Dezvoltarea neuromotorie a copilului normal
Yüklə 47,46 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Mâinile sunt libere de la vârsta de 18 luni când copilul poate sta în picioare şi merge singur. 2 ani
|
DEZVOLTAREA NEUROMOTORIE A COPILULUI NORMAL Dezvoltarea neuropsihomotorie a copilului normal nu se realizează într-o secvenţă liniară de etape separate, multe activităţi importante se dezvoltă concomitent suprapunându-se. Cu toate acestea se poate stabili o anumită secvenţă de dezvoltare, care oricum nu este aşa de schematică cum este descrisă în cărţi. Pe măsură ce înaintează în vârstă copilul dezvoltă un control postural progresiv contra gravitaţiei, care îşi găseşte expresie într-o serie de scheme motorii strâns corelate între ele. În primele săptămâni de viaţă motricitatea nou-născutului la termen va resimţi influenţa mişcărilor genetic programate (MGP) din cursul vieţii intrauterine. Copilul va menţine o postură de triplă flexie simetrică, motricitatea fiind caracterizată prin „stabilitate” atât în prono cât şi în supino, variind doar cu ocazia prânzurilor prin intervenţie externă. Nou-născutul menţine un somn prelungit uşor întrerupt de faze de veghe activă. La nivelul membrelor inferioare (MI) motricitatea este condiţionată de locomoţia şi de propulsia fetală evidenţiată în poziţie ridicată, dar şi în alte poziţii referitoare la propulsie. Această primă fază de dezvoltare a nou-născutului la termen este dominată de influenţa simetriei flexorii, de mişcările genetic programate care condiţionează o situaţie de „stabilitate în flexie” cu organizarea consecutivă a controlului autonom, a ritmului somn-veghe şi autismului primar fiziologic pe plan afectiv-relaţional. 1 lună Sistemul nervos central este mai organizat decât la naştere. Gesell rezumă progresele copilului astfel: „respiraţia sa este mai profundă şi regulată, deglutiţia mai eficientă, nu mai regurgitează frecvent, tresare mai puţin, utilizează ţipătul şi alte mijloace pentru a-şi exprima dorinţele”.
Reflexul tonic cervical (RTC) este puternic şi de asemenea reflexul Moro. La unii copii reflexul tonic cervical simetric (RTCS) este constant, la alţii apare ocazional. De la această vârstă poate să apară reflexul de redresare labirintic (RRL), care permite copilului să ridice capul şi să-l menţină în poziţie normală în spaţiu. În poziţie prono copilul este mai simetric ca în supino, totuşi flexia marcată pe care o avea anterior în această poziţie se reduce. La proba de tracţiune nu există control antigravitaţie, coloana vertebrală prezintă cifoză totală chiar dacă uneori reuşeşte să extindă capul. În poziţie ridicată motricitatea este condiţionată de locomoţia şi propulsia fetală. 2 luni Expresia feţei este schimbată, sugarul este atent, zâmbeşte cu sensibilitate, începe să vocalizeze – vocalele cele mai frecvente sunt „a”, „i”, „e” produse de mişcări ocazionale ale limbii şi palatului moale, după ce a primit prânzul. Ochii sunt mobili, poate privi către zone luminoase distante neglijând stimulii vecini.
Schema flexie - adducţie a membrelor din primele luni se transformă în flexie-abducţie. În poziţie supino capul este aliniat pe linia mediană, membrele superioare (MS) sunt cu coatele flectate, ţine mâinile strânse în pumn ocazional; începe să-şi privească mâinile, ceea ce constituie un pas important pentru coordonarea ochi-mână, întoarce capul după obiecte, le fixează şi le urmăreşte în toate direcţiile. Are o mişcare în bloc a şoldului, genunchiului şi articulaţiei tibio-tarsiane care se flectează sau se extinde în mod simultan. În poziţie prono se sprijină pe antebraţe cu pumnii strânşi; ridică capul şi îl roteşte de ambele părţi, apoi îl readuce pe linia mediană. Nu este în măsură să transfere greutatea pe o parte pentru a elibera un MS în scopul manipulării şi explorării tactile. MI sunt în semiflexie şi mişcarea de pedalaj este mai puţin activă ca în poziţia supino. La 3 luni prezintă o diminuare a plânsului şi o creştere a vocalizării. Copilul începe a mişca limba, buzele şi mandibula şi în unele cazuri începe a folosi serii repetate de sunete, de exemplu „gagaga” când se simte satisfăcut. Comportamentul reflexLa acestă vârstă, există tendinţa de a introduce alimente solide, ceea ce este greşit pentru că sistemul neuromuscular nu este încă matur; schemele de proiecţie a limbii şi de închidere a buzelor sunt încă net dominante interferând cu deglutiţia normală. Ca rezultat a introducerii alimentelor solide va persista deglutiţia infantilă cu repercusiuni asupra limbajului. Capacitatea de aliniere şi disaliniere a capului cu toracele este funcţia motorie principală a acestei faze de dezvoltare care garantează maturarea cognitivă principală, adică explorarea vizuală a mediului. Din punct de vedere afectiv-relaţional capacitatea de explorare liberă cu ochii este un prim element al dezvoltării progresive a autonomiei şi deci a individualizării copilului. 4 luni La 4 luni copilul devine mai perceptiv şi mai expresiv; este în măsură să-şi ducă mâinile în apropierea obrazului, să le privească, prinde obiectele care îi sunt plasate în mână, le duce la gură. La această vârstă apare coordonarea ochi-mână-gură, experienţele se lărgesc, vârsta de 4 luni reprezentă o etapă importantă din punct de vedere mental. Capul se găseşte pe linia mediană având posibilitatea mai bună de a privi în jur, fixează un obiect în mişcare, râde spontan. La 4 luni copilul se pregăteşte pentru a se alimenta deschizând gura când vede biberonul; suge cu putere însă poate inhiba reflexele de sucţiune şi de muşcare; reflexul de regurgitare este prezent şi persistă până la instalarea masticaţiei. Adevărata lalalizare constituită dintr-un şir de silabe sau sunete repetate, reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea limbajului. Comportamentul reflex RRL se accentuează; copilul îşi ridică capul şi trunchiul sprijinindu-se pe palme, planul feţei formând un unghi de 900 cu patul. RRG este mai intens, copilul este capabil să se rostogolească din poziţie supino pe ambele flancuri. Apare reflexul Landau. Comportamentul postural este simetric şi coincide cu dispariţia RTCA. Funcţia motorie principală în această fază este reprezentată de controlul trunchiului în poziţie prono, care se asociază capacităţii de deschidere a mâinilor pentru apucare şi control vizual. Pe plan afectiv-relaţional creşterea abilităţii motorii şi cognitive permite o mai bună cunoaştere a mediului. Capacitatea de apucare şi manipulare a obiectelor introduce un element nou de autonomie, în afara explorării vizuale a mediului şi al controlului autonom. 5 luni La 5 luni copilul este aproape pregătit pentru a sta în poziţie şezândă fără sprijin. În poziţie prono ridică capul cu sprijin pe braţele extinse. Din poziţia în patru labe se poate aşeza pe genunchi; se târăşte pe burtă. Se dezvoltă mişcările simetrice controlate, loveşte biberonul cu mâna, duce obiectele în gură. La această vârstă se poate începe alimentaţia solidă care va implica limba şi mandibula, cu influenţă asupra limbajului care se dezvoltă. La 5 luni lalalizarea este mai amplă, există un ton de conversaţie, ceea ce permite copilului să controleze muşchii conectaţi cu mecanismul limbajului. Comportamentul reflex RRG este prezent şi puternic ca şi RRL. 6 luni La această vârstă se produce o modificare a schemelor globale primitive: păstreză poziţia şezândă cu toracele drept şi mişcarea capului în toate direcţiile, şolduri flectate şi genunchi extinşi, în timp ce anterior cădea înainte în flexie completă sau îndărăt extinzând tot corpul. La 6 luni apare reacţia de extensie protectoare a MS care coincide cu abilitatea copilului de a sta în poziţie şezândă sprijinindu-se pe MS extinse.
La acestă vârstă copilul face primele tentative de menţinere a poziţiei ridicate datorită maturării controlului toracelui şi unei baze de sprijin care se lărgeşte progresiv. La 6 luni face prehensiune palmo-cubitală, transferă obiectele dintr-o mână în alta.
Din punct de vedere cognitiv şi afectiv-relaţional se consolidează achiziţiile fazei precedente. 7-8 luni La vârsta de 7-8 luni reacţiile de redresare (RR) ale capului şi trunchiului organizează extensia completă a capului şi toracelui. Reacţia de extensie protectoare a MS permite sprijin stabil, reacţiile de echilibru (RE) garantează mobilitate cu stabilitate nu numai în poziţie supino sau prono, dar şi în poziţie şezândă. În poziţie supino postura este simetrică, gambele sunt în extensie sau semi-extensie. Deoarece RR sunt puternice nu tolerează mult timp această poziţie, se roteşte în prono de unde va ajunge în poziţie în patru labe sau se ridică în poziţie şezândă. În poziţie prono a atins acum extensia completă a capului şi toracelui şi, de asemenea, MI sunt extinse total şi în abducţie. Se sprijină pe mâinile deschise menţinând coatele extinse şi transferă liber greutatea de pe o parte pe alta pentru manipulare. Reuşeşte să se aşeze în patru labe şi să menţină această poziţie, dar nu este încă posibilă deplasarea. Stă în poziţie şezândă cu siguranţă fără a necesita utilizarea MS pentru sprijin şi reuşeşte (către 8 luni) a manipula şi a orienta greutatea cu siguranţă (RE în poziţie şezândă). Începând de la 7 luni copilul îşi „eliberează” gambele care încep a intra în activitate şi se pregătesc pentru funcţia lor specifică. Îşi duce picioarele în gură realizând procesul de coordonare ochi /picior /mână /gură.
La 7 luni prehensiunea se realizează cu mâna în semi-pronaţie şi pensă radio-palmară. Agită un clopoţel, loveşte obiectul de masă, îl examinează cu degetele. La această vârstă apar primele semne de masticaţie, foloseşte cu precizie mai bună buzele şi limba, se poate alimenta uşor cu alimente solide. Cu evoluţia masticaţiei reflexul de regurgitare dispare, ceea ce denotă un progres important în organizarea neuromusculară. În limbaj se constată o mare varietate în lalalizare, exersează continuu mai multe zile combinaţii de sunete, silabe. Prin comunicarea afectivă foarte intensă cu părinţii copilul este în măsură să le dea un nume „ma-ma”, „ta-ta”. Comportamentul reflex RRL se accentuează. Reflexul Landau mai puternic decât anterior permite extensia întregului corp când copilul este menţinut în poziţie suspendată orizontală. Continuă să se perfecţioneze reacţia de extensie protectoare a MS, reflex ce apare la 6 luni şi care rămâne pentru toată viaţa. Funcţiile motorii principale realizate în această fază sunt: poziţia ridicată cu sprijin, manipularea în poziţie şezândă fără sprijin şi începerea mobilităţii în această poziţie. Începând de la 6 luni copilul are posibilitatea de a crea „simbolul”. O activitate simbolică importantă este reprezentată de joc, care este util în a exersa abilităţile sale motorii, vizuale, dar mai ales să perfecţioneze capacitatea de cunoaştere şi elaborare, necesară unei dezvoltări mentale armonioase. 9-10 luni Funcţia motorie principală atinsă este mersul în patru labe sau alt tip de deplasare pe podea. La 9 luni se deplasează în picioare ajutându-se de obiectele care-i pot oferi un sprijin corespunzător. La 10 luni merge susţinut de ambele mâini. Capacitatea nu numai de manipulare corectă a obiectelor dar şi de a le căuta, introduce în dezvoltarea cognitivă o fază caracterizată prin „cercetarea noului”. Copilul apucă, manipulează, pune înăuntru şi în afară obiecte variate, în cercetarea de efecte noi. La 9 luni este încă în stadiu de lalalizare, dar apar primele inflexiuni care o fac asemănătoare cu limbajul adultului. Copilul devine capabil să imite modele sonore oferite de părinţi demonstrând o înţelegere mai bună a cuvintelor. La 10 luni copilul este mai perceptiv faţă de variaţiile vizuale şi sonore care îl fac mai sensibil la evenimentele din mediu ambiant. Răspunde cănd îşi aude numele, iar când se vede în oglindă se înclină înainte, surâde şi vocalizează. Comportamentul reflex RE sunt prezente în poziţie prono, supino şi în şezut; ultimele dau copilului posibilitatea să recâştige echilibrul când se roteşte în jurul axei sale. Eliberarea braţelor din poziţia de sprijin şi maturarea prehensiunii fac ca această etapă să fie importantă mai ales din punct de vedere psihomotor. Încep să se dezvolte RE în ortostatism. Copilul este capabil să menţină această postură cu sprijin, să ridice o gambă, să meargă sprijinindu-se de obiecte. Reflexul Landau foarte intens pare să coincidă cu inhibiţia reflexului de mers automat; copilul este capabil să menţină ortostaţiunea cu MI în abducţie şi rotaţie externă şi picioare dorsiflectate. Reacţiile de extensie protectoare a membrelor superioare sunt bine dezvoltate în anterior, lateral şi posterior.
Menţine ortostaţiunea fără utilizarea MS reducând progresiv baza de sprijin dar cu oscilaţii în plan frontal; se deplasează lateral sprijinindu-se de mobilă şi începe mersul autonom cu bază largă şi MS flectate la nivelul coatelor, cu umerii în semiflexie, mâini deschise fiind astfel pregătit pentru a se proteja în caz de cădere. Funcţiile motorii principale în acestă fază sunt consolidarea locomoţiei în poziţie în patru labe care devine un mod mai sigur de deplasare şi începutul mersului în poziţie ridicată legat încă în parte de sprijin sau total autonom. Face pensa digitală; apucă cu precizie obiecte însă are dificultate în capacitatea de a le da drumul. Cooperează la îmbrăcat, înţelege câteva comenzi simple. La un an copilul mestecă şi înghite cu uşurinţă mai mare şi ţine mai bine mâncarea în gură.
Inteligenţa este fără dubiu un factor important în emiterea cuvintelor. Perioada 12-30 luni este cea mai importantă pentru dezvoltarea limbajului, vârstă după care limbajul evoluează mai lent.
Reflexul Landau este încă prezent. RR a corpului este accentuată şi permite copilului să se rotească din poziţie supino în prono, să se ridice în patru labe, în poziţie şezândă şi în picioare. Reacţiile de extensie protectoare a MS se perfecţionează; în poziţie şezândă, ortostaţiune şi în mers copilul are nevoie de aceste reflexe pentru a se proteja în timpul căderii. 13-15 luni Între 13-15 luni copilul începe să sprijine progresiv greutatea pe un singur membru pentru o perioadă mai lungă, oscilaţiile din plan frontal transferându-se în plan sagital; transferul greutăţii pe un membru apare datorită rotaţiei toracelui în relaţie cu bazinul, mişcare care anterior se efectua în bloc, comportă acum disociaţie între torace şi MI şi între torace şi MS. Dispare grasp reflexul piciorului care permite sprijinul mai întins al piciorului garantând o bază mai sigură. Stă în picioare fără sprijin, face singur câţiva paşi, cade uşor, refuză să meargă în patru labe. RE în ortostaţiune sunt prezente în diverse grade. Abandonează biberonul şi încearcă să mănânce cu lingura în manieră nesigură, adesea nu reuşeşte să introducă lingura în gură. La această vârstă copilul are un impuls puternic de mişcare; este continuu în activitate, începe a insista să facă el însuşi unele lucruri. Capacitatea de a elibera obiectele este mai dezvoltată, se distrează aruncând jucăriile din cutie; arată şi oferă jucării altora, ajută la întoarcerea paginilor unei cărţi, începe a recunoaşte. Vocabularul cuprinde 4-5 cuvinte incluzând nume; utilizează jargonul. Copie melodia şi dinamica discursului, pune bazele pentru viitoarea construcţie a propoziţiei. Între 13-15 luni creşte capacitatea de înţelegere a cuvintelor în timp ce dezvoltarea vocabularului şi utilizarea cuvintelor este mai lentă, probabil pentru că în această perioadă interesul maxim al copilului este concentrat pe locomoţie.
La 15 luni situaţia reflexelor este asemănătoare vârstei de 1 an . 18 luni La această vârstă impulsul de mişcare este şi mai puternic decât anterior, aleargă, se urcă pe scaun, urcă scările cu ajutor, introduce adesea variaţii ale mişcărilor. Activitatea globală este predominantă comparativ cu cea selectivă, copilul reuşeşte totuşi să se dezbrace, să-şi scoată pantofii, bereta şi mănuşile. La 18 luni copilul are un vocabular de aproximativ 10 cuvinte, începe vorbirea propoziţională, imită mai bine modul de a vorbi al adultului. Construieşte un turn din 2-3 cuburi, gest grafic vertical. Capacitatea copilului de a privi figurile, de a indica şi de a numi obiectele demonstrează creşterea abilităţii de a înţelege simbolurile. Comportamentul reflex nu se deosebeşte mult de cel de la 15 luni; pe măsură ce sistemul nervos se maturează, comportamentul motor al copilului devine mai puţin automat şi trece tot mai mult sub control voluntar. Laringele, gambele, mâinile, picioarele şi sfincterele intră simultan sub control cortical. Mâinile sunt libere de la vârsta de 18 luni când copilul poate sta în picioare şi merge singur. 2 ani Activitatea motorie globală predomină, dar controlul mişcărilor fine şi coordonarea este mai bună. Aleargă bine fără să cadă. Urcă şi coboară scările singur cu ambele picioare pe o treaptă. Loveşte mingea cu piciorul. Se ghemuieşte adesea pe podea pentru a se juca. La 2 ani începe a avea control asupra aparatului fonoarticular; muşchii mandibulei trec sub control voluntar. Masticaţia se efectuează cu efort minim şi printr-o mişcare rotatorie. Ţine bine ceaşca, varsă dacă este prea plină, o îndepărtează când a terminat. Apar ultimii dinţi de lapte. Înţelege circa 50 de cuvinte; exprimă verbal experienţe imediate referindu-se la el însuşi cu nume; jargonul diminuă, reapare doar în momente de tensiune, utilizează cuvintele pentru comunicare, rosteşte propoziţii formate din 2-3 cuvinte; foloseşte pronumele „eu”, „mie”, „ţie”; denumeşte 3 sau mai multe imagini. Întoarce paginile unei cărţi; construieşte un turn din 4-6 cuburi. Imită un cerc, însă nu-l poate începe singur; copiază linii orizontale.
Activitatea voluntară continuă să crească, în timp ce activitatea reflexă diminuă; reflexul Landau este absent, în timp ce reacţiile protectoare ale MS sunt tot mai puternice. RR a corpului permite la 50% din copii să se ridice folosind schema tranzitorie deja descrisă, în timp ce la restul rămâne schema primitivă cu rotaţie pe abdomen şi sprijin pe mâini şi genunchi, pentru a ajunge în poziţie şezândă şi în picioare.
La această vârstă pentru copil este încă dificil să controleze comportamentul fizic şi psihic deoarece schemele inhibitorii ale SNC nu sunt maturate. Echilibrul între muşchii flexori şi extensori nu este perfect coordonat ceea ce are ca rezultat prehensiunea foarte puternică şi eliberarea violentă. Psihic această incapacitate de inhibiţie se manifestă prin accese de furie şi comportamente extreme. Majoritatea copiilor între al doilea şi al treilea an au un vocabular care variază între 50-200 de cuvinte; imitaţia ajunge apogeul; aspectul vocal al imitaţiei este ecolalia care dispare la 3 ani. La 30 de luni îşi cunoaşte numele întreg; foloseşte bine pronumele personal „eu”; ţine creionul cu degetele; face semnele „V” şi „H”, construieşte un turn din 8 cuburi.
Copilul are un grad înalt de autocontrol, motilitatea fiind mai echilibrată şi armonioasă. Coordonarea motorie fină mai evoluată permite copilului să deseneze, să imite cercul şi crucea cu precizie mai mare; îşi cunoaşte vărsta şi sexul; recunoaşte culoarea roşie. Foloseşte cu uşurinţă propoziţii simple şi chiar compuse, ascultă cu atenţie cuvintele. La acestă vârstă disociază cuvântul spus de gestul care îl însoţea anterior ceea ce semnifică o achiziţie importantă în abilitatea lingvistică.
La această vârstă continuă a se perfecţiona reacţia protectoare a MS care protejează copilul în cădere. RR cervical este încă activ, însă se şterge treptat. La 3 ani copilul se poate ridica în poziţie şezândă cu uşoară rotaţie a corpului folosind o mână pentru susţinere. La 5 ani reflexul este inhibat şi copilul se ridică în poziţie şezândă la fel ca adultul. Urmărind comportamentul motor al copilului observăm modul ordonat şi sistematic în care se dezvoltă. Activităţile specifice evoluează treptat. Schemele mature de mişcare iau locul activităţilor reflexe primitive şi precoce. Evoluţia comportamentului motor este posibilă datorită maturării sistemului nervos central. Pe măsură ce centrii superiori se maturează comportamentul psihomotor al copilului se modifică paralel. Yüklə 47,46 Kb. Dostları ilə paylaş:
|