28. A ne cunoaşte istoria este o datorie
Un om care cunoaşte istoria universului, istoria lumii, dar nu-şi cunoaşte istoria Patriei, nu cred că poate fi considerat un om cult. A cunoaşte istoria înseamnă a ne cunoaşte pe noi înşine...
Pămîntul, cronicile vechi, trăitorii de pînă la noi au păstrat din generaţie în generaţie mărturii. Urme de cetăţi, valuri de pămînt, inscripţii diverse, dovezi scrise- toate aceatea studiate cu atenţie ne ajută să putem reconstitui acea porţiune din timpul de pînă la noi numită istorie. Mihail Kogâlniceanu menţiona: ”Istoria trebuie să fie şi a fost totdeauna carte de căpetenie a popoarelor”.
Să punem la loc de cinste cartea de istorie a neamului nostru.
Numai respectîndu-ne istoria, aceasta, la rîndu-i, ne va respecta.
Nu vom putea înţelege niciodată suficient de bine prezentul, nu vom intui destul de bine cursele pe care ni le plasează viitorul, dacă nu vom cunoaşte energia începuturilor, care e ceva mai aproape de misterul creaţiei dintîi.
(154 cuvinte) ( Nicolae Dabija)
29. La scăldat
Într-o zi se grămădise, ca mai totdeauna, o mulţime de trebi pe capul mamei...
Şi mă scoală mama atunci mai dimineaţă decît alte dăţi şi-mi zice cu toată inima:
- Nică, dragul mamei, vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăzul cela pe jos, şi eu asemenea nu-mi văd capul de trebi, tu mai lasă drumurile şi stai lîngă mămuca, de-i fă ţevi şi leagănă copilul...
-
Bine, mamă, dar, în gîndul meu, numai eu ştiam.
Căci în ziua aceea, în care mă rugase ea, era un senin pe cer şi aşa de frumos şi de cald afară, că-ţi venea să te scalzi pe uscat ca găinile.Văzînd eu o vreme ca asta, am şparlit-o la baltă cu gînd rău asupra mamei, cît îmi era de mamă şi de necăjită. De la o vreme, mama, crezînd că-s prin livadă, undeva, iese afară şi începe a striga, de da duhul dintr-însa: ”Ioane! Ioane! Ioane!” şi Ion pace!
(166 cuvinte) (După Ion Creangă)
Dostları ilə paylaş: |
