1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

235. Vărădia, com. Vărădia, jud. Caraş Severin

Punct: Chilii

Cod sit. 54519.02

Colectiv: Eugen Iaroslavschi - responsabil (MNIT); Ovidiu Bozu (MBM Reşiţa).

Cercetările au avut loc în luna septembrie a anului 2001, pe platoul de la partea superioară a dealului “Chilii”, situat pe malul din dreapta al râului Caraş şi care domină zona asigurând o bună vizibilitate de jur împrejur.

Locuit încă din preistorie începând cu epoca bronzului (săpături B. Milleker la începutul secolului XX), acest platou a fost ales şi de romani pentru amplasarea unui castru de pământ, aflat în linie dreaptă la aprox. 1 km faţă de cel binecunoscut din Pustă, săpat de Gr. Florescu şi identificat cu Arcidava.

Obiectivul principal al cercetărilor noastre a fost acest castru însă în paralel, în mod inevitabil, au fost cercetate şi vestigii din perioade anterioare mai cu seamă din prima vârstă a fierului.

Fondurile limitate ne-au obligat să concentrăm săpăturile într-un singur loc şi anume în partea de răsărit a platoului, în afara castrului, în zona cu barăci, identificate şi parţial săpate în campaniile anterioare.

În cei 40 m ai secţiunii late de 2 m şi cu o adâncime variind între 0,50 şi 1,50 m au fost surprinse două bordeie hallstattiene, mai multe gropi aparţinând aceleiaşi perioade şi resturile unor barăci romane. Acestea din urmă constau din fundaţiile, săpate în stânca de calcar, resturile carbonizate ale bârnelor ce intraseră în aceste şanţuri precum şi ale unor stâlpi verticali şi bârne din elevaţie.

Se constată că aceste fundaţii aparţin aceleiaşi barăci de mari dimensiuni săpate în campania anului 2000. Este vorba despre o construcţie cu mai multe despărţituri interioare şi fundaţii de asemenea adâncite în calcar. Se constată că latura de E a barăcii este paralelă cu latura lungă a castrului. Nici în acest an însă nu s-a terminat cercetarea zonei aşa că spre a avea o imagine de ansamblu, cu forma şi dimensiunile exacte ale barăcilor, săpăturile ar trebui să continue şi în acest an.

Materialul arheologic hallstattian constă din ceramică, piese mărunte din bronz, doi idoli zoomorfi fragmentari iar cel roman din ceramică, fibule, vârfuri de săgeţi şi suliţe, monede, materiale de construcţie.

Tot materialul arheologic se păstrează la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa, la fel ca şi documentaţia fotografică şi grafică.

236. Vărădia, com. Vărădia, jud. Caraş Severin

Punct: Pustă

Cod sit. 54519.04

Colectiv: Eduard Nemeth (UBB Cluj), Ovidiu Bozu (MBM Reşiţa)

În campania de săpături arheologice din anul 2001 de la castrul roman de la Vărădia-“Pustă” (jud. Caraş-Severin) s-au continuat săpăturile sistematice de către Universitatea din Cluj în colaborare cu Muzeul Banatului Montan din Reşiţa. Fondurile de săpătură au fost asigurate de către Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Serviciul de Arheologie.

În acest an au fost practicate două secţiuni prin clădirea comandamentului castrului. Prima secţiune, S X, a avut lungimea de 40 m şi lăţimea de 1,5 m. Ea a fost trasată pe direcţia NNV-SSE, ceea ce reprezintă orientarea castrului pe axa între porta praetoria şi porta decumana. Cu această ocazie s-au descoperit ca structuri de construcţie următoarele:

a) din faza de piatră

• 
  în carourile 2-4 - zidul de incintă de N^* (punctele cardinale notate cu asterisc sunt convenţionale; pentru simplificare am convenit ca orientarea axei lungi a castrului să fie notată N-S) şi colţul interior al acestuia cu zidul de incintă de V^*.
  
• 
  în carourile 21-22 zidul care despărţea atrium de basilica.
  
• 
  în carourile 32-33 zidul care despărţea basilica de încăperile de pe latura de S^* a principiei (officia principiorum şi aedes principiorum).
  
• 
  în carourile 38-39 zidul de incintă de S^* al principiei.
  

Din zidurile din piatră s-au păstrat doar fundaţiile din piatră de carieră; partea lor superioară se găseşte la 0,90-1 m faţă de solul actual şi coboară până la cca. 1,50 m faţă de acest nivel actual.

b) din faza de lemn şi pământ

• 
  trasee ale unor pereţi din lemn în carourile 5-6, 8-9, 10-11, 16-17.
  
• 
  gropi din faza de lemn în carourile 14, 15, 26-27.
  
• 
  latura unei clădiri din lemn cu un colţ şi un perete interior, în carourile 22-29.
  

Traseele pereţilor din lemn sunt vizibile la adâncimea de 1,40 m faţă de solul actual, coborând până la cca. 1,70 m faţă de acesta.

A doua secţiune din anul 2001, S XI, a fost trasată pe direcţia VSV-ENE, ceea ce

reprezintă orientarea axei între cele două portae principales. Această secţiune a avut lungimea de 30 m şi lăţimea de 1,5 m. Structurile de construcţie identificate au fost următoarele:

1. din faza de piatră

• 
  zidul de incintă de V^* al principiei, în carourile 4-6.
  
• 
  zidurile despărţitoare dintre cele 5 camere de pe latura din spate a principiei (officia principiorum şi aedes principiorum), în carorurile4-6, 11-12, 16-18.
  
• 
  zidul de incintă de E^* al principiei, în caroul 23-25.
  

Zidurile de piatră - păstrate doar ca fundaţii din piatră de carieră - au partea superioară la adâncimea de cca. 0,70-0,80 m faţă de nivelul actual şi coboară până la cca. 1,50 m faţă de acesta.

2. din faza de lemn şi pământ

• 
  vatră de foc, în carourile 2-5, la adâncimea de 1,80 m faţă de nivelul actual.
  

Se constată şi la principia succesiunea a două faze, prima din lemn, a doua din piatră. Nu putem atribui încă cu siguranţă toate structurile din faza de lemn unei clădiri din lemn a principiei, care trebuie să fi existat cu aproximaţie pe acelaşi amplasament cu cel al clădirii comandamentului din faza de piatră. În vederea acestui demers vor trebui dezvoltate săpăturile din această zonă a castrului.

Materialul arheologic a constat în special din monede de bronz şi de argint (de la Vespasian, Domitian şi Traian), piese de echipament şi de podoabă din bronz (inclusiv o fibulă cu corpul puternic profilat, de tip norico-pannonic, cu o nodozitate, databilă de asemenea în intervalul de timp conturat de către monedele găsite). Nu s-au găsit nici în acest an ştampile tegulare, deşi cantitatea de fragmente de ţigle de acoperiş a fost apreciabilă în stratul de dărâmătură al fazei de piatră.

Cercetările viitoare se vor concentra în continuare în zona centrală a castrului, în vederea identificării elementelor decisive pentru cronologia şi garnizoana castrului de la Vărădia-“Pustă”.

Abstract

In the year 2001 the archaeological research of the Roman fort from Vărădia-“Pustă” was continued. This campaign focused on the principia of the fort. Two trenches were carried out. The first trench was noted as S X and was oriented NNW-SSE and uncovered the foundations of the stone walls that separated the parts of the headquarters building: atrium, basilica and the officia principiorum. We have found also the traces of the timber walls, probably from the headquarters building of the timber and earth phase of the fort. The second trench was noted as S XI and was oriented WSW-ENE. It revealed the stone foundations of the separating walls between the rooms in the back of the principia. Only a fireplace represents the traces of the timber and earth level in this area.

The archaeological finds are coins from Vespasian, Domitian and Trajan, sherds, tiles and so on. Unfortunately no stamped tiles could be found this year either, although the quantity of roof tiles was very substantial.

The future research will continue the investigations in the central area of the fort in search for further relevant items regarding the chronology and the garrison of this fort.