1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

205. Siret, jud. Suceava

Punct: Dealul Ruina

Cod sit: 146664. 02

Colectiv: Attila László - responsabil (UAIC Iaşi); Mircea Ignat (Univ. ŞtcM Suceava), Ion Mareş, Bogdan Niculică (CMJB Suceava)

Situl arheologic se află pe platoul „Dealului Ruina”, component al Podişului Sucevei (subunitatea Podişul Dragomirnei), un fragment de cuestă înaltă (398 m) situată în partea de E a oraşului Siret. Aşezarea din Hallstatt-ul timpuriu ocupă întregul platou, de câteva zeci de hectare, al „Dealului Ruina” şi unele terase (trepte largi rezultate din valuri de alunecare) din jur. Locuirea din faza Cucuteni B se află în zona de NNV a platoului amintit.

Săpăturile arheologice sistematice au debutat în anul 1992 (fiind iniţiate de Facultatea de Istorie - Geografie de la Universitatea „Ştefan cel Mare” şi Muzeul Naţional al Bucovinei din Suceava) şi au continuat în anii 1994, 1995 (din acest an colaborarea fiind extinsă cu Facultatea de Istorie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi), 1998, 2000 şi 2001, în sectorul A¹. La aceste campanii arheologice au participat grupe de studenţi din anul I de la facultăţile amintite, în cadrul practicii de specialitate, situl devenind un şantier şcoală. Contribuţia studenţilor la buna desfăşurare a investigaţiilor arheologice a fost deosebită, fapt pentru care colectivul de cercetători le adresează mulţumirile cuvenite. Pentru buna organizare şi desfăşurare a săpăturilor arheologice ne-am bucurat, pentru toate campaniile, de sprijinul acordat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, de Primăria oraşului Siret, de prof. Mihai Creţu, directorul Liceului „Dragoş Vodă” din Siret, de prof. Carmen Rotaru, director al Casei de Cultură Siret.

În urma săpăturilor arheologice a fost precizată stratigrafia aşezării hallstattiene timpurii, care are două niveluri de locuire, a fost identificat şi cercetat sistemul de fortificaţie alcătuit din şant de apărare, val şi palisadă. De asemenea, au fost studiate integral şi parţial locuinţe de suprafaţă şi adâncite (prevăzute cu instalaţii de încălzit), o construcţie cu pavaj din pietre, resturile unui cuptor, gropi menajere, vetre în aer liber. Materialul arheologic, rezultat din aceste săpături, este bogat şi variat: ceramică, metal (piese din aramă şi din bronz), unelte din os, din silex şi din piatră, statuete zoomorfe (peste 30 de bucăţi) şi una antropomorfă, fusaiole/miniaturi de roţi de car, greutăţi tronconice din lut ars, masive şi miniaturale, perforate orizontal, vase miniaturale.

Situl arheologic de pe „Dealul Ruina” se conservă relativ bine. Întreaga suprafaţă a platoului dealului a fost şi este folosită ca teren agricol, arăturile afectând nivelul superior al locuirii hallsttatiene timpurii, iar în zona aşezării Cucuteni B, chirpicul ars de la unele locuinţe a fost dislocat şi scos la suprafaţă, alături de materiale arheologice. Actual, platoul dealului este fărâmiţat în numeroase loturi particulare şi, din acest motiv, cercetarea arheologică este condiţionată de suprafeţele disponibile pentru efectuarea de săpături. Pe latura de S-E a platoului dealului se află o pădure care se întinde de pe coama valului de apărare şi acoperă atât şanţul cât şi locuirea hallstattiană timpurie de după sistemul de fortificaţie.

Aşezarea fortificată din Hallstatt-ul A de pe „Dealul Ruina” este una dintre cele mai mari staţiuni din grupul Grăniceşti al culturii Gáva - Holihrady, fiind, în acelaşi timp, un sit care prezintă o deosebită importanţă pentru cercetarea arheologică din România şi din Europa. Rezultatele săpăturilor arheologice de până acum reliefează importanţa deosebită a unei aşezări centrale, intens locuită, din arealul ocupat de grupul Grăniceşti, atât prin amplasarea sa geografică şi condiţiile oferite de spaţiul din jur, cât şi prin controlul pe care l-a deţinut asupra culoarului râului Siret, cel puţin în zona din jurul staţiunii.

Obiectivele cercetărilor arheologice din anul 2001 au constat în dezvelirea integrală a unor complexe studiate parţial în anul precedent, în sectorul A, în cuprinsul S. V/1998/2000 (magistrala care a secţionat, pe o lungime de 148,80 m, mai puţin de jumătate din aşezarea hallstattiană timpurie, secţiunea respectivă urmând a fi prelungită până la marginea platoului dealului, pentru stabilirea stratigrafiei şi succesiunea civilizaţiilor în sectorul B, unde se află şi aşezarea cucuteniană). De asemenea, a fost prevăzută continuarea cercetărilor interdisciplinare prin prelevarea materialelor pentru determinări paleontologice, antracologice, geologice şi pedologice. Având în vedere cercetarea interdisciplinară, ne-am propus să realizăm reconstituirea succesiunii în timp a factorilor în care au evoluat comunităţile umane din staţiunea arheologică de pe „Dealul Ruina” şi din zonele din jur.

Pentru continuarea dezvelirii unor complexe arheologice studiate parţial în anul 2000, de la capătul de V al S. V/2000 (de la m. 148,80), au fost deschise patru casete (Cas. 1/2001, Cas. 3/2001, Cas. 4/2001şi Cas. 8/2001), amplasate pe latura de N a secţiunii şi paralel cu aceasta. În afară de Cas. 1/2001 care măsoară 3,80 x 3,70 m, celelalte trei casete au avut dimensiuni de 3,70 x 3,70 m, rezervându-se martori de 0,30 m între ele şi faţă de S. V/2000.

Rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2001 vor fi prezentate succint în continuare.

Complexul 6/2000. Locuinţa 1/2001. În S. V/2000, C. 98 - 99 (m. 146 - 148,5), la limita dintre nivelul superior şi cel inferior de locuire hallstattiană timpurie (-0,30 m), a fost dezvelit, în anul 2000, Complexul 6/2000 alcătuit dintr-o grupare de chirpici ars cu urme de nuiele, fragmente ceramice, fragmente de greutăţi tronconice din lut ars, pietre. Aceste materiale au semnalat existenţa unei locuinţe, surprinsă parţial. Aprox. pe aceeaşi suprafaţă, în nivelul inferior al locuirii hallstattiene timpurii, materialele amintite formau o depunere relativ consistentă până la -0,60 m adâncime, unde, bucăţi masive de chirpici ars, cu urme de nuiele, aflate în poziţie secundară, umpleau partea de sus a unei gropi ovale (Groapa. 6/2000) ². În Cas. 1/2001 (C. 97 - 99, m. 145 - 148,80 de la S. V/2000) a fost dezvelit în continuare, la limita dintre cele două nivele de locuire (-0,30 m), chirpici ars cu urme de nuiele provenit de la pereţii prăbuşiţi ai unei locuinţe de suprafaţă (L. 1/2001). Chirpicul ars alcătuia câteva grupe compacte, restul fiind împrăştiat pe aproape întreaga suprafaţă a casetei (C. A1, B1, B2). În C. A1, la -0,25/0,30 m, printre bucăţile de chirpici ars, a fost descoperită o vatră (V. 1/2001), răvăşită din vechime, care s-a păstrat pe o suprafaţă de 0,20 x 0,30 m. Vatra a fost construită direct pe sol prin aplicarea unor lipituri fără impurităţi, groase de 3,5 cm, care, de la arderea intensă, au căpătat la suprafaţă o culoare albicioasă şi o structură mozaicată. În zona vetrei, pe latura de S, a fost amenajat un spaţiu uzual, prin aplicarea unei strat de lut galben, pe o suprafaţă de 0,70/1 m. Pe latura de S a vetrei au fost aşezate în linie şi pe cant câteva lespezi groase, cu rolul de gardină. Lângă vatră, şi în zona din jur, printre bucăţile de chirpici ars au fost descoperite numeroase fragmente de greutăţi tronconice (unele întregibile) perforate orizontal, între care una întreagă şi alta miniaturală. De asemenea, în zona amintită, au fost găsite fragmente ceramice de la diferite vase. La doi m de vatra 1/2001, în C. B1, la aceeaşi adâncime, se afla a doua vatră (V. 2/2001), distrusă din vechime, păstrată pe o suprafaţă de 0,30/0,60 m. Sistemul de construcţie al acestei vetre este similar cu al primei. Pe vatră, lipită de ea de la arderea secundară şi acoperită cu chirpici ars, s-a găsit o greutate tronconică de lut ars. În jurul vetrei au fost descoperite numeroase fragmente de greutăţi tronconice (unele întregibile), între care şi două greutăţi întregi, miniaturale. La un metru de vatră s-a găsit fragmentul unei seceri din bronz şi fragmente ceramice de la mai multe vase hallstattiene (unele întregibile).

Sub L. 1/2001 a fost delimitată, parţial, o alveolare (cu diametrul de 3,70 x 1,60 m şi adâncă de 0,20/0,30 m, lipsită de materiale arheologice) săpată de la baza nivelului inferior de locuire hallstattiană timpurie (-0,60 m), în solul brun-gălbui şi galben. O posibilă relaţie presupusă între această alveolare şi Groapa 6/2000, va fi lămurită prin cercetările viitoare.

Locuinţa 2/2001. În S. V/2000, în C. 90 - 91 (m. 134 - 136) a fost cercetată parţial o groapă ovală (Groapa 5/2000) ³. Pentru continuarea dezvelirii acesteia a fost deschisă Cas. 4/2001 (între m. 133 - 136,70 de la S. V/2000). În această casetă, în C. A2 şi B2, la limita dintre cele două nivele de locuire hallstattiană timpurie (la -0,30 m), în nivelul inferior (la -0,35/-0,40 m) au fost descoperite bucăţi masive de chirpici ars cu urme de nuiele care formau câteva grupe compacte şi lipituri arse dispersate. În marginea de V a chirpiciului ars, provenit de la pereţii unei locuinţe de suprafaţă (L. 2/2001), aprox. la mijloc, a fost găsită o vatră (V. 3/2001) deranjată din vechime, păstrată pe o suprafaţă de 0,26 x 0,36 m, iniţial probabil de formă circulară. Construcţia acesteia este identică cu a vetrelor prezentate mai sus. Lângă vatră au fost descoperite fragmentele unui vas şi fragmente de greutăţi tronconice din lut ars (unele întregibile). Asemenea materiale au apărut şi în zona chirpiciului ars. Groapa 5/2001 nu a fost surprinsă în Cas. 4/2000, închiderea ei fiind în martorul rezervat, care va fi desfiinţat ulterior.

Complexul 4/2000. În S. V/2000, în C. 76 - 85 (m. 114 -127) a fost investigat, parţial, un complex de locuire⁴. Pentru continuarea cercetării acestuia a fost deschisă Cas. 8/2001 (între m. 117 - 120, 70 de la S. V/2000). Pe o mică suprafaţă în C. A1 şi A2 ale casetei, la -0,35/-0,40 m, în nivelul inferior al locuirii hallstattiene timpurii, au fost găsite bucăţi masive de chirpici ars cu urme de nuiele, două fragmente de greutăţi tronconice din lut ars şi fragmente ceramice de la diferite vase. Aceste depuneri aparţin complexului de locuire amintit, ele delimitând marginea de N a unei locuinţe de suprafaţă.

Materialele arheologice rezultate din campaniile de săpături sistematice de pe „Dealul Ruina” se află în colecţiile Complexului Muzeal Bucovina din Suceava, fiind în cea mai mare parte restaurate şi conservate. O parte din piese au făcut parte din expoziţii temporare organizate de muzee din ţară. Din nivelul inferior al locuirii hallstattiene timpurii de pe „Dealul Ruina” au fost prelevate mai multe probe de cărbune pentru analize C₁₄. De asemenea, au fost recoltate probe pentru analize pedologice. Materialele osteologice sunt în curs de prelucrare.

Obiectivele viitoarelor cercetări constau în prelungirea S. V/2000 (sector A) până la marginea platoului dealului (sector B), deschiderea unor noi secţiuni în zona fortificaţiei (sector A) şi în suprafaţa locuită din afara şanţului de apărare (sector C). Pentru investigarea completă a unor complexe arheologice studiate parţial în anii anteriori (din motive obiective, suprafaţa îngustă a terenului disponibil pentru cercetare, parcelele din jur fiind ocupate cu diferite culturi agricole) vor fi practicate casete, conform planului întocmit. Cercetările interdisciplinare vor fi continuate pentru cunoaşterea cât mai exactă a tuturor factorilor caracteristici sitului arheologic de pe „Dealul Ruina” şi a zonei din jur. De asemenea, ne propunem să realizăm ridicarea topografică, investigarea arheomagnetică a sitului şi elaborarea unui studiu geomorfologic.

Situl arheologic de pe „Dealul Ruina” este afectat la suprafaţă de lucrările agricole. Pentru conservarea şi protejarea lui, propunem scoaterea temporară din circuitul agricol a unor suprafeţe destinate săpăturilor arheologice.
Bibliografie:

1. Mircea Ignat, Ion Mareş, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1994, Cluj - Napoca, 1995, p. 83; Mircea Ignat, Attila László, Ion Mareş, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1995, Brăila 1996, p. 114 - 115; Attila László, Ion Mareş, Bogdan Niculică, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, Vaslui, 1999, p. 107 - 108; Attila László, Ion Mareş, Bogdan Niculică, Mircea Ignat, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, Suceava, 2001, p. 230 - 232.

2. Ibidem, p. 231-232.

3. Ibidem, p. 231.

4. Ibidem.