Condideratii generale privind raspunderea civila delictuala



Yüklə 1,08 Mb.
səhifə14/15
tarix31.10.2017
ölçüsü1,08 Mb.
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   15

*Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNM.
La începutul anului 2009 dinamica indicatorilor masei monetare a reflectat tendinţe negative, doar prin luna mai schimbându-şi traiectoria şi înregistrând semne de stabilizare. Aceste fluctuaţii şi-au lăsat amprenta şi pe structura bazei monetare, vezi figura 2.



Figura 2. Structura bazei monetare din Republica Moldova în anii 2004-2009 (%).
*Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNM.
În figura 2 sunt bine observabile modificările ce au intervenit în structura bazei monetare de la mijlocul anului 2008, când BNM a majorat norma rezervelor obligatorii de la 16% la 22%, ceia ce a impus multe bănci să-şi micşoreze rezervele facultative la maximum în cătarea de resurse. În anul 2009 ca răspuns la micşorarea normei rezervelor obligatorii situaţia s-a stabilizat. Micşorarea ponderii rezervelor facultative ar putea da dovadă de majorarea stabilităţii băncilor comerciale şi micşorării volatilităţii pieţelor financiare.

Însă dacă urmărim evoluţia indicatorilor din figura 3, observăm că băncile comerciale din Republica Moldova oricum nu-şi îndeplinesc funcţia de creaţie monetară în economie, raţionalizând activitatea de creditare. Indiferent de tendinţele conturate în ultimul an nivelul multiplicatorului monetar rămâne foarte scăzut. În aşa mod, din anul 2004 până în anul 2009, multiplicatorul monetar a masei monetare în lei moldoveneşti1 (M2) a crescut de la 1,53 până la 2,0, iar a masei monetare în sens mai larg (M3) de la 1,8 până la 3,12, asta în condiţiile în care acest indicator în ţările dezvoltate este cuprins între 8-10.








Figura 3. Dinamica multiplicatorului monetar (mm), coeficientului de depozitare (cu), coeficientului rezervei (re) şi normei rezervelor obligatorii (rr) pentru anii 2004-2009 în Republica Moldova*.
*Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNM.

În figura 3 observăm şi confirmarea ipotezei teoretice cu privire la relaţia negativă existentă între coeficientul de depozitare, normei rezervelor obligatorii şi multiplicatorului monetar. Adică, micşorarea volumului de bani în circulaţie şi, respectiv a raportului numerar-depozite, precum şi micşorarea raportului rezerve – depozite în oarecare măsură au favorizat majorării multiplicatorului monetar. Ceia ce poate fi apreciat ca o tendinţă pozitivă.

Printre altele, după cum se observă din grafic, menţinerea neschimbată pe o perioadă mare de timp normei rezervelor obligatorii nu a influenţat nici într-un mod asupra multiplicatorului monetar. Cu alte cuvinte reiese că multiplicatorul monetar este mai sensibil la modificările coeficientului de depozitare şi ratei de rezervare, adică la factori neinfluenţabili direct de autorităţile monetare.

În final procesul de multiplicare a banilor în economia naţională este stopat reieşind din analiza efectuată din următoare motive: orientarea băncilor comerciale pe operaţiuni pe termen scurt cu HVS şi alte active financiare; dolarizarea creditului, circulaţiei monetare şi economiilor; ponderii mari a numerarului în structura masei monetare; riscurile înalte aferente operaţiunilor de creditare sectorului real al economiei naţionale.

Asigurarea unei creşteri durabile a economiei naţionale este legată în primul rând de activizarea expansiunii creditare în economia reală, şi respectiv intensificării procesului de multiplicare a banilor de către băncile comerciale.
BIBLIOGRAFIE
[1] Beenstock M., Determinants of the Money Multiplier in the UK // Journal of Money, Credit and Banking. — 1989. — № 21.— р. 464—480.

[2] Howard D., The British Banking System’s Demand for Cash Reserves // Journal of Monetary Economics. — 1982. — № 9. — р. 21—41.

[3] Деньги, кредит, банки: Учебник / Под ред. О.И. Лаврушина. — М.: Финансы и статистика, 1998. – p. 450.

[4] Илларионов А., Природа российской инфляции // Вопросы экономики. — 1995. — № 3.

[5] Дорнбуш Р., Фишер С. Макроэкономика / Пер. с англ. — М.: Изд-во МГУ: Инфра-М, 1997. — p. 784.

[6] Косой А.М., Денежная эмиссия: сущность, свойства и оптимальность // Деньги и кредит. — 2001. — № 5. — p. 34—45.



[7] Тарасов В.И., Деньги, кредит, банки: Учебное пособие. — Мн.: Мисанта, 2003. — p. 512.


1 H. Rickert, (1924), Kant als Philosoph der modernen Kultur, Tübingen, Mohr, p. 7.

2 Fr. Nietzsche, (1980), Unzeitgemässe Betrachtungen, I, în: Sämtliche Werke, Kritische Studiennausgabe in 15 Bänden, dtv; Bd. 1, p. 163.

3 L. Blaga, (1969), Trilogia culturii, ELU, Bucureşti, p. 323.

4 T. Vianu, (1975), Studii de stilistică, în: Opere, vol. 4, Bucureşti, p. 10 - aci precizarea: „Prin stilul ei, drama lui Shakespeare este unică, prin tipul ei, ea aparţine ... formei baroce a artei”.

1 B.-F.L. Buffon, (1753), Discours à l'Académie Française, în: Pages choisies, Librairie Larousse, p. 73.

2 J.W. Goethe, (1819), Noten und Abhandlungen zu besserem Verständnis des West - östlichen Divan.

3 Al. Boboc, (2005), Formă şi valoare în orizontul filosofiei culturii, Cluj-Napoca, p. 23.

4 L. Blaga, (1968), Zări şi etape, Bucureşti, p. 58.

5 Fr. Nietzsche, Die Geburt der Tragödie aus dem Geiste der Musik, în: Sämtliche Werke,
Bd. 1, p. 134.

6 L. Blaga, op. at., p. 188.

1 O. Spengler, (1963), Der Untergang des Abendlandes Vollständige Ausgabe, München,
p. 146, 147.


2 E. Papu, (1974), Arta şi umanul, Bucureşti, p. 19-20.

3 Ibidem, p. 39.

1 O. Spengler, op. cit., p. 258, 664.

2 Ibidem, p. 665.

3 H. Wolfflin, (1968), Principii fundamentale ale istoriei artei. Problema evoluţiei stilului în arta modernă, Bucureşti, p. 19, 20.

4 T. Vianu, (1980), Idealul clasic ai omului, în: Opere, vol. 9, Bucureşti, Ed. Minerva, p. 100.

5 T. Vianu, (1978), Trei momente în istoria conştiinţei estetice, în: Opere, vol. 7, p. 495.

6 Beethoven în istoria culturii, în: Opere, vol. 9, p. 700.

1 Portrete literare, în Clasicismul. Antologie, Vol. II, Bucureşti, 1969, p. 343.

2 E. Panovsky, (1975), Ideea. Contribuţii la istoria teoriei artei, Bucureşti, Ed. Univers, p. 65, 67.

3 A. Gellius, (1965), Nopţile atice, trad. de David Popescu, Bucureşti, p. 483.

4 Wellek, (1970), Conceptele Criticii, Bucureşti, p. 384. w Ibidem, p. 386.

1 R. Wellek, op. cit., p. 407.

2 Gespräche über die Poesie, 1800, in: Kritische Schriften, München, 1956, p. 334.

3 Privire generală asupra literaturii germane, în: A.W. şi Fr. Schlegel, Despre literatură, Bucureşti, Ed. Univers, 1983, p. 181.

4 L. Blaga, (1969), Orizont şi stil, în: Trilogia culturii, ELU, Bucureşti, p. 3-4.

5 Ibidem, p.4.

1 Ibidem.

2 Ibidem.

3 Ibidem.

4 Barocul ca tip de existenţă, I, Ed. Minerva, Bucureşti, 1977, p. 13.

5 Ibidem, p. 28.

6 Ibidem, p. 29.

7 Ibidem, p. 30.

1 Ibidem, p. 50.

2 E. Papu, (1980), Existenţa romantică. Schiţă morfologică a romantismului, Bucureşti, p. 47-48.

3 Ibidem, p. 52.

4 Ibidem Opere, vol. 9, p. 209.

5 T. Vianu, Faust şi civilizaţia modernă, p. 179.

1 De Int. 1, 16 a, 10.

2 Cf. Ammonius, (1968), Prolegomene la cele zece categorii [Prolegomena to the Ten Categories], in Porphyrius, Dexip, Ammonius, Comentarii la Categoriile lui Aristotel [Commentaries to Aristotle’s Categories], Bucharest, p. 238-238.

3 See C. Noica’s translation, from Porphyrius, Dexip, Ammonius, op. cit., p. 3.

1 In Aristotle’s works we often meet cases in which logos means definition and is linked to substance and essence (Metaph., D, 8, 1017 b, 21-22).

2 Cf. H. Bonitz, Index Aristotelicus, 434 b, 14 sq.

3 De Int., 1, 16 a, 9-10.

4 De Int., 1, 16 a, 3-4.

5 Porphyrius, Comentarii la Categoriile lui Aristotel [Commentaries of Aristotle’s Categories], in Porphyrius, Dexip, Ammonius, op. cit., p. 48.

6 Categ., 1, 1 a, 12-13.

7 J.L. Ackrill introduces the term thing all along the translation of the respective chapter (Cf. Aristotle, A Collection of Critical Essays, London, 1968, p. 90).

1 Categ., 1, 1 a, 1.

2 Philoponus, (1898), In Aristotelis Categorias commentarium, Berlin, p. 17, 27.

3 Ammonius, op. cit., p. 230.

4 Categ., 2, 1 a.

5 See Ammonius’ comments, op. cit., p. 253.

6 Or sentences, as Porphyrius remarks (op. cit., p. 81): “Because by itself no category is a sentence, but only through a certain bound it becomes one”.

1 Categ., 2, 1 a, 20-1 b, 6.

2 See the denominations grouped by Elias, (1900), In Porphyrii Isogogen et Aristotelis Categorias commentaria, Berlin, p. 145, 7-8.

3 Metaph., D, 28, 1024 b, 9.

4 Metaph., A, 4, 985 b, 10.

5 Metaph., Z, 12, 1037 b, 16-17.

1 Categ., 2, 1, 24-25.

2 Categ., 2, 1, 25-29.

3 Cf. De anima, II, 1, 412 a.

1 A modern translator of this paragraph (Cf. Aristoteles, Über die Seele, München, 1968) understands hypokeimenon as Unterlage and Substratum (p. 35).

2 Metaph., Z, 11, 1037 a, 5.

3 De anima, II, 1, 412 a, 24.

4 Categ., 1, 1 a, 29 – 1 b, 1.

1 Anal. Post., A, 10, 76 b, 23-28.

2 For further reference see Athanase Joja, Studii de logică [Studies of Logic], vol. IV, Bucharest, Romanian Academy Publishing House, 1976, p. 29-43 and p. 94-117 (and idem, Istoria gândirii antice [The History of Ancient Thought], vol. II, Bucharest, Scientific and Encyclopaedic Publishing House, 1982, p. 72-104).

3 Anal. Post., B, 19, 100 a, 5.

4 Anal. Post., A, 4, 73 b, 27.

5 Categ., 2, 1 a, 24-25.

6 Metaph., Z, 13, 1038, 16.

7 Polit., C, 15, 1286 a, 17.

8 Categ., 2, 1 b, 1-2.

1 Anal. Post., B, 19, 100 a, 6-7.

2 Categ., 2, 1 b, 3-6.

2 Categ., 1 b, 6-9.

1 M.B. Hesse, (2000), How to Be Postmodern without Being a Feminist, The Monist, nr. 77, 1994, trad. rom. de Mihai Ungheanu, Revista de Filosofie, XLVII, nr. 5-6, pp. 499-515, Bucureşti.

2 Ibidem, p. 500.

1 M.B., Hesse a consemnat câteva lucruri în care sunt dezbătute aceste două aspecte: Lorraine Code, What Can She Know, Ithaca and London, Cornell University Press, 1991; Sandra Harding, The Science Question in Feminism, Milton Keynes, Open University Press; Merrill B. and Jaako Hintikka, How can Language be Sexist?, în Sandra Harding and Merrill B. Hintikka, Discovering Reality, Dordrecht, Reidel, 1983; Evelyn Fox Keller, Reflection on Gender and Science, New Haven and London, Yale University Press, 1985; Helen E. Longino, Science as Social Knowledge, Princeton, NJ, Princeton University Press.

2 S. Haack, (1993), Epistemological Reflections of an Old Feminist, Reason Papers, 18, pp. 34-35.

3 Exemple semnificative, în această privinţă, sunt consemnate în L. Jonathan Cohen şi Mary Hesse, (1980), Applications of Inductive Logic, Oxford, Clarendon Press, apud M.B. Hesse, op. cit., p. 502.

1 M.B. Hesse (n. 1924) şi-a desăvârşit cariera la Universitatea din Cambridge, între 1960 şi 1985, astăzi fiind emeritus fellow; este membră a Academiei Britanice, în a cărei conducere a funcţionat între 1979 şi 1981: a fost visiting profesor în SUA, la Yale, Minnesota, Chicago, Notre Dame; a fost redactor şef al revistei British Journal of the Phylosophy of Science (1965-1969). Cărţi publicate: Science and Human Imagination: Aspect of the History and Logic of Physical Science (1954), Forces and Fields: A Story of Action at a Distance in the History of Physics (1961), The Structure of Scientific Inference (1974), Revolution and Reconstructions in the Philosophy of Science (1980), The Construction of Reality (1987).

2 M.B. Hesse le numeşte pe Eva Feder Kd'ltay, Sallie McFague, Janet Martin Soskice, Eileen Cornell Way, Alison Wylie.

1 M.B. Hesse, op.cit., p. 507.

2 L. Blaga a preluat denumirea în Experimentul şi spiritul matematic, lucrare elaborată la Cluj, în perioada 1949-1953, tipărită postum la Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, cu o prefaţă de Călina Mare; a doua ediţie, 1983, Ed. Minerva; studiu introductiv, Alexandru Tănase; a treia ediţie, 1998, Ed. Humanitas.

3 Cf. René Taton (ed.), (1971), Istoria generală a ştiinţei, vol. II, Ştiinţa modernă de la 1450 la 1800, trad. rom., Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, p. 202.

4 L. Blaga, (1998), Experimentul şi spiritul matematic, Ed. Humanitas, Bucureşti, p. 37.

5 R. Taton (ed.), op cit., p. 458.

1 R. Taton (ed.), (1972), op. cit, vol. III, p. 12.

2 D.J. de Solla Price, (1971), Little Science, Big Science, Columbia University Press, 1963, trad. rom. de P. Teodoru şi O. Iordan, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, p. 12.

3 Ibidem, pp. 25-26.

1 R. Taton (ed.), op.cit., vol. IV, p. 12.

2 P. Botezatu, (2002), Cauzalitatea fizică şi panquantismul, teză de doctorat, susţinută în 1945, sub conducerea lui Dan Bădărău, şi tipărită postum, la Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, de Teodor Dima.

3 Este semnificativ, în această privinţă, programul structuralist de cercetare în logica şi filosofia ultimelor trei decenii a ştiinţei, iniţiat de Joseph D. Sneed şi dezvoltat de Wolfgang Stegmüller. Prin lucrările lui Sneed, The Logical Structure of Mathematical Physics, Dordrecht, Reidel, 1971, şi Stegmüller, Theorienstrukturen und Theoriendynamik (Theorie und Erfahrung, Zweiter Hallband), Berlin, Springer, 1973 (traducere în limba engleză; The Structure and Dynamics of Theories, Berlin, Springer, 1976), The Structuralist View of Theories, Berlin, Springer, 1979 ş,a. Concepţia structuralistă a fost prezentată la noi de Ilie Pârvu, în Introducere în epistemologie,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp. 318-354.

1 J. Habermas, (1968), Knowledge and Human Interests, trad. J.J. Shapiro, Heinemann, London, apendice, apud M.B. Hesse, op. cit., p. 506.

1 B. Russell, History of Western Philosophy, sixth impression, Great Britain, George Alien & Unwin Ltd., 1957, Book One, Part 1, v. Parmenide, p.Bertrand Russell, History of Western Philosophy, ediţia a şasea, Marea Britanie, George Allen & Unwin Ltd., 1957, Book One, partea 1, v. Parmenide, p. 67. 67.

1 Imm. Kant, Kritik der reinen Vernunfl (K.r.V.), în: Immanuel Kant’s Sämmtliche Werke, dritter Band, Leipzig, Leopold Voss, 1867, Elementarlehre. II. Th. II. Abth. II. Buch. 3. Hauptst. 4. Abschn. Umoglichkeil eines ontologischen Beweises, S.Unmöglichkeit eines ontologischen Beweises, p. 405 sqq.405 sqq.

2 Cf. Lewis White Beck, Kant, in: Six Secular Philosophers by Lewis White Beck, New York, The Free Press, London, Collier-Macmillan Limited, 1966, p.Cf. Lewis White Beck, Kant, în: Six Secular Philosophers, by Lewis White Beck, New York, The Free Press, London, Collier-Macmillan Limited, 1966, p. 64-66.64-66.

3 Imm. Kant, K.r.V., ibid., Elementarlehre. II. II. Th. Th. II. II. Abth. Abth. II. II. Buch.
3.
Buch. 3. Hauptst. Hauptst. 7. 7. Abschn. Abschn. Kritilk oiler speculative/I Theologie, S. Kritik aller spekulativen Theologie, p. 428 sqq.428 sqq.

4 Imm. Kant, ibid., Elementarlehre. II. II. Th. Th. II. II. Abth. Abth. II. II. Buch. Buch. 3. 3. Hauptst. Anhang tor transscendentalen Dialektik. Hauptst. Anhang transscendentalen Dialektik. Van der Endabsicht der naturlichen Dialektik der menschlichen Vernunft, S.Von der Endabsicht natürlichen Dialektik der menschlichen Vernunft, p. 450 sqq.450 sqq.

5 Cf. Alfred J. Ayer, Les grands domaines de la philosophie, Paris, Editions Seghers, 1976, traduction de l'anglaise par Marline Goutallier, p. 6. Cf. Alfred J. Ayer, Les grands domaines de la philosophie, Paris, Editions Seghers, 1976, trad. Martine Goutallier, p. 256: il n'y a rien dans I'analogie qui favorise I'hypothèse d'un auteur unique, plutôt qu'une multiplicité d'auteurs.256.

1 Imm.Imm. Kant, op. Kant, op. cit., Vorrede zur zweiten Ausgabe, S.cit., Vorrede zur zweiten Ausgabe, p. 25.25.

2 Imm. Kant, ibid., Elementarlehre.Imm. Kant, ibid., Elementarlehre. II.II. Th.Th. I. Abth.I. Abth. I. Buch. I. Buch. 2. 2. Hauptst. 2. Hauptst. 2. Abschn. Abschn. Transsc. Transsc. Deducktion der reinen Verstandesbegriffe. § 22., S. 123. Deducktion der reinen Verstandesbegriffe. § 22., p. 123.

3 A Patristic Greek Lexicon, edited by GWH Lampe, DD, Oxford, At the Clarendon Press, ninth impression 1989; for o vow; sp 923-927; for menuv and its family of words, sp 868.AA A Patristic Greek Lexicon, ed. de G.W.H. Lampe, D.D., Oxford, At the Clarendon Press, ediţia a noua, 1989; pentru nous, s.p. 923-927; pentru menuv şi a familiei sale de cuvinte, s.p. 868.

1 De Trinitate, I, 16; PG 39, col. De Trinitate, I, 16; în: P.G. 39, col. 332 c. 332 c.

2 Adv. Adv. Eun., I, 6; PG 29, col. Eun., I, 6; în: P.G. 29, col. 521-524; II, 4; PG 29, col.521-524; II, 4; P.G. 29, col. 577-580; II, 32, col.577-580; II, 32, col. 648.648.

3 Epistle 234; PG 32, col. Epistola 234; în: P.G. 32, col. 369.869.

1 In Cant. Comentariu la Cântarea Cant. XII; PG 44, col. Cântărilor, XII; în: P.G. 44, col. 1028.1028. 14. De incomprehensibUitate Dei, III, 3; PG 48, col.

2 De incomprehensibilitate Dei, III, 3; în: P.G. 48, col. 722; cf. also A Patristic Greek Lexicon,..., p.722; cf. A Patristic Greek Lexicon,...,
p. 1267-1268.1267-1268.

1 Vide http://www. religionomics.com/asrec/index.html.

2 Vide http://www. religionomics.com/cesr/index.html.


Yüklə 1,08 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   15




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə