1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

108. Liveni, com. Manoleasa, jud. Botoşani

Cod sit: 38009.01
Colectiv: Aurelia Ungurianu (Grupul Şcolar nr. 3 Botoşani)
Studiul resturilor arheozoologice din cadrul staţiunii Liveni
Comuna Manoleasa este situată în valea minoră a Prutului, acolo unde acesta formează numeroase meandre, gârle, grinduri şi sectoare de pădure. Din punct de vedere pedologic, solul este de tip cernoziom levigat sau chiar sol de pădure. Peisajul zonei apare astăzi alcătuit din terenuri agricole, pe care se cultivă în special cereale, aparţinând zonei vegetale de silvostepă cu pajişti xeromezofite.

Materialul arheozoologic ce aparţine culturii Cucuteni, faza B mi-a fost pus la dispoziţie prin amabilitatea Mariei Diaconescu de la Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani. Prin determinările şi măsurătorile efectuate (acolo unde a fost posibil) s-au putut desprinde concluzii privind particularităţile mediului înconjurător, precum şi cele ale economiei locuitorilor din respectiva perioadă istorică.

Din datele prezentate se observă predominanţa speciilor de mamifere şi în special al celor domestice dintre care taurinele reprezintă gruparea cu frecvenţa cea mai mare. Ele sunt urmate de gruparea ovicaprine constituită din genurile Capra şi Ovis (caprine şi ovine), dintre care cu excepţia unui corn care aparţine speciei Capra hircus toate celelalte aparţin ovinelor.

Porcinele ocupă locul al treilea ca frecvenţă în cadrul economiei locuitorilor de la Liveni, apropiată de frecvenţa ovicaprinelor, dar mult mai joasă decât a taurinelor. Măsurătorile efectuate pe materialul ce aparţine acestei specii arată predominanţa femelelor.

Urmează în ordinea frecvenţei speciilor domestice - câinele care ţinând cont de numărul de fragmente ce-i aparţin, se pare că juca totuşi un rol de loc de neglijat în viaţa locuitorilor.

Deşi, cu frecvenţă redusă, calul este şi el prezent printre resturile faunistice de la Liveni.

În ceea ce priveşte speciile sălbatice, cea mai înaltă frecvenţă o are bourul - Bos primigenius. Prezenţa lui constituie dovada unui mediu favorabil, reprezentat de soluri mlăştinoase şi dumbrăvi umede.

Pe locul al doilea, între speciile sălbatice se află, cerbul, el fiind urmat de mistreţ. Prezenţa acestor specii în cadrul materialului faunistic arată extinderea pe care o aveau pădurile de foioase care le ofereau atât spaţiul necesar, cât şi hrana predilectă. [Aurelia Ungurianu - Grupul Şcolar “Gh. Asachi” Botoşani]

109. Livezile, com. Livezile, jud. Alba

Punct: Biserica românească “Adormirea Maicii Domnului”

Cod sit: 5176.02
Colectiv: Gheorghe Petrov (MNIT), Paul Scrobotă (MI Aiud)
Biserica din Livezile este o construcţie cu dezvoltare longitudinală (lungimea pe axă, la exterior, este de 18,2 m), alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară şi un altar decroşat de formă poligonală cu cinci laturi. Cele două compartimente sunt despărţite printr-o tâmplă de zid prevăzută cu două intrări. Nava este divizată în naos (interior: 7,1 x 5,1 m) şi pronaos (interior: 4 x 5,04 m) prin interpunerea unui zid străbătut de o uşă centrală, flancată de două deschideri cu pervaz înalt. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară prevăzută cu penetraţii în dreptul ferestrelor, iar peste altar se află o boltă similară, care, în partea răsăriteană, este racordată la traseul poligonal al elevaţiilor prin intermediul unor suprafeţe curbe. Ambele bolţi sunt realizate, în mare parte, din cărămidă, dar în structura lor se regăsesc şi lespezi de piatră de carieră. Pronaosul este tăvănit, iar deasupra lui se ridică un turn-clopotniţă care se sprijină pe patru stâlpi de zidărie amplasaţi la colţurile încăperii. Pe latura sudică a navei, în timpurile moderne, după 1848, a fost construit un pridvor cu stâlpi şi arcade de zidărie. Intrarea în biserică se află practicată pe latura sudică a pronaosului, fiind prevăzută cu un ancadrament din piatră realizat în stilul Renaşterii. Un ancadrament asemănător se află şi la uşa care asigură comunicarea dintre naos şi pronaos. Ambele ancadramente prezintă profilaturi bogate cu decor sculptat în partea lor superioară; uşciorii sunt subdimensionaţi, profilaturile lor fiind întoarse, în partea inferioară, spre golul uşilor; arhivoltele sunt prevăzute la centru cu câte un scut reliefat, înconjurat de motive florale stilizate, peste care se suprapune câte un segment de cornişă.

Intervenţia arheologică din campania anului 2000 a constat în executarea a trei secţiuni, după cum urmează: S. 1 = 2,5 x 2 m, pe latura nordică a altarului, cu latura vestică în prelungirea umărului altarului; S. 2 = 2,5 x 2m, pe latura nordică a navei, în dreptul zidului transversal din interior care separă naosul de pronaos; S. 3 = 2 x 2 m, pe latura estică a altarului, cu laturile perpendiculare aflate fiecare la o distanţă de 0,4 m faţă de extremităţile acestei laturi a altarului. În aceste secţiuni au fost descoperite şi cercetate un număr de 32 morminte; gropile de înmormântare prezintă forme aproximativ dreptunghiulare, cu adâncimi variabile între -0,57 m (M. 7 / S. 1) şi -1,97 m (M. 32 / S. 3). Defuncţii au fost depuşi, în toate cazurile, în sicrie de lemn, cu capul la V şi picioarele spre E. Înmormântările respectă în general orientarea tradiţională pe relaţia V - E, dar unele morminte prezintă anumite deviaţii, datorate probabil anotimpului în care a avut loc înmormântarea. Inventarul funerar descoperit şi recuperat de la unele din aceste morminte este destul de sărăcăcios, fiind alcătuit din monede medievale şi moderne, cercei, inele simple şi nasturi globulari. Materialul numismatic conţine piese monetare de valoare mică, emise de diferiţi monarhi ai Ungariei, Poloniei, Austriei şi Transilvaniei. Cea mai veche monedă este din vremea lui Matia I Corvinul (1458 - 1490), iar cea mai nouă este din vremea lui Francisc I (1745 - 1765), soţul Mariei Tereza.

Concluzii preliminare:

- Fundaţiile tuturor compartimentelor bisericii se ţes între ele, dovedind faptul că întregul edificiu, în actuala formă de plan, a fost ridicat într-o singură etapă de construcţie.

- Biserica de zid a fost precedată de o biserică mai veche din lemn, care, probabil, a avut dimensiuni mai reduse decât cele ale lăcaşului actual; biserica de lemn (urmele acesteia nu au fost sesizate în săpătură) a fost situată, credem, pe amplasamentul actualei biserici de zid. Mormintele, care au făcut parte din cimitirul dezvoltat în jurul bisericii de lemn, au fost deranjate - parţial sau total - de şanţurile de fundaţie ale bisericii de zid.

- Despre cronologia începuturilor bisericii de zid, în faza actuală a cercetării, se poate susţine ca aceasta a fost ridicată cândva în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în perioada imediat următoare mijlocului său, având ca termen post quem anul 1654 (data inscripţionată pe o monedă descoperită la M. 12 / S. 2, mormânt care este dovedit a fi mai vechi decât biserica). Clarificările asupra datării bisericii vor fi posibile numai după continuarea cercetărilor arheologice, în anul 2001.

Planşa 36