„Tâlhari” şi „hoţi” – aspecte ale traducerii în piesa Diebe de Dea Loher



Yüklə 41,52 Kb.
tarix05.09.2018
ölçüsü41,52 Kb.


TÂLHARI” ŞI „HOŢI” – ASPECTE ALE TRADUCERII ÎN PIESA DIEBLE DE DEA LOHER
Cosmin DRAGOSTE

Piesa de teatru Diebe a autoarei germane Dea Loher, publicată la finele lui 2009 şi care a avut premiera în ianuarie 2010 la Deutsches Theater din Berlin este, probabil, cel mai bun text al scriitoarei şi, în acelaşi timp, cel care pune cele mai multe probleme regizorului, dar şi traducătorului. Piesa Diebe constituie un melanj provocator, ce glisează între registre stilistice şi între diferite stiluri funcţionale ale limbii, ceea ce, în actul traducerii, obligă la supleţe, la o continua pliere pe palierul lingvistic în care se face situarea actanţială. Este o „probă de foc” în a transla între stil liric, dramatic sau proză, în acelaşi timp păstrând unitatea de ansamblu a textului, care la nivelul lectorului, trebuie să nu prezinte nici un fel de fisură.



Probleme apar încă de la traducerea titlului piesei de teatru, din cauza unei nedorite şi eronate identităţi: Diebe se traduce, în română, prin „hoţi”. Dar sub acelaşi titlu a fost tradusă şi piesa lui Schiller Die Räuber. Greşeala este în cazul traducerii titlului piesei lui Schiller, întrucât „Räuber“ înseamnă, mai degrabă, „tâlhar” (provenind de la verbul „rauben”, care înseamnă „a răpi”.) Iar dacă ţinem cont de întâmplările din piesa lui Schiller, atunci o traducere prin intermediul cuvântului „haiducii” ar fi fost, poate, mai nimerită. Pentru limba română, echivalenţele cuvântului „Räuber“ sunt „1.bandit, tâlhar, hoţ; brigand. 2. haiduc. 3. (zool.) animal răpitor. 4. (bot) plantă parazit.” (Dicţionar german-român) Pentru scopurile noastre, ne interesează numai primele două sensuri. Cel puţin pentru limba româna actuală, între „hoţ” şi „tâlhar” se simte diferenţa de nuanţă: „hoţia” nu este percepută atât de grav precum „tâlhăria”. În general, hoţul are o arie de activitate limitată la sustragerea bunurilor de mică valoare (pentru infracţiunile de mari proporţii, gen spargeri de bănci, furturi din maşinile care transportă valori, se utilizează termeni precum „spărgător”, „jefuitor” etc.). Hoţul este mai mult un „găinar”, incapabil de „lovituri” măreţe (cum este un tâlhar, de exemplu). Conotaţia hoţului este sustragerea subtilă de bunuri, pe când tâlhăria presupune o acţiune în forţă. Ideea aceasta a semnificaţiei „hoţului” o regăsim şi în piesa Deei Loher unde este vorba de oameni care-şi fură propriul destin, dar nu într-un mod grandios, ci este vorba despre o devalorizare ontică ce se produce treptat şi nu neapărat prin acţiune, cât mai mult prin pasivitate: „Credeţi că există mulţi ca mine. Oameni ca mine, care trăiesc ca şi cum nu ar trăi. Care se strecoară prin propria lor viaţă, temători şi prevăzători, ca şi cum nu le-ar aparţine nimic din toate acestea, ca şi cum n-ar avea nici un drept să stea acolo. – Ca şi cum am fi hoţi.” (Dea Loher, Diebe, p. 83, trad. CD). Ciudat este că titlul piesei lui Schiller nu a mai fost revizuit de la traducerea lui Hrisoverghi şi Câmpineanu (printre traducătorii piesei numărându-se şi Liviu Rebreanu). La momentul traducerii piesei lui Schiller, „hoţ” avea şi sensul lui „prădător” (cf. DEX), însă în orice cultură cu pretenţii traducerile sunt periodic refăcute şi adaptate nu doar tiparului limbii din momentul efectuării traducerii, ci şi realităţilor socio-istorice actuale. În limba română, „hoţ” mai are şi o conotaţie familiară, cu referire la o persoană ştrengară, poznaşă. Pentru „hoţ”, DEX dă următoarea definiţie: „1. pungaş, (astăzi rar) prădător, (înv. şi reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaş, războinic, (fam.) coţcar, (arg.) manglitor, şuţ, şutitor, teşcar. (~ de buzunare.) 2. v. escroc.” Se observă nuanţele peiorative din limbajul argotic şi familiar „coţcar”, „manglitor, şuţ, şutitor” care coboară hoţul în derizoriu (total inadecvat pentru piesa lui Schiller, un elogiu la adresa libertăţii, a nesupunerii, dar şi un semnal de alarmă asupra libertăţii prost asumate). Pentru „tâlhar”, DEX ne oferă: „1. bandit, (franţuzism) brigand, (reg.) furător, robalău, (Transilv.) lotru, (înv.) fur, războinic. (~ de drumul mare.) 2. v. ticălos. (Un ~ de negustor.)” Remarcăm, atât în definiţia lui „hoţ”, cât şi a lui „tâlhar”, faptul că există varianta răspândită în Transilvania (cum spune DEX-ul), însă şi în Maramureş „robalău”, ceea ce duce uşor cu gândul către „Räuber”. Pentru a păstra aerul arhaic al locului şi timpului acţiunii, considerăm mai potrivite pentru traducerea titlului piesei lui Schiller cuvinte precum „haiducii”, „tâlharii”, „lotrii”, sau, de ce nu, „ticăloşii”. Pentru că „Diebe” sunt adevăraţii „hoţi” în română. Dicţionarul german-român oferă, pentru „Dieb”, următoarele traduceri: „1. hoţ, pungaş. 2. lăstar parazit.” Diferenţa minimală pe care am putut s-o redau în traducere, spre a nu produce confuzia cu piesa lui Schiller (sau să nu se considere opera Deei Loher ca fiind o replică la adresa înaintaşului său) a fost cea legată de articulare: „Die Räuber” este articulat („hoţii”), în vreme ce „Diebe” este nearticulat („hoţi”). Engleza a rezolvat problema, traducând Die Räuber ai lui Schiller prin The robbers, iar Diebe, piesa Deei Loher, prin Thieves, ceea ce corespunde întru totul realităţilor germane.

Revenind la diferenţa dintre „Diebe” şi „Räuber” şi consultând dicţionarele germane, regăsim următoarele definiţii: „der Räuber; -s, - jmd., der einen Raub begeht a) /vom Menschen/ veraltend ein frecher, gefährlicher, maskierter Räuber; die Räuber überfielen den Bankangestellten; sie sind Räubern in die Hände gefallen; einen Räuber verfolgen, festnehmen; veralt. Räuber und Gendarm /Kinderspiel/; /übertr./ umg. dieser Mensch war der Räuber seines Glückes; unter die Räuber gehen (in schlechte Gesellschaft kommen); er war unter die Räuber gefallen, geraten; b) /vom Tier/ Marder sind blutdürstige Räuber.“ (DWDS)

În dicţionarul fraţilor Grimm, regăsim următoarea definiţie a lui „Räuber”: „s.m. der da raubt; ahd. roubari raptor, praedo, mhd. roubære, rouber. auf dieser form beruht das umlautlose nhd. rauber, das sich bis ins 18. jahrh. findet: predator rouber, rauber, rober

1)  rauber, räuber, der raub begeht oder der den raub zu seinem handwerk macht: rauber, raptor, spoliator.

2)  räuber mit näherer bestimmung, wodurch der begriff gewöhnlich genauer auf einen bestimmten fall eingeschränkt wird: der räuber des geldes entfloh mit seiner beute; der räuber seiner sachen

3)  räuber, ein raubthier (vgl. rauben 4)

4)  räuber, nach rauben 5, der unrechtmäszig und gewaltsam entziehende, in verschiedener abstufung des sinnes; in scharfer, zunächst an 1 sich schlieszender bedeutung, von herren, die so gegen unterthanen und schutzbefohlene verfahren:

5) räuber heiszen bei den gärtnern die wasserreiser, die am stamme und den ästen eines baumes ausschlagen, und dem baume die kraft benehmen.

6)  räuber, im hüttenwesen das spieszglas, weil es als ein auflösungsmittel die metalle im rauch mit fort nimmt. vgl. rauben 7.

7)  räuber, eine schnuppe am licht: räuber, vulg. am brennenden licht,

8)  räuber, ein name des wurmkrautes, tanacetum vulgare.“

Pentru „Dieb“, DWDS dă ca definiţii: „der; -(e)s, -e jmd., der fremdes Eigentum heimlich entwendet, stiehlt: ein gemeiner, schlauer, gerissener Dieb; der Dieb bricht ein, schleicht sich in ein Haus ein; Diebe stiegen nachts durch das offene Fenster in das Schlafzimmer ein, stiegen über den Gartenzaun; Diebe waren am Werk; die Diebe haben alles mitgenommen, weggeschleppt; einen Dieb. auf frischer Tat überraschen, ertappen; Diebe an-, festhalten, festnehmen; einen D. ergreifen, (ein)fangen, verfolgen, vertreiben; haltet den Dieb! /Ruf bei Verfolgung eines Diebes/; der Panzerschrank ist sicher gegen Diebe; sich vor Dieben bewahren, schützen; jmdn. einen Dieb nennen, schelten; jmdn. als Dieb verdächtigen; Wir stehlen uns davon wie Diebe Borchert 76; das Unglück kam wie ein Dieb in der Nacht (kam unverhofft); /sprichw./ Gelegenheit macht Diebe; kleine Diebe hängt man, die großen lässt man laufen; veralt. scherzh. Schelm: Manchmal erbettelt sich der kleine Dieb selbst die Erlaubnis ... mein Schlafkamerade zu sein Goethe Geschwister I“. Iar în dicţionarul fraţilor Grimm aflăm, referitor la „Dieb”: „m. fur. goth. þiubs, ahd. diup diop, mhd. Diep

1. der einem andern sein eigenthum entwendet.

2. wie ein dieb kommen, wie ein dieb in der nacht ist ein bildlicher, ursprünglich biblischer ausdruck für das plötzliche eintreten unerwarteter und verderblicher ereignisse.

3. im weiteren sinn der welcher einen andern seines eigenthums, ohne es ihm heimlich wegzunehmen, durch list, betrug, wucher, unredlichkeit oder auch durch offene gewalt beraubt. diese bedeutung ist schon früher vorhanden gewesen, im ahd. meridiup pirata, scefdiup tiro, latro, pirata

4. von dieben in uneigentlicher bedeutung spricht ein sinngedicht von LOGAU mit der überschrift diebe menschlichen vermögens.

5. in der ältesten zeit hatte dieb eine mildere, wenigstens nicht schimpfliche bedeutung

6. dieb wird das mark in einer schreibfeder genannt, weil es die dinte an sich zieht,

7. brennt an einem licht ein abgelöster faden als nebendocht, so dasz der talg oder das wachs abflieszt, so heiszt das ein dieb

8. dieb, kräuterdieb, buckelkäfer ein kleiner, in naturaliensammlungen verderblicher käfer“ În dicţionarul fraţilor Grimm regăsim acceaşi idee onform căreia „Dieb” este mai „slab” în privinţa conotaţiilor decât „Räuber”, în timpurile vechi „Dieb” neavând un sens negativ (dicţioanrul fraşilor Grimm oferă, în acest sens, un citat din Parzival.

O altă problemă de redare în traducere este aceea a dialectului. Există scene în Diebe în care două adolescente fac uz de dialectul vorbit în Berlin. Autoarea a vrut să arate, prin recurgerea la acest aspect, că cele două puştoaice, neutilizând Hochdeutsch, limba literară, se plasează într-o anumită structură socială şi culturală. Redarea în limba română a dialogurilor dintre cele două am efectuat-o prin intermediul limbajului familiar şi argotic (fapt cu care autoarea a fost de acord). Efectuând traducerea pentru Teatrul Naţional din Craiova, dacă aş şi respectat palierele textului original pentru redarea culorii locale, ar fi trebuit să transpun vorbirea Mirei şi a lui Gabi în subdialectul folosit în Oltenia. Ţinând cont de faptul că diferenţele faţă de limba literară română nu sunt deloc mari, s-ar fi pierdut din efect. Tocmai de aceea am preferat să redau poziţionarea socio-culturală a celor două prin apelul la vorbirea argotică, la jargon şi la diferite proceduri reducţioniste specifice limbajului familiar (arătând, în acest mod, că limbajul celor două este disociat de conceptul de „normă”, aşa cum l-ar resimţi, de pildă, Eugen Coşeriu).

Dificultăţi în ceea ce priveşte redarea în română a piesei sunt ridicate de semnele de punctuaţie. Dea Loher nu utilizează semnul întrebării, datorită unor concepţii stilistice proprii, de la care nu face rabat (consideră că semnul întrebării sugrumă propoziţia / fraza şi îi răpeşte orice fel de libertate). În germană, chiar dacă este eludat semnul întrebării, lectorul / spectatorul poate percepe intenţionalitatea interogatorie datorită topicii specifice limbii germane în asemenea cazuri. În română, lipsa semnelor de întrebare conduce la o mai mare deschidere a textului (şi la noi provocări pentru regizor), iar ideea interogativă, dacă nu poate fi semnalată în cadrul respectivei propoziţii, trebuie contextualizată, astfel încât să reiasă interogaţia, în ciuda punctuaţiei de propoziţie afirmativă. Aşadar, este necesar lucrul pe spaţii mai ample, pentru a putea trece ideea dincolo de text şi de redarea sa grafică, respectând, în acest fel, şi dorinţa scriitoarei, aceea de a i se traduce piesa fără a face apel la semnul întrebării (indiferent de limba străină în care se face transpunerea).

Alte specificităţi ale traducerii se leagă de particularităţi mentalitare, sau sociale şi istorice. La un moment dat, în piesă, personajele Thomas şi Monika discută despre o eventuală mutare a acesteia în străinătate, în interes de serviciu, la cererea şefului ei. Thomas, neîncrezător, întrebară: „În străinătate sau la Hunsrück“. Pentru vorbitorul de limbă română, Hunsrück nu spune mai mult decât ceea ce este: adică un masiv muntos cu înălţime medie, din Rheinland-Pfalz. Dea Loher foloseşte denumirea cu un scop precis, dorind a face şi mai pregnantă diferenţa între aşteptări şi realitate: pentru nemţi, Hunsrück a devenit denumirea generică a unui loc de la capătul lumii, rupt de civilizaţie, un fel de „la mama dracu’”, „la dracu’-n praznic”, „unde şi-a-nţărcat mutu’ iapa”, „unde şi-a-nţărcat dracu’ copiii” din română. Sau, dacă decidem să păstrăm în traducere ideea de locaţie situată cumva în afara civilizaţiei, o locaţie generică pentru un stadiu nu foarte avansat de dezvoltare, dar şi să aducem un nume de localitate, atunci, în limba română, am avea corespondente gen „la Palilula, la Cuca Măcăii, la Ciorogârla, la Cucuieţi etc.”

Tot în dialogul dintre Gabi şi Mira apare un alt termen problematic la traducere (deşi, în aparenţă, lucrurile nu stau deloc aşa). Mira este însărcinată, un copil nedorit. Fata doreşte să avorteze, iubitul ei, mai în vârstă decât ea, groparul Josef, se împotriveşte intervenţiei. Gabi o întreabă dacă Josef vrea s-o ia de soţie numai dacă avortează, iar Mira îi răspunde că dimpotrivă, o ia numai dacă păstrează copilul: „GABI: So. – Nimmt er dich nur ohne / MIRA: Nee, nur mit. Stulle nur mit Belag.” (Dea Loher, Diebe, pag.25) În Dicţionarul german-român, „Stulle” este tradus cu sensul său de bază, anume „sandviş”. Iar „Belag” este ceea ce se pune pe sandviş. Ideea este că Josef doreşte să o ia numai dacă este însărcinată, dacă are şi copilul în interior. „Stulle” este sandviş, dar dialectal (termen folosit în nordul Germaniei, mai ales în zona Berlinului). Dicţionarul fraţilor Grimm confirmă faptul că „Stulle” este resimţit dialectal începând cu secolul al XVIII-lea. DWDS defineşte „Stulle” astfel: „die; -, -n norddt. bes. berl. umg. (zusammengeklappte) bestrichene und belegte Scheibe Brot: eine Stulle zurechtmachen, mit Butter bestreichen, mit Wurst belegen; die Stullen machen, schmieren; er hat Marmelade auf der Stulle.“ Pentru traducere, am ales să rămân în domeniul culinar, însă am renunţat la sandviş şi la „Belag”. Am ales varianta „cozonacului”, întrucât mi s-a părut că reda mai bine ideea de înveliş cu umplutură (femeie însărcinată). În plus, cozonacul aduce ca un plus conotativ ideea de „dulce”, iar Mira este o adolescentă care apare ca fiind foarte „dulce” pentru iubitul său vizibil mai matur. În plus, în dicţionarul fraţilor Grimm regăsim această explicaţie pentru „Stulle” (în afară de cea de sandviş): „brodförmig gebackener kuchen von besonderem teig.” Aşadar, ideea cu desertul nu era deloc departe de un înţeles vechi al lui „Stulle”, foarte apropiat de „Christstolle”. Christstolle este un tip de cozonac, sau de chec cu umplutură, prăjitură tradiţională de Crăciun în spaţiul germanic1. Replicile celor două fete sună astfel în română: „GABI: Aşa. – Te ia numai fără. / MIRA: Nooo, numai cu. Cozonacul numai cu umplutură.” În traducerea făcută de către Eynat Baranovski în Israel, s-a preferat termenul de „sandviş”, însă un anumit tip de sandviş, specific bucătăriei evreieşti. Iar în engleză, David Tushingham a decis să nu se complice cu redarea acestui termen, traducerea sa fiind: „GABI: Right – Only going to take you without. / MIRA: No, only with.”

Rămânând în domeniul culinar, găsim în piesă, la un moment dat, denumirea de Königsberger Klopse. Klopse sunt nişte găluşte cu carne. Există mai multe tipuri de astfel de găluşte: în cazul în care carnea tocată din ele este amestecată (porc, vită etc.) vorbim despre Rostocker Klopse. Dacă avem în ele şi peşte alături de carnea de vită sau porc (sardele sau hering), atunci este vorba despre găluşte de Königsberg (Kaliningrad). Am preferat, pentru traducere, termenul familiar românesc de „perişoare”, astfel încât spectatorul / cititorul să-şi poată face rapid o idee despre felul de mâncare respectiv.

Monika, una dintre protagonistele piesei, urmează un „Fernabitur”. Adică un „bacalaureat la distanţă”. Cum în România nu există această formă de bacalaureat, am preferat traducerea prin „liceu la seral”. „Fernabitur” îi pregăteşte pe participanţi pentru a-şi susţine bacalaureatul, însă cursurile se desfăşoară prin metode multi-media, cursurile sunt on-line. Am ales „liceu la seral” deoarece era cel mai apropiat de ideea din germană (o formă de studiu liceal care nu presupune obligativitatea prezenţei). Traducerile efectuate în Anglia, Suedia şi Israel au reuşit să redea perfect termenul original, întrucât cunosc această formă de învăţământ. Soţul ei, Thomas, o încurajează să plece în Olanda pentru un nou loc de muncă, fiind ferm convins că un „bac la seral” poate i luat chiar şi în Olanda. Am fost nevoit, în traducere, să păstrez Olanda, deşi românilor nu le spune prea multe această afirmaţie. Ţinem cont de rivalitatea germano-olandeză, de prejudecăţile dezvoltate de cele două popoare unul despre celălalt şi înţelegem că, în acest caz, Olanda devine sinonimă cu un sistem de învăţământ foarte slab, ineficient. Dacă până şi în Olanda poţi lua un examen de bacalaureat…Rămânând la Olanda, am pierdut mult din savoarea replicii, însă dacă aş fi găsit corespondente în prejudecăţile româneşti ar fi însemnat să decontextualizez piesa şi –o relochez nedorit şi nepermis.

Acestea au fost unele dintre aspectele ce ridică probleme la traducerea piesei Diebe de Dea Loher. Este vorba despre provocări care se ridică dincolo de domeniul strict lexical sau sintactic, implicând strategii de ajustări ale tiparelor mentalitare, ale unei semantici de nuanţă.
NOTE
Christstollen este atestat, pentru prima dată, în 1329, în Naumburg (Saale). Atestarea menţionează că era vorba despre o prăjitură destinată episcopului Heinrich. Celebrul Christstollen din Dresda este atestat în 1474. Astăzi există o mare diversitate de Christstollen: cu marţipan, cu migdale, cu nuci, cu mac, cu brânză etc.
BIBLIOGRAFIE
Anuţei, Mihai, Dicţionar român-german, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1996.

Das deutsche Wörterbuch von Jacob und Wilhelm Grimm, http://germazope.uni-trier.de/Projects/DWB

Das digitale Wörterbuch der deutschen Sprache des 20. Jh., [DWDS], www.dwds.de

Dicţionar german-român, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan şi Al. Rosetti”, ediţia a II-a, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2007.

Loher, Dea, Diebe, Frankfurt am Main, Verlag der Autoren, 2010.



Wahrig Deutsches Wörterbuch, Gütersloh, Bertelsmann Lexikon Verlag, 1997.
ABSTRACT
This paper analyses some of the difficulties in the translation of the Dea Loher's play Diebe into Romanian. We talk about lexical, semantic, textual and contextual difficulties. Efforts have been made to construct a unitary translation, eluding several differences and accounting for various gaps of Romanian in comparison to German.
Key-words: German, Romanian language, translate




Yüklə 41,52 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə