Extrase din predicile din şi ianuarie 2004 – Krefeld de Ewald Frank Tema: iadul neveşnic



Yüklə 100,2 Kb.
tarix18.01.2019
ölçüsü100,2 Kb.
#100795

Extrase din predicile

din 3 şi 4 ianuarie 2004 – Krefeld

de Ewald Frank

Tema: iadul neveşnic
Ca nimeni să nu mai aibă neclarităţi cu privire la tema despre iad… Mie mi-e indiferent. Eu sunt în slavă. Eu nu am nici un folos de la un lucru sau de la celălalt, dar într-adevăr este vorba ca noi să spunem ce spune Scriptura şi cu privire la această temă. Nimic mai mult. Eu mi-am notat aceste versete biblice. Cei mai mulţi iau Marcu 9 când vorbesc despre iadul veşnic. Eu citesc din Marcu 9.47-48: „Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

Dacă noi am avea doar un singur verset biblic atunci ar fi foarte trist, căci Dumnezeu nu zideşte nici o învăţătură pe un singur verset. Fiecare învăţătură biblică este bazată pe cel puţin două sau trei mărturii. Aşa a fost situaţia deja în Vechiul Testament. Totul să fie bazat pe doi sau trei martori. Acum ascultaţi foarte bine! Versetele pe care le-am citit fac referire la mileniul păcii, şi anume este reamintit ceea ce este scris deja în Isaia 66. Citim ultimele versete. Este foarte important să iau împreună Vechiul şi Noul Testament şi să permit ca Dumnezeu să spună ceea ce El are de gând să spună.

Isaia 66.22: „Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul, aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul. Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea, căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.” Mai exact nu se poate spune. În fiecare lună, în fiecare săptămână, săptămânal la Sabat, la fiecare lună nouă – atunci oamenii din Ierusalimul pământesc – nu Biserica Mireasă din Ierusalimul ceresc – ci aşa cum este scris aici, în fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, orice făptură va veni să se închine înaintea Mea, zice Domnul. Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Şi, în această legătură este scris că viermele lor nu moare şi focul lor nu se stinge. Aţi înţeles voi toţi unde îşi are locul cuvântul din Marcu 9? Este foarte important ca fiecare cuvânt să-l punem acolo unde îşi are locul. În Matei 13 am citit deja, dar vrem să mai citim încă două versete. Matei 13 – doar ca şi această temă să fie tratată în acest loc.

În Internet sunt multe întrebări. Oamenii doresc să ştie care este de fapt situaţia corectă. Matei 13.40-42: „Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Fiul Omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.”

Noi nu avem doar urechi, ci noi auzim cum ne vorbeşte Dumnezeu prin Cuvântul Său. Vom merge acum la Isaia 24 ca să vedem cum acest bărbat al lui Dumnezeu a văzut deja sfârşitul timpului de sfârşit când va avea loc o judecată. Putem să citim şi din Apocalipsa. Isaia 24 de la 21: „În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului. Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi.” Acest lucru se va întâmpla înaintea Împărăţiei de 1000 de ani şi restul, continuarea judecăţii, va avea loc conform Apocalipsa 20, începând de la versetul 11, abia după mileniul păcii.

Ce ar trebui să ştim noi este faptul că formularea „suflet nemuritor” nu este scrisă nici o dată în Biblie. Anumite lucruri trebuie ca să le ştii ca să înţelegi de ce este spus cutare sau cutare lucru. Sau de ce este învăţat un lucru oarecare. Eu doresc să citim din Geneza 2. Aici nu este scris despre un suflet nemuritor, ci despre un suflet viu. Geneza 2.7: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Lucrul important pentru noi este scris în Geneza 3, după căderea în păcat. Acolo suntem după căderea în păcat, după despărţirea de Dumnezeu. Adam şi Eva erau deja căzuţi. Geneza 3.22-23: „Domnul Dumnezeu a zis: "Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci.”

Noi toţi ştim că la înviere vom fi nemuritori, dar există unul singur care posedă nemurirea. Eu o citesc din 1 Timotei 6.16: „…singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.” Cum să rânduim totul? Deci moartea a venit peste toţi oamenii pentru că toţi oamenii au păcătuit. Aşa cum a spus Dumnezeu prin proorocul Ezechiel, fiecare suflet care păcătuieşte va muri. Ezechiel 18.4: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” Nemurirea o primim doar dacă primim viaţa veşnică de la Dumnezeu. Doar atunci noi suntem luaţi din moarte şi suntem introduşi în viaţa veşnică.

Dacă noi citim şi celelalte versete biblice, în special din Apocalipsa, ca să vedem în ce mod este rânduit totul corect. Apocalipsa 20 – aici ne este spus foarte clar în versetele 14 şi 15 despre moartea a doua: abia după aceea a văzut Ioan un cer nou şi un pământ nou. Cerul dintâi şi pământul dintâi au trecut şi marea nu mai exista. Dragi fraţi şi surori, noi am putea să mai citim şi din Apocalipsa 2 cu privire la moartea a doua. Apoc. 2.11: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte”. Este important ca noi să trăim harul lui Dumnezeu. Scriptura spune că doar cine Îl are pe Fiul, are viaţa veşnică, iar cine nu-L are pe Fiul, nu are viaţa veşnică. Şi dacă am fi putut primi viaţa veşnică fără eliberare, mântuire, atunci Mântuitorul nu ar fi trebuit să vină. Dar El a trebuit să moară – o moarte naturală, pământească – astfel încât noi să putem fi schimbaţi şi transformaţi în nemurire. Aici în 1 Ioan 5.11-12 „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.” După aceea, acest bărbat al lui Dumnezeu scrie mai departe în versetele 18-20: „Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”. Şi cine Îl are pe El, acela este luat din moarte şi introdus în viaţă. În EL, doar în El, noi avem viaţa veşnică.

Deci, haideţi să cuprindem. Dacă fr. Branham – noi îl reamintim din când în când – a fost folosit de Dumnezeu pentru acest fapt, ca înaintea deschiderii peceţilor El să fi primit de la Dumnezeu aceste taine – oamenii s-au tot certat cu privire la aceste teme. Toţi au ajuns la nişte concluzii şi rezultate oarecare. Pentru noi este important să cunoaştem şi să primim versetele biblice şi să le aducem la un numitor comun într-un mod foarte clar. În ziua în care Adam şi Eva au păcătuit, moartea a venit peste ei şi apoi peste toţi oamenii, iar Domnul slavei a venit în acest trup de carne ca să moară o moarte pământească, naturală. Putem citi în multe versete biblice, dar în special acela din 1 Corinteni 15 unde scrie că putrezirea va fi îmbrăcată de neputrezire, dar totul pe baza eliberării înfăptuite pe crucea de la Golgota. În 1 Cor. 15.49, 53: „Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”

Dragi fraţi, surori şi prieteni, Dumnezeu ne-a păstrat şi ne-a eliberat prin mântuirea Lui. Ni L-a dăruit pe Isus Hristos şi ne-a dat putere să-L primim ca Mântuitorul nostru, să putem crede că sângele a curs pentru toţi şi că harul şi îndurarea sunt date tuturor oamenilor, dar ei, prin credinţă, trebuie să le primească. Harul şi îndurarea sunt date doar acelora care primesc această ofertă dumnezeiască prin credinţă, care nu rămân în religii oarecare, căutând acolo mântuirea lor – ci trăiesc personal mântuirea lui Dumnezeu în Isus Hristos, Domnul nostru. Astăzi noi putem să Îl trăim pe Dumnezeu.

Fiţi foarte sinceri: ce folos ar fi dacă oamenii, după judecata de apoi, sunt chinuiţi un milion de ani? Haideţi să spunem că ar putea să fie aşa. Eu sunt de acord cu tot ce face Dumnezeu. Nu am nimic împotrivă, dar ce rost ar avea ca oamenii să mai fie chinuiţi un milion de ani, dacă nu mai au o a doua posibilitate să se decidă, din nou, corect, şi să-L primească pe Isus Hristos ca Mântuitorul lor? Doar în timpul vieţii noastre avem posibilitatea să-L primim pe Domnul nostru. După aceea, se împlineşte cuvântul: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat puterea să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Cu moartea nu se termină totul pentru totdeauna. Aşa cum omul moare, aşa va apărea în faţa lui Dumnezeu, fie la prima, fie la a doua înviere. Un proverb spune: „aşa cum cade pomul, aşa va rămâne el”. Fratele Russ a spus că şi viaţa lui aproape că s-ar fi terminat, dar nimeni nu ştie când îi vine ultimul ceas. Putem să ne culcăm şi poate nu ne mai trezim.

Dragi fraţi, surori şi prieteni, a sosit momentul să luăm în serios tot ce priveşte mântuirea sufletelor noastre. Fiecare suflet care păcătuieşte, va muri. Noi toţi am păcătuit, dar Dumnezeu ni s-a descoperit în Isus Hristos, singurul Său Fiu născut, iar noi nu mai mergem la judecată, ci am trecut din moarte la viaţă. Cum am citit, cine Îl are pe Fiul lui Dumnezeu, are viaţa veşnică, iar cine nu Îl are pe Fiul, nu are nici viaţa veşnică.

Acest punct l-am tratat pentru prima dată aici în acest mod, dar haideţi să primim totul cu mulţumire, fiindcă Dumnezeu ne-a dăruit harul Său ca să credem şi să fim luaţi din moarte şi introduşi în viaţă, să fim născuţi din nou la o nădejde vie, ca noi să ştim toţi în cine credem. [….] La judecata de pe urmă nu va mai fi vorba despre un iad, ci iadul şi moartea vor fi aruncate în iazul de foc. Iadul, unde viermele nu moare şi focul nu se stinge, aşa cum am auzit, este în decursul celor 1000 de ani, dar după aceea vine judecata de pe urmă. Atunci, şi iadul, şi moartea, vor fi aruncate în iazul de foc în care sunt deja Satan şi proorocul mincinos. Atunci nu o să-i mai vedem şi nu o să mai auzim nimic despre ei. Pe aceia care au fost aruncaţi în iazul de foc nu-i vom mai vedea în vecii vecilor!

Dragi prieteni, merită să fim credincioşi, să-L primim pe Domnul, să credem aşa cum spune Sfânta Scriptură, să avem o siguranţă în credinţă că am devenit o proprietate a lui Dumnezeu, să fi primit înfierea. Eu nu cred că cineva este mulţumit cu a fi aruncat în iazul de foc, cândva, la a doua moarte. Asta nu poate să fie ţinta vieţii voastre pe acest pământ. Ascultaţi: lăsaţi-vă împăcaţi cu Dumnezeu! Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu El Însuşi şi ne-a dăruit nouă slujba acestei împăcări. Cine ascultă azi acest mesaj, acela să vină la Domnul! Dedicaţi-vă Lui viaţa voastră! Primiţi-L pe El! Atunci va fi indiferent cât durează restul chinurilor. Dacă noi ştim că avem viaţa veşnică şi ştim că vom fi veşnic cu Dumnezeu, atunci mie îmi este de ajuns. Ce are loc în iazul de foc nu mă interesează.

Noi am tratat această temă fiindcă există multe întrebări şi pe Internet. Eu m-am gândit ca noi să o tratăm foarte scurt ca voi să aveţi un răspuns din Cuvântul lui Dumnezeu dacă veţi fi şi voi întrebaţi. Încă o dată spun: credeţi în Domnul Isus Hristos! Doar în El Dumnezeu ne-a împăcat cu El, doar în El Dumnezeu ne-a întâlnit, doar în El Dumnezeu a putut să ne primească. Doar în El noi avem iertarea tuturor păcatelor noastre. [….]

Cu privire la cele spuse aseară, este bine să reamintim că termenul grecesc eon este tradus veşnic în traducerea românească şi în alte traduceri. Dacă în greacă este scris din eon în eon, noi ar fi trebuit să spunem în română din eon în eon sau din epocă în epocă. Dar în Bibliile noastre nu citim din eon în eon sau din epocă în epocă, ci din veşnicie în veşnicie. Dar veşnicia nu are nici început, nici sfârşit. Nici chiar traducătorii Bibliei nu au avut întotdeauna descoperirea adevărată şi nu au putut să lovească corect punctul. Noi avem neapărată nevoie de Duhul Sfânt care călăuzeşte în tot adevărul, de la verset biblic la verset biblic, de la Vechiul la Noul Testament, de la Evanghelii la Faptele Apostolilor, de la Faptele Apostolilor la Epistole şi până la Apocalipsa.

Noi trăim într-adevăr la sfârşitul timpului de har. Vreau să vă citesc doar două versete din Matei 25. Aici este scris ce va spune Domnul ca Împărat, nu ca Judecător. Când citim Scriptura, trebuie să fim atenţi la calitatea în care vorbeşte Domnul nostru. În Matei 25.34: „Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” Am fost aleşi înaintea întemeierii lumii. Împărăţia a fost pregătită pentru noi şi o vom şi primi şi, prin harul lui Dumnezeu, vom fi de faţă. Dar urmăriţi ce se întâmplă cu aceia care nu au primit harul lui Dumnezeu!

În Matei 25.41 este scris: „Apoi va zice celor de la stânga Lui: "Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” Pentru acest lucru trebuie să citim şi din Ioan 3 pentru a şti la cine se referă cuvântul „blestemaţi”. Domnul a luat blestemul asupra Lui, însă numai acela care Îl primeşte pe Domnul, cine primeşte şi trăieşte eliberarea şi mântuirea, iasă de sub acest blestem, din despărţirea de Dumnezeu. Din acest motiv în Evanghelia lui Ioan, 3.35-36 este scris: „Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” Mânia lui Dumnezeu L-a lovit pe Mântuitorul nostru. În El a fost refăcut totul. Dar această refacere trebuie să fie primită şi trăită personal. De aceea este scris: „Dar tuturor celor care L-au primit, adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu…”


Tema: Tainele

Astăzi eu am adus câteva pagini dintr-o carte a fratelui Branham. Noi avem câteva teme biblice deosebite. Eu aş dori să le citesc din traducerea germană. M-am gândit la faptul ca noi să le tratăm în acest sfârşit de săptămână. Prima temă pe care o aminteşte fratele Branham este taina Împărăţiei lui Dumnezeu, conform Matei 13. Al doilea punct pe care îl aminteşte sună astfel: taina orbirii (adormirii) lui Israel în această dispensaţie. Al treilea punct este taina că sfinţii care trăiesc vor fi schimbaţi la sfârşitul acestei epoci. Al patrulea punct este taina bisericii nou-testamentale ca trup al Domnului, fiind constituită din Evrei şi Neamuri.



Al cincilea punct este taina Bisericii şi a Miresei lui Hristos. Punctul şase este taina Hristosului viu în Biserica Lui, acelaşi ieri şi azi şi în veci. Punctul şapte este taina lui Dumnezeu în Hristos, în care locuia trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Punctul opt este taina fărădelegii conform 2 Tesaloniceni 2. Punctul nouă este taina celor şapte stele ca fiind cei şapte îngeri conform Apocalipsa 1.20, cele şapte stele ca şapte mesageri ai Bisericilor.

Punctul zece este taina Babilonului cel Mare, curva cea mare conform Apocalipsa 17.1-7. Punctul 11: taina că toate tainele lui Dumnezeu vor fi descoperite. Fratele Branham a făcut o observaţie şi a spus că nu se referă la el, ci la ceea ce i-a spus Îngerul Domnului. Punctul 12: sămânţa şarpelui a fost o taină ascunsă de-a lungul vremurilor. Punctul 13: îndurarea (harul) descoperită în importanţa ei ca adevărata îndurare a lui Dumnezeu. Punctul 14: faptul că – eu cred că voi staţi bine pe scaune – nu poate exista un iad veşnic în care cineva să ardă veşnic. Eu cred că veţi fi toţi aici, mâine, când vom citi versetele biblice corespunzătoare. Nu este important doar să spui ceva, ci să stai liniştit, să citeşti Biblia, şi să rămâi liniştit până când primeşti descoperirea de la Dumnezeu. Eu am şi versetele biblice pentru aceste teme.

Punctul 15: taina botezului cu Duhul Sfânt, fără emoţii şi nu în afecte, ci Hristos să locuiască acolo. Atunci omul face aceleaşi lucrări pe care Hristos le-a făcut personal. Punctul 16: taina botezului în apă, dar nu botezul trinitar sau în titluri, ci aşa cum taina lui Dumnezeu în Hristos a fost descoperită, tot aşa botezul se face în Numele Domnului Isus Hristos. Ultimul punct, 17: arătarea din nou a stâlpului de foc şi tot ce avea să se întâmple în această legătură. După aceea, fratele Branham spune foarte scurt: „şi noi o vedem”.

Eu am hotărât ca acest registru din 30.12.1962…înaintea deschiderii peceţilor, Domnul Dumnezeu a arătat deja fratelui nostru multe descoperiri ale Cuvântului prin harul Său dumnezeiesc. Cine doreşte şi este pregătit să asculte aceste teme, să-şi noteze versetele biblice, şi abia după aceea să spună ceva sau să nu spună nimic! Voi să cercetaţi Sfânta Scriptură!

Începem cu Matei 13. Acesta este punctul 1. Noi am vorbit şi ne-am referit deseori la acest capitol. Acolo au fost spuse pildele. În versetul 3: „El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le-a zis: "Iată, semănătorul a ieşit să semene.” Vs. 9 „Cine are urechi de auzit, să audă." Versetul 11 „Isus le-a răspuns: "Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.” 16: „Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! 17 „Adevărat vă spun că mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit. Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.” Versetul 23Iar sămânţa căzută în pământ bun, este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce roadă; un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci." Noi nu am primit descoperirea prin discuţii, ci prin auzirea Cuvântului clar şi adevărat. Noi am primit învăţăturile direct de la Dumnezeu, căci toată lumea răstălmăceşte, toţi oamenii religioşi merg în universităţile lor sau şcoli biblice şi seminare, toţi studiază teologia sau altceva şi care este rezultatul? Ei studiază mereu şi mereu din aceleaşi cărţi şi ajung la aceleaşi rezultate. Noi nu ne înălţăm, dar avem dreptul să cercetăm Scriptura ca să ştim dacă toate lucrurile au loc în mod corect. Şi dacă toţi ar cerceta Scriptura împreună cu noi, ar observa că dacă nu sunt în concordanţă cu Biblia, atunci sunt pe o cale greşită. Şi noi am fost pe calea greşită, dar Dumnezeu va mai avea unele lucruri pe care ar trebui să ni le arate.

În Matei 13.37-38 noi avem un cuprins: „El le-a răspuns: "Cel ce seamănă sămânţa bună, este Fiul Omului. Ţarina este lumea, sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii Celui rău.” Aici este punctul. Duşmanul nu s-a dus undeva pe un ogor cu sfeclă sau altundeva ca să semene într-un loc oarecare, la voia întâmplării. Nu! El s-a dus pe acelaşi ogor, după Domnul nostru. Când oamenii dormeau el a semănat sămânţa lui cea rea pe aceeaşi ţarină, ca să aibă siguranţa că ploaia şi soarele vor cădea şi peste sămânţa lui. Dar după roadele lor să-i cunoaşteţi ! Aceste lucruri trebuie să le vedem aşa cum sunt. Noi am subliniat de multe ori că duşmanul mişună după Domnul şi seamănă răstălmăciri. Deseori am accentuat că el nu vine cu teme noi, ci cu temele vechi, răstălmăcindu-le în diferite feluri. Astfel, el răspândeşte sămânţa lui.

Din acest motiv, în acest loc, noi trebuie să subliniem cât de important este să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu în original şi să refuzăm toate răstălmăcirile, fiindcă acestea vin de la duşman. Este o diferenţă ca între cer şi pământ dacă Dumnezeu ne arată înţelesul unei pilde şi importanţa ei, sau dacă nişte oameni vin şi speculează sau răstălmăcesc în fel şi chip. Cred că noi am înţeles partea aceasta şi cred că suntem de acord că Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna originalul, este Sămânţa, şi că va rămâne pentru veşnicie. Dacă aici noi primim Cuvântul în interiorul nostru, noi rămânem cu Cuvântul în vecii vecilor. [….]

Acum vom citi versetele biblice care aparţin de punctele pe care le-am citit aseară. Punctul 2 se referă la taina lui Dumnezeu cu Israelul în această epocă. Noi am auzit multe lucruri despre această temă. Doar cei credincioşi au putut primi harul lui Dumnezeu. Cine nu a crezut, a trecut pe lângă ceea ce a făcut Dumnezeu atunci pe pământ. Totul este aşezat pe fundamentul credinţei. Eu citesc doar din Romani 11. Am putea citi de la versetul 1 tot capitolul, dar încep cu versetul 1 şi continui până la 5: „Întreb dar: "A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?" Nicidecum! Căci şi eu sunt Israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel când zice: "Doamne, pe proorocii Tai i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?" Dar ce-i răspunde Dumnezeu? "Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal." Tot aşa, şi în vremea de faţă este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.”

Apoi se arată că şi Neamurile vor fi incluse şi au fost incluse după ce s-a împlinit timpul. Vs. 5-7: „Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi.” O, de am putea cânta totdeauna harul! Dumnezeu a spus lui Moise că va avea milă de cine îi va plăcea să aibă milă, şi se va îndura de cine îi va plăcea să se îndure. Aceasta este o lucrare despre care noi nu putem judeca.

Noi trebuie să devenim mulţumitori. Dumnezeu ne-a dăruit har în acest timp ca să credem cum spune Scriptura, căci doar credinţa ne aduce în legătură cu Dumnezeu, iar necredinţa ne desparte de Dumnezeu. Aşa a fost situaţia de la început şi aşa va rămâne până la sfârşit.

În acelaşi capitol, în Romani 11.20: „Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!” Pavel merge mai departe până la versetul 25:Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.” O parte din Israel a căzut într-o împietrire, dar nu toţi. Împietrirea a avut loc doar la aceia care nu au putut să creadă. Toţi cei care au crezut, au primit harul, mântuirea şi eliberarea. Aşa este situaţia astăzi cu toate Neamurile. Cine crede va fi mântuit. Cine nu crede, va fi osândit. Aşa este scris. Deci, credinţa este lucrul cel mai important. Credinţa aşa cum spune Scriptura. Necredinţa atrage unele întrebări: „De ce a făcut Dumnezeu asta? Oare cum a făcut?” Şi astfel noi suntem despărţiţi de Dumnezeu. Credinţa ne leagă cu Dumnezeu. La sfârşitul versetului 25, Pavel spune: „…care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.” Comparaţi acest verset cu Luca 21.24 pentru a avea legătura corectă. Luca 21.24: „Vor cădea sub ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” Totul este scris aici în această Carte a cărţilor. Trebuie doar să o vedem şi să o rânduim corect la locul potrivit.

În legătură cu această temă, mai citim din Romani 4.16-17: „De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru, al tuturor, după cum este scris: "Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri." El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.”

Aici se vorbeşte despre includerea Neamurilor. „După cum este scris..” Noi ne gândim şi la Isaia 53.1: „Cine a crezut propovăduirea noastră?” Tot aşa este scris în Romani 10.16, unde Pavel se referă la acest cuvânt din Isaia, întrebând: „Cine a crezut propovăduirea noastră?” Credinţa şi ascultarea sunt mai importante decât cred oamenii, iar necredinţa şi neascultarea sunt mai rele decât cred oamenii. A sosit timpul să credem cum zice Scriptura, să credem făgăduinţa pentru timpul nostru, pentru toată Biserica dintre Neamuri, pentru Israel. Indiferent ce spune Scriptura, noi credem din toată inima. Noi ştim că Dumnezeu veghează asupra Cuvântului şi, când soseşte timpul, îl împlineşte.

Punctul 3: taina că sfinţii care trăiesc vor fi schimbaţi la sfârşitul acestei epoci. Locul exact al textului este în 1 Cor. 15.5. Am putea citi mai multe versete biblice. 1 Cor. 15.51: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi.” Dar toţi vom fi schimbaţi. Eu nu ştiu cine a spus-o, dar am vorbit cu cineva, în birou, de câteva zile…Nu am nimic împotriva martorilor lui Iehova sau a altor religii, dar acest om a spus: „Noi nu dorim să mergem în ceruri. Cerul este doar pentru cei 144 000. Noi dorim să rămânem pe pământ.” Atunci, un frate a spus: „Nu are rost să vă mai forţaţi. Noi suntem deja pe pământ. Da. Noi suntem deja pe pământ. Nu trebuie să vă mai forţaţi.” Noi avem o nădejde vie, nădejdea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeul cel viu, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc!

Oamenii îşi folosesc timpul şi energia pentru a urma o minciună. Încă este scris: „Cine Mă urmează pe Mine, nu va rămâne în întuneric, ci va avea Lumina Vieţii.” Domnul este Lumina. Cuvântul lui este lumină şi viaţă. Cine Îl urmează pe El, nu va rămâne în întuneric. În legătură cu această temă, am putea citi cuvântul din 1 Petru 1.5, doar ca să arătăm din Scriptură că noţiunea „timpul de sfârşit” a fost folosită deja în urmă cu 2000 de ani, ca noi să ştim ce trebuie să cunoaştem astăzi. 1 Petru 1.5: „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi.” Noi suntem în timpul sfârşitului, în ultima parte a ultimei epoci. Din acest motiv trebuie făcute corecturile necesare. Notaţi-vă Romani 8.11. Am putea citi multe texte în această oră biblică, şi să mergem dintr-un verset în altul pentru a vedea ce ne-a arătat şi ce ne-a spus Dumnezeu în Cuvântul Lui. Citesc din Romani 8.23: „Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.”

Sufletele noastre au deja viaţa veşnică prin credinţa în Isus Hristos, Domnul nostru, dar la revenirea Domnului Isus Hristos, tot ce este muritor este transformat în nemurire. În viaţa veşnică trebuie să avem un trup care nu se va mai îmbolnăvi, nici îmbătrâni. Nici o lacrimă, nici un ţipăt, nici moartea nu va mai fi. Totul va fi nou.

Punctul 4: taina Bisericii nou-testamentale ca trup constituit din Evrei şi Neamuri. În această legătură doresc să citesc din Efeseni 2.13: „Dar acum, în Hristos Isus, voi care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.” Am putea citi şi mai departe. El a venit să aducă vestea bună. Toţi au fost împăcaţi prin crucea de la Golgota. Există doar un singur legământ nou. Nu există un legământ pentru Israel şi unul pentru Biserică. E un singur legământ: cel nou. Cine doreşte, poate citi în Ieremia 31.31-34, Evrei 8: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: "Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” În Matei 26.26-28: „Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicând: "Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu." Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: "Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului cel nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.”

Dragi fraţi şi surori, noi suntem poporul legământului celui nou şi, precum poporul Vechiului Testament şi cartea au fost stropite cu sânge, tot aşa şi Biserica Noului Testament nu este doar răscumpărată prin sânge, ci ea rămâne sub sânge. Împăcarea cu Dumnezeu este valabilă pentru tot drumul până când vom vedea împlinite toate lucrurile pe care le-am crezut. Dar nici pentru Israel, nici pentru Biserica noului legământ nu există o cale proprie. Toţi iudeii creştini ar putea să închidă uşile, să se supună şi să spună lui Dumnezeu: „O, Doamne, arată-ne calea Ta, descoperă-ne voia Ta!”

Nici evreii, nici Neamurile nu pot vedea prin propria lor putere, doar dacă ochii lor le sunt deschişi. Citiţi, în această legătură, Romani 9.24 şi 1 Cor. 12.12,13. Evrei sau greci, noi toţi credem în singurul Domn şi printr-un singur Duh am fost botezaţi într-un singur Trup. Acest Trup este Biserica Dumnezeului celui viu. Eu cred că prin naşterea din nou devenim mădulare, iar prin botezul Duhului Sfânt aceste mădulare sunt introduse în Trupul Domnului, având acces la darurile şi roadele Duhului Sfânt.

Punctul 5 este taina Bisericii şi a Miresei lui Hristos. Fratele Branham a spus că Mireasa este chemată afară din Biserică. Femeia din Apocalipsa 12, care este Biserica, naşte copilul de parte bărbătească ce va fi răpit la scaunul de domnie. Trebuie să ştim de fiecare dată unde au fost cei şapte îngeri şi au primit mesajele lor. Aceste mesaje au fost adresate întregii Biserici, dar după aceea este scris: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Aceia care ascultă ce zice Bisericilor Duhul prin Cuvântul Său şi devin purtători ai Cuvântului, ei sunt aceia care devin biruitori prin credinţa lor legată de Cuvânt. Aceşti învingători vor vedea slava lui Dumnezeu. Astfel este scris de şapte ori: „Cel ce va birui, va moşteni totul!” Mai este scris că ei au învins totul. Ce au învins? Fiara, semnul icoanei fiarei şi tot ce poate fi înaintea noastră. Totul trebuie să fie învins. Noi nu putem merge împreună cu masa cea largă, ci suntem hotărâţi de Dumnezeu să credem cum spune Sfânta Scriptură.

Cine doreşte să recitească, în Psalmul 45.9 este scris despre Mireasă. În unele din traducerile noastre este scris „femeie”, dar „femeie” este după nuntă. Înainte ea este Mireasa. După aceea, ea este soţie. Psalmul 45.9: „Printre preaiubitele tale sunt fete de împăraţi; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir”. Apoc. 19.7, „Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit.” Dacă mergem în Apocalipsa 21.9b, „Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: "Vino să-ţi arăt Mireasa, nevasta Mielului!" Prima dată Mireasă, după aceea nevasta Mielului. Dumnezeu foloseşte întotdeauna pilde care au fost folosite de la început. De ce este scris în Geneza 3.15 despre sămânţa femeii? A fost sămânţa lui Dumnezeu printr-o femeie, prin Maria în acest caz. Satan a folosit şarpele şi a pus sămânţa lui în omenirea întreagă, atrăgând totul în moarte. Dumnezeu a dat sămânţa Lui în această lume, născută în această lume ca să ne ridice din această cădere, din această legătură a Satanei şi să ne introducă în Împărăţia lui Dumnezeu. Într-o parte este Eva şi sămânţa cea rea, în cealaltă parte este Maria şi sămânţa lui Dumnezeu ca să fie reparat tot ce a fost stricat. În El, Domnul nostru, avem mântuirea, eliberarea, iertarea tuturor păcatelor. Noi am putea continua…



Punctul 6 este taina lui Hristos cel viu în noi, acelaşi ieri şi azi şi în veci. Acest lucru nu este scris doar în Evrei 13.8, ci şi în Psalmul 102, în Evrei 1. Domnul nostru rămâne acelaşi ieri şi azi şi în veci. Ce importanţă are acest lucru pentru noi? Ce a făcut El ieri, face şi azi şi o va face până vom vedea împlinite toate lucrurile pe care le-am crezut. Oamenii şi părerile lor se schimbă, aşa cum am auzit în cuvântul de introducere, dar Dumnezeu împlineşte ce a promis în Cuvânt.

Punctul 7 este taina lui Dumnezeu în Hristos. În această legătură, eu doresc să citesc 3 versete biblice din Efeseni 1. În acest Cuvânt sfânt al lui Dumnezeu avem tot ce este necesar. Efeseni 1.22-23: „El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.” Acum mergem în Coloseni 2.2-3: „…pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei”. Ce este ascuns trebuie descoperit. Aşa cum Dumnezeu a fost ascuns în Hristos, El a spus: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” Şi cine L-a văzut pe Tatăl? Doar cine a primit descoperirea de la Dumnezeu. Toţi ceilalţi au continuat să spună: „Noi Îl cunoaştem, o cunoaştem pe mama Lui, pe fraţii Lui, pe surorile Lui…De unde are acest bărbat înţelepciunea aceasta?” Noi Îl cunoaştem pe Domnul nostru după Duh, nu după trup, aşa cum scrie Pavel. Dar acum vine partea noastră. Ce folos am avea dacă toată plinătatea a locuit în Hristos, iar noi nu am poseda-o? Coloseni 2.9-10: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

După înviere, El a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pământ.” Abia după aceasta El a spus ucenicilor să meargă în toată lumea şi să predice Evanghelia în puterea învierii, prin puterea lui Dumnezeu. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru cei care o cred. Timpul nostru se apropie de sfârşit.



Punctul 8 este taina fărădelegii. Trebuie să citim foarte atent şi exact 2 Tes. 2. Ziua Domnului nu va veni înainte să aibă loc lepădarea de credinţă şi descoperirea omului fărădelegii. Până acum el a putut să se ascundă, să se decoreze, dar acum nu mai e posibil. Acum nu mai merge. La fel de sigur cum am primit noi descoperirea lui Hristos şi faptul că Dumnezeu S-a descoperit în Hristos, la fel ştim că Satan s-a descoperit în Antihrist, minţind întreaga lume, într-un mod sau altul. Noi nu dorim să intrăm în detalii, dar acesta este un capitol care trebuie citit pe îndelete. La fiecare pas avem nevoie de descoperire, căci Sfânta Scriptură este scrisă într-un mod tainic.

Punctul 9 este taina celor şapte stele conform Apocalipsa 1.20. O putem citi toţi în Apocalipsa 2 şi 3 că cele şapte stele nu erau în mâna unui om, a unui conciliu sau a unui grup, ci în mâna dreaptă a Domnului înviat care umbla în mijlocul celor şapte sfeşnice. Domnul decide asupra mesagerilor Săi. Mesagerii Lui sunt ca nişte vânturi, ca un foc trimis de Dumnezeu şi dacă Dumnezeu ne-a trimis un mesager, am fi nişte nebuni dacă am trece pe lângă aceste lucruri minunate ale lui Dumnezeu. Noi proslăvim harul pentru că Dumnezeu ne-a deschis ochii. Vreau să mai amintesc un punct ca să ajut pe cei care sunt în necaz în toată lumea. Cei şapte îngeri din Apocalipsa 1.20 sunt mesagerii trimişi celor şapte Biserici. Ei nu sunt îngerii de judecată din Apocalipsa 8, când se deschide pecetea a şaptea. Acolo sunt şapte îngeri care apar înaintea lui Dumnezeu. Lor le sunt date şapte trâmbiţe. După aceea este scris ce conţin primele patru trâmbiţe. În capitolul 9 este scris ce conţin trâmbiţele a cincia şi a şasea, judecăţile care vor veni peste pământ. Apoi are loc anunţul despre îngerul al şaptelea. Deja la trâmbiţa primului înger, a treia parte din vieţuitoare, plante şi animale va pieri. Toate judecăţile au loc în cadrul peceţii a şasea, când soarele îşi va pierde strălucirea, iar luna se va preface în sânge. După aceea vine anunţul că la sfârşitul acestui timp, când îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui…El a fost anunţat în Apocalipsa 10.6,7 şi se va împlini în Apocalipsa 11.15: „Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Dragii mei, Dumnezeu ne-a condus în acest mod ca toate să îşi aibă locul potrivit.

Punctul 10 este taina Babilonului cel Mare conform Apocalipsa 17, „mama curvelor şi spurcăciunilor pământului . Este o mamă pentru că ea are multe biserici fiice, iar aceste fiice se întorc din nou la mama lor. Dumnezeu o numeşte Babilonul cel Mare. Nu doar Babilon, ci Babilonul cel Mare. Toată minciuna din lume este în acest Babilon. Ei vorbesc despre globalizare. Toţi doresc să stăpânească lumea. Noi ştim cine este dumnezeul acestei lumi. Eu pot să v-o spun. Aş putea să vă citesc şi din Apocalipsa 13 că Satan va da scaunul lui de domnie ultimului stăpânitor. Dacă Isus Hristos revine, atunci împărăţia va fi una a păcii şi dreptăţii, nu una a unităţii politice sau a păcii politice, ci pace cu Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru. După aceea, mielul şi leul vor mânca iarbă împreună. Atunci se va descoperi că tot ce a fost vechi, a trecut şi că totul este nou.

Punctul 11 se referă la toate tainele lui Dumnezeu care vor fi cuprinse şi descoperite în zilele noastre.

Punctul 12 este taina seminţei şarpelui, o taină ascunsă în vremurile trecute. Eu am citat Geneza 3.1 şi Efeseni 6.11. Acolo găsim cuvântul „şiret”. Pe de o parte, şarpele era mai şiret decât toate animalele de pe pământ. Ca voi să vă puteţi apăra şi să rezistaţi acestor atacuri şirete, trebuie să purtaţi toată armătura lui Dumnezeu, să fiţi înarmaţi cu puterea de sus. Aşa este scris şi în Matei 4, când Satan a venit la Domnul nostru. De fiecare dată el a vrut să cauzeze pagube cu ceea ce a citat. Şi astăzi Satan face acelaşi lucru. El doreşte să ne încurce şi să spună: „Este scris!”, „Este scris: ’El va trimite îngerii Lui să te păzească…’” Este scris, dar nu pentru a fi folosit de Satan. Este scris pentru noi. Cuvântul lui Dumnezeu ne este adresat nouă.

După aceea ne gândim la 2 Cor.11.2,3. Aici este folosit cuvântul „şiretlicul mare” (în germană), nu doar „şiretlic”. „Dar mă tem ca după cum Şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa gândurile voastre să nu se strice…” Satan este şiret. El se furişează în urma Domnului şi seamănă sămânţa lui. El minte popoarele şi le îmbată. Popoarele nu mai au nici o orientare. Mulţumiri lui Dumnezeu fiindcă El s-a preocupat de noi, ne-a vizitat şi ni s-a descoperit. Dragii mei, voi poate nu o vedeţi încă, dar se va descoperi.



Punctul 13: fr. Branham a vorbit despre adevărata îndurare. Nu într-o zi îndurare şi a doua zi fără îndurare, ci „voi avea milă de cine îmi va plăcea să am milă şi mă voi îndura de cine îmi va plăcea să mă îndur.” Cine a primit viaţa veşnică, va trăi veşnic, indiferent prin ce fel de încercări mai trebuie să treacă pe pământ. Dacă nu este la prima înviere, va fi la a doua înviere. Dacă numele lui nu este scris în Cartea vieţii Mielului, este scris în Cartea vieţii, dar cine Îl crede pe Dumnezeu, va fi cu Dumnezeu. Motivul pentru care fr. Branham a subliniat acest lucru a fost ca noi să nu şchiopătăm, să nu fim apăsaţi, împinşi la zid sau ca cineva să ne încurce cu întrebări dacă Dumnezeu ne-a dăruit sau nu îndurare în continuare. Aşa este. Dumnezeu ne-a dăruit îndurare. Noi am primit din plinătatea Lui har după har, şi vom primi şi în continuare până ce vom vedea împlinit tot ce am crezut.

Dumnezeu nostru a privit şi a cercetat poporul Său prin harul Său, a dăruit această foame şi sete duhovnicească în inimi, nu după pâine şi apă, ci după auzirea cuvintelor Domnului. Noi suntem convinşi de faptul că omul lui Dumnezeu nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Noi nu avem nimic a face cu tălmăciri şi răstălmăciri omeneşti, ci suntem interesaţi doar de Cuvântul care este descoperit prin harul lui Dumnezeu.

Punctul 14: taina botezului cu Duhul Sfânt. Dragi fraţi şi surori, eu nu doresc să citesc toate versetele biblice pentru că voi le cunoaşteţi. De Rusalii s-a împlinit ce a spus Dumnezeu dinainte prin proorocul Ioel. Aşa o redă Petru la începutul primei lui predici şi spune de la versetul 16: „Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel…” În afara lui Ioel 2.28 s-a mai împlinit şi Isaia 28: „prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare va vorbi poporului acestuia Domnul…” Botezul cu Duhul Sfânt nu vine dacă cineva ne spune să repetăm ceva până vom vorbi în alte limbi. Botezul cu Duhul Sfânt se întâmplă prin umplerea noastră, apoi se deschide un izvor, după care se împlineşte: „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească după cum le dădea Duhul să vorbească”, nu cum spunea predicatorul, nu prin repetări sau altceva. Nu. Botezul Duhului Sfânt este un act dumnezeiesc: „Eu vă botez cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Şi dacă se întâmplă acest lucru, un izvor se va deschide în noi, aşa cum a spus Domnul nostru în Ioan 4 femeii de la fântână: „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-I va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă care va tâşni în viaţa veşnică” , vorbind despre Duhul pe care îl va da tuturor celor care vor crede în El.

Dragi fraţi şi surori, noi aşteptăm acest Duh. Acum trebuie să devenim una în credinţă şi rugăciune. Atunci cerul nu trebuie să se deschidă, pentru că este deja deschis. Pe Golgota s-a împlinit. Cerul este deschis. Lucrarea este isprăvită…







Yüklə 100,2 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə