Cele mai frecvente tulburari de limbaj intalnite la scolarii mici



Yüklə 15,34 Kb.
tarix30.07.2018
ölçüsü15,34 Kb.

CELE MAI FRECVENTE TULBURĂRI DE LIMBAJ ÎNTÂLNITE

ŞCOLARII MICI
Inst. Brahariu Angela

Scoala cu cl.I-IV Cumpărătura

Jud. Suceava

Mijloc specific de comunicare umană, vorbirea nu apare spontan la copii, ci constituie un lung si dificil proces de invăţare, presupunând un efort îndelungat al individului, in decursul dezvoltării sale ontogenetice.

Modul in care copilul se realizează in planul vorbirii si al dezvoltării psihice este influenţat de o serie de factori precum mediul de viaţă si de activitate, preocuparea adulţilor pentru stimularea vorbirii sale, eficienţa demersului didactic, capacitaţile intelectuale, afectivitatea si personalitatea acestuia.

Acele categorii de persoane care prezintă tulburări de limbaj reclamă cerinţe educaţionale speciale deoarece, oricât de slabă ar fi deficienţa, ea influenţează negativ întregul comportament uman, datorită atât posibilităţilor reduse de exprimare, cât si existenţei unei anumite temeri si reţineri care le împiedică să se desfaşoare la nivelul posibilităţilor reale si produc o stagnare în dezvoltarea personalităţii copilului.



Dislalia se caracterizează prin incapacitatea subiectului de a emite corect anumite sunete, vocale sau consoane, izolate sau grupate.Trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice o constituie tulburarea unitaţii dintre forma si conţinutul vorbirii, dislalia reprezentand o deficienţă de articulaţie a sunetului.

Denaturarea apare sub forma de omisiuni, substituiri, deformări, inversiuni, multiplicări de sunete.

Există copii cu manifestări dislalice care pronunţă dificil sunetele siflante(s,ş,j, ţ, ce, ci), sigmatism si parasigmatism.Ele sunt de natură motorie şi au apărut fie ca urmare a unei educaţii deficitare, fie pur si simplu ca efect al schimbării dentiţiei de 6-7 ani.

Bâlbâiala este o tulburare ce se manifesta prin dezordini intermitente ale pronunţiei, repetări convulsive si blocaje ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate de dificultăţi in articularea unor cuvinte.Ea se caracterizează prin modificări de vorbire, mişcări si acţiuni asociate reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau linişte.

Copilul cu această problemă este o persoană emotivă, iar contactul cu şcoala ii crează o stare emoţională puternică care-i afectează cursivitatea exprimării, determinând cocncomitent si manifestări neurovegetative: schimbarea culorii feţei, transpiraţie, agitaţie.



Dislexia. Disgrafia ambele tulburări fac parte din categoria de citit-scris.Dislexia reprezintă dificultatea de a citi, manifestată prin deficienţe la nivelul percepţiei auditive, optice si kinestezice ; disgrafia se referă la incapacitatea copilului dezvoltat din punct de vedere al limbajului, auzului şi intelectului, de a învaţa corect să scrie .

Dislexicul poate fi recunoscut după manifestari ca:

-neputinţa de a identifica si citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaţie;

-concentrarea atenţiei pe realizarea citirii cuvintelor, fiind împiedicată astfel întelegerea cursivă a textului;

-dificultăţi in citirea cuvintelor mai lungi sau mai greoaie;

-probleme in reproducerea conţinutului celor citite;

-omisiuni de foneme sau cuvinte;

Disgraficul:

-confundă constant şi repetat fonemele asemănătoare acustic, între litere şi grafia lor,

-inversează, adaugă, omite litere, grafeme, cuvinte;

-are dificultăţi în combinarea cuvintelor în unităţi mari de limbaj;

-contopeşte cuvinte;

-scrie ca în oglindă.

Tulburările de scris-citit dereglează adeseori integrarea socială prin manifestarea unor comportamente anti-sociale si instalarea unor trăsături caracteriale negative: negativism, descurajare, inerţie, nepăsare,teama de insucces,izolare.

Există şi o grupă speciala de dislexo-disgrafici si o reprezintă cei care manifestă dificultăţi în respectarea regulior gramaticale şi caligrafice.Disortograficul citeşte sau scrie fără să respecte sau să pună punctul, virgula, semnul exclamării sau pe cel al întrebării, linia de dialog.

Modalităţi de corectare

Corectarea deficienţelor de limbaj se face utilizând două categorii de metode, unele de ordin general şi altele specifice fiecărei categorii de dizabilitate.Cele mai multe dintre ele sunt aplicate numai de către specialiştii logopezi, însă exerciţiile de corectere, repetare, integrare în grupul de prieteni sau clasa de elevi, prin socializare, reprezintă acţiuni pe care le poate face cu real succes şi învăţătorul clasei.O condiţie esnţială o reprezintă colaborarea strânsă cu părinţii elevilor care au astfel de tulburări.De asemenea foarte important este să se ţină seama de respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale, efectuarea de exerciţii de scurtă durată şi, mai ales o atmosferă caldă, amabilă, răsplătire cu laude şi încurajări.

Se folosesc exerciţiile de gimnastică şi mimogimnastică corpului şi a organelor aparatului fonoarticulator, mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraţie, la dezvoltarea mişcării faciale: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor, imitarea râsului, scoaterea limbii neîncordate părintre dinţi şi buze.Exerciţiile de respiraţie se pot desfăşura sub forma de joc, însoţite de mişcări ale braţelor, şoapte sau cântare.

O atenţie deosebită trebuie acordată felului în care sunt pronunţate sunetele atât de cei cu sigmatism cât şi de ceilalţi colegi cu care comunică verbal în cadrul lecţiilor.Se pot integra în activităţi şi reproducerea onomatopeelor: locomotiva-şşşşşş; şarpele-ssssss; vântul-jjjj; despărţirea în silabe şi accentuarea celor care conţin sunetul ,,s”.

Educarea personalităţii trebuie să fie permanent în centrul preocupărilor noastre deoarece la copiii cu astfel de dizabilităţi se semnalează diferite complicaţii neuropsihice, tulburări de conduită şi de personalitate la instalarea cărora contribuie, pe lângă sensibilitatea crescută a acestor copii şi atitudinea celor din jur, care fie că pretind copilului să vorbească bine, fie îl ironizează şi ridiculizează pentru tulburarea sa de limbaj.

BIBLIOGRAFIE


1. Avramescu, M. D. - Defectologie şi logopedie, Editura Fundaţiei

,,România de mâine”, Bucureşti, 2002

2. Jurcău, E. - Cum vorbesc copiii nostri, Editura ,,Dacia”,

Jurcău, N Cluj –Napoca,1989


3. Gherguţ, A.- Sinteze de psihopedagogie specială, Editura

,,Polirom”, Iaşi, 2005

Angela Brahariu

Loc. Cumpărătura, com, Bosanci



Jud. Suceava

Cod 727046

Yüklə 15,34 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə