1. Igiena, sanitarie, profilaxie notiuni, metodele de studii aplicate in igiena Igiena s

Indicatorul sanitaro-entomologici prezinta numarul larvelor de insecte.

Indicatorul algologic – in solul curat predomina le de culoare galben-verzuie, iar in cel poluat – de couloare rosie si verde-albastru.

Indicatorul radiologic – indica nivelul de radiatie si contitul elementelor radioactive.
65. Modalitatile de epurare a localitatilor de deseuri lichide

Deseurile lichide- excrementele, laturile de la pregatirea alimentelor, apa dupa spalatul corpului, rufelor, podelelor, .

Pentru evacuarea deseurilor lichide sunt folosite metodele de transportare si de canalizare.

In primul caz- deseurile lichide se transporta pentru neutralizare in afara orasului, in celalalt caz ele se evacueaza prin tevile sistemului de canalizare.
1.Sistemul de evacuare a deşeurilor lichide cu mijloace de transport include următoarele trei etape: 1) colectarea şi păstrarea temporară a deşeurilor, 2) transportarea, 3) neutralizarea şi utilizarea lor.

Primul procedeu în sistemul de epurare este colectarea deşeurilor lichide în closete şi gropi de gunoi.

Din closet, prin ţeava excrementele nimeresc în groapa de acumulare.

Transportarea maselor fecale e a doua etapă de epurare a acestor deşeuri. La curăţirea gropilor e necesar de a limita la maximum poluarea aerului cu gaze fetide, de a evita impurificarea solului şi a mijloacelor de transport, infectarea personalului care efectuează acest lucru.

Cu acest scop mijloacele de transport de asenizare vor putea fi lesne încărcate, descărcate, curăţate şi dezinfectate, iar materiile transportate nu vor stropi. Pentru aceasta sînt folosite cisternele auto speciale.

A treia etapă,— ultima, constă în neutralizarea şi utilizarea deşeurilor. Alegerea metodelor de neutralizare depinde de condiţiile climatice şi tipul localităţii.

Metodele mai răspîndite de neutralizare a deşeurilor prin intermediul solului sînt terenurile de asenizare şi terenurile arabile. Terenurile de asenizare se folosesc pentru neutralizarea deşeurilor şi pentru creşterea culturilor agricole. Terenurile arabile se folosesc numai pentru neutralizarea deşeurilor.

2.Reprezinta in prezent cel mai perfect sistem de epurare.

Sistemul de canalizare consta din: 1 sistem de captare a residuurilor lichide 2 sistem de evacuare printro retea de tevi 3. Neutralizarea deseurilor si scurgerea lor ulterioara in bazinele de apa sau pe terenuri agricole

La sistemul de captare se refera: closetul ,pisuarele, chiuveta, baia. De aici, prin instalatii de fonta deseurile lichide nimeresc in sistemul de canalizare exterior prin care sa transmit la statiile de epurare. Statiile de acumulare trebuie sa fie la o distanta nu mai mica de 300 m de locuinte.

66. Modalitatile de epurare a localitatilor de deseuri solide

Cantităţile de gunoaie variază în diferite localităţi, mai mari sînt în oraşele de la sud. La fiecare om revin 500—760 1. Gunoaiele menajere prezintă un anumit interes ca îngrăşăminte, deoarece conţin pînă la 20— 25% de substanţe organice, 0,1 — 1% azot, 0,4—0,7% fosfor, 0,4% — caliu. O parte din gunoaiele menajere pot fi utilizate : resturile de bucătărie, cîrpe, hîrtie, cutii de conserve, etc.

înlăturarea gunoaielor din clădirile cu multe etaje se face prin conducte de gunoi.La epurarea sistematizată a curţilor gunoaiele din colectoare (80—100 1) se toarnă în autocamioane speciale şi apoi se evacuează.

Neutralizarea şi utilizarea deşeurilor solide. Există multe metode de neutralizare a gunoaielor : metode biotermece, gunoişti pefrecţionate, prin ardere ş. a.

Metodele biotermice de neutralizare a gunoiului constau în crearea condiţiilor, care contribuie la dezvoltarea microorganismelor termofile. De regulă, aqestea sînt bacterii grampozitive sporogene sau actinomicete. Datorită activităţii bacteriilor termofile în condiţii aerobe procesele biochimice decurg foarte intens, fapt care ridică temperatura în interiorul masei de gunoi pînă la 50—70°C. La o astfel de temperatură se distrug agenţii patogeni, ouăle de helminţi şi larvele de muşte ; substanţele organice se descompun şi gunoaiele se transformă într-un îngrăşămînt preţios — humus, material inofensiv.

Ca variante ale metodei biotermice de neutralizare se consideră compostarea şi neutralizarea în camerele biotermice.

Gunoiştile perfecţionate sînt situate în afara centrelor populate, la distanţa de cel puţin 1 km de zona locativă. Pentru gunoişti pot servi mine părăsite, cotloane, rîpi sau şanţuri cu adîncimea de 0,5—0,7 m, săpate special.' Gunoaiele transportate în aceste locuri imediat se acoperă cu un strat de sol, apoi se presează cu vălătucul. Dacă rîpa este adîncă, ea poate fi gunoiată şi acoperită cu sol în cîteva rînduri. Teritoriul gunoiştilor va fi salubrizat, înverzit, acolo nu se vor face nici un fel de lucrări de construcţie, pînă nu se va termina procesul de mineralizare.

Incinerarea reziduurilor solide se face în crematorii la temperatura de 650—1200°C. Dacă temperatura va fi mai joasă, atunci -nu este exclus, ca aerul atmosferic să fie poluat cu deşeuri gazoase de la arderea incompletă a reziduurilor, dacă temperatura va fi mai mare, poate duce la formarea bolovanilor de zgură din deşeurile care nu ard. Deşi incinerarea se consideră din punct

67. 
    Necesitatea cunoasterii igienei IMS de catre medicii curativi.
    

Necesitatea cunoasterii igienei spitalelor de catree medicii curativi. Orice institutie medico-sanitare va corespunde celor mai stricte conditi igienice. Pentru aceasta vorbesc urmatorele argumente:

1. 
   Sunt parte componenta a complexului curativ-profilactic
   
2. 
   Pentru crearea regimului curativ protectoriu
   
3. 
   Pentru profilaxia infectiilor spitalicesti (nozocomiale)
   
4. 
   Pentru asigurarea unor condditii optime de munc personalului medical
   
5. 
   Pentru introducerea in procesl de diagnostic si tratament a noilor descoperiri in tehnica
   
6. 
   Institutiile curative sunt pentru bolnavi o scoala de educatie igienica
   

67. 
    Directiile principale de priectare si constructive a spitalelor contemporane.
    

Sistemele bloc centralizat asigura o buna functionalitate a spitalului, spitalul este proiectat pe o tehnologie mobila . Astfel de sisteme se inscriu adecvat in peisajul natural si de arhitectura. Spitalele construite pe acest sistem pot fi usor modernizate, reprofilate.

Directiile principale de proiectae si contructie a spitalelor:

5. 
   sigurarea unei structuri mobile a complexului stitalcesc, care permite dezmembrarea lui intr-un sir de blocuri functionale
   
6. 
   Contructia extinsa a locurilor cu saloane si folosirea iluminatului artificial intr-un sir de incaperi auxiliare. Orientare libera a saloanelor.
   
7. 
   Centralizarea serviciilor de diagnostic, curative si auxiliare in limitele institutiei curative
   
8. 
   Centralizarea si cooperarea intre spotale in limitelee localitatii a serviciilor de diagnostic, auxuliare (laborator, farmacie, spalatorie, de sterilizare)
   
9. 
   Crearea complexelor spitalicesti
   
10. 
    Organizarea centrelor medicale: oncologic, cardiologic, a mamei si copilului unde in baza programelor complexe meicii de diferite specialitati efectueaza profilaxia si tratamentul patologiilor respective
    
11. 
    Industrializarea procesului curativ-diagnostic, dotarea cu tehnica medicala noua, care prezinta anumite cerinte catre planificare, suprafete suplimentare
    
12. 
    Crearea unitatilor, iinstitutiilor medicale nu dupa profil, ci dupa gravitatea bolii
    

Planificarea sectorului spitalicesc - pe terenul spitalui sunt create zone funtionale: zona blocurilor curative necontagioase, ZBC contagioase, Z policlinicii, Z de morfopatologie, Z de gospodarie, Z verde.

67. 
    Rolul medicului curativ in supravegherea sanitara preventiva a IMS.
    

Funcctia medicului curativ in controlul sanitar preventiv alspitalelor:

1. 
   Elaborarea problemei penru proiectarea spitalului conform profilului necesar, patologiei preponderente, rupurilor de virsta, conditiilor climaterice din localitate
   
2. 
   Alegerea terenului pentru constructie
   
3. 
   Expertiza sanitara a proiectului- scopul de a asigura conditii igienice optime pentru pacienti si pentru activitatea personalului medical
   
4. 
   Supravegerea sanitara a constructiei conform actelor normative in vigoare “Reguli si normative sanitaro-epidemiologice previn amplasarea, dotarea, explorarea institutiilor medico-sanitare ”
   
5. 
   Receptionarea in explorare a obiecteor contruite si supravegherea sanitara a reconstructiei
   

67. 
    Rolul medicului curativ in supravegherea sanitara curenta a IMS.
    

Functiile medicului curativ in controlul curent al spitalelor:

14. 
    A aprecia corect aciunea factorilor mediului asupora manifestarilor bolii si efectelor tratamentului
    
15. 
    A prevede posibilitatea aparitiei complicatiilor, infeciilor nozocomiale la actiunea factorilor de mediu, la timp a-i neutraliza
    
16. 
    A aprecia influenta mediului spitalicesc asupra duratei de cazare
    
17. 
    A organiza condiii optime de munca, un regim protector, o alimentatie rationala
    

67. 
    Factorii ce contribuie la crearea conditiilor igienice in IMS.
    

Factorii ce determina crearea conditiilor igienice in spitale:

3. 
   Amplasarea institutiei curative in localitate
   
4. 
   Sectorul de constructie a spitalului ssi sistematizarea lui
   
5. 
   Sistematizarea si amenajarea fiecarei unitati de ingrijire medicala
   
6. 
   Salurizarea sanitar-tehnica a institutiei
   
7. 
   Functionalitatea institutiei
   

67. 
    Cerinte igienice catre alegerea sectorului de constructie a IMS. SIStematizarea sectorului spitalicesc.
    

Se vor lua in consideratie factorii naturali, dimensiunile terenului, terenul din imprejurime, perspective dezvoltarii localitatii.

Corectitudinea alegerii terenului se determina dupa planul situational: copie din planul localitatii unde va fi construit spitalul.

La aprecierea lui se va atrage atentia la amplasarea terenului fata de roza vinturilor, aflarea evenutalelor obiecte de poluare a mediului ambient si deci a spitalului (gunoisti, autostrazi, fabric, ppoluare sonora)

1)terenurile pentru spitale se vor alege dinspre vînt, la distanţă de sursele eventuale de poluare a aerului şi sursele de zgomot.

2)Intensitatea zgomotului pe teritoriul spitalului ziua nu va depăşi 45 dB, noaptea -35 dB.

3)suprafaţa teritoriului ales va satisface condiţia ca pentru un loc sa fie de de 100 — 150 m².

Sistematizarea sectorului spitalicesc: se va efectua conform planului general.

planul general al terenului spitalului trebuie să aibă următoarele zone funcţionale : 1) zona blocurilor curative necontagioase,2) zona blocurilor curative contagioase, 3) zona verde a blocului (parcul spitalului), 4) policlinica, 5) zona blocului de morfopatologie, 5) zona de gospodărie ş. a.

Clădirile spitalului vor avea o arhitectură sobră, vor fi luminoase, înconjurate cu verdeaţă. Blocurile curative vor fi cel puţin la 30 de metri de hotarul teritoriului. La nord clădirile spitalului se vor construi compact, cu coridoare comunicante. Secţia de boli contagioase va fi aparte, la distanţa de 30—50 m de celelalte secţii. Intrarea în policlinică va îi izolată de celelalte zone ale spitalului. Blocul de anatomie patologică cu morga va fi izolat de celelalte blocuri ale spitalului. Zona de gospodărie va îi amplasata într-un loc mai ferit, se va izola printr-o zonă verde cu lăţimea de 7—8 m. Teritoriul spitalului va fi împrejmuit cu o zonă verde cu lăţimea de 15 m, care asigură protejarea de zgomot, praf şi vuit. Fiecare bloc curativ trebuie să aibă zonă verde, în afară de cea generală a spitalului, în afară de ele, spitalul va avea un parc (30 m² zonă verde pentru fiecare loc).

Practic s-a ajuns la concluzia, că zona verde trebuie să ocupe 60—65 % din suprafaţa totala a terenului, clădirile — nu nui: mult de 15 %, iar zona de gospodărie, drumurile — 20-25 %.

73. Sistemele de construcţie a spitalelor; caracteristica lor.

Sistemele de construcţie a spitalelor:1. de tip decentralizat; 2. de tip centralizat; 3.mixt

1.Sistem decentralizat de construcţie se consideră spitalul amplasat în cîteva clădiri aparte, nu prea mari, în care sînt repartizate secţiile spitaliceşti. Majoritatea spitalelor vechi sînt construite în astfel de sisteme.

Clădirile spitalului decentralizat fiind relativ joase, facilitează plimbările şi aflarea bolnavilor în aer curat.

2. Sistemul centralizat prevede amplasarea tuturor secţiilor şi serviciilor într-o singură clădire cu multe etaje.

Avantajele:

a) se poate obţine izolarea maximă a secţiilor între ele şi de policlinică, fapt, care contribuie la menţinerea regimului de protecţie şi de profilaxie a infecţiilor intra-spitaliceşti.

b)se exclude dublarea încăperilor de aceeaşi destinaţie, ceea ce permite utilarea lor cu tehnica medicală modernă, se scurtează drumul lucrătorilor medicali şi a pacienţilor din secţiile spitaliceşti spre centrul diagnostic sau fizio-terapeutic, se simplifică şi se facilitează transportarea bucatelor gata în secţii

c) sînt dotate mai bine cu utilaj tehnic sanitar modern (încălzire centrală, ventilaţie, condiţionarea aerului), sisteme centralizate de înlăturare a prafului prin conducte vacuum, de aprovizionare cu oxigen şi bioxid de azot. în perioada rece a anului nu e nevoie, ca personalul medical şi bolnavii să iasă din spital (dintr-o clădire în alta).

Dezavantaje:

a)este dificilă izolarea perfectă a secţiilor (sau a unor bolnavi),

b)organizarea şi menţinerea regimului protector şi sanitar,

c)plimbarea bolnavilor ia aer.

3. sistemul mixt (centralizat-diecentralizat) de construcţie îmbină avantajele spitalelor decentralizate şi ale celor centralizate, reduce la minimum dezavantajele acestora.

La spitalele de tip mixt în blocul principal se amplasează secţiile de bază necontagioase, laboratorul clinic şi secţiile de diagnostic şi tratament, în blocurile mai mici se amplasează policlinica, secţiile de boli contagioase pentru copii şi cea radiologică, maternitatea. Secţia de anatomie patologică şi serviciile auxiliare se amplasează în clădiri auxiliare cu totul aparte.

74. 
    Cerinte igienice catre serviciul de internare. Principiul de lucru si asigurarea lui.
    

Sectia de internare este o subdiviziune de structura a spitalului. Internarea poate fi efectuata centralizat sau decentralizat. La nternarea decentralizata fiecrae sectie isi are ncaperile sale separate de primire si externare a bolnavilor.

Internarea centralizata presupune incaperi comune pentru internare si externare la toate sectiile cu exceptia celor de boli contagioase, pediatrice, obstetrica, care au fiecrae separat serviciile sale. S

erviciul de internare va avea o planificare care asigura princi--piul de flux in functionare (minimum de incaperi si amplasare lor una fata de alta).

Pentru asigurarea acestui principiu, in componenta serciciului de internare trebuie sa fie incaperile:

-sala de asteptare cu registratura, vestiar si birou de informatii

- cabinetul medicului

- grupul sanitary und ebolnavul este supus unei prelucrari in sensul igienei corporale

- sala de procedure

- boxa si saloane de diagnostic pentru bolnavi cu diagnoza nestabilita

- blocul sanitary

- sala de externare, care va fi pe linga fiecare sectie

In spitalele mari, de profil larg mai sunt:

1. 
   Sala de operatii urgent
   
2. 
   Laborator de urgent
   
3. 
   Cabinet radiodiagnostic
   

Functiile sectiilor de internare: inregistrarea, examenul medical, prelucrarea sanitara, acordarea primului ajutor medical.

74. 
    Unitate de ingrijire medicala. Cerinte igienice catre sistematizarea ei, tipuri,
    

Principala unitate de structura a spitalului este unitatea de ingrijire medicala.

Definitie: prezinta un nr de paturi care depend de o echipa de lucru si presupun o autonomie in deservire. Este o subdiviziune functional de planificarea careia depinde planificarea interna a intregului bloc.

Sectia medicala este o unitate administrative care poate include citeva unitati de ingrijire medicala. SUnt cazuri cind acestrea coincide.

Planificarea UIM va corespunde urmatoarelor cerinte:

1. 
   componenţa încăperii va fi după specificul bolnavului
   
2. 
   asigurarea unei sfere de circuite salubre. Prin ele înţelegem traseul pe care îl parcurge un obiect, persoană sau elementul în spital urmărind interferenţa cu sursa de contaminare
   
3. 
   planificarea uşor mobilă care ar permite o modernizare datorită ajunsurilor ştiinţifice şi tehnice.
   

Fiecare UIM va include

1. 
   zona cu saloane
   

1. 
   saloane
   
2. 
   Sali de tratament
   
3. 
   Cabinetele medicilor
   
4. 
   Camera de garda
   
5. 
   Incapere de zi
   

2. 
   Zona incaperilor auxiliare (bloc sanitar)
   
3. 
   Zona incaperilor comune
   

UIM poate fi de 2 tipuri

• 
  Inguste, cu coridor uni sau bilateral
  
• 
  Extinse, cu 2 coridoare in forma rotunda, patrata sau alte modificari
  

74. 
    Cerinţele igienice către microclimatul încăperilor spitaliceşti.
    

În perioada rece sau tranzitorie a anotimpurilor temperatura aerului de 19—22° C se consideră confortabilă pentru majoritatea bolnavilor (temperatura proiectată fiind de 20°C), umiditatea — 40—60 %, viteza curenţilor de aer — 0.05—0,1 m/s.

Bolnavii simt un disconfort termic dacă temperatura aerului depăşeşte 24°C. La temperatura de 26—27°C se observă o încordare a proceselor de termoreglare.

În saloanele pentru copii, lehuze, cele postoperatorii, în secţiile de reanimare, în încăperile unde se face examenul medical temperatura optimă se consideră cea de 22°C. În încăperile de manipulaţii, saloanele pentru noii-născuţi traumaţi sau prematuri,, blocurile sanitare sau încăperile, în care bolnavii se află dezbrăcaţi, temperatura aerului va ti de 25°C. Pentru bolnavii de combustii se consideră optima temperatura aerului de 22—15°C, umiditatea relativă de 55 %. Pentru bolnavii in febră se recomandă temperatura de 16—17"C, pentru copiii suferinzi de pneumonie francă lobară în faza iniţială — 15—16°C, în perioada convalescentă — 19—21^CC. Foarte sensibili la temperatură sunt bolnavii cu boli ale glandei tiroide : astfel, pentru bolnavii de tireotoxicoză de gradul I temperatura optimă este de 18°C, pentru gradul II şi III — 12°C, pentru cei de hipotireoză — 24°C.

În spitale se vor lua în consideraţie şi particularităţile (obişnuinţele) individuale ale bolnavilor. De aici reiese, că în saloane sînt necesare dispozitive pentru reglarea temperaturii aerului. Vara temperatura aerului poate fi optimizată cu ajutorul condiţionatoarelor. în unele saloane temperatura optima poate fi obţinută cu ajutorul condiţionatoarelor locale (climatizatoare).

In perioada de vară pentru majoritatea chirurgilor se consideră optimă temperatura aerului de aproximativ 26°C, individual ea variază între 17,2—21 — 24°C.

Savanţii sovietici au stabilit, că vara temperatura optimă a aerului în sălile de operaţii este de 20—22°C (iarna 19—20°C), umiditatea — de 50—55 %, viteza curenţilor de aer — pînă la 0,1 m/s.

81.Neutralizarea reziduurilor lichide si solide din spitale

1. 
   INLATURAREA SI NEUTRALIZAREA REZIDUURILOR LICHIDE:
   

In literatura sunt descries cazuri cind apele reziduale spitalicesti serveau drept surse de epidemii printe populatie, de aceea actualmente se acorda o atentie deosebita neutralizarii reziduurilor lichide din spitale.

Apele reziduale din sectiile somatic necontagioase pot fi emise in reteaua de canalizare fara a fi prelucrate in prealabil.

Daca in localitate nu exista sisteme de canalizare, pe lingha spitale se vor construi instalatii locale de epurare, unde se va face epurarea mecanica si biologica, apoi dezinfecctia apelor reziduale prin clorizare. Daca spitalul nu este prea mare atunci apele reziduale se neutralizeaza prin filtrare subterana.

Din punct de vedere epidemiologic apele reziduale prezinta un pericol colosal. S-a practicat dezinfectarea individuala , in dependent de afectiunea pacientului, dar aceasta tactica s-a dovedit a fi nu intotdeauna eficace. Agtenti patogeni contin nu doar excrimentele ci si apele din bai, instalatii de dus, lavoare etc.de aceea actualmente apele din sectiile de boli contagioase se dezinfecteaza in mod centralizat. Apele din aceste sectii pot fi prelucrate in felul urmator:

-prin fierbere le temperature de 100’C timp de 10 minute, aceasta metoda este destul de sigura, dar din considerente economice si organizatorice ea nu are o raspindire larga. Se prelucreaza termic doar sedimentul apelor reziduale;

-Epurarea mecanica a apelor reziduale in septictenturi cu dezinfectarea lor ulterioara cu Solutia de clorura de var.Sedimentul din septictent se prelucreaza termic;

-Prin prelucrarea nemijlocita a apelor reziduale cu clorura de var-50mg de Cl active la 1 L de apa reziduala in decurs de o ora.aceasta metoda poate fi folosita numai daca cantitatea de substante suspendate nu depaseste 200-250mg/L.

B. Evacuarea si neutralizarea rezidurilor solide:

In orice spital evacuarea si neutralizarea rezidurilor solide trebuie sa fie bine determinate deorece de aceasta depinde salubrizarea sanitara a spitalelor. In toate incaperile spitalicesti unde sunt reziduuri solide vor fi colectoare de gunoi inchiose cu capac. Ele vor fie liberate minim de 2 ori pe zi, inainte de schimbul personalului auxiliary. Dupa evacuarea reziduurilor colectoarele vor fi bines palate si dezinfectate. Reziduurile din colectoarele din curte vor fi neutralizate prin metodele obisnuite. Reziduurile solide din sectiile contagioase, din salile de operatie, de nastere, de pansamente vor fi colectate aparte si arse in cuptoare- distructoare, ce se instaleaza in cazangerii. Substantele radioactive, desigur, vor fi evacuate si neutraluzate aparte.

82 Cerinte igienice fata de amplasarea spitalelor de boli infectioase.Particularitatile serviciului de internare spitalelor de boli infectioase(de schitat).

Secţia de boli contagioase va fi aparte, la distanţa de 30—50 m de celelalte secţii. Intrarea va îi izolată de celelalte zone ale spitalului.

Persoanele afectate de boli cantagioase sunt internati in sectiile respective nu numai pentru a fi vindecati, dar si pentru a fi izolati de cei necontajiosi. De aceea in aceste sectii regimul sanitary are anumite particularitati, scopul carora este de apreveni paritia infectiilor intraspitalicesti. Aceste particularitati se reflecta in primul rind asupra modului de internare a bolnavilor. Bolnavii de boli contajioase evita sectiile de internare central, ei sunt spitalizati in boxa de examinare a sectiei respective. Dupa termometrie si examen medical, bolnavilor li se face prelucrarea sanitara, iar hainele se expediaza in sectia de dezinfectie. Boxa de examenare dupa fiecare bolnav se deretica, se aeriseste si se dezinfecteaza. Cu acest scop sunt recomandate lampile bactericide.

Aceasta sectie v-a avea doua intrari- una pentru bolnvi, alta pentru lucratorii medicali si pentru substantele curate.

83 Particularitatile sistematizarii interioare a unitatilor de boli contajioase.

Sectiile de boli contajioase, chiar si cele mici se sistematizeaza asa ca sa poata fi repartizate in subdeviziuni, destinate internarii bolnavilor cu infectii de acelasi gen. fiecare subdiveziune v-a avea ecluza sa, ele prezindindu-su ca “lacat bacterecid” in sectiile de boli infectioase chirurjie, pediatrie s.a. ecluza are doua usi.Cind se deschide una din ele cealalta v-a fi inchisa. Pentru o siguranta mai mare ecluza poate avea o lampa bacterecida. Subdeviziunea v-a avea blocul sau sanitary. O alta particularitate a sectiilor de boli contajioase consta in faptul ca in saloane se aranjeaza una, doua paturi. In toate saloanele sunt lavoare. In sectile de boli infectioase sunt saloane de un loc cu ecluza, saloane-semiboxe si saloane boxe. Slonul semiboxa consta din salon, ecluza si loc sanitary. Neajunsul acestor saloane semiboxe consta in faptul ca bolnavii sunt internati aici prin coridurul central, prezentind un pericol insamintarii coridorului cu microflora patogena. De aceea saloanele-boxa sunt mai favorabile deoarece garanteaza profilaxia infectiilor aeriene. Ea consta din tambur exterior, bloc sanitary, salon si ecluza. In peretele dinspre sectie se face o fereastra pentru observatie care v-a avea sticla. Suprafata boxei complte este de 22 m². In aceste boxe se interneaza pacientii cu diagnoza neprecizata sau cu infectii intercurente. In ultimul timp se construesc semiboxe sau saloane boxate cu unu, doua locuri. Aceste au avantajele lor, in primul rind se creeaza conditii pentru izolarea bolnavilor cu diferite infectii. In afara de aceasta bolnavii pot fi internati si externati in acelasi timp, fapt care previne aparitia infectiilor intraspitalicesti sau intercurente.

84 METODE DE DEZINFECTIE A AERULUI DIN INCAPERILE IMS. FACTORII CE CONDITIONEAZA EFICIENTA DEZINFECTARII.

In functie de salon, dezinfectarea aerului are particularitatile sale. De aexmplu in salile de operatie, aerul este poluat cu vapori de eter, fluoretan si alte substante narcotice volatile, bacteria si de aceea masurile trebuie sa fie orientate spre diminuarea potentialului acestor surse de poluare a aerului. Inainte de operatie personalul va face dus in filtrul sanitar al blocului operator, la operatie nu se admit persoanele cu leziuni cutanate sau cu eruptii purulente (din rindul personalului). Dupa operatie sala se va deritica riguros, peretii si dusumeaua se vor spala cu o solutie dezinfectanta si apa fierbinte,incaperea se va ventila bine. Insa toate aceste masuri nu pot preveni in masura cuvenita infectarea aerului. Intr-o oarecare masura aerul poate fi dezinfectat cu ajutorul lampilor bactericide. Aceste lampi sunt fixate pe pereti , tavan sterilezeaza aerul ,suprafetele perotilor, dusumelelor, mobile, ele fiind introduce in circuitul inainte de operatie sau la intrerupere. O mare importanta au instalatiile de ventilatie mechanica-prin aspiratie-exhaustare.pentru ca in sala de operatie sa se injecteze aer curat, in prealabil se face o epurare dubla- se curate de praf si bacteria. In saloane principiile de dezinfectie au aceleasi baze fiind mai simple si mai putin strigente. Ele prevad deritecarea riguroasa a saloanelor de cel putin 2 ori pe zi cu substante dezinfectante si punerea in functiune a lampilor bactericide in special in saloanele de boli contajioase.

85 CERINTELE IGIENICE CATRE APLASAREA SI SISTEMATIZAREA UNITATILOR SI SPITLELOR DE CHIRURGIE.

In spitalele modern multifunctionale numarul de locuri chirurgicale constituie de la 25-45% din fondul general de paturi. Sectia de chirurgie consta din saloane si blocul de operatie. Drept o particularitate a sectiilor de chirurgie se considera blocul chirurgical, in spitalele modern- sectia de operatii care este cel mai complicat eliment functional a spitalului. Sunt doua variante de organizare a sectiilor de chirurgie. In prima variant fiecare sectie isi are blocul sau operator. Acestea se amplaseaza intr-o aripa sau bont al cladirii pentru a preveni raspandirea infectiilor intraspitalicesti. In variant a doua- citeva sectii de chirurgie au un complex chirurgical. O sala de operatii v-a fi pentru 30-40 de bolnavi. Aceasta sectie v-a ocupa o parte a cladirii, un etaj aparte sau oo cladire aparte anexata la sectia de chirurgie sau unita cu ea printr-o galerie incalzita. Variant a doua a sextiei de chirurgie este mai convinabila deoarece asigura o izolare mai perfecta de sectiile stationare. Complexul operator v-a avea o comunicare comoda cu sectiile de chirurgie, reanimatologie-anesteziologie, roenghenologie si de sterelizare. Aparatura complicate si scumpa poate fi folosita mai eficace in cadrul acestui comlex, incaperile auxiliare pot fi aranjate mami bine si munca personalului poate fi organizata mai rational. In complexul operator incaperile destinate pentru operatii “curate” si “murdare” vor fi aparte, isolate intre ele. Din punct de vedere igienic incaperile pot fi grupate in sterile, curate si deosebit de curate. La primul grup se refera salile de operatie, de sterilizare a instrumentelor, fata de care se innainteaza exigent aseptic deosebit de riguroase. La grupul al doilea se refera incaperile legate nemijlocit de salile de operatie- camerele preoperatorii, de narcoza. La grupul al patrulea se refera incaperile pentru pastrarea singelui si a aparaturii mobile, de intregistrare a operatiilor, camerele pentru chirurg, surorile medicale, laboratorul, zona “curate” a filtrului sanitary.

87 GRUPURI DE INFECTII INTRASPITALICETI NOZOCOMIALE.CAUZELE APARITIEI FRECVENTE SI DIFICULTATI IN COMBATEREA LOR.

INFECTII NOZOCOMIALE(INC)- se subinteleg toate maladiile contractate in cadrul spitalului, cauzate de mi/o clinic sau microbiologic recunoscute. Bolnavul contracteaza aceasta maladie fie la internare, fie in rezultatul ingrejirii medicale ulterioare, in conditii de spitalizare si/sau in conditii de ambulatory. Aceste infectii pot fi contractate si de personalul medical, semnile clinice facindu-se evidente in timpul sau dupa activitatea lor medicala.

I.N. APAR IN REZULTATUL ACTIUNII FACTORILOR:

1. 
   Scaderea reactiviatii
   
2. 
   Acumularea si circuitul germenilor patogeni
   
3. 
   Selectia germinilor foarte virulent si rezistenta lor la AB.
   
4. 
   Eventualitatea sporita de contaminare si infectare
   

CAUZELE APARITIEI:

• 
  Cresterea permanenta a contigentului de risc(persoane cu rezistenta scazuta, cu deabet zaharat s.a.)
  
• 
  Alergizarea populatiei
  
• 
  Se complica tehnologia medicala
  
• 
  Creste numarul de pacienti de virsta inaintata si infantile
  
• 
  Intrebuinatarea larga, irationala si fara system a AB
  
• 
  Incalcarea regulilor sanitaro-igienice
  

DEFICIENTE IN COMBATEREA I.N.

• 
  Circulatia vasta a germinilor in mediul spitalicesc
  
• 
  Multitudinea cailor de transmitere
  
• 
  Rezistenta rea scurta a germenilor la factori de mediu
  
• 
  Receptivitatea ridicata a bolnavilor
  
• 
  Lipsa metodilor effective a profilaxiei specific.
  

88 MASURI NESPECIFICE IN PROFILAXIA INC, CARACTERISTICA LOR.

MASURI NESPECIFICE:

• 
  Masuri de arhitectonica si planificare:
  

• 
  Izolarea UIM SALOANELOR, BLOCURILOR OPERATORII;
  
• 
  Respectarea fluxului in miscarea pacientilor, personalului;
  
• 
  Amplasarea rationala a UIM
  
• 
  Zonarea terenului
  

• 
  Masuri de dizenfectie:
  

• 
  Folosirea metodelor chimice
  
• 
  Folosirea metodelor fizice:
  

• 
  Prelucrarea mecanica
  
• 
  Termica
  
• 
  Prin utilizarea razelor gama si ultraviolet
  

• 
  Masuri sanitaro-igienice:
  

• 
  Ventilatia
  
• 
  Miscarea dirijata a aerului
  
• 
  Dispositive de iluminare
  
• 
  Conditionare
  

• 
  Masuri sanitaro-antiepidemice:
  

• 
  Lucrul de iluminare cultural a personalului si bolnavilor
  
• 
  Inspectia regimului sanitary in stationare
  
• 
  Conntrolul asupra contaminarii cu germini ai mediului intraspitalicesc
  
• 
  Depistarea purtatorilor de germeni la bolnavi si personal:
  

• 
  Inspectia zilnica
  
• 
  Examen bacteriologic
  

89 IGIENA MUNCII CA RAMURA A STIINTEI SI PRACTICII SANITARE. SARCINILE SI OBIECTIVELE DE STUDII.

IGIENA MUNCII-o ramura a igienii ce cerceteaza conditiile de munca, factorii mediului de munca si influenta acestora asupra organismului muncitorilor. Are ca scop stabilirea unor indici, norme fiziologice complexe de masuri care sa asigure comfortul la locul de munca, prevenirea oboselii si imbolnavirii profesionale.

Sarcinile

10. 
    sa promoveze si sa mentina gradul maxim de bunastare fizica, mintala si sociala a muncitorilor din toate profesiile
    
11. 
    sa previna aparitia deverilor de la starea optima de sanatate a munctorilor din cauza conditiilor nefavorabile de munca
    
12. 
    sa protejeze muncitorii in exercitarea profesiei impotriva agentilor nocivi pentru sanatate
    
13. 
    sa elaboreze cerinte si norme igienice ca baza a legitatilor de asanare a conditiilor de munca
    
14. 
    profilaxia traumatismului de productie
    
15. 
    determinarea modificarilor fiziologcie, care au oc in procesul de munca
    
16. 
    elaborarea masurilor pentru organzarea rationala a reimurilor de munca si odihna
    
17. 
    identificarea si eliminarea din zonele de productie a agentilor nocivi
    
18. 
    de a asigura astfel de conditii, incit eforturile fizice si mintale impuse muncitorilor sa corespunda structurilor lor anatomice, fiziologice si stari psihologice
    
19. 
    de a aplica in intreprinderi programe largi sanitare, care sa acopere toate aspectele sanatatii
    

Obiectivele de studiu

7. 
   conditiile de munca si influenta acestora asupra organismului
   
8. 
   procesul de munca din punct de vedere al influentei lui asupra organismului
   
9. 
   sanatatea muncitorilor, morbiditatea, caracterul bolilor aparute sub influenta factorilor nocivi de productie
   

90 MODIFICARI FUNCTIONALA IN ORGANIZM LA MUNCA FIZICA. METODELE DE DETERMINARE A MODIFICRILOR FIZIOLOGICE DIN ORGANISM IN TIMPUL MUNCII.

MODIFICARI DIN PARTEA:

• 
  SISTEMULUI CARDIOVASCULAR
  

• 
  Creste debitul cardiac de la 5 l/min in repaus la 26 l/min in efort maxim
  
• 
  Cresterea debutului systolic de la 80-90 ml pina la 120-140 ml. acesta in effort creste rapid datorita unei intoarceri venoase inalt crescute. Ramine constant timp de 5-10 min dupa care daca efortul se prelungeste peste 10 min descreste usor.
  
• 
  Cresterea frecventei cardiac se face:
  

• 
  In effort usor creste exagerat la inceput pina la un anumit nivel apoi scade pina la un nivel inferior la care se mentine pe toata durata efortului
  
• 
  Daca efortul se prelungeste, frecventa cardiac tinde sa scada, ceea ce semnifica scaderea debutului systolic. Cresterea temperaturii corpului si acumularea de acid lactic
  
• 
  In efortul maximal frecventa cardiac creste pina la oprirea subiectului sau pina la epuizarea lui, frecvent maximal depinde de sex si virsta.
  

• 
  SISTEM RESPIRATOR
  

• 
  Efortul fizic determina trecerea in singe a unei cantitati de pina la 4 l de O₂/min ceea ce reprezinta o adaptare sinergica a aparatului respirator, cardiovascular si a utilizarii O₂ de catre muschi, implicind atit reflexe conditionate, cit si cele neconditionate
  

• 
  APARATUL DIGESTIV
  

• 
  Modificarile sunt in functie de intensitatea efortului fizic si conditiile de microclimate,astfel la un effort de mica sau medie intensitate functiile digestive sunt usor crescute sau nu se modifica.
  
• 
  In muncile cu effort de intensditate mare sau in microclimate cald aceste functii sunt scazute pina la inhibitia lor
  
• 
  Creste secretia de adrenalina si de hormone ai hipofizei din lobul posterior care determina o inhibitie a activitatii glandelor gastrice si o irigatie mai slab a stomacului si a intestinului. Se nai observa si o crestere a secretiei pancreatice.
  

• 
  APARATUL RENAL:
  

• 
  In raport de intensitatea efortului si condiiile sde microclimate modificarile apar in functie de filtrarea glomerulara, de reabsorbtie si sec retie tubular
  
• 
  In eforturile de intensitate mica sau medie diureza creste putin, compozitia ramine neschimbata
  
• 
  In conditii de marire a intensitatii efortului sau de microclimate cald diureza scade si compoziti urinara este modificata: creste urea, creatinina, ac.lactic, fosfatii.
  

• 
  SISTEMUL ENDOCRIN:
  

• 
  Modificarile sunt prezentate de hiperfunctia hipofizei, suprarenalelor
  

• 
  ANALIZATORII:
  

• 
  MODIFICARILE SUNT IN FUNCTIE DE INTENSITATEA MUNCII, la munca de intensitate mica sau medie creste/scade sensibilitatea vizuala, auditiva si tactile.
  

METODELE DE DETERMINARE A MODIFICARILOR FIZIOLOGICE:

• 
  Tremometria (numarul de atingeri intr-o secunda);
  
• 
  Dinamometria (se va determina forta si rezistenta musculara).
  
• 
  Perioada latent a reactiei videomotorii
  
• 
  Pedioada latent a reactii acustomotorii
  
• 
  Memoria operative
  
• 
  Concentrarea atentiei
  
• 
  Frecventa pulsului
  
• 
  Tensiunea arterieala
  
• 
  Presiunea pulsului
  
• 
  Frecventa respiratiei,
  
• 
  Volumul respirator