1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

225. Timişoara, jud. Timiş

Punct: Freidorf

Cod sit: 155252.03

Colectiv: Mircea Mare - responsabil, Daniela Tănase (MB Timişoara)

Situl arheologic este situat la marginea de S a cartierului Freidorf al municipiului Timişoara, pe o terasă aflată în stânga drumului de legătură între acest cartier şi D. N. 59 (spre Moraviţa).

Cronologic, situl cuprinde o aşezare eneolitică, suprapusă de o aşezare daco-romană din sec. II-IV şi de o necropolă din sec. V p. Chr., aparţinând unor populaţii alogene. Din anul 1986 s-a trecut la cercetări sistematice care continuă şi în prezent.

Importanţa cercetărilor în acest sit constă în încercarea de reconstituire a habitatului rural autohton în perioada sec. II-IV.

Rezultatele cercetărilor de până acum constau în descoperirea a nouă locuinţe (şase de tip bordei şi trei de suprafaţă), 12 gropi de provizii şi 13 gropi menajere, un cuptor de olar şi un cuptor menajer, ambele aflate în spaţii deschise.

În anul 2001, obiectivul propus a fost acela de a relua cercetările spre limita de E a aşezării, în apropierea zonei unde au fost găsite cele două cuptoare mai sus menţionate. În acest scop a fost practicată o secţiune S. 1/2001, cu orientarea NE-SV şi dimensiunile de 20 x 1,5 m. Stratigrafic, s-a constatat prezenţa sporadică a nivelului eneolitic, la o adâncime cuprinsă între -0,4/0,6 m, bulversat de nivelul ulterior, cel al aşezării de sec. II-IV, aflat la o adâncime cuprinsă între -0,3/-0,7 m. Solul viu apare la o adâncime de -0,8 m. În lungimea secţiunii S. 1/2001, în porţiunea metrilor 2,7/4,2, respectiv 12,2/13,3, la o adâncime de -0,3 m, au apărut fragmente din podinile unor locuinţe de suprafaţă (notate L. 1 şi L. 2). Acestea aveau o grosime cuprinsă între 0,1/0,15 m şi erau confecţionate din lut ars de culoare cărămizie. Trebuie menţionată compoziţia stratificată a acestor podine, având în conţinut şi fragmente ceramice de vase lucrate la roată, de culoare gălbui-portocalie şi cenuşie deschis, răspândite în structura respectivelor podine.

În zonele învecinate celor două complexe de locuire au fost găsite fragmente de chirpici cu urme de nuiele de la pereţii locuinţelor de suprafaţă, cât şi fragmente ceramice cenuşii, lucrate la roată, specifice sec. II-IV şi o fusaiolă bitronconică, cenuşie, în zona podinei L. 1.

Sub podina fragmentară a locuinţei L. 2, în marginea de NE a acesteia, la o adâncime de aprox. -0,5 m, au fost găsite, răsfirate, fragmente prost păstrate ale unui schelet uman-un craniu fragmentar şi câteva oase mici din partea superioară a scheletului. Nu s-a găsit inventar care ar fi ajutat la datare. Contextul descoperirii pare să indice apartenenţa scheletului uman la epoca eneolitică.

La aprox. 2 m de platforma locuinţei L. 1, au apărut în pereţii secţiunii S. 1/2001, atât la N, cât şi la S de acesta, câte o groapă de provizii dezafectată.

Groapa G. 1, la N de platforma locuinţei L. 1, avea pereţii drepţi, de formă cilindrică şi diametrul de aprox. 1/1,1 m. În umplutura din profil apare un strat de arsură, gros de 0,1/0,15 m, având la margine un bulgăr de zgură metaliferă cu diametrul de aprox. 0,2 m. Groapa G. 2-la S de platforma locuinţei L. 1, dezvelită parţial, avea formă circulară, un diam. de 1,6 m şi o adâncime de -1,02 m, de la nivelul actual de călcare.

Materialul arheologic constă din fragmente ceramice cenuşii (sec. II-IV) şi fragmente de oase de animale.

La capătul de SV al secţiunii S. 1/2001 au apărut urmele unui complex, fapt pentru care au fost deschise casete de dimensiuni reduse în ambele părţi (spre N şi S). A fost dezvelită parţial o groapă-notată G. 3, de formă circulară, cu un diam. de 1,2 m şi adâncimea tot de -1,2 m. Materialul arheologic constă din fragmente ceramice cenuşii, lucrate la roată, specifice sec. II-IV.

Inventarul arheologic rezultat în urma campaniei din anul 2001 a fost depozitat pentru prelucrare şi restaurare la Muzeul Banatului.

În campania din anul 2002 cercetările vor continua în acestă zonă, situată spre limita de E a aşezării daco-romane din sec. II-IV, pentru a obţine noi date despre complexele de locuire şi dimensiunile perimetrului locuibil al acestui sit arheologic.
Bibliografie:

1. Gh. Lazarovici, Fr. Resch, C. Gherman, Descoperiri arheologice la Timişoara, Banatica, 7, 1983, p. 35-51.

2. D. Benea, Dacia sud-vestică în sec. III-IV, Timişoara, 1986, p. 293-294.

3. M. Mare, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice efectuate la Timişoara-Freidorf între anii 1994-1998, în AnBan, S. N., VII-VIII, 1999-2000.

226. Tiream, com Tiream, jud. Satu Mare

Punct: Valea Barnoldului I

Cod sit: 139116.01

Colectiv: Németi János - responsabil (MM Carei), Ciprian Astaloş, Cristian Virag, Speranţa Pop (MJ Satu Mare)

Săpătura de salvare de la Tiream - Valea Barnoldului I s-a făcut la aprox. jumătatea distanţei dintre Tiream şi Vezendiu, pe prima terasă (stângă) a Văii Barnoldului, pe traseul lucrărilor Romtelecom. Au fost trasate trei secţiuni: S I (10x1,5 m.), S II (5x1,5) şi S III (20x1,5 m.). Stratigrafia e simplă: strat vegetal (0-0,40 m.), strat de cultură (-0,40-0,80 m.), steril (la -0,80 m.). A fost detectat un singur complex, mai degrabă o arie de acumulare a materialelor decât o groapă propriu-zisă, cu lungimea de 4 - 5 m, în S I şi S III (situată în continuarea primei). Materialele constau în ceramică în cea mai mare parte grosieră, puţine piese litice (cioplite şi şlefuite), fragmente mărunte de oase calcinate, cu excepţia dinţilor de ierbivore. Preliminar, datăm materialul în neoliticul târziu, fără a putea face deocamdată precizări mai nuanţate.

227. Turda, jud. Cluj [Potaissa]

Punct: Dealul Viilor (Dealul Cetăţii)

Cod sit: 55268.01

Colectiv: Mihai Bărbulescu - responsabil (UBB Cluj), Ana Cătinaş, Claudia Luca (MI Turda), Adrian Husar (Univ. Târgu Mureş), Irina Nemeti (MNIT), Sorin Nemeti, Mariana Pâslaru, Florin Fodorean, Pavel Husarik, Alexandru Stănescu (UBB Cluj)

Castrul legiunii V Macedonica se află la marginea sud-vestică a municipiului Turda, pe platoul dealului Viilor-Cetăţii. Cercetările arheologice se desfăşoară din anul 1971, până în prezent fiind dezvelite poarta de pe latura de V, două bastioane, clădirea comandamentului, depozitul de cereale, câteva cazărmi şi, parţial, termele. S-au executat lucrări de conservare la poarta de pe latura de V, bastionul din colţul nord-vestic, un bastion de curtină de pe latura de V, un canal deversor din colţul nord-estic, clădirea comandamentului.

Din 1993 a început cercetarea termelor situate în praetentura dextra, urmărindu-se dezvelirea sistematică a acestora.

Cercetările din anul 2001 s-au desfăşurat potrivit planificării, în zona de V a termelor, în continuarea lucrărilor din acest punct din campania precedentă. Totodată, s-au executat lucrări de conservare primară.

S-au executat şase casete în zona de S-V a termelor şi trei casete în zona de N-V a termelor, cercetându-se astfel o suprafaţă de 390 m².

Cercetările din zona sud-vestică au încheiat decopertarea încăperii E, au dus la dezvelirea încăperilor H şi I (prevăzută cu absidă), la V de acestea fiind surprinse alte încăperi cu hipocaust, J, K şi L. Cercetările din zona nord-vestică au avut ca scop decopertarea zonei centrale din frigidarium I.

Încăperea E. Dimensiuni interioare: 23 x 9 m. Se învecinează spre N cu frigidarium I, spre E cu latrinae I, frigidarium II şi cu încăperea F, spre S se învecinează cu încăperea H.

Zidurile încăperii E, ca şi a celorlalte încăperi descoperite sunt construite din piatră de carieră cu mortar, folosindu-se şi cărămizi şi sunt îngrijit tencuite. Zidul vestic este lat de 1, 10 m, zidurile de N şi S sunt late de 0, 95. Deşi s-au găsit puţine ţigle presupunem că încăperea E era acoperită. Încăperea E este străbătută de canalul III, care conducea apa spre latrinae I. În dreptul intrării spre H se află o suprafaţă de 2, 50 x 3, 15 m delimitată printr-o bordură din lespezi de piatră şi cărămizi. În colţul sud-estic se află spaţiul unui mic bazin rectangular de 2, 55 x 1, 30 m. În încăperea E s-au descoperit două altare votive şi fragmente dintr-o statuie de bronz.

Încăperea H. Dimensiuni interioare: 9, 05 x 4, 90 m. Grosimea zidului vestic - 1, 10 m, iar a zidului sudic, care o desparte de camera I, este de 0, 85 m. Era acoperită cu boltă, descoperindu-se numeroase elemente de teracotă din cofrajul bolţii.

În faza I aici exista un frigidarium, scurgerea făcându-se printr-un canal de cărămidă practicat în zidul care desparte camera H de E.

În faza II în locul frigidarium-ului s-a amenajat o încăpere încălzită cu hipocaust. Pentru aceasta s-a desfiinţat canalul III pe sectorul corespunzător camerei H, el fiind blocat sub zidul dintre E şi H. Nivelul de călcare din faza II se poate reconstitui şi prin trasajele observate pe tencuială care indică nivelul suspensurii. În faza II s-a obturat canalul de scurgere din frigidarium şi s-a deschis un alt loc de scurgere în zidul dintre H şi E unde s-au încastrat tuburi de teracotă cu diametrul de 14 cm care evacuau apa în canalul III.

Încăperea I. Absida şi prefurniul acestei încăperi orientate spre E au fost cercetate în campania precedentă, acum decopertându-se spaţiul rectangular al încăperii I, lung de 9 m. Lăţimea acestui spaţiu nu se poate deocamdată preciza, încăperea I continuând probabil spre S şi fiind prevăzută, poate, cu încă o absidă. Şi încăperea I era acoperită cu boltă. Încălzirea se făcea prin canalul ce traversa zidul care închide absida. Nivelul inferior al hipocaustului, bine păstrat, este din cocciopesto roşu cu urme de arsură. O pilă păstrată pe întreaga înălţime (88 cm) era formată din 2 plinte inferioare, peste care se aşezau 8 cărămizi, iar partea superioară era formată din trei plinte suprapuse. Şi pe tencuiala peretelui vestic al încăperii I se observă două trasaje orizontale care indică nivelul de călcare în încăpere.

Se observă amenajări ulterioare care constau din ridicarea unui zid gros de 80 cm, construit din piatră fasonată, nefasonată, cărămizi şi mortar, adosat zidului care închidea absida, precum şi doi contraforţi. Este posibil ca aceste amenajări să fie contemporane cu faza II din încăperea H.

Spre V de încăperile E, H şi I apar alte încăperi din care cel puţin două (K şi L) sunt prevăzute cu hipocaust. În această zonă cercetările vor continua în campania viitoare.

Prin cercetările din zona nord-vestică a termelor s-a decopertat partea centrală din frigidarium I, observându-se două nivele de călcare, nivelul superior fiind pardosit cu cărămizi ca şi încăperea E. S-a decopertat zidul nordic de la frigidarium I unde se constată o dublare a acestuia.

S-a descoperit un variat material tegular: ţigle, olane, cărămizi pentru ziduri, cărămizi pentru hipocaust, tuburi de conductă, tuburi din cofrajul bolţilor. Cu excepţia tuburilor din cofrajul bolţilor materialul tegular prezintă o mare varietate de ştampile ale legiunii. S-au descoperit de asemenea tegulae mammatae, cuie în formă de T de la fixarea acestora, fragmente de tencuială pictată cu roşu, verde şi alb. S-au descoperit monede, piese de echipament militar, podoabe (inel de argint, fibulă din argint cu picior întors pe dedesupt) etc.

Cercetările din actuala campanie au permis observaţii interesante cu privire la funcţionarea termelor şi au completat planul edificiului termal. S-au putut preciza mai bine fazele din terme. Se constată de pe acum că ne găsim în cele mai mari terme construite în Dacia, un complex întins pe o suprafaţă care depăşeşte 120 x 75 m.