1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

228. Tureni, com. Tureni, jud. Cluj

Punct: Tumulul Mare (Dealul Ghicenghe)

Cod sit: 59773.03

Colectiv: Zoia Maxim - responsabil, Viorica Crişan - responsabil sector; Luminiţa Săsăran (MNIT)

Mormânt tumular: sfârşitul eneoliticului - începutul epocii bronzului (cultura Coţofeni, bronz timpuriu). Fragmente de oase umane au fost trimise la Universitatea din Heidelberg (Germania) pentru datări cu C¹⁴.

Cercetările s-au concentrat asupra cadranului IV care a fost împărţit în carouri de 2 x 2 m marcate cu litere (AA, BB, AB…,AM, MA). S-a decopertat întreaga suprafaţă pe două nivele (adâncimea - 0,4 m) şi s-a golit o groapă (Z1) ce se contura în vârful tumulului din al doilea nivel de săpate (adâncimea de - 1,23 m).

Materialele arheologice descoperite constau din: fragmente ceramice aparţinând fazei II a culturii Coţofeni; utilaj litic (15 buc) din calcedonie, obsidian, jasp (nuclee, gratoare, răzuitoare, vârfuri, zdrobitoare, aşchii) şi un fragment de os uman. În Groapa Z1 au fost descoperite puţine fragmente ceramice Coţofeni II, iar pământul era de culoare neagră, compactă, cu vinişoare de calcar descompus (au fost recoltate mostre de sol pentru efectuarea analizelor pedologice şi de granulometrie).

S-a continuat cercetarea cadranelor I (s-a găsit un lustruitor) şi III (pe axa mediană, într-o zonă fără pietre).

După dispunerea pietrelor (bolovanilor) care formează mantaua tumulului se pot observa sistemul de “construcţie”: - spre margine este un gen de bordură care delimitează mormântul, de la care urcă spre vârf nişte “nervuri” din pietre.

Cercetările viitoare se vor concentra asupra decopertării totale a cadranului IV pentru o cercetare de ansamblu a sistemului de construcţie a tumulului. Porţiuni din cadranele I şi III au fost conservate prin întărirea liantului dintre pietre pentru protejare.

Materialele arheologice sunt în colecţia de preistorie a MNIT Cluj-Napoca.

229. Ţaga, com. Ţaga, jud. Cluj

Punct: Baza arheologică

Cod sit: 59835.01

Colectiv: Gheorghe Lazarovici, M. Meşter, Zoia Maxim (MNIT)

Cercetările de la Ţaga, principala săpătură arheologică din Câmpia Transilvaniei au avut ca obiectiv principal studiul arhitecturii, densitatea de locuire şi contactul dintre civilizaţiile neolitice târzii din estul Transilvaniei cu cele din zonele de V, din Bazinul Someşan (grupul Iclod) şi cele din S (sinteza Iclod - Petreşti).

Anterior deschiderii s-au făcut prospectări pentru a căuta zone semnificative. Zona de N de cabana arheologică (punctul nostru de referinţă) era destul de “liniştită” fără anomalii prea mari, motiv pentru care suprafeţele mari au fost plasate la S de cabană, spre staţia de gaz.

În suprafeţele 10 şi 11 (S. 10: de 20 x 10 m S. 11: de 20 x 8 m), amplasate la 10 m S şi în dreptul cabanei, în anii 1999-2001 au fost desfăşurate cercetările la trei locuinţe neolitice de mari dimensiuni, deosebit de importante pentru arhitectura neolitică. Acolo au fost efectuate prospectări cu rezistivitate pe o suprafaţă de 20 x 10 m, la mai multe nivele de săpare. Cele mai semnificative au fost cele de la - 0,45 m, nivel la care au apărut primele complexe În capătul de S al săpăturii. Aceste prospectări au arătat existenţa unor anomalii determinate de dărâmăturile de chirpici şi aglomerările de oase.

Acestea aparţineau nivelelor de locuire Ţaga I-III În 2001 în noua suprafaţă (situată spre V sunt cabluri şi conducte şi suprafaţa nu a putut fi mai mult extinsă, intenţia era de a fi tot de 20 x 10 m) a fost cercetat nivelul Ţaga II, parţial, Ţaga III în întregime (acesta era distrus parţial de nivelări de la fosta amenajare de şantier pentru construirea staţiei de uscare a gazului). Cercetarea la complexele din nivel Ţaga II şi I va fi încheiată, în această suprafaţă în campaniile viitoare.

Stratigrafia (în suprafaţa 10):

- -0,2/0,25 m strat de humus cu pietre de la fosta amenajare de şantier, cu ceramică în poziţie secundară dar aflată în proces de involuţie (Ţaga III);

- -0,25/0,4 m strat de cultură, negru - brun, granulos, în care apar resturi de complexe deranjate de lucrări edilitare şi agricole cu materiale aflate În proces de retardare Ţaga III;

-0,4/0,6 m strat de cultură, negru granulos În partea superioară, lutos în cea inferioară, în care apar complexe de locuit şi funduri de semibordeie şi materiale din faza Ţaga II, în care se constată un proces de sinteză Iclod - Petreşti - Precucuteni;

-0,6/0,75 m strat de cultură, brun-negru, lutos, cu mari complexe de locuit cu materiale grupul Iclod, faza II (Iclod II) cu elemente Petreşti (Ţaga Ib);

-0,75/0,85 m strat brun gălbui, lutos, cu materiale Iclod I (Ţaga Ia);

-0,85/0,95/1 m strat gălbui, cu puţină ceramică Iclod I (o etapă târzie), trece uşor în galben steril;

-1/1,4 m strat gălbui deschis, argilos, fără urme arheologice.

În suprafaţa 11, în partea de V, stratigrafia este deranjată de nivelări realizate în vremea construirii staţiei de gaz. În partea de E stratigrafia este ca în S. 10.

După cercetarea suprafeţelor 5, 10 şi parţial 11 constatam existenţa a trei nivele de locuire (cum precizam mai sus Ţaga I-III), divizate de două orizonturi de complexe. Unul spre suprafaţă, cu baza la cca. -0,4/0,5 m, cu o mai mică densitate de complexe, cu aspect de colibe, formând orizontul Ţaga III. De la baza nivelului Ţaga III sau din partea superioară a nivelului Ţaga II, datele stratigrafice nu erau prea sigure (aprecierile erau pe criteriul adâncimii, dar nivelul de la care s-a săpat groapa nu a fost prea sigur stabilit el pornind din pământ negru) a fost preparată o groapă de mari dimensiuni cu numeroase oase de animale, în special maxilare şi coarne de cerb şi bovine şi, uneori, trofee de cerb cu coarnele retezate.

După materialele din conţinut groapa 28 pare o depunere rituală, cu numeroase fragmente de maxilare de bovine şi cerb, probabil de resturi ale unui banchet. Asemenea banchete mai sunt întâlnite şi în orizonturi mai vechi ale acestei civilizaţii, la Zau de Câmpie, de exemplu (săpături Lazarovici - Maxim - Lazăr). Ceramica din groapă marchează şi procesul de sinteză Iclod - Petreşti, sinteză petrecută după faza Petreşti A, după cum rezultă şi din cercetările de la Baciu - str. Nouă. Materialul din groapă conţine materiale cu trăsături ale etapei Petreşti timpurie. Din aceste motive considerăm că groapa ar putea aparţine orizontului Ţaga II.

Resturile de complexe, de la adâncimile de -0,7/0,85 m, ce reprezintă baza nivelului Ţaga II, aparţin unor locuinţe de mari dimensiuni, care depăşeau suprafaţa cercetată, întinzându-se în suprafaţa 11.

Orizontul Ţaga I are primul nivel de călcare la -0,95/1m, fiind complexe de mari dimensiuni (ex. locuinţa 3) cu structuri de bârne masive, cu fundaţii mari, marcate ca Ţaga I.

Stratul de cultură al acestui prim orizont are o grosime de cca. 0,3 m. Grosimea este dată de perioada de funcţionare cât şi nivelul de dărâmare. Următoarele nivele de calcare, Ţaga II sunt pe la -0,55 cm adâncime, deşi situaţia este relativă din cauza înclinaţiei spre E a pantei terasei pe care este staţiunea.

Complexele. Jumătatea de S al suprafeţei 11 cercetarea nu este încheiată. În carourile de N cercetarea este epuizată orizonturile fiind distruse de nivelări şi de şanţurile unor conducte de gaz şi cabluri electrice. Locuinţa 23 (formată din P22, P23)) a fost numai parţial preparată, partea de V fiind sub profil spre suprafaţa 11. Una din dimensiuni, cea de E este de cca. 7,8/8 m. Nu ştim dacă este lungimea sau lăţimea, orientarea ei fiind N-S.

Locuinţa 23 locuinţa 1 (era în S. 5, apare sub numele de P 15), situată în centrul săpăturii, are dimensiunile, pe una din axe de cca. 7,8/8m, dimensiuni pe care le putea avea şi locuinţa 3. Latura de V nu este cercetată fiind sub profilul de V. Aparţine nivelului Ţaga II, tăiată de groapa din 28 şi de G32.

Locuinţa 26: formată din P21, P26, P27, P30) colţul de NV şi latura de V fiind sub profil. Este tot o locuinţă de mari dimensiuni. Gropile de la structura de bază, cu excepţia laturii de S, nu au fost golite aşa încât latura de E nu este preparată, noi aşteptând dezvelirea întregului complex în campaniile viitoare. Dimensiunile erau de 7 x 8,5 m. Materialul ceramic descoperit aparţine grupului Iclod, faza II.

Locuinţa 20 (formată din P20, P24) se afla în colţul săpăturii, fiind surprinsă doar jumătatea de N a complexului. Cuprinde materiale din nivelul Ţaga II.

Groapa 28 (marcaj G28, P28) este o groapă ovală, cu dimensiunile de 2,8 x 2,2 x 0,35 m, posibil să fi fost un semibordei abandonat, transformat în groapă pentru resturi menajere. În umplutura gropii erau numeroase resturi de cranii de cerb şi vită, multe din ele cu urme de ardere şi oase de animale, din păcate în stare proastă de păstrare. Fragmentele ceramice descoperite aparţin procesului de sinteză Iclod-Petreşti petrecut între grupul Iclod şi cultura Petreşti, după etapa Petreşti A, Iclod I aparţinând de orizontul Ţaga III.

Banchetul ar putea semnifica încheierea unui pact, a unei înţelegeri între comunităţi Iclod, Precucuteni şi Petreşti sau groapă de fundaţie, ofranda de început, de fundarea unei noi locuiri. La Zau de Câmpie, staţiune aflată spre SE, după cumpăna apelor, în bazinul Arieşului, după un asemenea banchet staţiunea începe a fi locuită de comunităţi Petreşti peste un orizont Lumea Nouă târzie - Iclod I. Vechile comunităţi se strămută pe cealaltă parte a râului, la cca. 2 km.

Locuinţa 44 (se afla în S. 11, c. E-I respectiv 1-4). Este formată din grupările P 44 şi P 45 ne fiind cercetate decât partea din spre N a complexului, perioada de dărâmare. Resturile se întind pe o lăţime de 7/8 m. Cercetarea nu este încheiată. În vecinătate, spre S a fost descoperit pe nivel de călcare un vas întregibil. Materialele sunt caracteristice pentru grupul Iclod, etapă timpurie, aparţin etapei Taga Ib.

Dintre materialele mai semnificative, deosebite prin caracterul artistic, dar şi prin raritatea apariţiei lor este un idol cu faţa în formă de “figură de pasăre”, decorat cu incizii, cu câte un pandantiv pe piept şi altul pe spate. După Maria Gimbutas (Dumitrescu **; Gimbutas 1992, p. fig. **) este vorba de o divinitate feminină legată de cultul fecundităţii şi fertilităţii, o variantă a Marii Zeiţe Mame, “Mama Pământ” (Mater Gea, Mother Earth).

Planşele 112, 113
Bibliografie:

1. M. Gimbutas, The Civilization of the Goddess, 1991, p. 232, fig. 7/14-18.