1 Apărarea şi promovarea drepturilor cetăţeneşti 5

Organizaţii

În labirintul suferinţelor - o impresionantă mărturie din închisorile comuniste

Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, împreună cu Asociaţia Culturală de Prietenie România-Israel (ACPRI), a lansat duminică, la Sinagoga Mare din Capitală, sub egida editurii Libra, volumul 'În labirintul suferinţelor', de Iosif Schwartz, o impresionantă mărturie a suferinţelor îndurate de autor în închisorile comuniste.

La manifestare au participat numeroase personalităţi ale vieţii culturale româneşti şi evreieşti, lansarea având loc în prezenţa fiului autorului, Rafael Schwartz.

'Cine citeşte această carte va afla lucruri absolut autentice. Pentru cei care nu au trăit acea perioadă este de neimaginat cum puteai să fi arestat de pe stradă, pentru simplul fapt că ţi-ai depus actele să pleci în Israel', a declarat vicepreşedintele FCER, Paul Schwartz, care s-a ocupat personal de editarea acestui volum.

El a subliniat importanţa gestului asumat de editura Libra, care a preluat un subiect despre care mulţi autori preferă să nu vorbească, respectiv de care se feresc şi multe dintre edituri - suferinţele îndurate de poporul român, cu etniile componente, în perioada comunismului.

Paul Schwartz a precizat că a fost refuzat, în acest context, de o serie de edituri, 'care, spre ruşinea lor, nu şi-au asumat curajul de a deschide o 'Cutie a Pandorei' care arată suferinţa şi destinele schimbate de exponenţii unui regim totalitar'.

'Dacă evreii au iubit aşa de tare comunismul şi l-au adus - aşa cum se spune - de ce au plecat peste 350.000 în Israel?', a subliniat Paul Schwartz.

Memorialistica legată de persecuţiile din perioada comunistă şi-a găsit foarte bine loc în cartea lui Iosif Schwartz, a afirmat, la rândul său, jurnalistul Ion Ştiubea.

El a remarcat că tot mai multe victime ale acestui regim decid să rupă 'vălul tăcerii', vorbind, la fel ca şi autorul, despre dramaticele procese de reeducare, torturi, viaţa din închisorile comuniste.

Tehnica folosită de fosta securitate a fost aplicată cu multă minuţiozitate, fiind 23 de metode generale de anchetă, a susţinut Constantin Vişoianu, supravieţuitor al închisorilor comuniste. El a afirmat, în context, că unul dintre cele mai dure locuri de anchetă din România post-monarhistă a fost Sala 'Omnia' din fostul sediul al Senatului.

Volumul lui Iosif Schwartz a fost calificat de scriitoarea şi jurnalista Cornelia Maria Savu ca fiind un studiu de caz asupra unui labirint de suferinţe prin care poate trece un om care foloseşte însă, mai ales la final, un ton surprinzător de cald către cititori.

'Nu va fi niciodată destul să denunţăm acte de teroare care prind ca în acele unui ceasornic destinele unor oameni care nu şi-au dorit altceva decât să fie soţi, mame. Este o mărturie zguduitoare despre o familie care, în cele din urmă, reuşeşte să se salveze din 'Gulag'', a spus scriitoarea Cornelia Maria Savu.

Preşedintele ACPRI, Mariana Stoica, fost ambasador al României în Israel, a dorit să sublinieze faptul că volumul lansat de editura Libra reprezintă o zguduitoare mărturie din secolul al XX-lea.

'Oare pe aceşti făptuitori nu-i pedepseşte nimeni? Ei au reuşit să 'modernizeze' metodele aplicate la Auschwitz şi să le transfere într-o eră aşa-zis socialistă. (...) Nu cred că este vorba de a ierta, pentru că numai Dumnezeu iartă, dar oamenii nu au voie să uite, pentru că uitarea înseamnă adormirea simţurilor care ne permite să nu mai reacţionăm atunci când dictatura bate la uşă. Suferinţa leagă forţele umane (pe românii şi evreii care au suferit - n.r.)', a spus fostul ambasador în Israel.

Marian Stoica a afirmat că secolul al XX-lea va fi judecat după mărturia celor care au avut curajul să mărturisească, în documente scrise, faptele de atunci. Ea a cerut public reabilitarea tuturor celor care au fost victimele torţionarilor regimului comunist.

Acest lucru a fost susţinut de Rafael Schwartz, care a propus să fie stabilită în România - pe modelul Zilei Holocaustului - o zi oficială în memoria tuturor celor care au fost ucişi şi torturaţi de fosta securitate comunistă, remarcând că, spre deosebire de Germania nazistă, 'În România comunistă reprezentanţi ai unui popor au acţionat timp de 45 de ani împotriva propriului popor'.

'După ce preşedintele Traian Băsescu a îndrăznit, după 16 ani, să condamne comunismul, s-au răzvrătit împotriva lui', a spus Rafael Schwartz.

Iosif Schwartz a fost închis în perioada 1958-1962. Cartea 'În labirintul suferinţelor' a fost scrisă în anii 1962-1963, după ce autorul s-a stabilit în Israel. El a ezitat mulţi ani să-şi editeze mărturiile pentru că a avut rude care au rămas în România, cărora nu a dorit să le creeze neplăceri. (Rompres, 2 decembrie 2007)

Stima de sine a romilor, zdruncinată de prejudecăţi, sărăcie şi lipsă de educaţie-studiu

Numărul real al romilor din România este de trei-patru ori mai mare decât o arată ultimul recensământ, diferenţă majoră justificată de faptul că membrii etniei au o stimă de sine foarte mică, din cauza prejudecăţilor şi din teama de stigmatizare, indică un raport al organizaţiei "Amare Rromentza".

Studiul "Rromii...în căutarea stimei de sine", finanţat de UNICEF, în valoare de aproape 20.000 de dolari, s-a desfăşurat între septembrie 2006 şi noiembrie 2007.

Dacă la recensământul din 2004 erau înregistraţi 535.000 de romi, în realitate statisticile Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii arată că în România trăiesc între 1,6 milioane şi 2 milioane de romi. Această diferenţă majoră, în opinia reprezentaţilor "Amare Rromentza" vine din ruşinea de a aparţine acestei etnii, de frica de a nu fi stigmatizaţi, ceea ce demonstrează în ultimă fază că respectul de sine al romilor este unul foarte mic.

Unul dintre autorii raportului, Nicolae Furtună, a prezentat rezultatele studiului, o cercetare calitativă, realizată în nouă comunităţi de romi printre care căldărari, spoitari, negustori (Călăraşi, Sibiu, Olt, Iaşi, Brăila, Buzău, Vrancea, Bucureşti) la care au participat 180 de copii şi 190 de adulţi. Deşi rezultatele raportului nu sunt cantitative, deci nu se pot generalizate, foarte mulţi romi care au pielea deschisă la culoare preferă să îşi nege originile şi să spună că sunt români, mai ales în cazul celor din comunităţile de romi asimilate.

În aceste comunităţi, tradiţiile romilor, limba romani şi valorile acestei etnii se pierd în favoarea stilului de viaţă modern, al majoritarilor.

Potrivit studiului, 62,8 la sută dintre copii au spus că ştiu persoane care sunt rome, dar nu recunosc. Însă 90 la sută dintre ei cred că au cu ce să se mândrească şi 92,6 la sută dintre participanţi la studiu spun că ar vrea ca la şcoală să li se predea lecţii despre romi.

"Ei preferă să spună despre ei că sunt ţigani romanizaţi şi nu ursari, căldărari, iar aceşti romi asimilaţi, numiţi caştalii, nu vor să cunoască limba de teamă să nu prindă accentul, să nu fie identificaţi de restul comunităţii", a spus Nicolae Furtună.

Directorul asociaţiei, Mihai Neacşu, nu crede că romanizarea sau asimilarea romilor este cea mai bună variantă. El a citat un studiu recent al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă care arată că 45 la sută dintre romi sunt romanizaţi, iar 40 la sută dintre aceştia au ca limbă maternă romani. "La şcoală se aplică un tratament unitar, un sistem care nu recunoaşte alte etnii", crede Mihai Neacşu.

Există şi romi care spun "au dreptate şi românii ăştia pentru că sunt şi ţigani răi", o atitudine de autoculpabilizare care zdruncină şi ea stima de sine.

Reprezentanţii asociaţiei au criticat felul în care organizaţiile negurvernamentale pentru romi construiesc programele, spunând că membrii acestora nu cunosc adevăratele valori ale romilor pentru că s-au înstrăinat de acestea după ce au beneficiat de diverse măsuri de discriminare pozitivă pentru romi, începând din anii '90, cum ar fi locurile la facultate.

"Au venit cu frustrările şi complexele unui rom asimilat", a criticat Neacşu.

Delia Grigore, preşedintele Centrului Romilor "Amare Rromentza", a explicat cum stima de sine individuală crescută se întâlneşte în comunităţile tradiţionale de romi, consolidaţi în jurul bisericilor unde se predică în romani, mai ales cele neoprotestante, însă mulţi dintre aceştia nu îşi asumă identitatea în afara comunităţilor.

"Dumnezeu ne iubeşte pentru că suntem cei mai nepăstuiţi, ca poporul ales", a spus unul dintre romii participanţi la studiu.

O altă atitudine întâlnită printre romi este cea de pozitivare exagerată de tipul "românii nu au case şi maşini ca noi şi nici copii frumoşi ca ai noştri", dar şi de autocompătimire şi de victimizare. Chiar dacă stima de sine este una crescută, reprezentanţii Centrului o consideră fragilă pentru că romii se compară în permanenţă cu românii, ceea ce denotă o stare de complex.

Delia Grigore enumeră drept cauze nivelul scăzut de educaţie, sărăcia personală şi a familiei, absenţa unor instituţii de formare a identităţii rome, precum şi lipsa unei elite rome puternice.

De aceea, reprezenanţii asociaţiei vorbesc despre o "separare pozitivă" a romilor. Concret, ar însemna ca această comunitate să aibă autonomie culturală prin înfiinţarea unor muzee, biblioteci, teatre, centre culturale, edituri care să promoveze elita romă, dorind totodată şi autoguvernarea comunităţilor compacte de romi, printr-o admnistraţie locală romă.

Profesorul universitar Vasile Ionescu a vorbit de resentimentul şi stima de sine a romilor.

"Ceea ce este caracteristic la etnia noastră este de a da vina pe oricine, dar nu şi pe noi. Stima de sine ţine de fundamentele unui popor, însă nouă ne lipsesc criteriile prin care ne definim (culoare, religie). Or cultura romă este una premodernă care trăieşte într-o schizofrenie culturală", a explicat acesta.

Vasile Ionescu crede că orice cultură se reinventează, însă romii se raportează permanent la trecut, la meseriile lor tradiţionale care însă nu mai sunt foarte răspândite. De aceea, ei au probleme de integrare într-un sistem modern, o prioritate fiind deci definirea lor culturală, fie că romii înşişi o vor face în interiorul comunităţilor, fie o vor face organizaţiile negurvernamentale, sau se va realiza "pe linie de partid".(MEDIAFAX GENERAL 3 decembrie 2007)

O asociaţie cere sancţionarea primarului din Sf. Gheorghe pentru că nu a purtat eşarfă tricoloră

Asociaţia "Noi românii" din judeţul Covasna cere prefectului Gyorgy Ervin să îl sancţioneze pe primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Almos Albert, pentru că acesta nu a purtat eşarfă tricoloră de Ziua Naţională a României.

Purtătorul de cuvânt al Asociaţiei "Noi românii" din Covasna, Dan Tănasă, a declarat, joi, că primarul Almos Albert a încălcat legea administraţiei publice locale prin faptul că pe data de 1 decembrie, la ceremoniile oficiale organizate cu ocazia Zilei Naţionale a României, nu a purtat eşarfa tricoloră, transmite corespondentul MEDIAFAX.

În opinia lui Dan Tănasă, prefectul Gyorgy Ervin trebuie să vegheze asupra respectării legilor statului român în teritoriu şi are obligaţia să îl sancţioneze pe primarul municipiului Sfântu Gheorghe.

Întrebat, joi, într-o conferinţă de presă, despre acest subiect, primarul Almos Albert a refuzat să comenteze, spunând doar că se aştepta la astfel de proteste.

Legea Administraţiei Publice Locale prevede că semnul distinctiv al primarului este o eşarfă în culorile drapelului naţional al României, ce trebuie purtată la recepţii, ceremonii publice şi la celebrarea căsătoriilor. (MEDIAFAX GENERAL, 6 decembrie 2007)

Mai puţin de 100 din cele1900 de obiective revendicate de comunităţile evreieşti au fost retrocedate

Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Aurel Vainer, a declarat că mai puţin de o sută din cele 1900 de obiective aparţinând comunităţilor evreieşti şi care au fost revendicate au fost retrocedate efectiv până în prezent, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Vainer a declarat, joi, într-o conferinţă de presă, că pe teritoriul României Comunităţile Evreieşti au avut şi au numeroase proprietăţi, respectiv sinagogi, cimitire evreieşti, băi rituale, dar şi alte bunuri cum ar fi şcoli de diferite grade, spitale, maternităţi, case de bătrâni, care fac obiectul restituirilor conform Legii 10 şi Legii 247.

El a spus că Fundaţia "Caritatea", înfiinţată în anul 1999 şi cu care Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a încheiat un parteneriat, a revendicat aproximativ 1900 de obiective care au aparţinut comunităţilor evreieşti, iar până în prezent retrocedarea efectivă s-a făcut la mai puţin de o sută de astfel de obiective.

Preşedintele FCER a precizat că legislaţia română dă drept chiriaşilor de a utiliza spaţiile respective în continuare pe durata a patru sau cinci ani având ca obligaţie plata unei chirii.

Vainer a dat ca exemplu situaţia clădirilor Spitalului Caritas din Bucureşti care au fost retrocedate, iar în anul 2009 expiră termenul de folosire a spaţiilor respective.

El a arătat că în cazul spitalelor sau al şcolilor care au fost retrocedate există posibilitatea ca statul să cumpere aceste clădiri la preţul pieţii, după o evaluare a stării acestora, sau spaţiile respective să poată fi închiriate în condiţiile unei chirii stabilite în conformitate cu legislaţia.

Preşedintele FCER a spus că, în urma unei analize concrete a patrimoniului sacru existent şi care este format din 94 de sinagogi din care 41 sunt funcţionale, 809 cimitire evreieşti din 724 de localităţi din România, din care doar în 148 de localităţi mai trăiesc evrei, ar fi nevoie de aproximativ 50 de milioane de euro pentru reabilitarea şi conservarea acestuia.

El a subliniat că aceşti bani necesari reabilitării şi conservării obiectivelor aflate în patrimoniul sacru al comunităţilor evreieşti nu se pot obţine aşa de uşor, făcând "hocus-pocus".

Vainer a mai spus că există un acord semnat între Fundaţia Caritatea şi FCER, prin care, anual, o parte din veniturile obţinute de fundaţie vor fi alocate fonduri de un milion de dolari FCER pentru lucrări la sinagogi şi cimitire evreieşti.

Preşedintele FCER a arătat că dacă în anul 2000 pentru cimitirele evreieşti s-au efectuat lucrări de reparaţii şi întreţinere în valoare de 12.800 de dolari în schimb, în anii 2006 şi 2007 s-au efectuat 120 de lucrări în valoare de 288.000 de dolari.

Vainer a precizat că în anii 2000 s-au efectuat lucrări de reparaţii la sinagogi în valoare de 44.000 de dolari, în timp ce în anii 2006-2007 s-au efectuat 82 de lucrări în valoare de 477 000 de dolari.

Preşedintele FCER a respins la Suceava acuzaţiile lui David Kahan cu privire la aşa-zisa "neglijenţă" a FCER în privinţa menţinerii, păstrării şi modernizării patrimoniului sacru mozaic.

El a spus că David Kahan este un cetăţean american născut în România care a început în urmă cu un an o campanie de denigrare a activităţii Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România cu privire la soarta sinagogilor şi cimitirelor evreieşti din România.

Vainer a subliniat că David Kahan a fost declarat "persona non grata" de către Comitetul Director al Federaţiilor Comunităţilor Evreieşti din România motivând această decizie prin faptul că acesta ar fi încercat "să corupă persoane din comunităţile evreieşti pentru procurarea de suluri Tora".(MEDIAFAX GENERAL, 6 decembrie 2007)

Suceava: Înfiinţarea centrului multietnic Bucovina salutată de rabinul Rosen

Conducerea comunităţii evreieşti din România a salutat ideea autorităţilor sucevene de a înfiinţa ''Casa Minorităţilor din Bucovina'', un centru cultural multietnic.

Rabinul Şlomo Sorin Rosen a declarat joi la Suceava că 'învăţătura iudaică este un nesecat izvor de înţelepciune' şi că 'religia iudaică este una foarte pragmatică, în care faptele au o pondere mai mare decât doctrina', aspecte pe care le pot împărtăşi şi cei dinafara cultului mozaic.

Totodată, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (FCER), deputatul Aurel Vainer, prezent la Suceava, şi-a arătat disponibilitatea de a sprijini acest proiect cultural.

La rândul său, prefectul de Suceava, Orest Onofrei, i-a prezentat rabinului Rosen idea realizării unui sat al minorităţilor.

Cei doi lideri ai comunităţii evreieşti din România au fost informaţi despre centrul cultural de preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gavril Mârza, care a participat, miercuri seara, la aprinderea lumânărilor de Hanuka, la sediul comunităţii din Suceava.

'Mergem de Hanuka în comunităţi şi le spunem membrilor noştri că nu sunt singuri, că avem aceleaşi gânduri cu ei, dar Hanuka este şi o ocazie de a ne deschide către ceilalţi, care nu sunt evrei, o ocazie de a ne deschide către comunităţile locale în mijlocul cărora trăim', a spus rabinul Şlomo Sorin Rosen, subliniind că România este singura ţară din lume în care se practică acest obicei al 'hanukiadei' (deplasarea liderilor în comunităţi).

La viitorul centru multicultural Bucovina, ce va funcţiona în clădirea fostului SANEPID, vor fi reprezentate toate minorităţile din judeţ.

Centrul ar urma să fie inaugurat în aproximativ două luni, costul lucrărilor ridicându-se la aproximativ 800.000 de euro.

Finanţarea restaurării clădirii este asigurată de Ministerul Afacerilor Externe din Franţa şi Departamentul de Nord, în proporţie de câte 40%, restul revenind consiliului Judeţean.

Tot pentru reflectarea caracterului multicultural al Bucovinei, la Muzeul Satului, amenajat lângă Cetatea de Scaun a Sucevei, vor fi amplasate case tradiţionale germane, poloneze, ucrainene, evreieşti etc, proiect pentru care şi-au manifestat disponibilitatea de susţinere financiară atât oameni de afaceri, cât şi fundaţii.

În România trăiesc aproximativ 10.000 de evrei, organizaţi în 38 de comunităţi şi 26 de obşti, comunitatea din Suceava numărând în prezent 75 de membri. Comunităţi mai mari sunt în Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj şi Oradea. (Rompres, 6 decembrie 2007)

Sărbătoarea luminii la evrei, marcată la Tempul Coral

Comunitatea evreilor din Bucureşti a marcat, sâmbătă, Hanuka, Sărbătoarea luminii, prin rugăciuni oficiate la Templul Coral din Capitală.

Cu acest prilej, şef rabinul Menachem Hakohen a aprins Menora - candelabrul cu opt lumânări care aminteşte de victoria macabeilor asupra monarhiei seleucide din Siria care încerca să distrugă religia evreiască şi să elenizeze popoarele de sub dominaţia sa.

Şef rabinul Menachem Hakohen şi rabinul Shlomo Sorin Rosen au oficiat împreună slujba de Hanuka.

Potrivit tradiţiei, după biruinţă, Iuda Macabeul a reinaugurat Templul de la Ierusalem, care fusese profanat. În timpul purificării Templului, s-a descoperit o căniţă de ulei sfânt, nepângărit, pentru sfeşnic. Deşi era puţin, cât pentru o singură zi, uleiul a ars opt zile neîntrerupt, până când prima amforă cu ulei de măsline a ajuns la Templu.

Şef rabinul Menachem Hakohen a afirmat, în predica sa, că Hanuka şi Pesah (Paştile evreiesc) sunt două momente fundamentale care au schimbat 'faţa lumii', generând un 'vârtej de idei noi', atât pentru poporul evreu, cât şi pentru comunitatea internaţională.

'Pesah este sărbătoarea libertăţii, când marcăm eliberarea din sclavie, ieşirea din Egipt fiind un moment unanim recunoscut în istorie. Hanuka însă reprezintă nu doar eliberarea fizică, dar şi spirituală. Macabeii au demonstrat, prin lupta lor, că un popor are dreptul nu doar la libertate, ci şi la cultura proprie şi la religia sa', a spus Menachem Hakohen.

El a apreciat că nu se poate realiza globalizarea în materie de cultură, religie şi gândire, iar Hanuka simbolizează lupta pentru diversitatea lumii.

'Cele opt lumânărele ale menorei reprezintă culturile lumii, în special cele monoteiste, şi ard toate pe aceeaşi linie. Fiecare, luminând pentru sine, îşi aduce aportul la Marea Cultură a lumii', a adăugat şef rabinul.

Prezentă la eveniment, împreună cu fetiţa, actriţa Maia Morgenstern a primit o scrisoare de mulţumire din partea Comunităţii Evreilor din Bucureşti pentru 'sprijinul dezinteresat' pe care-l acordă şi pentru că-şi educă cei trei copii în spiritul tradiţiei iudaice.

'Am învăţat să iubesc oamenii, pe toţi, cu încrederea că sunt buni şi încă spun că va veni Mesia şi va dispărea ura şi răutatea. (...) În amintirea macabeilor, închin această seară credinţei ce o purtăm în veci acestor evrei eroi', a spus Maia Morgenstern.

La Templul Coral au mai venit, în seara de Hanuka, soprana Mariana Nicolesco, directorul Operei Naţionale, Cătălin Ionescu Arbore, ataşatul milirat al Ambasadei Israelului la Bucureşti, Daniel Davidi, Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, reprezentanţi ai camerelor de comerţ şi academicieni.

Ceremonia de Hanuka este marcată acasă, în familie, dar şi în sinagogi. Timp de opt nopţi, familiile se adună în jurul unui sfeşnic-hanukia - un candelabru special cu opt braţe în care ard opt lumânări. În prima noapte,capul familiei aprinde o lumânare, în a doua seară,două lumânări, şi aşa mai departe, până când în cea de-a opta seară se aprind toate cele opt lumânări. Sfeşnicul se aşează în pragul uşii sau la fereastră - o cale pentru evrei de a împărtăşi bucuria sărbătorii cu restul comunităţii în mijlocul căreia trăiesc.

În timpul celor opt zile de Hanuka se recită liturghia Al Ha-Nissim ('Pentru minuni') - o rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru eliberarea miraculoasă a poporului din vremea lui Matatia Hasmoneul.

O evreică a afirmat că respectă atât sărbătorile creştine, cât şi pe cele specifice mozaismului. 'Soţul meu, cu care am trăit 53 de ani, a fost creştin, de aceea sărbătorile evreieşti le ţineam mai mult cu sufletul, n-am aprins niciodată menora acasă de Hanuka, cu atât mai mult cu cât am studiat la şcoală religia ortodoxă', a spus, pentru ROMPRES, Clara Peptănaru, de 73 de ani.

Obiceiurile de Hanuka sunt jocul cu titirezul tradiţional (dreidelul), jocurile de cărţi şi banii de hanuka. Gospodinele pregătesc mâncăruri specifice sărbătorii: gogoşi umplute cu dulceaţă 'sufganiot' şi chifteluţe de cartofi 'latkes' sau 'levivot'.

Evreii din întreaga lume celebrează în perioada 4 - 12 decembrie Hanuka. În ultima zi a sărbătorii, pe 12 decembrie, la Bucureşti va avea loc conferinţa de prezentare a DVD-ului interpretei Teodora Enache, intitulat 'Rădăcini - Shorashim'.

Albumul conţine melodii evreieşti, în special din zona Balcanilor, şi va fi lansat în cadrul unui concert, pe 16 decembrie, în Sala de spectacole a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, din strada Popa Soare. (Rompres, 9 decembrie 2007)

Asociaţia ProŢinutul Secuiesc nu a fost înregistrată nici la un an de la şedinţa de constituire

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară “Pro Ţinutul Secuiesc – Szövetség a Székelyföldért Egyesület” nu a fost înregistrată nici până în prezent, deşi a trecut mai mult de un an de la prima şedinţă de constituire a acesteia, transmite corespondentul MEDIAFAX.

O nouă înfăţişare în vederea obţinerii personalităţii juridice a Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară “Pro Ţinutul Secuiesc” a avut loc, marţi, la Tribunalul Covasna, însă judecătorul a amânat din nou procesul pentru data de 15 ianuarie 2008, solicitând dovada că a fost virat într-un cont bancar capitalul Asociaţiei.

Aceasta a fost a treia înfăţişare la Tribunal după ce Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe a făcut recurs în 8 august la decizia Judecătoriei Sfântu Gheorghe, care a aprobat cererea privind înregistrarea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară „Pro Ţinutul Secuiesc - Szövetség a Székelyföldért Egyesület”.

Între timp au fost solicitate şi acte de la Prefectura Covasna şi Harghita privind hotărârile acelor consilii locale, care sunt membri fondatori, iar până la înfăţişarea din 11 decembrie prefecturile au transmis documentaţia solicitată de instanţă.

O nouă şedinţă de constituire a "Asociaţiei Intercomunitare Pro Ţinutul Secuiesc - Szövetség a Székelyföldért Egyesület" a avut loc, în data de 25 iunie, după ce aceasta nu a putut fi înregistrată la Judecătorie din cauza faptului că în ultima clipă două consilii locale şi-au revocat hotărârile.

Statutul şi actul de înfiinţare al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară "Pro Ţinutul Secuiesc" au fost reformulate, după ce la sfârşitul lunii mai două consilii locale din Covasna, membri fondatori, şi-au revocat hotărârile cu privire la aprobarea participării comunelor repective ca membri fondatori la constituirea asociaţiei. Ca urmare, juriştii care se ocupă de înregistrarea asociaţiei au decis, la mijlocul lunii iunie, revocarea statului şi a actului de înfiinţare depuse la Judecătoria Sfântu Gheorghe în vederea obţinerii personalităţii juridice. În cadrul şedinţei de constituire, opt primari din Covasna şi Harghita au semnat noul act de înfiinţare şi statutul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară "Pro Ţinutul Secuiesc", după care au fost reluate procedurile legale pentru înregistrarea Asociaţiei la Judecătoria Sfântu Gheorghe.

În data de 7 decembrie 2006, în prezenţa a zeci de primari din Secuime şi a unui număr mare de demnitari ai UDMR, a luat fiinţă, la Sfântu Gheorghe, asociaţia care va reuni administraţiile locale din Secuime, sub denumirea de "Asociaţia Intercomunitară Pro Ţinutul Secuiesc". La şedinţa de constituire, 119 primari au semnat statutul asociaţiei.(MEDIAFAX GENERAL, 11 decembrie 2007)

România face progrese în incluziunea romilor în educaţie şi sănătate, dar nu şi pe piaţa muncii

România a înregistrat progrese substanţiale în ceea ce priveşte incluziunea socială a romilor în domeniile educaţiei şi sănătăţii, dar încă nu are programe funcţionale pentru ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de locuit pentru romi, potrivit raportului lansat, joi, de Alianţa Civică a.Romilor.

În aceste ultime două domenii, România trebuie să aibă politici mai sistematice şi să elaboreze programe eficiente, funcţionale pentru romi, atrage atenţia raportul Decade Watch, lansat la Bucureşti de Alianţa Civică a Romilor din România (ACRR), cu sprijinul Agenţiei Naţionale pentru Romi.

Decade Watch este prima evaluare a acţiunilor a nouă guverne privind punerea în practică a angajamentelor asumate în cadrul Deceniului de Incluziune a Romilor 2005-2015, raportul analizând situaţia romilor din 2005 până la sfârşitul lui 2006.

Până la sfârşitul anului 2006, cele mai multe ţări, cu excepţia Ungariei şi a României, aveau adoptat un plan de acţiune pentru o perioadă de zece ani care să răspundă obiectivelor Deceniului. Cu toate acestea, cele mai multe guverne concep incluziunea romilor sub forma unor proiecte şi a unor măsuri izolate, nu sub forma unor programe sau politici publice integrate.

Autorii raportului arată că cel mai mare obstacol în implementarea Deceniului ar fi lipsa datelor legate de romi în domeniile educaţie, muncă, sănătate şi locuire. Colectarea datelor se face rar şi neregulat, iar rezultatele nu sunt reprezentative la nivel naţional.

Cele mai mari realizări ale României în cei doi ani analizaţi sunt sistemul de mediatori sanitari, campaniile de informare pentru sănătate în comunităţile de romi, precum şi elaborarea unor mecanisme pentru acţiuni împotriva segregării în educaţie. Tot în domeniul educaţiei, au fost create posturi de mediatori şcolari pentru romi pentru a îmbunătăţi ratele de înscriere şi prezenţă la şcoală şi pentru a preveni abandonul şcolar în rândul romilor, dar numărul de mediatori şcolari calificaţi este în continuare scăzut.

Progresele înregistrate în domeniul educaţiei nu sunt însă dublate de progrese similare în domeniul ocupării forţei de muncă. Bursele locurilor de muncă pentru romi reprezintă, nu numai singura sursă de informaţie pentru locurile de muncă accesibile romilor, dar ele par a fi şi singura măsură activă în acest domeniu.

Diferite ONG-uri au indicat însă faptul că un astfel de program nu se potriveşte nevoilor romilor, deoarece majoritatea locurilor de muncă prezentate în cadrul burselor de muncă necesită calificări care de obicei le depăşesc pe cele deţinute în fapt de membrii acestei etnii. Nu există programe de profesii pentru micii întreprinzători sau liberii profesionişti, special create pentru romi, iar programele existente impun bariere implicite pentru romi.

În privinţa condiţiilor de locuit ale romilor, ca parte a Strategiei naţionale pentru romi, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a creat un plan de măsuri de urgenţă pe patru ani, menit să reabiliteze casele şi zonele locuite de un număr mare de romi. De asemenea, MTCT a elaborat un program pentru construirea de locuinţe sociale şi a înfiinţat un sistem de finanţare pentru parteneriate între societăţi publice sau private şi ONG-uri, aceste măsuri fiind menite să îmbunătăţească accesul la utilităţile publice pentru un număr ridicat de romi.

Deceniul de Incluziune a Romilor 2005-2015 reprezintă o iniţiativă a guvernelor din Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, Macedonia, Muntenegru, România, Serbia, Slovacia şi Ungaria, prin care aceste ţări s-au angajat să acţioneze în vederea eliminării discriminării şi a diferenţelor inacceptabile care există între romi şi restul societăţii, prin planuri concrete de acţiune în domenii prioritare precum educaţia, ocuparea forţei de muncă, sănătatea şi condiţiile de locuit.

Decade Watch - iniţiativă lansată în februarie 2005 şi sprijinită de Institutul pentru o Societate Deschisă şi Banca Mondială - monitorizează progresul realizat de guvernele celor nouă ţări participante la Deceniul de Incluziune a Romilor, în ceea ce priveşte accelerarea integrării sociale şi ameliorarea statutului economic şi social al comunităţii rome în regiune. Cum Deceniul are ca scop să asigure posibilitatea romilor de a-şi exprima opiniile privind incluziunea lor, iar această evaluare a fost realizată de coaliţii de ONG-uri rome, precum şi de activişti din toate ţările participante la Deceniu.

Autorii raportului, pentru România, sunt Costel Bercuş şi George Rădulescu, din partea Alianţei Civice a Romilor, cu contribuţii din partea reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale membre ale ACRR.(MEDIAFAX GENERAL 20 decembrie 2007)