1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

158. Ostrov, com. Ostrov, jud. Constanţa [Durostorum]

Punct: Ferma 4

Cod sit: 62547.01

Colectiv: Paul Damian, Adela Bâltâc, Christina Ştirbulescu, Virgil Apostol, Decebal Vleja, Emil Dumitraşcu, Gabriel Bălan (MNIR), Dan Elefterescu (MDJ Călăraşi), Claudia Muşter (studentă UAIM Bucureşti), Cristina Drăghici, Vlad Niculescu (studenţi FIB), alţi studenţi de la universităţile din Bucureşti şi Constanţa.

A continuat cercetarea în cele două sectoare principale¹, Sectorul 1 Thermae şi sectorul 2 Edificiul nr. 2.
Sector I Thermae
Colectiv: Paul Damian, Adela Bâltâc, Emil Dumitraşcu
Principalele obiective au fost delimitarea spre S şi E a edificiului termal precum şi cercetarea altor complexe surprinse la N de acesta.

Cercetarea a continuat prin trasarea unor noi suprafeţe, către E, precum şi în unele puncte deschise în campania precedentă. Edificiul are o suprafaţă, surprinsă, de aproximativ 350 mp, este orientat SSE-NNV, fiind delimitat la N şi V de ziduri construite în tehnica opus mixtum cu mortar (nisip, pietricele, cărămidă pisată), păstrate pe înălţimi diferite, cel de N fiind demantelat pe aproape toată suprafaţa. Cercetarea a pus în evidenţă existenţa a cel puţin unei noi încăperi spre E, pe lângă cele 5 deja evidenţiate în campaniile anterioare². Această încăpere, cu o suprafaţă de aproximativ 42 mp, este delimitată la S de un zid, orientat E-V, din piatră legată cu pământ (l = 0,55 m), în timp ce din zidurile de E şi N au fost surprinse doar urmele fundaţiilor (l = 0,60 m). Zidul de V, surprins doar parţial în profil, este construit în tehnica opus mixtum, pe alocuri păstrându-se urme de tencuială.

În ceea ce priveşte funcţionalitatea încăperilor, credem că în stadiul actual al cercetării este timpuriu să ne pronunţăm, dar putem menţiona doar că instalaţia de hypocaust apare doar în 3 încăperi cercetate, iar în încăperea de la S, se observă o prezenţă masivă a arsurii.

În ceea ce priveşte complexele aflate la N de edificiul termal, menţionăm un canal, orientat SV-NE, surprins pe o lungime de 3,80 m. Canalul este construit cu marginile din pietre de dimensiuni medii, lăţimea lor stânga-dreapta fiind de aproximativ 0,20 m, iar canalul propriu-zis (l = 0,32 m; h = 0,13 m) este construit din cărămizi legate cu mortar (cu dimensiunile fie de 0,30 x 0,30 m, fie de 0,30 x 0,16 m). Spre E de canal s-a cercetat un pavaj construit din fragmente de cărămizi, ceramică, fragmente provenite de la elementele de canalizare şi pietre de mici dimensiuni. Canalul şi pavajul sunt mărginite la S de un zid, păstrat într-o stare foarte proastă, construit din pietre de mici dimensiuni legate cu pământ, ce ar putea să indice faptul că după ce edificiul termal îşi încetează existenţa, foarte probabil în a II-a jumătate a secolului al II-lea, în imediata apropiere se construiesc edificii modeste, cum de altfel putem observa in situaţiile arheologice surprinse în sectorul 2.

Materialul recoltat constă îndeosebi din elemente de construcţie specifice naturii edificiului, fragmente ceramice şi de sticlă (mai ales recipiente pentru păstrarea soluţiilor cosmetice), obiecte de podoabă (mai ales mărgele din sticlă). Din materialul numismatic recoltat din perimetrul edificiului (zece monede) doar şase sunt în poziţie stratigrafică clară, ele încadrându-se în limitele cronologice deja stabilite³.
Sector II
Colectiv: Paul Damian, Christina Ştirbulescu, Gabriel Bălan
Investigarea edificiului nr. 2 a continuat prin extinderea cercetării la V de secţiunea magistrală S I şi prin epuizarea secţiunilor deschise în campaniile anterioare.

Edificiul nr. 2 are o suprafaţă cercetată de aproximativ 115 m² fiind distrus în mare parte datorită lucrărilor agricole. În cele două casete deschise anul acesta este prezent un nivel compact de dărâmătură şi au fost puse în evidenţă fundaţiile unor ziduri din piatră nefasonată, legată cu pământ, puternic distruse, care delimitează trei încăperi.

Descoperirile monetare ale acestui an se înscriu în limitele cronologice deja stabilite⁴.

Materialul arheologic recoltat este relativ bogat şi putem aminti un frumos tintinabulum de bronz, un inel de bronz, o teracotă, un tipar de mâner de pateră din ceramică, fragmente de la recipiente de sticlă şi ceramică, un fragment de fibulă, un număr mare de elemente de construcţie, etc.

Note:

1. vezi Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, 1998, p. 53-54; Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, 1999, p. 79; Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1999, 2000, p. 71-72; Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2000, 2001, p. 168-170

2. vezi Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2000, p. 168-170

3. Cronica Cercetărilor arheologice. Campania 1998, 1999, p. 79; Cronica Cercetărilor arheologice. Campania 1999, 2000, p. 71; Cronica Cercetărilor arheologice. Campania 2000, 2001, p. 169

4. Cronica Cercetărilor arheologice. Campania 2000, 2001, p. 169

Sector MDJ Călăraşi - SIIC
Colectiv: Dan Elefterescu
Au fost continuate săpăturile în zona excavaţiilor antice pentru lut (transformate apoi în platforme de depozitare a resturilor menajere) lucrându-se pe două complexe: G41 şi G60.

Pe lângă cantitatea foarte mare de obiecte din ceramică ce-şi vor aduce sigur, prin cantitate şi diversitate, o contribuţie importantă la studierea ceramicii din zonă, obiecte din metal, os, sticlă, atrage atenţia apariţia a încă unui tipar bivalv din lut pentru turnarea fibulelor, care, alături de numeroasele fragmente mici şi foarte mici de la obiecte din bronz, ne certifică încă o dată existenţa în imediata apropiere a unui mic atelier. În G41 s-a putut stabili (cu toate că săpătura nu este terminată) că momentele de extragere a lutului alternau cu momente scurte de părăsire şi depozitare a gunoaielor (probabil din toamnă în toamnă).

Tot în acest complex de mari dimensiuni (7 x 5 m până la -3,76 m) au mai apărut, spre fundul gropii, patru monede ce făceau parte, probabil, dintr-un fişic.
Sector MDJ Călăraşi - SIIIC
Colectiv: Dan Elefterescu, Decebal Vleja
S-a făcut curăţarea secţiunii (secţiunea fusese abandonată din lipsă de fonduri în 1998) şi a fost mărită cu câte un metru pe fiecare latură, ajungându-se la o suprafaţă de 56 mp. Prin continuarea săpăturii s-a ajuns până la adâncimea de -1,20 m, conturându-se sub nivelul de dărâmături continuarea edificiului descoperit în 1997 în SIIC.

Studiu numismatic
Mihai Dima (cIMeC)
Cercetările din acest an au adăugat 26 de piese noi lotului de monede constituit în urma campaniilor 1998-2000. Aşa cum s-a menţionat mai sus, din punct de vedere cronologic, acestea se încadrează în cele trei grupe cunoscute deja.

Dintre cele 20 de piese descoperite în sectoarele 1 şi 2 ale MNIR, şase se datează în prima jumătate a sec. al II-lea p. Chr. Două dintre acestea sunt de la Traian (dupondii) şi patru de la Hadrian (un dupondius, un as şi două monede provinciale).

Între piesele puse în circulaţie la sfârşitul sec. al II-lea şi în prima jumătate a sec. al III-lea întâlnim trei denari, emişi de Septimius Severus, Iulia Soaemias şi Orbiana, două monede provinciale, bătute la Nicopolis ad Istrum, şi şase imitaţii realizate prin turnare, după monede provinciale şi denari.

Cele mai recente piese din acest lot au fost emise la mijlocul sec. al IV-lea. Este vorba despre două emisiuni de tip FEL TEMP REPARATIO, datate între anii 351-354.

O monedă este ilizibilă.

În sectorul Muzeului Dunării de Jos au fost descoperite şase monede de bronz. Dintre acestea, patru exemplare au apărut în groapa G41, iar două exemplare în secţiunea SIIIC. Cele patru monede din G41 sunt aşi, de la Traian, Hadrian, Antoninus Pius şi Faustina Senior. Au fost găsite la mică distanţă una de alta şi toate patru prezentau urme de arsură. În secţiunea SIIIC a fost descoperită o imitaţie după o emisiune provincială neprecizată şi o jumătate dintr-o monedă alexandrină, deocamdată neprecizată.