1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

237. Vârtopu, com. Ciuperceni, jud. Gorj

Punct: Vârtoapele

Cod sit: 79718. 01

Colectiv: Gheorghe Calotoiu - responsabil (MJ Gorj)

În perioada 15 - 25 septembrie 2000 şi 20 septembrie - 4 octombrie 2001 au fost efectuate cercetări arheologice de Muzeul judeţean Gorj în necropola tumulară din satul Vârtopu, punctul Vârtoapele, comuna Ciuperceni, judeţul Gorj

În cadrul acestei necropole, în anul 2000, au fost cercetaţi trei tumuli de dimensiuni medii, iar în anul 2001 s-au cercetat doi tumuli.

Tumulul nr. 1 are dimensiunile de 8,70 x 10 m şi adâncimea de 0,65 m.

La 1,5 m S-V de centrul movilei şi la adâncimea de 0,50 m s-au descoperit patru vase de formă bitronconică. Vasele dispuse în partea centrală sunt în poziţie verticală, cu gura în sus, iar cele de margine sunt în poziţie oblică aplecate spre vasele din mijloc. La 10 cm de aceste vase, pe o suprafaţă de 0,23 x 0,10 m şi o grosime de 0,06-0,08 m s-au descoperit cărbuni, cenuşă şi oase calcinate.

Tumulul nr. 2 are dimensiunile de 6,5 x 7 m şi o înălţime de 0,70 m. În poziţie centrală, la adâncimea de 0,68 m a fost descoperit un vas de formă bitronconică, cu buza evazată şi fundul drept, iar în apropierea acesteia au fost găsite fragmente de la o căniţă cu toartă, care avea urme de arsură secundară. În apropierea acestor vase, pe o suprafaţă de 0,40 x 0,50 m s-au mai descoperit oase calcinate, cărbuni şi cenuşă aduse de la rugul funerar. În apropierea acestei suprafeţe de resturi cremate au mai fost descoperite fragmente ceramica de la o cană de formă bitronconică şi de la un pahar (recipient circular).

Tumulul nr. 3 are dimensiunile de 7,50 x 7,25 m şi înălţimea de 0,45 m. Pământul din umplutură este de culoare galbenă. În partea de S-V, la 3,50 m de centru şi adâncimea de 0,38 m, s-a descoperit un vas de formă bitronconică cu buza evazată şi fundul drept. Vasul are o toartă trasă din buză. La 0,10 m N de aceste vas s-au mai găsit fragmente ceramice de la un vas de culoare roşie, cu fundul drept; lângă aceste vase, pe o suprafaţă de 0,025 x 0,30 m au fost descoperite bucăţi mici de cărbune şi oase calcinate. La 1,80 m N-V de acest complex arheologic şi la adâncimea de 0,36 m au fost descoperite fragmente ceramice de la alte două vase bitronconice, puse unul lângă altul.

Tumulul nr. 4 are dimensiunile de 6,20 x 6,10 m. La adâncimea de 0,52 m şi la 0,35 m, în poziţie centrală, la N-V de axul N-S au fost descoperite două vase cu gura în sus. În apropierea acestora, la adâncimea de 0,45 m, pe o suprafaţă de 0,10 x 0,15 s-au găsit câteva fragmente mici de oase calcinate, cărbuni şi cenuşă aduse de la rugul funerar din afara necropolei.

- vas de formă bitronconică, din pastă cenuşie, cu nisip în compoziţie, are buza evazată, corpul puternic bombat, buza concavă. Are sub buză o toartă mică. H = 15,8 cm, D bazei = 9,4 cm, D gurii = 18,3 cm.

-vas fragmentar de formă bitronconică, din pastă cărămizie cu nisip granulos în compoziţie, are fundul drept şi se mai păstrează o parte din pereţi.

Tumulul nr. 5 are dimensiunile de 7,40 x 7,20 m. În mantaua de pământ, în „sfertul” N-V au fost descoperiţi mai mulţi bolovani mari de râu dispuşi într-o formă neregulată. La adâncimea de -0,44 m, în poziţie centrală, a fost descoperit, ca variantă de ritual, un postament de bolovani de râu sub forma unui dreptunghi cu dimensiunile de 1,93 x 0,58 m. Acest postament era format dintr-un singur rând de bolovani, care avea cinci şiruri de pietre mari dispus… În partea de N-V a tumulului au fost găsiţi câţiva bolovani de râu de dimensiuni mai mari (diametrul cca. 0,25-0,35 cm).

-vas de formă bitronconică din pastă castanie, în compoziţie nisip din care se păstrează o parte din pereţi, baza dreaptă şi o apucătoare tubulară pe pântec.

-perete de vas de formă tronconică din pastă cărămizie fină, cu baza dreaptă.

Ritul funerar folosit în necropola tumulară de la Vârtoapele - Vârtopu, Ciuperceni, jud. Gorj, constă în incinerarea osemintelor în afara necropolei.

Ritualul funerar constă în depunerea resturilor cremate (oseminte incinerate, cărbuni, cenuşă) lângă vasele de ofrandă. Majoritatea acestor vase prezintă urme de arsură secundară, fapt ce ne dovedeşte că acestea au ars la rugul funerar împreună cu osemintele umane.

În cazul tumulului nr. 5, oasele incinerate, bucăţile de cărbune şi cenuşa au fost depuse pe un postament de bolovani de râu. Acest postament era format din cinci şiruri de bolovani, iar pe acestea, în partea de N-V au fot puse şi vasele de ofrandă.

Astfel putem concluziona că materialul arheologic descoperit în necropola tumulară de la Vârtoapele - Vârtopu - Ciuperceni, se încadrează cronologic în etapa Bronzului timpuriu având un substrat Glina final - Verbiţa - Ostrovul Corbului (Glina IV), Bela Crkva - Priboi, dar s-ar putea anunţa elemente de tip Bubani III - Vecina - Ostrovul Corbului (post-aşezare Glina şi ante-aşezările de tip Gornea - Orleşti).

Planşa 114
Résumé

Dans cette nécropole on été rechercher 5 tumulus. Comme rite funéraire on été utiliser l'incineration.

La rituelle consiste dans la dépôt les ossements d'incinerations, les charbons et le cendre à côté les vases d’ offrande.

Dans le cas de tumul no. 5 les depouilles cremats ont été déposer sur un postament des pierres de rivière à côté les vases d’ offrande.

La nécropole de Vârtoapele - Vârtopu - Ciuperceni s’ encadre chronologique dans l’ étape de bronze initiélle qu’ elle ait un substrate (fond) Glina finale - Verbiţa - Ostrovul Corbului (Glina IV), Bela Crkva - Priboi, mais probable s’ annoncer des elementes de type Bubani III - Vecina - Ostrovul Corbului (post- le village Glina et ante- les villages Gornea - Orleşti).

238. Veţel, com. Veţel, jud. Hunedoara [Micia]

Cod sit: 91991.01

Colectiv: Liviu Petculescu (MNIR), Dorin Alicu (MNIT); Mihaela Simion (MNIR), Virginia Rădeanu (MCDR Deva)

Sector: Vicus militar. S-E Amfiteatru

În campania 2001 au fost continuate cercetările sistematice începute anul trecut în vicusul militar. Dacă obiectivul prioritar al campaniei din anul 2000 a fost acela de a stabili principalele faze de evoluţie şi de planimetrie ale vicusului, motiv pentru care a fost trasată o secţiune-sondaj de 100 x 2m¹, anul acesta obiectivul a fost acela de a cerceta principalele structuri dezvelite pe traseul secţiunii S_I. Deoarece în cursul campaniei 2000 cercetarea arheologică în S. I - Sector S nu a fost epuizată, obiectivul principal al campaniei 2001 a fost finalizarea ei precum şi dezvelirea, în continuare, a unei clădiri de mari dimensiuni, delimitate de un zid de piatră. În acest scop, la E de S. I, pe traseul lui Z_2, au fost trasate două suprafeţe: S. II şi S. III fiecare de 4 x 4m.

S. I.

Partea din S. I., rămasă neterminată în cursul anului 2000, este cuprinsă, conform sistemului de caroiere din doi în doi m, între carourile 36-47, respectiv pe o lungime de 22 de m². Adâncimea până la care s-a săpat anul trecut şi de unde s-a continuat anul acesta a fost cuprinsă între - 1/1,2 m faţă de nivelul gliei actuale, respectiv un strat de lut ars la roşu (carourile 47/42), perforat de numeroase gropi moderne, şi un nivel de pietriş de culoare gălbuie, compact, ce avea aspect de amenajare de exterior (carourile 43/36). Aspectul acestui lut roşu, compact, forma şi dimensiunile aprox. regulate ale gropilor care îl perforau, precum şi marea cantitate de zgură recoltată de pe suprafaţa şi deasupra lui, ne-a determinat anul trecut să formulăm ipoteza existenţei în zonă a unor cuptoare metalurgice, respectiv a gurilor de alimentare ale acestora. Reluând săpătura, la îndepărtarea treptată a nivelului de arsură am constatat că grosimea lui varia între 0,1/0,2 m, fiind amestecat pe alocuri cu bucăţi de lemn carbonizat, cărămizi şi ţigle, unele întregi. De asemenea, la baza lui se afla un strat de cărbune de 3-4cm, pe alocuri chiar mai gros.

Următorul nivel aflat dedesubt este reprezentat de o suprafaţă de ţigle ce se întinde pe o lăţime de cca. 0,4 m şi o lungime de 8 m, foarte clar delimitat de o margine aflată la aprox. 0,1 m de-a lungul profilului vestic al S. I. Aceste ţigle, având aspect evident de acoperiş prăbuşit, se aflau pe un pat de pietriş mărunt amestecat cu nisip fin şi pigmenţi de arsură ce se întindea până în profilul estic al secţiunii, respectiv Z₂. Înspre profilul vestic, nivelul de ţigle era continuat de un lut roşcat foarte compact.

După îndepărtarea ţiglelor, aprox. pe mijlocul secţiunii apare o amenajare de pietriş ce are aspectul unui drum orientat NS. Având o lungime de cca. 8 m şi lăţime de 1 m, este foarte clar delimitat înspre E, exact pe marginea ţiglelor, de un lut galben. La nivelul următor se observă şi mai clar limitele drumului construit din straturi succesive de pietriş, unele posibile reparaţii, uşor bombat înspre E şi albiat în partea opusă datorită rigolei pentru drenare.

Următorul grund înfăţişează foarte clar de-a lungul profilului vestic fundaţia peretelui incendiat cu urmele stâlpilor de susţinere şi urmele unei alte podele din lut, ce pare să fi fost acoperită cu scânduri ulterior scoase, judecând după urmele foarte regulate şi late de 0,1 m. De asemenea se poate observa şi drumul, pietrişul fiind de data asta mult mai fin.

Câţiva cm mai jos s-a surprins foarte clar, substrucţia din pietriş a drumului, urma fundaţiei unui perete din aceeaşi fază şi din nou gropile stâlpilor de susţinere ai clădirii din faza anterioară. Aceştia sunt atât de adânci deoarece susţineau un acoperiş masiv al unei clădiri de tip streifenhaus, surprinsă pe o lungime de cca. 15 m.

În ansamblu, nivelele descrise mai sus reprezintă resturile a două clădiri succesive, demolate prin incendiere, având pereţi de chirpici şi acoperiş de ţigle. Ambele clădiri erau orientate de-a lungul unui drum secundar, orientat N-S (cardo), construit din straturi succesive de pietriş. În faza clădirii incendiate, cardo-ul se intersectează cu un decumanus pe suprafaţa carourilor 38-39. De la caroul 38 înspre N stratigrafia este foarte deranjată de intruziuni moderne, astfel ca este imposibil de precizat dacă drumul N-S continuă spre N.

S. II şi S. III

În secţiunile S. II şi S. III a fost dezvelită o clădire de piatră de mari dimensiuni ce se întinde spre E în raport cu S. I. Z₂ orientat NS are o lăţime de 90cm şi coboară până la - 1,44m faţă de nivelul gliei. Z₃ este orientat EV şi are o lăţime de 0,8 m. Clădirea are două faze, fapt ce nu s-a observat anterior, în S. I, iar nivelul de călcare al ultimei faze nu s-a mai păstrat. Stratul masiv de lut care separă cele două faze ale clădirii este evident adus în vederea nivelării şi construirii celei de-a doua podele. Se mai pot observa în fotografii urmele unor pereţi dintr-o fază anterioară acestei clădiri.

În stadiul actual al cercetării nu putem preciza cronologia complexelor săpate, destinaţia şi planul lor. Pe baza analogiilor cu alte situri de tip kastellvicus, complexele săpate par să reprezinte aşa-numitele case tip Streifenhaus, clădiri rectangulare, cu latura lungă între 30/40 m lungime, orientate cu latura scurtă de-a lungul străzilor ce ieşeau din castru. În general sunt construite din lemn, respectiv paiantă, parţial din piatră. În spate şi parţial în interior, se găsesc anexe sau încăperi cu destinaţia de depozit, magazii, hambare, gropi de provizii, latrine şi instalaţii profesionale, ca de exemplu cuptoare pentru ceramică sau prelucrarea metalului. Pe lângă destinaţia de locuinţă, aceste case serveau şi ca ateliere de producţie, magazine şi prestări servicii³. O dovadă în plus este materialul recoltat, constituit dintr-o cantitate foarte mare de zgură de fier şi de sticlă. Numeroase cuie, piese de armament fragmentare (lorica squamata, piese de harnaşament), posibile unelte folosite de meşteri în prelucrarea metalului, fragmente de lorica squamata şi piese de harnaşament din bronz, o fibulă în curs de prelucrare precum şi fragmente de creuzete pentru topirea metalului sunt argumente care ne fac să presupunem că structurile dezvelite aparţin acestui tip de locuinţă. Ceramica este extrem de variată, de la cea grosieră până la terra sigillata (relativ puţină însă). Printre cele mai interesante piese se numără un opaiţ cu decor vegetal pe bordură şi inscripţia CASSI, probabil import, şi un vas cu litera incizată în pasta crudă. [Virginia Rădean]
Note:

1. Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, Veţel, p. 268-270.

2. Suprafaţa delimitată de carourile 47-50 a fost încheiată şi acoperită în campania2000

3. S. Sommer, Kastellvicus und Kastell. Untersuchungen zum Zugmantel im Taunus und zu den Kastellvici in Obergermanien und Raetien, în: Fundberichte aus Baden-Würtemberg, Band 13 1987, pp. 627sqq.

Sector “Aşezare civilă. E Amfiteatru”

Campania de săpături arheologice întreprinsă de colectivul de la Muzeul Naţional de Istorie a României, în perioada 26 07 2001 - 25 08 2001 a avut ca obiectiv principal degajarea zonei limitrofe drumului magistral¹, care delimitează principalele zone urbanistice din nordul aşezării civile de la Micia.

În acest scop s-a optat pentru metoda de săpătură în suprafaţă. Au fost deschise două suprafeţe, cu dimensiunile de 10 x 6 m. denumite convenţional Sp1 şi Sp2. Ele au fost amplasate cu latura lungă paralelă spre V faţă de S1². A fost utilizat un caroiaj de 2/2 m. numeric pe axa N-S şi alfabetic pe axa E-V. Martorii de control păstraţi între Sp1, Sp2 şi S1 au lăţimea de 1 m.

Investigaţia arheologică de pe această suprafaţă a pus în evidenţă cinci complexe principale, după cum urmează:

Cpl1, localizat în Sp1,C a4 - 5, b5 şi Sp2, C a1-b1, parţial c1, reprezintă o zonă de pavaj. Lespezile din construcţia pavajului sunt fasonate şi au dimensiuni mijlocii şi mari (0,60 x 0,40; 0,80 x 0,60 m). Nivelul de călcare corespunzător acestui pavaj se află la cca. 0,37 m faţă de actualul nivel. Se constată prezenţă unei faze iniţiale de funcţionare a pavajului la cota relativă de 0,51 m. Se cuvine menţionat faptul că o parte din acest complex a fost dezvelită în campania din anul trecut (C9 din S1), limita sa de E fiind distrusă de o intervenţie modernă. Materialul arheologic recoltat din acest complex este sărac şi provine mai mult din stratul superior, grav afectat de lucrările agricole.

Cpl2 este situat în Sp1, pe suprafaţă cuprinsă de C b2-c2; b3-c3; b4-c4, b5-c5 şi constă în urmele destul de bine conservate ale unei încăperi cu o podea din mortar în amestec cu fragmente de cărămidă pisată. Aflat imediată vecinătate a amfiteatrului, complexul nu a fost pus în evidenţă în întregime. A fost dezvelită în întregime latura de E, care are o lungime de 4,70 m. Laturile de N şi de S au fost decopertate parţial, pe o lungime de 2 m şi respectiv 1,80 m. Nivelul de călcare corespunzător utilizării podelei a fost evidenţiat la o adâncime de -0,70 m. Se pare că structura de locuire căreia îi aparţinea podeaua a fost la un moment dat dezafectată, spaţiul primind o altă destinaţie. Afirmaţia este confirmată de intervenţiile ulterioare care deranjează Cpl. 2. Astfel, în colţul de NE, complexul este perforat de o groapă (G2), cu diametrul de cca. 0,55 m şi adâncimea de 0,93 m, faţă de nivelul actual. De asemenea, limita de S a Cpl2 este suprapusă de două amenajări ce par a indica prezenţă unor baze de coloană, aflate în conexiune stratigrafică cu Cpl1 (cu diametre de 0,80 respectiv 1,00). În sfârşit, colţul de NV este perforat de amenajarea Cpl3.

Cpl. 3 - Probabil cuptor menajer. Localizat în C c2-3. Aparţine ultimului nivel de locuire iar construcţia sa a afectat Cpl2. Este mărginit de o amenajare din material tegular fragmentar, pe laturile de N şi E. Pe latura de N sunt vizibile un şir de ţigle aşezate vertical limitate la rândul lor de cărămizi aşezate orizontal. Grosimea acestei borduri este de cca. 0,20 m iar lungimea de cca. 1,30 m. În interior, la o distanţă de cca. 0,15 m faţă de aceasta amenajare de protecţie se distinge peretele circular a unui cuptor, cu un diametru de 0,80 m. Interiorul său este placat cu cărămizi (0,40 x 0,27 x 0,05 m), ce au o înclinaţie pronunţată spre V. Grosimea peretelui este de cca. 0,03 m. Material recoltat din acest complex constă într-un fragment de ceramica de bucătărie (castron). Nu a fost posibilă degajarea întregului complex din motivul amplasării în imediata vecinătate a profilului de V.

Cpl. 4 este amplasat în Sp2, C a5,b5,c5 şi constă într-o zonă de dărâmătură ce anunţă prezenţa unei clădiri în partea de S a Sp2. Limita superioară se află la -0,55m, imediat după înlăturarea stratului afectat de lucrările agricole. Extensia maximă a complexului este în C b5, pe o lăţime de 1,60 m. În dreptul C c5 zona de dărâmătură se întrerupe fiind constatată prezenţă unui sediment alcătuit din piatră mărunţită, praf de rocă şi pietriş de râu, ce ar putea proveni de la substrucţia unui pavaj, la -0,75-0,80 m, deteriorat, suprapus de dărâmătura Cpl. 4. Se constată prezenţă unor urme rarefiate de mortar din var. Cpl 1 este deranjat tot în C c5 de o groapă de mari dimensiuni (G1), care se întinde spre S. Materialul arheologic recoltat până în acest moment din G1 (ceramică menajeră spartă în antichitate, piese de fier deteriorate, fragmente minuscule de bronz) indică o funcţionalitate posibil menajeră.

Cpl 5 Drumul roman

A fost pus în evidenţă transversal Sp2, de-a lungul Ca3-4; b2-3; c2-3. Are o orientare aprox. E-V. Spre deosebire de sectorul de drum surprins în campania anterioară, porţiunea de drum decopertată în actuala campanie se află într-o stare precară de conservare. Dalele de gresie ce constituiau nivelul de călcare a drumului nu au mai fost puse în evidenţă decât în dreptul Ca3-4 la cota de -0,40 m. Dimensiunile şi tehnica de construcţie nu comportă modificări faţă de cele descrise în raportul din anul precedent³.

Cercetarea din acest an a dus precizări importante în ceea ce priveşte complexele datate după mijlocul secolului al II-lea p. Chr. La N de drumul magistral a fost descoperită extremitatea unei clădiri publice din prima fază a aşezării, anexă a amfiteatrului, care trebuie să fi avut o funcţionalitate similară cu cea a clădirii identificate la Ulpia Traiana ca fiind schola gladiatorum. [Liviu Petculescu]

Note:

1. Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2000, 2001, p. 269.

2. Ibidem, 268-270.

3. Ibidem, 269.