat cu mult bun-simţ, el are cuminţia popoarelor care au suferit multe, cuminţia omului păţit. E imoral de a spune neadevărul, dar nimeni nu e obligat de a spune adevărul când vremea e aşa că el nu foloseşte nimănui. C-un cuvânt, a minţi e oprit, a tăcea — nu. Va veni vremea — şi poate că nu-i tocmai departe — in care cercurile influente din Viena se vor încredinţa că este în interesul monarhiei ca românii din Bucovina să fie lăsaţi în seama liberei lor dezvoltări, vreme în care tinerii de astăzi vor fi bărbaţi şi când tocmai la ei se va face apelul de a lucra după voinţa inimei lor curate. N-ar fi păcat ca rezultatele acelui moment mai fericit să fie compromise de pe acuma prin ieşirea din rând şi espunerea luptătorilor în hărţuieli încinse nelavreme?
[18 noiembrie 1877]
Ca şi confraţii lor de pretutindenea, radicalii din Franţa au o ciudată manieră de a privi statul. Lucrul de căpetenie pentru dânşii e ca să ajungă la putere, precum a zis prea bine d. Baragnon în Cameră, iar ţară şi popor pot merge pe apa Sâmbetei, puţin le pasă. Radicalii reprezintă în mod unilateral interesele claselor de jos, sau mai bine zicând se reprezentează pe ei înşii, esploatând nemulţămirile acelor clase. În zadar răsare din istorie figura bătrânului Menenius Agrippa, care prin alegoria cu stomacul şi mădularile arăta că clasele lucrătoare nu pot trăi fără organul distributiv, fără cele superioare, că buna-stare a unui popor se întemeiază tocmai pe armonia de interese pe care statul e menit a o face să domnească între părţile organismului social. Geaba li s-ar repeta vechea alegorie, radicalii cred că fără ştiinţă de carte, fără avere şi fără muncă mai cu seamă, casta oratorilor lor de uliţi şi stâlpii lor de cafenele sunt chemaţi a domina lumea. Dar guvernul nu este deloc, după cum definesc d-lor, epistatul întrunirilor electorale. El are în toate ţările un rol organic, pe care nu-l poate îndeplini un vătaf. Oare un liberal este în stare să-şi scoată creierii din cap sau muşchii inimei pentru a pune alţii la loc fiindcă epistaţii vieţii sale organice nu-i mai plac? Căci nu mecanismul parlamentar e lucrul principal. Misiunea de a crea legi le-au avut în deosebite rânduri instituţii deosebite. Consilii de stat, regenţi cuminţi, comisii de oameni speciali numite de însuşi stăpânitorii ţării au scris şi introdus adeseori legi mai bune, mai practice, mai drepte decât parlamentele. Apoi e asemenea constatat că funcţionarii aleşi nu lasă în genere nimic de dorit în privinţa ... netrebniciei lor. Astăzi Franţa se află în ajunul unei expoziţii universale, din cauza agitaţiilor radicale negoţ şi industrie merg rău, şi mareşalul prezident a format cabinetul Rochebouet, compus numai din oameni de resort, din oameni cu totul speciali, despre cari însuşi radicalii zic că au merite adevărate, în fine un cabinet de care toată lumea zice că ar conduce mult mai bine afacerile decât oricare minister parlamentar. Şi declară oameni în bună conştiinţă că nu fac şi nu vor face politică militantă, că vor respecta constituţia republicană şi vor face să fie respectată, cumcă numai trebuinţele
12 reale ale ţării, uşurarea negoţului, pregătirile pentru expoziţie i-au făcut să-şi părăsească ocupaţiile lor ştiinţifice pentru a se deda cu mizeria politicei franceze, arată că ei sunt mâna de împăcare pe care le-o întinde mareşalul-prezident, că în momentul în care d-nii radicali vor fi în stare să dea un minister parlamentar ei se vor retrage — dar cine-i ascultă? Marcère din centrul stâng au atacat ministerul, dar cel puţin în mod cuviincios; d. Floquet, prin termini necuviincioşi, osândindu-l şi numindu-l incapabil. La primirea pe care mareşalul a făcut-o la 12 l. c. el şi-au rostit de mai multe ori intenţiile. La formarea cabinetului a avut de gând a propune pace partidului radical. Camera i-au răspuns printr-o declaraţie de război. În Consiliul de miniştri de la 13 c. el a vorbit tot astfel, deci s-au luat hotărârea ca miniştrii să ocupe locurile lor în Camera şi in Senat. Se crede apoi că Senatul va fi întrebat să se pronunţe asupra votului Camerei, care e cu totul neconstituţional, căci, prin Constituţie, prezidentul republicei are hotărât dreptul de a-şi compune ministeriul din persoane cari nu fac parte din Parlament. Cum se va mai rezolva şi acest nou conflict nu putem şti.
[20 noiembrie 1877] [,,«ROMÂNUL» ÎŞI FACE OBICEIUL..."]
,,Românul" îşi face obiceiul, rupând din nou pasage din contest şi după plac din „Presa" şi comparându-le cu opiniunile emise de „Presse" din Viena. Deci găseşte că maniera de a vedea a centrului şi a jurnalisticei austro-ungare este identică. În fine, „Românul" vine la concluzia: 1. că bărbaţii din centru se unesc în privirea intereselor comerciale şi politice ale României cu bărbaţii din partida radicală din Ungaria; 2. că radicalii din Ungaria, uniţi cu foştii colegi şi amici ai d-lui Catargi simt şi înţeleg mai bine decât guvernul interesele României; 3. ca, după radicalii din centru, România ar fi câştigat încrederea împăratului Rusiei dacă oştirea noastră nu mergea la Plevna; 4. că Austro-Ungaria, mai cu seamă, ar fi avut pentru, naţiunea română stimă dacă stătea la malul Dunării. ,,Românul" e de o opiniune contrarie. Uşoară treabă să susţii antiteza când ţi-ai aşezat teza de combătut după plac. Întâi deducerile din articolele ,,Presei" sunt trase de păr; al doilea, nu este adevărat, o mai repetăm pentru a zecea oară, că amicii d-lui Catargiu ar fi susţinut vreodată ca armata română să stea la Dunăre, ,,să ceară pomană de la împăratul Rusiei şi ajutor material de la Austro-Ungaria (ipsissima verba ale ,,Românului"). Toate aceste insinuaţiuni de leznaţiune şi de înaltă trădare, făcute pentru a ponegri pe protivnicii politici, ar fi absurde dacă ... n-ar răsări dintr-un izvor şi mai rău, din rea-credinţă.
[24 noiembrie 1877 ]
,,România liberă” vorbeşte despre deschiderea Parlamentelor, se bucură că nu s-au validat de-ndată alegerea a doi deputaţi, în sfârşit ajunge la proiectul de răspuns pe care Camera-l pregăteşte Prea Înălţatului nostru Domn. Ca formă, zice „E. L.", este o bună compunere retorică în stilul cronicarilor, ca fond e o parafrază a mesagiului tronului. Drept că autorul răspunsului au oblicit cum se scarpină şi tuşesc cronicarii, este întrucâtva materialul lor de cuvinte , nu însă spiritul lor. 13 Bătrânii noştri erau oameni cuminţi, ei spunea simplu, fără încunjur şi fără vorbe late ceea ce ştiau şi simţeau într-adevăr. De unde şi până unde pot ci aduce câtuşi de puţin cu stilul afectat şi căutat a lui Lope de Vega al României ? [24 noiembrie 1877]
2. Frontispiciul ziarelor care se alătură campaniilor de presă susţinute de Eminescu între 1877 ş' 1880.
La 21 a curgătoarei luni garda cetăţenească din Bucureşti a fost strânsă să facă paradă, fiind menită a i se întâmpla onoarea de a fi revizuită de-a lungul de domnu[l] inspector. Cu mare ce s-au adunat oamenii, unii de pe [la] 7 dimineaţa, alţii de pe la 8 şi, în sfârşit, au ieşit la maidan, comandaţi de grade superioare, alese pe sprinceană. În acea zi caii sacagieşti au avut căutare, iar gospodarii din linie au avut de ce face haz. Ici am recunoscut pe respectabilul sir John Falstaff, care de un veac nu şi-a văzut genunchii de grosimea inimei, mânuind cu mândrie frigarea, călare pe un cal şchiopătător şi semănând mai mult a saltea de puf îmbrăcată milităreşte; dincolo altul spiţelat şi întreprinzător, aducând ca două picături de apă cu eroul lui Cervantes de Saavedra. În sfârşit din hop în hop, cu chiu cu vai, mai cu opintele, mai cu sughiţuri, s-au înjghebat oastea de strânsură a lui Berlicoco Voievod, aşteptând cu nerăbdare ceasul cel de fericire când d. inspector va răsări ca Făt-frumos din poveste, spre a o mustrălui. Bietul Papură Vodă ! Cum s-ar fi bucurat el, cum şi-ar [fi] unit mânele pe burtă privind „această" a patra putere în stat şi a cincea roată la car ! Linia făcea aluziuni perfide asupra şefilor aleşi
14 ,,La plăcinte înainte, da' la război înapoi !". ,,Tată am prins un tătar. — Adu-l încoa, fătul meu ! — L-aş aduce, da' nu mă lasă !" ,,Ia-l de pe mine că-l omor !" Şi câte altele. Aşa-s oamenii, bată-i norocul. Când văd cu ochii, parcă dracu le-ar fi şoptit-o la ureche. Astfel, d Germain e la opt dimineaţa şi până la cinci seara oamenii au fost luaţi de la prăvălii, de la interesele lor, pentru ... ? Pentru ca inspectorul să vie, să se uite câteva minute la ei, de li-s frumoşi ochii ş-apoi să plece cu Domnul, fără a comanda cea mai mică mişcare, fără a face nici un fel de eserciţiu. În fine iată şi d. inspector. Inspectează d-lui cât inspectează, până ce ajunge la d. Nacu, profesor la universitate, căruia-i ţine un evloghion bine simţit, recunoscând că înţelege a-şi face datoria cu scumpătate. După ce-au făcut şi trebşoara asta, d. inspector se duce în ... treaba sa. Adevărat ! Bine-şi făcuse d. Nacu datoria şi cu bună rânduială i se făcuse laude. Tocmai cu un ceas mai înainte îl adusese un sergent pe sus şi cu nepusă-n masă la îndeplinirea sfintelor datorii liberale. Vorba lui Sandu-Napoilă : ,,De, boieri d-v., pe lângă bejănie şi caraghioslâc !"
[25 noiembrie 1877] Yüklə 4,51 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
