1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

109. Halmăşd, com. Halmăşd, jud. Sălaj

Punct: Biserică

Cod sit: 141321.01

Colectiv: Horea Pop - responsabil (MJIA Zalău)

În această localitate a fost efectuată o săpătură cu caracter de salvare prin trasarea unei secţiuni: S. I (30 x 1 m), paralelă cu segmentul sudic al gardului grădinii casei parohiale, la 0,5 m de acesta, orientată aproximativ V-E, dispusă pe taluzul, lat de 1,5 m, înclinat la 45°dintre gard şi trotuarul străzii ce urcă dinspre Valea Josanilor spre Oficiul Poştal, m. 0 al secţiunii S. 1/2001 fiind dispus dinspre acesta. Suprafaţa săpată: 30 m.p. Perioada de cercetare 04.06 - 12.06. 2001.

Săpătura, de mică anvergură, a surprins totuşi 9 complexe, conturate în lutul steril, numind în acest feI şi cele trei gropi de stâlp descoperite. Datorită taluzării, în anii anteriori, a spaţiului investigat, în jumătatea dinspre profilul sudic al secţiunii nu putem vorbi de existenţa unor nivele arheologice şi nici de un profil propriu-zis.

Complexul C 1 este o groapă de stâlp surprinsă în profilul nordic (m. 6, 8 - 7), cu diametrul de 0,2 m, având în umplutură mici fragmente ceramice dacice şi lemn ars. Groapa se adânceşte până la -0,4 m.

Complexul C 2 (m. 7, 6.-.9) este un cuptor dacic menajer, de exterior, protejat probabil de un şopron sprijinit de stâlpi de genul complexului C 1, aflat în imediata apropiere. Cuptorul este bine conservat (diametru: 1 m, adâncime centrală: -0,9 m), cruţat în lut, fără alte amenajări suplimentare. În profilul nordic apare la -0,1 m adâncime. Gârliciul cuptorului, lat de 0,3 m şi lung de 0,3 m, a fost amenajat la o altitudine superioară vetrei, cu 0,27 m mai sus, ceea ce a determinat o mai anevoioasă procedură de curăţire a instalaţiei, făcând ca în momentul descoperirii să identificăm mult cărbune de lemn pe fundul acesteia. Această caracteristică a determinat şi o înnegrire a vetrei şi a pereţilor cuptorului şi nu o înroşire ca la alte astfel de complexe. Datarea în epoca dacică (sec. I p. Chr.) a cuptorului se face pe baza ceramicii descoperite în umplutura acestuia.

Complexul C 3 (m. 11 - 11,7) este o groapă, probabil menajeră, din care s-a păstrat doar jumătatea nordică a fundului acesteia, diametrul iniţial fiind de cca. 0,8 m, adâncită cu 0,15 m în steril. Cele câteva fragmente ceramice mărunte o datează în epoca dacică.

Complexul C 4 (m. 12,1 - 12,55) este o groapă de stâlp adâncită în steril cu 0,25 m, având diametrul de 0,4 m. Puţinele fragmente ceramice o datează în epoca dacică.

Complexul C 5 (m 13,25 - 13,75) este o groapă de stâlp cu diametrul de 0,5m, adâncită în steril 0,2 m, prezentând central urma propriu-zisă a stâlpului umplută, după putrezirea lemnului, cu lut fin galben probabil din podina unei locuinţe din a cărei structură făcea parte. Ceramica descoperită datează groapa în epocă dacică.

Complexul C 6 pare mai degrabă un nivel neolitic de locuire (cultura Criş), care datorită adâncirii uşoare în steril (0,2-0,3 m) poate sugera prezenţa unei locuinţe undeva între m. 13-24.

Complexul C 7 (m. 18,6-19,7) este o groapă, probabil menajeră, datată în bronzul târziu după puţinele fragmente ceramice din inventar. Groapa mai conţinea şi oase arse şi nearse de animale şi o bucată de gresie cu urme de netezire produsă de ascuţirea sau finisarea unor piese. Complexul (adânc de -0,8 m şi cu diametrul de 0,8/1,4 m la gură şi 1/1,6 m la bază, fiind deci tronconică, străpunge nivelul neolitic amintit, adâncindu-se cca. 0,5 m în steril.

Complexul C 8 (m. 19,6-21,5) este de fapt un subţire (0,1 m) nivel de locuire contemporan cu C 7 caracterizat prin prezenţa unor fragmente ceramice şi o unor oase nearse de animale care pot aparţine unei amenajări pentru locuit din bronzul târziu.

Complexul C 9 (m. 26,6-30) este o amenajare neolitică, în 2 trepte adâncite (0,2 m de la m. 26,6-28,2 şi 0,3 m de la m. 28,2 spre capătul secţiunii), pentru locuit. Inventarul ceramic sărac sugerează fie o locuire sporadică de scurtă durată fie o abandonare calmă a complexului. Fragmentele de lipitură de perete arsă indică o distrugere violentă prin foc a locuinţei.

Cercetarea, având ca scop investigarea spaţiului destinat îngropării cablului de fibră optică, pentru descărcarea terenului de sarcină istorică, a adus importante date privind locuirea neolitică şi dacică cunoscute din campania anului precedent. Mai mult, cu această ocazie, au fost surprinse şi urme aparţinând epocii bronzului, sugerând o locuire a spaţiului şi în această perioadă.

Obiectivele cercetării viitoare: se doreşte reluarea investigaţiilor în sectoare mai puţin deranjate, de lucrări moderne, ale sitului arheologic. În sectorul nordic sondat în acest an se pot practica cu succes investigaţii exhaustive printr-un sistem de casete pentru salvarea altor complexe arheologice.

Suprafaţa totală excavată, de 30 m.p., de pe traseul cablului de fibră optică poate fi considerată ca fiind eliberată de sarcină istorică. Importanţa descoperirilor impune de la sine necesitatea cercetării prin săpături sistematice şi a zonei neinvestigate de pe traseul cablului de fibră optică.

Materialele arheologice recoltate, în urma cercetărilor arheologice efectuate la Halmăşd, punctul Biserică, se află la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău, fiind prelucrate, desenate, inventariate şi depozitate. De asemenea documentaţia de şantier (jurnal, raport şi desene) se află în arhiva subsemnatului. Desenele au fost trecute în calc, iar cele trei filme foto (două alb-negru şi unul color) au fost prelucrate.

Bibliografie:

1. Şantierul arheologic Halmăşd-Biserică, în: Cronica Cercetărilor Arheologice - campania 2000, Suceava, 2001, nr. 97 (în colaborare).

110. Halmeu, com. Halmeu, jud. Satu Mare

Punct: Király Domb

Cod sit: 137773.03

Colectiv: Liviu Marta - responsabil şantier, Cristian Virag - responsabil sector, Ciprian Astaloş - responsabil sector (MJ Satu Mare)

Scurtă prezentare a sitului: punctul “Kiraly Domb” este situat în nordul comunei Halmeu (jud. Satu Mare), pe frontiera româno-ucrainiană, la cca. 500 m. E de punctul Halmeu - “Vamă”. Este compus din două grinduri (“Kiraly Domb I şi II”), de dimensiuni aproximativ egale, cu suprafeţe ovale, cu diametrul maxim de 76,4 x 55 m, fără a lua în calcul şanţul înconjurător. Movilele sunt înconjurate de şanţuri săpate probabil pentru a drena apa de la marginea luncii, dar având în vedere că ele corespund perfect cu perimetrul movilelor nu este exclus ca ele să fie săpate pe ductul unor şanţuri mai vechi. Observaţiile efectuate în timpul cercetării arheologice vin în sprijinul acestei ipoteze. Punctul a fost descoperit prin periegheza efectuată de către Liviu Marta şi Ciprian Astaloş cu ocazia săpăturilor de salvare de la Halmeu - “Vamă”, din toamna anului 2000. Între cele două puncte (“Vamă” şi “Kiraly Domb”) se poate constata prezenţa în arătură a cioburilor neolitice şi de epoca bronzului.

Obiectivele cercetării: secţionarea grindului “Kiraly Domb I” şi a şanţului ce-l înconjoară pe axa V-E, pentru a stabili stratigrafia grindului.

Rezultatele cercetării şi interpretarea lor:

Au fost trasate trei secţiuni, aflate pe acelaşi aliniament: S. I (20 x 2 m), S. II (10 x 2 m), S III (15,7 x 2 m).

Stratigrafia:

• 
  0 - 0,4 m strat vegetal, în care apar amestecate materiale neolitice, de epoca bronzului şi medievale
  
• 
  -0,4 - 0,6/0,7 m strat de cultură neolitic, întretăiat de locuirile ulterioare: Coţofeni, epoca bronzului şi medievale
  
• 
  0,7 - sterilul arheologic, un lut galben, uneori cu pigment de limonit
  

Complexe:

S. I (20 x 2 m)

C. 1 şi C. 2 - sunt două aglomerări de cioburi neolitice (şi un fragment de râşniţă în C2) între -0,4/-0,5. În cursul săpăturilor au apărut mai multe astfel de aglomerări, constând în special dintr-unul sau mai multe vase întregibile, toate neolitice, unele asociate cu piese litice cioplite şi şlefuite.

C. 3 - groapă neolitică, surprinsă parţial, puţin adâncită (până la -0,7 m).

C. 4 - groapă neolitică, surprinsă parţial, cu o umplutură de culoare neagră, adâncită în steril până la -1,16 m, cu foarte mult material ceramic şi litic (gratoare, lame, deşeuri de obsidian şi diverse “silexuri”) şi şlefuite (topoare).

C. 5 - o groapă mică, cu puţin material ceramic şi chirpici diseminat.

C. 6b - un complex surprins parţial ale cărui dimensiuni şi formă nu au fost foarte clar delimitate, în care materialele neolitice şi de epoca bronzului sunt amestecate, dar prezenţa unor bârne carbonizate, excelent păstrate, prin analogie cu situaţia similară din C. 3/S. II, ne determină să atribuim acest complex epocii medievale.

C. 6, C. 6a, C. 7 nu au legătură cu C. 6b, fiind complexe neolitice (gropi).

S. II (10 x 2 m)

C. 1 - groapă neolitică, cu puţin material ceramic.

C. 3 - un mare complex, surprins parţial, cu numeroase bârne carbonizate foarte bine păstrate ce mărginesc un şanţ cu foarte mult chirpici în el. Materialul ceramic este amestecat (neolitic, de epoca bronzului), dar prezenţa a două lame de cuţit din fier medievale precum şi a unor fragmente dintr-un vas de fier asociate cu bârnele ne determină să le atribuim unei construcţii medievale.

C. 2 - complex surprins de-a lungul marginii sudice a secţiunii, cu o umplutură cenuşie, cu fragmente ceramice neolitice.

S. III (15,7 x 2 m)

Prin S. III a fost secţionat parţial şanţul ce înconjoară grindul pe la mijlocul laturi vestice a punctului aflat în cercetare. Săparea secţiunii nu a putut fi încheiată deoarece, ca urmare a ploilor intense din luna septembrie, nivelul pânzei freatice a crescut mult, inundând şanţul.

Concluziile parţiale pe care le putem trage ar fi, în primul rând, că avem de-a face, foarte posibil, cu un şanţ antropic, servind la fortificarea aşezării de la “Kiraly Domb I” în perioada medievală. Spre această concluzie ne îndeamnă prezenţa pietrelor, a urmelor consistente de arsură, a urmelor de pari şi un şănţuleţ îngust ce apare la baza şanţului, cu o umplutură cenuşie, elemente care par a fi urmele unei palisade.

Încadrare culturală

Grindul de la Halmeu - “Kiraly Domb I” a fost locuit în timpul a cel puţin trei epoci: neolitic, epoca bronzului, şi perioada medievală. Au fost descoperite şi puţine fragmente ceramice de tip Coţofeni, fără a putea fi puse în legătură cu unul dintre complexele descoperite.

Neoliticul

Locuirea aparţine neoliticului dezvoltat, grupul cultural Pişcolt, faza a II-a. Apare ceramica pictată cu negru (bitum), dar şi pictura cu roşu, de tradiţie Esztár. Majoritatea fragmentelor ceramice sunt nepictate sau nu s-a păstrat. Materialul de la Halmeu - “Kiraly Domb I” prezintă bune analogi cu grupul Diakovo din Ucraina.

Epoca bronzului

Materialele nu au fost descoperite în complexe care să aparţină clar acestei perioade, ci doar în stratul de cultură sau, în poziţie secundară, în complexele medievale. Pe baza ceramicii de bună. calitate din care lipseşte ceramica cu decor excizat acest orizont de locuire de la Halmeu poate fi datat în epoca mijlocie a bronzului. Alături de cantitatea mică de ceramică credem că orizontului din epoca bronzului îi pot fi atribuite şi cele trei tipare din piatră utilizate la turnarea unor tije de bronz.

Perioada medievală

A fost detectat parţial sistemul de fortificaţie din perioada medievală. Menţionăm descoperirea unor construcţii medievale cu bârne carbonizate surprinse atât în S I cât şi în S II.