Antibioticele (greacă ἀντί- contra, βίος- viață) sunt o grupă de medicamente care se folosesc la tratamentul bolilor infecțioase provocate de bacterii.
Antibioticele constituie substante antimicrobiene care inhiba sau impiedica cresterea bacteriilor. Ele nu sunt active asupra virusurilor care provoaca afectiuni ca: gripa, raceala obisnuita sau bronsita acuta. Aceste infectii virale de obicei cedeaza in mod spontan si nu necesita tratament antibiotic. Exista doua tipuri de antibiotice:
Antibiotice cu spectru ingust Acestea sunt active asupra bacteriilor specifice. Ele sunt prescrise atunci cand bacteria care a cauzat infectia este cunoscuta. Important este faptul ca acestea sunt mai putin active asupra bacteriilor “bune” (folositoare) sau a celor care dauneaza cel mai putin, fata de antibioticele cu spectru larg.
Antibiotice cu spectru larg Acestea sunt active asupra unui numar larg de bacterii. Ele sunt folosite in cazul in care nu se cunoaste bacteria ce a cauzat infectia sau cand afectiunea este provocata de mai multe bacterii. Din pacate, aceste antibiotice vor omori mai multe bacterii “bune” sau pe cele care dauneaza cel mai putin, in comparatie cu antibioticele cu spectru ingust. Ambele tipuri de antibiotice pot cauza reactii adverse, ca de ex. reactii alergice, diaree, sau dureri de stomac.
Istoria antibioticelor
Succesele exceptionale obtinute in tratarea maladiilor infectioase cu ajutorul penicilinei G au declansat cercetari foarte minutioase pentru a gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se explica faptul ca intr-un interval extreme de scurt sant descoperite si introduse in terapeutica penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina, eritromicina,oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina. Utilizarea excesiva a penicilinei G a generat insa fenomenul de penicilino-rezistenta, fenomen manifestat prin pierderea eficacitati terapeutice. Acest fapt, cuplat cu slaba stabilitate a penicilinei in mediul acid si la actiunea penicilinei, a determinat extinderea cercetarilor privind obtinerea de noi antibiotice prin semisinteza si sinteza.
Succesele exceptionale obtinute in tratarea maladiilor infectioase cu ajutorul penicilinei G au declansat cercetari foarte minutioase pentru a gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se explica faptul ca intr-un interval extreme de scurt sant descoperite si introduse in terapeutica penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina, eritromicina,oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina. Utilizarea excesiva a penicilinei G a generat insa fenomenul de penicilino-rezistenta, fenomen manifestat prin pierderea eficacitati terapeutice. Acest fapt, cuplat cu slaba stabilitate a penicilinei in mediul acid si la actiunea penicilinei, a determinat extinderea cercetarilor privind obtinerea de noi antibiotice prin semisinteza si sinteza.
Caracteristici:
Pro..Antibioticelor
Contra..Antibioticelor
-Multe antibiotice au efecte adverse, precum senzaţie de greaţă, diaree, dureri de stomac sau ameţeli. -Unii bolnavi sunt alergici la anumite medicamente. Alergia se manifestă prin mâncărimi, pete roşiatice pe corp, dificultăţi de respiraţie, iar în cazurile cele mai grave, şoc anafilactic sau deces. -Copiii cărora li se dau antibiotice în primul an de viaţă riscă să dezvolte astm. -Antibioticele nu distrug doar bacteriile nocive pentru organism, ci şi pe acelea care trăiesc în mod obişnuit în corpul nostru şi care ne asigură starea de sănătate. Ca urmare, aceste medicamente pot favoriza instalarea altor infecţii. -Unele dintre ele sunt toxice pentru ficat şi pentru rinichi. Cel mai mic risc toxic îl au penicilinele şi cefalosporinele, pe când aminoglicozidele au un risc crescut. -În cazuri rare, antibioticele pot duce la formarea pietrelor la rinichi (sulfonamidele) sau a cheagurilor de sânge (cefalosporinele).
Usturoiul verde, consumat proaspat, sau mujdeiul obisnuit contine allicin, un compus mai puternic decat penicilina. Actioneaza precum un antibiotic, daca este administrat atat intern cat si extern, pe plagile deschise. Gentiana, planta care creste in tara noastra in zonele alpine, are proprietati antibiotice, laxative, antimicrobiene si antiinflamatorii. Stimuleaza pofta de mancare, sistemul nervos, functiile ficatului si combate cu succes parazitii intestinali. Gentiana este folosita cu succes sub forma infuziilor, bailor si compreselor. Echinacea este si ea o planta cu efect antimicrobian, folosita sub forma de tinctura, capsule, tablete sau ceai. Trateaza eficient infectiile prin stimularea ficatului, a glandelor limfatice si a membranelor mucoaselor. Algele nu sunt folosite in mod obisnuit ca plante cu efect antibiotic. Actiunea lor in tratarea anumitor afectiuni insa este similara antibioticelor si tocmai de aceea le pot inlocui cu succes. Au fost folosite de civilizatiile chineze inca din cele mai vechi timpuri pentru ca intaresc sistemul imunitar prin eliminarea toxinelor. Algele regleaza nivelul glicemiei, incetinesc imbatranirea celulelor si sunt folosite cu succes in tratarea racelilor, prin efectul similar antibioticelor
