1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

242. Voineşti, com. Voineşti, jud. Dâmboviţa

Punct: Cetate

Cod sit: 69535.01

Colectiv: Gheorghe I. Cantacuzino, Adrian Ioniţă (IAB), Petre Diaconescu, Gheorghe Olteanu (CNMCD Târgovişte)

Cetatea de pământ de la Voineşti e situată la cca. 200 m de malul stâng al Dâmboviţei. Ea se află în raza localităţii Voineşti în partea de N a Staţiunii de Cercetări Pomicole, la cca. 300 m V de şoseaua Câmpulung -Târgovişte. În anul 1965 au mai fost efectuate săpături de către Muzeul Judeţean Dâmboviţa rămase din păcate inedite.

Cetatea are un plan patrulater, cu dimensiunile de cca. 34 m pe axa E-V şi cca. 37 m pe axa N-S. Prin noile cercetări din 2001 s-a urmărit obţinerea de precizări privind fortificaţia şi datarea acesteia. S-a trasat o secţiune de 43 m lungime, lată de 2 m care a străbătut fortificaţia de la V la E, evitând săpătura mai veche şi amenajările moderne. Datorită epuizării fondurilor săpătura nu a putut fi încheiată. S-a ajuns la un strat de pământ nisipos cu urme de chirpici şi fragmente ceramice deasupra căruia s-a constatat existenţa unui strat subţire albicios nisipos cu pietriş.

Valul are o lăţime de aprox. 7/8 m şi se mai păstrează pe o înălţime de 1,5/2 m. El a fost amenajat cu pământul scos din şanţul înconjurător şi cu pământ cu pietriş adus din apropiere. Şanţul avea o lăţime la gură de 5 m. În depunerile anterioare amenajării valului au fost găsite fragmente ceramice, nu foarte numeroase, din perioada sec. VIII -X şi un vârf de săgeată din fier de formă alungită, elipsoidal în secţiune, cu tub de fixare. Depunerile ulterioare amenajării valului sunt destul de subţiri, atingând 0,4/0,5 m. În aceste depuneri s-au găsit câteva fragmente ceramice din perioada sec. XVII - XVIII.

Urmele de locuire sunt puţin consistente, fiind surprinse doar resturile unei vetre deschise, care nu a putut fi cercetată integral, iar materialele arheologice sunt foarte sărace.

Urmează ca prin adâncirea săpăturii, eventual şi prin executarea altor secţiuni să poată fi aduse precizări suplimentare de natură cronologică. În stadiul actual al cercetării valul ar putea fi datat în perioada sec. VIII - X sau ulterior.

243. Vorniceni, com. Vorniceni, jud. Botoşani

Punct: Pod Ibăneasa

Cod sit: 39845.02

Colectiv: Paul Şadurschi - responsabil, Maria Diaconescu, Eduard Setnic (MJ Botoşani), Sergiu Haimovici (UAIC Iaşi), Aurelia Ungureanu (Grup Şcolar „Gh. Asachi“, Botoşani)

La E de sat, la cca. 3 km pe partea dreaptă a pârâului Ibăneasa, între smârcul „La morişcă” (Lupu) şi un pârâiaş ce izvorăşte din dealul din preajmă, pe un promontoriu înalt de cca. 4 m ce se pierde în zona inundabilă, se află o aşezare din faza Cucuteni AB.

Urmare a amenajărilor hidrotehnice ce se fac în această zonă pentru regularizarea cursului apelor Ibăneasa - Jijia, această aşezare este pusă în pericol. Drept urmare ne-am propus o săpătură de salvare.

Lucrările au durat două săptămâni între 29 octombrie - 12 noiembrie.

S-au proiectat patru secţiuni şi cinci casete care au dezvelit patru locuinţe şi trei gropi menajere.

Cercetarea ne-a fost limitată de anotimpul rece, de ploi, zăpadă.

Primele cercetări de suprafaţă care au dus la descoperirea aşezării eneolitice au fost făcute de Aristotel Crâşmaru¹, colectivul RAJB².

Obiectivele cercetării

Săpăturile de la Vorniceni au avut mai multe obiective. A fost stabilită stratigrafia sitului, urmând ca pe baza acesteia să nuanţăm periodizarea eneoliticului din nordul Moldovei. Am urmărit reconstituirea ambientului şi vieţii comunităţilor ce au trăit în zona Vornicenilor, plantele şi animalele de care s-au înconjurat, relaţia pe care au avut-o cu mediul, influenţa ce-a avut-o aceasta asupra evoluţiei lor, ştiut fiind faptul că această zonă este una cu multe izvoare, bălţi iazuri. S-a acordat o mare atenţie tehnicii construcţiilor cucuteniene, modului lor de conservare, date asupra economiei şi vieţii spirituale a acestei populaţii.

Aflându-se la mică adâncime (între 0,20 - 0,50 m) faţă de nivelul de călcare actual al solului, aşezarea a fost afectată de lucrările agricole, de construirea şoselei Herţa - Săveni.

Stratigrafia

Profilul stratigrafic al staţiunii este relativ simplu, urmărit de sus în jos: la suprafaţă este solul arabil, negru, ce ajunge până la 0,20 m, după care urmează un strat negru, bogat în humus, în medie între 0,20 şi 0,40 m. Al treilea strat, stratul cucutenian în fapt este un sol brun cenuşos, ce este de altfel cel mai bogat în material arheologic, ajunge la cca. 0,90 cm, după care am înregistrat un strat galben cu puţine materiale arheologice, urmat de solul steril.

Ceramica

Prezintă un repertoriu variat şi relevă existenţa celor trei specii: pictată, de uz comun şi tip C.

Printre formele întâlnite aici putem enumera: castroane mai scunde sau mai înalte, cu umărul rotunjit sau carenat, au cel mai des buza trasă spre interior,. Au pictată întreaga suprafaţă. Vasele “binoclu” sunt o formă des întâlnită la Vorniceni. Vasele mari sunt sub forma amforelor, cu corpul bitronconic. Străchinile au formă tronconică, cu fundul plat şi gura deschisă. Paharele sunt modelate cu îngrijire, din pastă fină, bine arse. Decorul e realizat din benzi liniare roşii sau negre - brune pe învelişul alb al vasului, aşezat în registre orizontale încadrându-se în grupa stilistică ά şi β³ cu analogii la Corlăteni⁴, Băiceni - Dâmbul Morii⁵ şi Lozna⁶.

Unelte

Din numărul mare de materiale descoperite la Vorniceni, amintim existenţa a numeroase unelte, arme de silex, variate tipologic, dar şi din os, piatră, ceramică, ce ilustrează diverse ocupaţii, activităţi gospodăreşti, şi continua preocupare de îmbunătăţire a uneltelor şi calităţii vieţii.

Enumerăm printre acestea: percutoare, vârfuri de săgeată, topoare de gresie marnoasă, diferite frecătoare de râşniţă, împungător de os, fusaiole etc.

Plastica

Un loc important pe lângă celelalte materiale enumerate până acum, îl ocupă plastica antropomorfă şi zoomorfă. S-au găsit figurine antropomorfe fragmentare aflate în diverse stări de conservare, două figurine zoomorfe şi o amuletă de os.

Locuinţe

S-au scos la iveală urmele parţiale a patru locuinţe sub formă de chirpici ars de culoare cărămizie de la pereţii locuinţelor în care pe lângă pleavă se văd imprimate amprente de nuiele, bârne având culoare galbenă - cenuşie de la podina locuinţelor având imprimate lemne despicate, lotbe aşezate direct de pământ. Locuinţele prezintă frecvent goluri în masa de chirpici dată fiind adâncimea mică la care se află amplasate. Orientarea locuinţelor este E-V

În interiorul acestora, pe lângă ceramică, resturi osteologice, unelte, s-au găsit şi fragmente de arsură, cenuşă, chirpici cu urme de pari, probabil de la vatră.

În locuinţe s-au găsit mai multe fragmente de râşniţă.

Gropi menajere

Pe traseul secţiunilor deschise s-au găsit trei gropi menajere care conţineau pe lângă diverse resturi osteologice, fragmente ceramice, bucăţi de chirpici ars, figurine antropomorfe fragmentare. Acestea au formă de sac, alveolată, ovală.

Ocupaţii

Diversitatea ocupaţiilor comunităţii cucuteniene de la Vorniceni se poate deduce după diversitatea de unelte, arme, existenţa a numeroase figurine descoperite, resturi osteologice. Deducem astfel că aceştia se ocupau cu creşterea animalelor, vânătoarea, pescuitul, olăritul, prelucrarea pietrei, lemnului, osului, torsul, ţesutul, având şi o bogată viaţă spirituală.

Materialul rezultat după ridicarea sa din locul descoperirii a fost pus în pungi, cutii, marcat şi în prezent se află în laboratorul de restaurare al Muzeului Judeţean Botoşani.

Concluzii

Bogăţia şi diversitatea obiectelor descoperite, gradul bun de conservare a acestora ne îndreptăţesc să credem că aşezarea va releva în viitoarele săpături noi date referitoare la cultura Cucuteni în general şi a fazei AB în special, legăturile pe care această aşezare le va fi avut cu aşezările cucuteniene din această zonă: Corlăteni, Lozna, Drăguşeni.

Obiectivele cercetării viitoare

Vom urmări să delimităm întinderea aşezării, realizarea unei cronologii cât mai riguroase şi încadrarea culturală a vestigiilor.

Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare

Dată fiind calitatea deosebită a vestigiilor descoperite la Vorniceni, acestea vor fi expuse în expoziţia de bază a muzeului, în expoziţii temporare.

Note:

1. A. Crâşmaru, SCIV, 21, 1970, 2, p. 279;

2. A. Păunescu, P. Şadurschi, V. Chirica, RAJB, 1976, p. 299.

3. A. Niţu, Formarea şi clasificarea grupelor de stil AB şi B ale ceramicii pictate Cucuteni - Tripolie, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, Supliment V, Iaşi, 1984.

4. I. Nestor şi colab., SCIV, 1, 1950, 1, p. 30-32; idem, SCIV, II, 1951, 1.

5. M. Petrescu - Dîmboviţa, Cucuteni, Bucureşti, 166, p. 27-28.

6. P. Şadurschi, Materiale şi cercetări arheologice - a XV-a Sesiune anuală de rapoarte, 1981, Braşov - Bucureşti, 1983, p. 86-92.

Studiul materialului arheozoologic provenit din aşezarea eneolitică de la

Vorniceni - Pod Ibăneasa
Aurelia Ungureanu (Grup Şcolar „Gh. Asachi“, Botoşani)
Vorniceni, capitala comunei cu acelaşi nume, este situată la jumătatea distanţei dintre Dorohoi şi Săveni. Puţin spre NE, curge pârâul Ibăneasa, care are traseu apoi spre SE pentru a se vărsa tot în Jijia. În acest punct deci, pe malul drept al pârâului Ibăneasa, în apropierea podului ce traversează şoseaua Vorniceni - Săveni se găseşte aşezarea aparţinând fazei Cucuteni AB.

Materialul arheozoologic ne-a fost pus la dispoziţie prin amabilitatea colectivului de cercetare arheologică, respectiv domnul Paul Şadurschi şi doamna Maria Diaconescu. Prin determinările preliminare efectuate asupra fragmentelor osoase, s-au conturat o serie de aspecte privind fauna zonei şi ocupaţia locuitorilor.

Având în vedere abundenţa resturilor osoase, în ceea ce priveşte mamiferele sălbatice, predominant era cerbul - Cervus elaphus, urmat de mistreţ - Sus scrofa ferus şi bour - Bos primigenius. Au fost deasemenea identificate şi resturi aparţinând căpriorului - Capreolus capreolus. Prezenţa acestor specii, sunt o dovadă a extinderii pe care o aveau pădurile de foioase, dar şi dumbrăvile umede şi a şesurilor mlăştinoase preerate de specii ca mistreţul şi bourul.

În ceea ce priveşte economia locurilor, se pare că era dominată de creşterea taurinelor, specie de mamifer ce constituiau o sursă sigură şi suficientă de hrană, luând în considerare talia acestor animale. Alături de ele, locuitorii se ocupau şi cu creşterea porcilor, oilor şi caprelor atât pentru diversificarea hranei cât şi pentru alte subproduse de natură animală (lapte, piei, lână, oase).

Se remarcă în cadrul materialului, a unui număr destul de mare de fragmente osoase prelucrate care aveau probabil diverse întrebuinţări dar şi a unor reprezentări zoomorfe.

Prin definitivarea studiului materialului arheozoologic scos la iveală din aşezarea de la Vorniceni sperăm să adunăm completări importante, care să ofere o imagine globală cât mai exactă asupra vieţii locuitorilor ei.