1. Igiena, sanitarie, profilaxie notiuni, metodele de studii aplicate in igiena Igiena s

20. Patologii alimentare (clasificarea FAO/OMS)

Conform FAO/OMS, avem 4 grupe de patologii alimetare:

1. Subnutritie – reprezinta patologie cauzata de alimentatia cantitativ insuficienta. In asemenea caz alimentele ingerate nu asigura cantitatea adecvata de energie si determina organismul sa elibereze energia din propriile tesuturi, cum ar fi tesutul adipos, tesutul muscular, parenchimul. Consecintele subnutritiei:

• incetinirea ritmului de crestere la copii,

• scaderea in greutate la adulti,

• reducerea masei musculare,

• scaderea metabolismului,

• micsorarea producivitatii de munca,

• scaderea rezistentei organismului la agresiunile microbiene,

• substantele toxice si alte nocivitati de mediu

Tipurile etiologice:

• subnutritia primara – cind sunt consumate produsele alimentare in cantitati insuficicente

• denutritia secundara – se datoreaza unor tulburari de ingestie, digestie sau metabolizare

Formele etiologice:

 distrofia proteica

 hipo- si avitaminozele

 rahitismul

 colelitiazele – pietre la rinici

 ateroscleroza

 anemiile nutritionale

 gusa endemica

 caria dentara

2. Hiperalimentatia – patologie cauzata de alimetatia abundenta. Formele hiperalimentatiei:

• absoluta – in cazul abuzului alimentar

• relativa – declansata de reducerea cheltuielilor de energie

Consecintele:

 obezitatea

 diabetul zaharat

 hepatite cronice

 fluoroza

3. Alimentatia calitativ neadecvata – patologie cauzata de carenta sau lipsa totala a unei sau a mai multor substante nutritive.

4. Alimentatia neecilibrata – patologii cauzate de disbalanta substantelor nutritive in ratia alimentara

21. Intoxicatiile alimentare - notiune, clasificare. Particularitatile lor.

Intoxicatiile alimentare - maladii acute, rar cronice, aparute in rezultatul utilizarii alimentelor contaminate masiv cu microelemente de o anumita specie sau impurificate cu substante toxice pentru organism de origine microbiana sau nemicrobiana. Intoxicatiile alimetare pot evolua sub forma de cazuri sporadice sau sub forma de izbucniri in masa, cind produsul contaminat este consumat de un numar mare de oameni.

Particularitatile

-Semnele de asemanare intre intoxicatiile alimetare si bolile contagioase:

 Exista o perioada de incubatie pina la aparitia semnelor clinice

 Este necesar ca in organismul uman sa nimereasca microorganismele vii

-Semnele de deosebire:

• Intoxicatiile alimentare sunt provocate numai atunci cind agentul patogen, care a nimerit pe produsul alimentar se multiplica pina la un numar foarte mare, de oicei nu mai mic decit 105

• Indiferent de etiologie, intoxicatiile alimentare nu se transmit nemijlocit de la omul bolnav la cel sanatos

• Semne caracteristice pentru majoritatea intoxicatiilor alimentare:

c) debutul acut cu o perioada de incubatie scurta (15 min – 24 ore)

d) fiecare caz de intoxicatie este legat de folosirea unui tip de produs alimentar

e) in majoritatea cazurilor intoxicatiile se caracterizeaza prin tulburari ale tractului gastro-intestinal.

f) toate intoxicatiile nu sunt contagioase

Clasificare

I. IA microbiene

1) Toxicoze alimentare

a) Toxicoze bacteriene

• Botulism

• Toxicoza stafilococica

b) Micotoxicoze

• Ergotismul

• Fuzariotoxicoza

• Aflotoxicoza

2) Toxicoinfectii

a) Germeni potential patogeni

• E. coli, Proteus, Clostridium pertingens, Bacilus cereus, Streptococi

b) Germeni insuficient studiati

• Clebsiela, Hafnia, Cytobacter, Edwardsiella, Pseudomonas, Aeromonas

3) Intoxicatii mixte

II. IA non-microbiene

III. IA idiopatice

22. Toxiinfectiile alimentare - bacteriile ce le pot conditiona, produsele ce le pot cauza,particularitatile clinice. Principiile de profilaxie a lor.

Toxicoinfectiile – reprezinta afectiuni acute, care apar la utilizarea in alimentatie a produselor ce contin un numar foarte mare de agenti cauzali vii.

Sunt provocate de:

 germenii potential patogeni:

E. coli, Proteus, Clostridium perfringens, Bacilus cereus, Streptococi

 germeni insuficient studiati:

Clebsiela, Hafnia, Cytobacter, Edwardsiella, Pseudomonas, Aeromonas.
Semnele caracteristice toxicoinfectiilor:

1. Dezvoltarea rapida a infectiei

2. Imbolnavirea paralela a persoanelor ce au folosit acelasi fel de bucate contaminate de microflora patogena.

3. Legatura strinsa intre afectiuni si consumarea unui anumit fel de bucate pregatit si realizat cu anumite incalcari igienice.

4. Delimitarea teritoriala a afectiunii, conditionata de zona contaminarii bacteriene a podusului.

5. Intreruperea brusca a cazurilor de boala dupa inlaturarea bucatelor epidemiologic periculoase.

6. Caracterul de imbolnavire in masa in cazurile cind produsul alimentar contaminat este consumat centralizat prin reteaua de alimentatie publica in grupuri mici sau in familie.

Epidemiologie

Toxicoinfectiile sunt larg raspindite. Receptivitatea catre imbolnavire este mare. Mai frecvent se intilnesc in timpul cald al anului. Sursa de imbolnavire o constituie omul si animalele. Mecanismul de trasmitere: fecal-oral. Calea de transmitere alimentara.

In organism patrund microorganismele vii. Reactia organismului la patrunderea agentilor cauzali este stereotipica si in majoritatea cazurilor putem deosebi:

4. procese locale – poate apare o inflamatie a TGI, disbacterioza, dereglarea motilitatii intestinului.

5. procese generale – febra, cefalee, modificari in sistemul cardio-vascular si nervos.

Principiile de profilaxie a intoxicatiilor alimetare microbiene

 izolarea sursei de provocare a intoxicatiilor

 prevenirea patrunderii agentului declansator al intoxicaatiei in produsele alimentare

 intreruperea cailor de contaminare a produselor alimentare

 preintimpinarea multiplicarii si acumularii mi/o sau formarii toxinelor

 neutralizarea produselor potential periculoase din punct de vedere epidemiologic

23. Intoxicatiile stafilococice - patogenia, produsele ce le pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia.

Toxicoza stafilococica – aparitia bolii este povocata de enterotoxina stafilococului auriu (rara!). Sursele de microorganisme:

• personalul de la intreprinderile alimentare cu procese inflamatorii purulente de etiologie stafilococica (plagi purulente, panariciu)

• purtatorii facultativi – animalele bolnave de mastita

• stafilococii din mediul inconjurator

De cele mai dese ori toxicozele stafilococice apar in rezultatul utilizarii in alimentatie a laptelui si produselor lactate poluate cu stafilococi, si mai rar la consumarea bucatelor din carne si peste. Poate sa apara si la consmarea produselor de cofetarie cu crema. De regula intoxicatiile apar in rezulatul nerespectarii regulilor igience si sanitare. Daca produsul alimentar este contaminat, el contine o cantitate mica de stafilococi, dar aceasta este suficient de a provoca boala. Intoxicatile alimentare se pot produce numai in cazul cind acest produs alimentar se pastreaza mult timp la o temperatura favorabila pentru multiplicare.

Primele semne apar peste 2-4 ore dupa consumarea produsului. Simptomele principale:

 greata

 voma

 durerile acute in regiunea stomacului

 insuficienta cardio-vasculara

60-70% din bolnavi sufera de dureri de cap, ameteli, transpiratie rece. Pielea devine palida, uneori cenusie, buzele sunt palide pina la vinat. Majoritatea au diaree.

Directiiile in profilaxia intoxicatiilor stafilococice

 depistarea surselor

 micsorarea numarului purtatorilor de stafilococi ce activeaza la intreprinderile alimentare

 intreruperea cailor de contaminare a produselor alimentare si a bucatelor

 asigurarea conditiior de producere, pastrare si realizare a produselor alimentare cu prevenirea formarii toxinelor
24. Botulismul - etiologia,patogenia,produsele ca-l pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia.

Botulism, cu agentul patogen Clostridium botulinum.

Sursele si modul de contaminare a produselor alimentare:

Bacilul botulinic se afla in intestinele animalelor si pestilor. Astfel, cu excrementele forma vegetativa (sporii) nimeresc pe sol si in apa. Sub forma sporulata isi pastreaza virulenta mai multi ani. In produsele alimentare nimeresc cind nu sunt bine curartate de sol sau accidental patrunse in produsele animaliere si peste. Prin carnea de peste trece prin prelucrarea incorecta din intestinele pestilor. In organismul uman patrund formele vegetative, sporii sau exotoxinele. In organism sporii elimina forma vegetativa, care elimina toxine.

In trecut cazuri se inregistrau prin diferte produse alimentare (mezeluri, peste sarat,etc. ). In prezent se inregistreaza cazuri in rezultatul conservarii in conditii casnice, in special a ciupercilor si legumelor.

Se cunosc 3 variante de botulism: Botulism alimentar – 99% ,de plaga, infantil.

Caracteristicile de baza ale bacilului botulinic: anaerob, imobil, formeaza spori, sporiii sunt rezistenti la factorii fizici si chimici. Rezista 5-6 ore la fierbere. Ii distruge doar autoclavarea la 120 grade. Formele vegetative elimina o exotoxina cu cele ma puternice proprietati toxice. Exotoxina nu este distrusa de actiunea sucului gastric si intestinal, dar se distruge la fierberea de 10-15 minute. Are mai multe serovariante. La borcanele cu conserve in care a nimerit agentul botulinic se bombeaza capacul.

Manifestarile clinice:

• se deosebeste esential de cel a altor intoxicatii alimentare

• perioada de incubatie, care depinde de doza de toxina – 6-36 ore

• se caracterizeaza prin afectarea sistemului nervos vegetativ, digestiv si altor sisteme

• Simptomele de baza: simptomul oftamoplegic, sindromul bular, dureri de cap, indispozitie, slabicuni, dureri in epigastru, tulburari dispeptice, dureri abdominale, meteorism, voma si diaree la inceput care trece in constipatie

• Simptmele specifice: diplopie, dilatarea pupilelor sau anizocorie, tulburari de vedere, ptoza palpebrala, paralizia muschilor faringieni, tulburarea deglutitiei, paralizia palatului moale, voce ragusita, pulsul la inceput rar, pe urma accelerat, temperatura nu corespunde pulsului (normala sau mai joasa, rar subfebrila), in cazuri de intoxicatie grava astenia se intensifica, se constata dereglarea respiratiei, care devine superficiala, aritmica. Organismul isi revine trepata dupa boala 2-3 luni. In forma usoara nu apar paraliziile
Directiile de baza in profilaxia botulismului

 prevenirea patrunderi agentului declansator pe materia prima

 prelucrarea termica corecta (sterilizarea)

 prevenirea germinarii sporilor, multiplicarii formelor vegetative si formarii toxinelor in conservele pregatite

25. Micotoxicozele - etiologia, produsele ce le pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia.

Micotoxicoze – intoxicatii de ciuperci microscopice, care paraziteaza pe diferite produse alimentare, in special pe cereale. Dintre micotoxicozele provocate de ciupercile microscopice fac parte:

1. Ergotismul

2. Fuzariotoxicoza

3. Aflotoxicoza

Micotoxicozele se deosebesc de intoxicatiile alimenare prin manifestarile clinice.

Aflotoxicoza are forma acuta, subacuta si cronica; e provocata de aflotoxina, care poseda actiune hepatotoxica si hepatocancerigena. Dezvoltarea ciupercilor si producerea aflotoxinelor mai frecvent se inregistreaza la nucile de arahide, faina de arahide, griu, ovaz, faina pe porumb, lapte, oua, ceai, boabe de cafea.

Ergotismul apare in urma folosirii in alimentatie a produselor atacate de cornul secarii. Formele ergotismului: convulsiva – se caracterizeaza prin afectarea sistemului nervos, gangrenoasa – afectarea aparatului neurovascular, mixta.

Fuzariotoxicoza este cauzata de piinea contaminata cu Fusarium graminearum. Tabloul clinic se manifesta prin gastroenterita cu afectarea SNC, care se aseamana cu ebrietatea.

Profilaxia micotoxicozelor include:

 lupta cu daunatorii plantelor cu prelucrarea corecta a cerealelor

 respectarea regulilor de pastrare a produselor alimentare, a cerealelor, a nutreturilor

 monitorizarea nivelului de poluare a materiei prime si a produselor alimentare
26. Funcţiile medicului practician în caz de declanşare a intoxicaţiei alimentare.

Daca dupa particularitatile sale, boala se aseamana cu o intoxicatie alimentara, medical este obligat

1„ Să acorde ajutorul medical urgent

2. Să facă cercetările prealabile ale ca¬zului cu scopul de a determina cauzele bolii, de a lua măsurile necesare pentru profilaxia răspîndirii sau repetării intoxicaţiei alimen¬tare, spre exemplu, sustragerea

3. Să informeze centrul sanitaro-epide-miologic despre cazul de intoxicaţie (prin telefon sau telegrafic) şi să expedieze în-şWnţarea._urgentă indicînd în ea : 1) loca¬litatea ; 2), data ; 3) locul (unitatea alimen¬tară), unde s-a întîmplat cazul ; 4) numă¬rul de victime (inclusiv spitalizate) ; 5) tab¬loul clinic al bolii ; 6) numărul de cazuri letale (dacă sînt) ; 7) produsul alimentar suspect şi cauzele, care au dus la izbucnirea intoxicaţiei alimentare ; 8) ce măsuri s-au luat

Centrele sanitaro-epidemiologice primesc informaţia despre cazurile de intoxicaţie alimentară şi imediat trimit în focar un medic-specialist în igiena alimentară. Acesta efectuează inspecţia sanitaro-epidemiologică a cazului de intoxicaţie alimentară. Studierea cazului începe cu cercetarea locului şi chestionarea celor suferinzi, precizîndu-se data şi ora intoxicaţiei alimentare, speci¬ficul clinicii, cu ce bucate s-au alimentat

1. Medicul igienist

• Sa excluda produsul suspect din alimentatia populatiei

• Sa colecteze mase vomitive sis a la trimita in laborator

• Sa interzica comercializarea produselor suspecte pana la identificare a cauzelor

• Sa anunte central sanitary-epidemiologic

2. Medicul sanitar

• Colecteaza anamneze

• Impreuna cu medicii curative analizeaza tabloulclinic

• Expediaza in laborator materialele recoltate de la bolnavi

• Sa clarifice caile de infectare

27. Importanta igienica a aerului. Straturile atmosferei, caracteristica lor.

Aerul interactioneaza permanent cu organismul si actiunea lui asupra organismlui poate fi nu numai pozitiva, ci si negativa. Orice deviere in starea aerului poate influenta atit direct, cit si indirect functile organismului, dereglindu-i homeostaza. Amestecul de gaze, vapori de apa, care se mentine ca un invelis in jurul pamintului este numit atmosfera. Inaltimea atmosferei este apreciata la cca 50 000 km, dupa care urmeaza spatiul interplanetar. Fizico-chimic atmosfera are o structura neomogena, aceasta structura permite impartirea atmosferei in mai multe straturi (de la suprafata Terrei):

• 
  Troposfera – se intinde in mediu pina la 10 km de la suprafata solului, fiind mai inalta la ecuator. In troposfera factorii fizici prezinta variatii mari si consecinte ale acestor variatii sunt depunerile atmosferice, deplasarea maselor de aer, formarea norilor. In troposfera presiunea atmosferica si temperatura aerului sunt in permanenta scadere. Aici se afla cca 75% din tot volumul aerului atmosferic si 90% din vaporii de apa. Starea troposferei este permanent influentata de toate procesele care au loc pe suprafata paminului, astfel in troposfera permanent sunt pulberi, gaze toxice, microorganisme. Dupa troposfera urmeaza un strat de pauza – tropopauza.
  
• 
  Stratosfera – se intinde pina la altitudinea de cca 50 km. Aici temperatura aerului creste cu inaltimea, presiunea atmosferica continua sa scada. In stratosfera se gaseste stratul de ozon, care se formeaza sub actiunea radiatiilor ultraviolete si protejeaza suprafata pamintului de aceleasi radiatii ultraviolete. Stratosfera mai poarta denumirea de hemosfera, datorita faptului ca aerul se afla predominant in forma moleculara. Dupa acest strat exista stratul de tranzitie- stratopauza.
  
• 
  Mezosfera – Aici temperatura scade, presiunea atmosferica scade. La limita superioara a mezosferei care este apreciata aproximativ de 100 km, temperatura ajunge -70 – -80 grade. In mezosfera se propaga si sunt reflectate undele radioelectrice. Strat de tranzitie – mezopauza.
  

Aceste 3 straturi caracterizate impreuna sunt numite homosfera, deoarece sunt influentate de activitatea omului.

• 
  Termosfera – ionosfera sau heterosfera. Se intinde la inaltimi de cca 2 000 km. Aici temperatura creste, presiunea atmosferica scade datorita aerului rarefiat. Elementele atmosferice aici se afla in forma de ioni, electroni liberi. Dupa termosfera este un strat de tranzitie – termopauza.
  
• 
  Exosfera – practic nu are limite.
  

O actiune permanenta asupra organismului o are troposfera. Ea este prezentata in importanta igienica a aerului:

1. 
   Prin aer se realizeaza aportul de oxigen si este indepartat bioxidul de carbon.
   
2. 
   Prin proprietatile fizice aerul influenteaza procesele de termoreglare a organismului.
   
3. 
   Factorii fizici atmosferici determina caracteristicile climatice ale diferitor zone geografice.
   
4. 
   Straturile de aer au rol de termoprotectie pentru intreg globul pamintesc.
   
5. 
   Aerul poseda o conductibilitate termica redusa si aflindu-se in porii materialelor de constructie, imbracamintei, are rol de termoizolator pentru organism.
   
6. 
   Aerul este rezervor de acumulare al substantelor chimice toxice de origine tehnogena.
   
7. 
   Aerul este rezervor de acumulare a germenilor patogeni si deci este factor de transmitere al bolilor infectioase.
   
8. 
   Este una din sursele de poluare a solului cu substante chimice toxice.
   
9. 
   Este un mediu natural unde au loc procese de autopurificare.
   

28. Importanţa igienică a temperaturii şi umidităţii aerului, metode de determinare a lor.

Temperatura aerului exercită influenţă asupra termoreglării organismului. Temperatura înaltă micşorează posibilitatea de cedare a căldurii, cea joasă o sporeşte.

Aflarea îndelungată în mediu cu temperaturi înalte provoacă ridicarea temperaturii corpului, accelerarea pulsului, dereglarea activităţii sistemului cardiovascular, ceea ce influenţează negativ asupra funcţionării sistemului nervos central, reducîndu-se atenţia, precizia, coordonarea mişcărilor şi viteza reacţiei. In stare de repaus echilibrul termic al organismului cu mediul înconjurător se păstrează la temperatura aerului de 18—24°C. La o muncă fizică de efort mediu temperatura optimă a aerului va fi de 10—15°C, iar la o muncă grea de 10°C.

Dereglarea echilibrului termic duce la supraîncălzire, iar în anumite condiţii (umiditatea înaltă, lipsa mişcărilor de aer) poate provoca un şoc termic.

Temperatura joasă a aerului, sporind cedarea de căldură, creează pericolul răcirii organismului. Astfel pot avea loc afectări ale organelor de respiraţie, ale sistemului periferic nervos şi muscular. ,

O deosebită importanţă o are temperatura din încăperile spitaliceşti, deoarece la multe'stări patologice are loc dereglarea metabolismului termic

Temperatura aerului poate fi masurata cu :

Termometre stationare maxim(mercur) si minim(alcool), sau cu ajutorul termografelor(pe termen lung)Se masoara temperature in 3 puncte aflate pe diagonal, peretele interior(cald,la 0,2m), in centru si la fereastra (la 0,2m) pe 3 pncte: la 10cm de podea, la 1m si la 1,5m

Umiditatea aerului se caracterizează prin conţinutul vaporilor de apă. Ea influenţează asupra gradului de cedare a căldurii, stării termice şi generale a organismului.

La temperaturi joase influenţa nefavorabilă a umidităţii înalte se explică prin conductibilitatea tefmică mare a aerului. La temperaturi înalte umiditatea mare îngreuiază cedarea căldurii de către organism din contul evaporării. Astfel, aerul umed în condiţiile de temperatură atît înaltă, cît şi joasă, este un factor negativ, ce împiedică termoreglarea organismului. Aflarea sistematică de lungă durată a oamenilor în încăperile cu umiditate înaltă şi cu temperatură joasă provoacă micşorarea rezistenţei organismului faţă de bolile infecţioase.

Aerul uscat, dimpotrivă, influenţează favorabil metabolismul termic atît la temperatură înaltă, cît şi la cea joasă, în primul caz contribuind la evaporarea, iar în al doilea micşorînd cedarea căldurii.

Influenţa nefavorabilă a aerului uscat se manifestă numai la umiditate foarte joasă — de 20% şi mai puţin. Ea se exprimă prin uscarea mucoaselor, provocînd o senzaţie de uscat în gură, gît, nas, uscarea pielii şi descuamarea ei.

Umiditatea absoluta este cantitatea de valori de apă în grame în 1 m³ de aer sau în milimetri de presiune ă coloanei de mercur în momentul cercetării.

Umiditatea maximă este cantitatea de vapori de apă în grame necesară pentru saturaţia deplină a 1 m³ de aer la o anumită temperatură. Umiditatea maximă se determină după tabel.

Umiditatea relativă reprezintă raportul dintre umiditatea absolută şi cea maximă, exprimată în procente.

Deficitul de saturaţie este diferenţa dintre umiditatea maximă şi cea absolută.

Umiditatea fiziologică relativă este raportul dintre umiditatea absolută şi cea maximă la temperatura de 37°C, adică la temperatura corpului, exprimată în procente.

Pentru determinarea umiditatii aerului se utilizeaza Psihrometrele August si Assman care au la baza 2 termometre unul usca si altul umed. La rezervoruul cu alcool al celui uned e pus un batist cu un capat inmuiat intr-un pahar cu apa distilata.

La evaporarea apei din batist scade temperature aratata de termometrul umed. Cu cat diferenta dintre cele 2 e mai mare cu atat umiditatea e mai mic.
29. Importanţa igienică a mişcării aerului, caracteristicile ei, metode de determinare. Roza vânturilor.

Viteza de mişcare a aerului exercită o influenţă mare asupra schimbului de căldură al organismului, asupra proceselor de respiraţie, consumului de energie, stării neuropsihice.

Influenţa mişcării aerului asupra metabolismului termic se manifestă prin mărirea pierderilor de căldură, mai întîi de toate pe seama convenţiei, deoarece aerul care se mişcă îndepărtează de corp cele mai apropiate straturi de aer încălzite, locul lor fiind ocupat de aerul rece.

Vîntul amplifică, de asemenea, cedarea căldurii prin evaporare.

Viteza optima al miscarii vantului in exterior e de 1-4 m/s, Iar in incaperi de 0,1-0,3 m/s

In timpul unei viteze mai joase, de 0,1 m/s, apare senzaţia aerului nemişcat, stătut. Viteza de mişcare a aerului ce depăşeşte 0,5 m/s provoacă o senzaţie neplăcută de curent, care deseori este cauza răcirii locale şi generale.

Pentru igiena şi practica sanitară are importanţă nu atît direcţia vîntului ca atare. Un interes cu mult mai mare prezintă cunoaşterea direcţiilor repetate de vînt în localitatea dată. Ele se stabilesc pe baza observaţiilor meteorologice multianuale. Cunoaşterea particularităţilor de repetare a vînturilor pe un loc determinat e necesară medicului igienist pentru soluţionarea problemelor referitoare la planificarea localităţilor, la amplasarea raţională a caselor de locuit, a instituţiilor pentru copii, curativo-profilactice. Ele trebuie amplasate pe partea expusă la bătaia vîntului faţă de întreprinderile industriale, centralele de energie termică, alte obiective care pot să polueze aerul atmosferic cu fum, gaze etc

Se masoara cu ajutorul anemometrelor(cu cupe[1-50m/s] si palete[0,5-15m/s]) si catatermometrelor

Metoda de cercetare cu ajutorul anemometrelor. E nevoie de instalat astfel incat directia curentilor de aer sa fie perpendicular pe suprafata de rotatie al paletelor(cupelor)Se masoara numarul de rotatii pe secunda si se calculeaza viteza de miscare al aerului

Catatermometrul se utilizeaza la determinarea vitezelor mici de miscare al aerului. E un termometru cu alcool care e dotat cu un rezervor in jos si o evazare in sus. Daca incalzim aparatul si ii dau un agaz de racier pierderea caldurii se va petrece in mod diferit in functie de microclimatu

Gratie capacitatii termice al alcoolului si al sticlei la coborarea alcoolului in limitele indicate pe parcursul racirii raportate de 1cm² de suprafata al aparatului se degaja o cantitate constanta de temperature exprimata in milicalorii pemm²

Roza Vanturilor e o imagine grafica de repetare predominant a directiei vanturilor dupa carturi(partile lumii) pe o perioada stabile de timp( o luna, un an)

Pentru formarea rozei vanturilor e necesar de sumat numarul tuturor cazurilor de vand sit imp linistit in decursul perioadei de timp Suma obtinuta se ia ca 100% iar numarul de cazuri de vant din fiecare cart sit imp linistit se calculeaza in procente.

Apoi se traseaza o diagram. Din centru se trag 8 liniicare inseamna 8 carturi(S, N, N-E, N-W, E, W, S-W, S-E). Pe toate liniile se depun in proportii egale segmentele marimilor procentuale calculate pentru aceste carturi si se unesc consecutive intre ele.
30. Microclimat - notiune,tipurile si actiunea asupra organismului.