1. Intervenţii ale deputaţilor

1.	Intervenţii ale deputaţilor:

		Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa şi domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Gheorghe Albu şi Gelil Eserghep, secretari.
		Doamna Daniela Popa: Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.
		Începem cu Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghişe. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Ioan Ghişe: Mulţumesc, doamna preşedintă de şedinţă. Stimate doamne şi stimaţi domni, Săptămâna trecută, într-o declaraţie politică menţionam despre urgenţa şi necesitatea unei politici salariale corecte în România, că apare ca necesar şi urgent să se corecteze anomaliile din sistemul public de salarizare şi de pensii în întreaga ţară. În programul de guvernare, la pagina 24, Parlamentul a aprobat protejarea puterii de cumpărare a pensiilor. Toate pensiile care au fost recalculate vor fi ulterior indexate cu indicele de creştere a preţurilor de consum, astfel încât să fie acoperită sută la sută creşterea preţurilor. Declaraţia mea politică de astăzi vizează două aspecte. Întâi de toate, doar ieri constatam cum, la Galaţi, peste 1000 de cetăţeni pensionari au ajuns să se lupte cu forţele de ordine, aceşti protestatari manifestându-se într-o disperare prin faptul că tocmai indexarea pensiilor nu se produce în concordanţă cu creşterea preţurilor. Totdeauna miniştrii muncii, indiferent de guvernul şi partidul din care au făcut parte, au venit în faţa Parlamentului şi au spus că nu sunt bani suficienţi. În acelaşi timp, ieri, opinia publică din ţară a putut afla ceea ce săptămâna trecută menţionam tot aici, la microfon, că sunt funcţionari în funcţii publice de stat care câştigă salarii de 3-4-5 ori salariul preşedintelui României. aceste cazuri nu sunt izolate şi la nivelul ţării este vorba de mii de persoane care în funcţii publice numite primesc venituri mult mai mari decât cei aflaţi în funcţii publice alese. Plecând de la faptul că sistemul de salarizare în sectorul public şi de pensii în clipa de faţă prezintă mari anomalii, solicit prin această declaraţie politică două chestiuni: De urgenţă, ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei să vină şi să prezinte în faţa Parlamentului în ce măsură prevederea de la pagina 24 din programul de guvernare referitoare la protejarea puterii de cumpărare a pensiilor a fost îndeplinită şi, în continuare, se prevede a fi îndeplinită. A doua chestiune, să ne prezinte ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei care este perspectiva pe termen scurt şi mediu pentru ca sistemul public de salarizare în România să se corecteze, în sensul unei principialităţi şi în sensul unor retribuiri corespunzătoare importanţei funcţiei deţinute, competenţei profesionale şi, nu în ultimul rând, volumului de muncă. Vă rog, doamnă preşedintă de şedinţă, solicitarea din această declaraţie politică s-o aduceţi la cunoştinţa Biroului permanent şi săptămâna viitoare, la timpul rezervat unor astfel de dialoguri, ministrul muncii să răspundă celor pe care aici le subliniez. Închei prin a sesiza aspectul deosebit de grav al faptului că dacă nu se întreprinde nimic, situaţia socială din ţară va degenera şi efectele acestei stări vor afecta nu doar credibilitatea guvernării ci credibilitatea României în privinţa reformelor sociale pe care le face din perspectiva progresului pentru integrare europeană. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Nu numai declaraţia dumneavoastră dar toate declaraţiile politice sunt aduse la cunoştinţa Biroului permanent. În ceea ce priveşte ministrul muncii, acesta poate răspunde dar cred că numai în tronsonul şedinţei dedicate interpelărilor şi întrebărilor. Dacă aveţi o interpelare asemănătoare cu declaraţia politică, e în regulă. În tronsonul dedicat declaraţiilor politice, ministrul muncii n-are cum să vină.
		Domnul Ioan Ghişe: Corect. Am să depun o interpelare.
		Doamna Daniela Popa: Vă rog mult. Mulţumesc.
		Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Iulian Iancu.
		Domnul Iulian Iancu: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia mea politică am intitulat-o "Valoarea facturii la întreţinere - dimensiunea dezastrului provocat de Alianţa D.A." Anul 2005 a fost definit de agenţii economici ca fiind un an al decepţiei. Din păcate, după compromiterea ţintelor macro-economice prognozate pentru anul 2006, acest an se anunţă a fi anul curbei de sacrificiu pentru populaţia României. Analizând nivelul facturilor la întreţinere, mai mari în prima lună a anului 2006 cu 60% faţă de ultima lună a anului 2005, tabloul sumbru previzionat pentru acest an se dovedeşte a fi îngrijorător pentru mai bine de 50% din populaţia României. Deşi în anul 2005 am atenţionat asupra principalei cauze a acestei situaţii, respectiv cota unică de impozitare, iată că a trebuit să se contureze construcţia acestui dezastru la scara 1 la 1 pentru a fi înţeles de actualii guvernanţi. Economia românească nu mai duduie cum credea primul ministru, ci gâfâie, după cum observăm cu toţii. Era nevoie de aprecierea expresă a comisarului european pentru afaceri economice şi financiare, Joaquin Almunia, că reducerea impozitelor nu a fost o măsură bună şi are efecte negative, iar România va întâmpina dificultăţi atât în plan economic cât şi social. Prin urmare, cauzele situaţiei actuale sunt iresponsabilitatea şi neprofesionalismul actualilor guvernanţi prin: lipsa de coerenţă a politicilor macro-economice; politica fiscală falimentară contestată public de Fondul Monetar Internaţional, dar şi de comisarii Uniunii Europene; nefuncţionarea instituţiilor statului. Nu a fost respectată strategia energetică a României privind continuarea proiectelor strategice de interes naţional, în special cele privind creşterea capacităţii de înmagazinare subterană, diversificarea surselor de alimentare cu energie primară, investiţii pentru modernizarea sau realizarea de noi capacităţi de producere a energiei electrice, nu a fost respectat programul de iarnă pentru iarna 2005-2006, în special realizarea lucrărilor privind contractarea creditelor privind achiziţia de combustibili pentru această iarnă. Şi aici cel mai bun exemplu este ceea ce s-a întâmplat la Galaţi unde s-au făcut demersurile pentru contractarea acestui credit abia la sfârşitul lunii ianuarie 2006, adică în plină criză de furnizare a gazelor naturale pentru România. Mai mult, Termoelectrica a avut conturile blocate timp de 6 luni, până în 6 ianuarie 2006, deblocarea făcându-se ca un imperativ impus de riscul indus de insecuritate în funcţionarea sistemului energetic naţional. Gazele naturale din import au fost negociate la cel mai mare preţ din Europa, respectiv 285 de dolari pe mia de metri cubi, condiţii în care românii sunt, practic, obligaţi să plătească o taxă portocalie ce determină un preţ al gazelor naturale mai mare cu 60, respectiv 160 de dolari pe mia de metri cubi, faţă de ţările din Uniunea Europeană. Negocierea s-a realizat în noiembrie când preţul gazelor naturale atinge valorile maxime în decursul unui an. Contractele de achiziţie gaze naturale din import s-au realizat în defavoarea României, fiind acceptate preţurile cele mai mari din Europa şi fără clauze privind diminuarea cantităţilor de gaze naturale în condiţii de temperatură foarte scăzută. Cu alte cuvinte, şi bătuţi şi cu banii luaţi. Înmagazinarea subterană nu s-a realizat la capacitatea maximă de depozitare. O parte din depozitele de înmagazinare subterană de gaze naturale au rămas goale în această iarnă. În consecinţă, deşi primul-ministru a minţit spunând că România nu va avea probleme în această iarnă, românii au putut constata direct pe propria piele consecinţele acestei minciuni, respectiv 30% din agenţii economici din România au fost afectaţi de diminuarea livrării gazelor naturale, suportând pierderi financiare importante. Industria sticlei este pe cale de dispariţie din cauza creşterii nejustificat de mari a preţurilor la gaze naturale şi energie electrică. Producătorii din industria uşoară sunt obligaţi să disponibilizeze zeci de mii de angajaţi. Combinatele chimice sunt principala victimă, înregistrând pierderi de zeci de milioane de dolari ca urmare a diminuării şi chiar sistării furnizării de gaze naturale. Sute de şcoli, spitale, instituţii au rămas fără gaze naturale. Zeci de mii de români au rămas fără gaze în propriile case. Centralele termoelectrice înregistrează costuri mai mari cu 20 până la 50% datorită diferenţei între păcură şi gaze naturale. Acesta este modul în care primul-ministru a înţeles că România nu va avea de suferit. La acestea se adaugă avalanşa scumpirilor la metrou, căi ferate, gaze, căldură, electricitate, lapte, carne, ulei, pâine, materiale de construcţii, cu majorări între 8 şi 59%, transformând anul 2006 într-un an de sacrificiu. Astfel, factura la întreţinere a ajuns să fie mai mare decât veniturile multora dintre români. Asociaţia de proprietari "Habitat" a comunicat deja valorile facturilor pentru luna ianuarie, numai pentru apă şi căldură înregistrându-se creşteri cu 60% mai mari faţă de luna decembrie 2005 şi cu mai mult de sută la sută faţă de 2004. Respectiv pentru o garsonieră se înregistrează un nivel al facturilor de 2.540.000 lei faţă de 780.000 lei în 2004. Pentru un apartament cu 2 camere preţuri între 2.100.000 lei şi 3.000.000 lei. Pentru un apartament cu 3 camere între 3.000.000 lei şi 3.500.000 lei. Un apartament cu 4 camere între 4.000.000 lei şi 5.900.000 lei. Pentru o casă a cărei factură la gaze naturale în decembrie s-au înregistrat 5 milioane de lei, acum se înregistrează între 5.800.000 lei şi 25.000.000 lei. Necazurile nu se opresc aici. La acestea se adaugă creşterile de preţuri la alimentele de bază. Carnea de porc a crescut cu 20%, carnea de pasăre cu 25%, laptele cu 5%, a ajuns să fie la acelaşi preţ cu cel din Uniunea Europeană. Uleiul şi zahărul cu 8%. Conform comunicatului difuzat de ministrul Codruţ Sereş, preţul gazelor naturale însă va continua să crească cu încă circa 40%. Astfel, pentru 1000 de metri cubi se va plăti echivalentul a trei salarii minime pe economie. În condiţiile în care 40% dintre români trăiesc din venitul minim garantat pe economie, practic, actuala putere a ajuns la performanţa de a dubla preţul la întreţinere într-un singur an, dezvăluind semnificaţia reală a sloganului "Să trăiţi bine!" În aceste condiţii, prin această declaraţie solicit expres Guvernului României să sisteze orice creştere şi ajustare a preţului gazelor naturale din producţia internă pentru următoarea raţiune: momentul în care s-au negociat preţurile cu ocazia închiderii capitolului XIV - Energie, a avut în considerare preţul la producţia internă de gaze naturale de 60, astăzi este 120, preţul gazelor naturale din import de 135, astăzi este 285, iar preţul la consumatorul final de 180 de dolari la 1 ianuarie 2007, astăzi este mai mult de 33o, iar producătorii de gaze prin aceste ajustări succesive au înregistrat profituri de mii de miliarde de lei, prin urmare se impune stoparea oricărei ajustări prin aplatizarea efortului şi susţinerea gradului de suportabilitate a populaţiei. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
		Încă o dată vă solicit să vă limitaţi la cele 3 minute, practic aţi consumat un timp cât pentru trei colegi. Grupul parlamentar P.D. - nu este nimeni în sală. Grupul parlamentar P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu. Aveţi cuvântul, vă rog.
		Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc, doamna preşedintă. Bună dimineaţa, dragi colegi. Astăzi, puţin mai poetic, dar, de fapt, aş avea o intervenţie dureroasă intitulată : Măi, ARDEAL, ARDEAL! Venind spre Bucureşti cu autoturismul, în timp ce ascultam cântecul popular "Măi, Ardeal, Ardeal" în interpretarea marelui artist Nicolae Furdui Iancu, mă gândeam la umilinţa la care este supus acest patriot din partea partidului pe listele căruia a candidat pentru Parlament, Partidul Naţional Liberal. Doar un artist de muzică populară de talia lui trebuie să fie şi îmi place să cred, este un patriot convins! Un român adevărat! Iar partidul pomenit mai înainte, după alianţa încheiată cu U.D.M.R., şi după cum acţionează, numai naţional nu se poate numi! Prin modul în care îi cântă în strună aliatului menţionat, reuşeşte să îşi piardă şi bruma de credibilitate pe care o mai avea în Ardeal. 20 octombrie 2005, ziua şedinţei comune a celor două guverne român şi maghiar, de la Bucureşti, a fost fără îndoială o zi deosebit de fastă. În această zi s-a semnat Acordul privitor la însuşirea prin încălcarea Constituţiei a bunurilor fundaţiei Gozsdu, pe care liberalii au dorit să îl treacă în mod tacit (deci, fără a mai fi discutat) prin Camera Deputaţilor; în această zi s-a semnat Acordul pentru deschiderea prin reciprocitate a unor consulate la Miercurea Ciuc şi Gyula ...Şi dacă consulatul maghiar de la Miercurea Ciuc s-a deschis cu surle şi trâmbiţe încă la 1 ianuarie 2006, cel de la Gyula se află în faza în care abia s-a înaintat un Memorandum pentru aprobare la Preşedintele României ... În timp ce la casetofon se cânta: ..."La Oarba şi la Iernut, O ţinut bătaia mult. Cădeau taţii şi feciorii, Cum se scutură bujorii. Cădeau apărând Ardealul, De duşmani mânce-i amarul! Cădeau apărându-şi Ţara, De duşmani, arde-i-ar para!"... Mi-am adus aminte de PL-x nr.50/2006 "Proiectul de Lege privind regimul juridic al bunurilor imobile şi mobile preluate în mod abuziv de stat sau alte persoane juridice, pe baza prevederilor actelor normative referitoare la Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.)", care a trecut în mod tacit prin Senat, cu sprijinul senatorului u.d.m.r. Péter Eckstein Kovács - preşedintele Comisiei juridice. Tot aşa cum s-a dorit să treacă Legea minorităţilor la Senat sau Acordul Gozsdu la Camera Deputaţilor. Dar să mă explic: prin această iniţiativă parlamentară, senatorul U.D.M.R. - Puskás Zoltán, a propus restituirea bunurilor mobile şi imobile persoanelor care au luat parte ca voluntari în armatele sau organizaţiile paramilitare de orice fel, străine la războiul împotriva Naţiunilor Unite sau au întreprins acţiuni împotriva Naţiunilor Unite, a Statului Român, ori au avut o atitudine potrivnică intereselor lor, fiindcă altor deţinători li s-au restituit bunurilor prin legea nr.91/1945 şi a altora ulterioare. Deci, celor care ne-au împuşcat, fără un pic de milă, taţii şi bunicii la Oarba şi la Iernut, să le restituim bunurile, iar în cazul când acest lucru nu mai este posibil să le acordăm măsuri reparatorii în echivalent (despăgubiri băneşti, acţiuni la societăţi comerciale, titluri de valoare, etc). Cui? Celor care au părăsit Ardealul, odată cu armatele hitleriste şi horthyste pentru a scăpa de răspunderea faptelor comise! Celor care profitând de starea de război, au ucis fără milă români paşnici, i-au jefuit şi s-au grăbit să-şi intabuleze averea obţinută prin jaf şi pradă, iar acum mai au tupeul să o pretindă! Se poate pune întrebarea din averea cui să fie restituită? Şi toate acestea fără a se dezbate legea, adică mişeleşte - pe ascuns, pentru a nu se scoate în evidenţă toate acestea! Bine am ajuns! Şi pentru că, conform parabolei biblice, "Toporul nu putea tăia pădurea fără a avea coadă" -, este uşor de tras concluzia că Parlamentul României ca şi Guvernul României este plin de cozi de topor! Voi încheia cu versuri din acelaşi cântec: "Numai Murăşul şti' spune Cât ai pătimit pe lume. Dar oare până când "Măi Ardeal, frumosul meu Ardeal?" Mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat.
		Grupul parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán: Doamnă preşedintă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În ultimele declaraţii preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a evidenţiat faptul că procuratura a început să-şi facă datoria în lupta împotriva corupţiei. Am sperat că această declaraţie va avea acoperire reală şi mafia va fi stârpită în România şi, spre mirarea mea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni referitor la cele sesizate de mine în declaraţia politică din şedinţa Camerei Deputaţilor în data de 26 aprilie 2005. Însă doamna procuroare nu şi-a schimbat atitudinea ei privind susţinerea infractorilor prin soluţia dată, şi în acest caz, de neîncepere a urmăririi penale. În declaraţia mea politică m-am referit la marcarea partizii 1506 care era suprapusă peste partida 1505 şi care s-a făcut cu acelaşi ciocan silvic, în afara perioadei pentru care a fost emisă delegaţia de marcare. Pentru această faptă domnul Incze Josef a fost sancţionat, pe linie administrativă, de către domnul Constantin Corduneanu, director pentru Direcţia de fond forestier din cadrul Regiei naţionale a pădurilor. Infracţiunea a avut loc la UP 1 Ditrău în UA 192 A. Exploatarea masei lemnoase a început înainte de a fi selectată firma prestatoare, Compos Exim S.a. Gheorgheni. De fapt, exploatarea a început înainte de a fi emisă autorizaţia, întrucât este imposibil să se ofere la licitaţie masă lemnoasă din partida respectivă în aceeaşi zi în care s-a emis autorizaţia. Licitaţia s-a organizat contrar prevederilor Regulamentului aprobat prin hotărârea de Guvern nr. 695/1998. În concluzie, din cele prezentate reiese clar că licitaţia a fost trucată. Având în vedere Ordinul nr. 225/1997, Regulamentul privind forma, evidenţa, păstrarea şi folosirea ciocanelor silvice, la cap. V, art. 21, în care se interzice cu desăvârşire la pct. "d" citez : "Folosirea ciocanelor silvice după expirarea termenului înscris în delegaţie, fără delegaţia prevăzută în art. 18, cum este cazul amintit din prezentul regulament, încredinţarea ciocanului silvic altei persoane decât celei înscrise în delegaţie, se pedepseşte conform legii". Se pare că nici în partida 1505 care a fost marcată în UP 1 Ditrău 192A nu s-a efectuat corect punerea în valoare a masei lemnoase. În ordinul respectiv nr. 225/1997 se face referire la capitolul V art. 21, lit. "m", unde se precizează: "folosirea ciocanului silvic fără drept sau contrar dispoziţiilor legale specifice, ca urmare a Codului silvic, Legea 26/1996 cu modificările ulterioare, la titlul IV - Răspunderi şi sancţiuni, la art. 100, prevede folosirea fără drept sau contrar dispoziţiilor legale specifice a ciocanului silvic de marcat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni până la 3 ani". Din aceste date se vede clar că Procuratura şi persoana din partea Poliţiei, prin soluţia dată, au favorizat pe infractor. Aş vrea să închei spunând că am crezut că s-a mişcat ceva în cadrul Procuraturii, însă se pare că aceleaşi persoane care au favorizat prin zeci şi sute de soluţii date în favoarea infractorilor, nu-şi vor schimba atitudinea, din păcate. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Andrian Sirojea Mihei: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Declaraţie politică : "Echinocţiu comunitar". Într-o perioadă în care legea minorităţii devine platforma politică pentru unele partide, iar zilele acestea la Odorheiul Secuiesc se pregăteşte o manifestare ce riscă să inflameze viaţa politică şi aşa deja explozivă, în Dobrogea, la Constanţa, se pregăteşte un eveniment model comunitar. Aflat la cea de-a treia ediţie, exerciţiul cultural numit "Echinocţiu comunitar" 2006 doreşte o reafirmare a multiculturalităţii, realitate cu o valoare incontestabilă într-un spaţiu fizico-geografic care presupune convieţuirea într-o cultură majoritară, spaţiul dobrogean. Dacă ediţiile anterioare ale evenimentului au celebrat eterogenitatea etno-culturală a spaţiului dobrogean şi au încercat să definească conceptul de comunicare interetnică, ediţia din 2006 a "Echinocţiului comunitar" propune o schimbare de paradigmă, mutând accentul pe conceptul de multiculturalitate. Multiculturalitatea pe care o exprimă "Echinocţiul comunitar", ca fapt de existenţă, presupune o modalitate de constituire a canonului cultural dincolo de vocea majorităţii, aducând, în mod firesc, elementul diversităţii şi necesitatea recunoaşterii diferenţei ca un pas esenţial al convieţuirii. Ediţiile anterioare ale "Echinocţiului comunitar" au dezvoltat o dispută ideologică pentru impunerea în cadrul cultural dobrogean a două concepte fundamentale: multiculturalism şi/ sau interculturalism. Acest fapt s-a dezvoltat din dorinţa de a desemna pledoaria pentru afirmarea diversităţii. Pasiunile consumate din dorinţa de a lucra cu un concept sau cu altul s-au atenuat, o dată cu finalitatea comună la care promotorii acestor concepte au ajuns: necesitatea cultivării diversităţii culturale şi a convieţuirii armonioase cu alteritatea! Acest fapt este absolut firesc, în condiţiile în care cei doi termeni se presupun reciproc, în aşa mare măsură încât fac referinţă la o realitate comună. Ca ideologie a diversităţii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identităţile de grup. În felul acesta, orizontul ideologic al cultivării diversităţii vine să promoveze pluralitatea ca schimbare de paradigmă a raportului minoritate/ majoritate, ca limită imaginată a repetatelor construcţii identitare. Astfel, procesul globalizării ne pune în faţa unei continue resituări a raporturilor majoritate/ minoritate, în spaţii culturale concrete şi la nivel global, îndemnându-ne la o continuă înţelegere, acceptare şi afirmare a diversităţii. Gândirea postmodernă a pus în evidenţă relaţiile de putere care se află în spatele revendicărilor privind identitatea culturală. În numele dreptului de exercitare a puterii se ajunge, în aparenţă, la o împingere în plan secund a drepturilor individului, în favoarea impunerii în sfera publică a drepturilor de grup. Este vorba, însă, de o nouă percepere a individului. Nu individul este elementul cheie care conferă identitatea de grup, ci apartenenţa la grup creează cadrul general de regăsire a identităţii personale. În acest fel se ajunge inevitabil la o politizare a identităţii şi a culturii. Procesul este însoţit de o recunoaştere a pluralismului valorilor, a diferenţelor şi acceptarea punctuală şi temporară a unor discriminări pozitive menite să corecteze inegalităţile şi să asigure promovarea unor politici speciale pentru identităţile alternative. Promovarea unei politici culturale este miza pe 2006 a "Echinocţiului comunitar", în care valorile comunitare ale minorităţii să se regăsească într-un spaţiu cultural comun, al unei societăţi în care principiul recunoaşterii demnităţii celuilalt funcţionează ca normă! Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Aledin Amet: Vă mulţumesc. Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Nevoia de prioritate a învăţământului românesc". Nu reprezintă o noutate afirmaţia că învăţământul în România înseamnă un sector vital, baza progresului şi eficienţei. Pe lângă latura educativă, acesta oferă cadrul necesar unei benefice structurări a sistemului social, în mod deosebit în condiţiile aderării ţării noastre la Uniunea Europeană. O eficientizare atât în ceea ce priveşte modernizarea, refacerea clădirilor, dotarea suplimentară a laboratoarelor de specialitate, cât şi în ceea ce priveşte creşterea calitativă în general a procesului de învăţământ, este absolut necesară. România are, în acest domeniu, o veche şi valoroasă tradiţie. Prestigiul deja dobândit trebuie susţinut printr-un efort comun, care să menţină standardele înalte recunoscute la nivel internaţional. În aceeaşi ordine de idei, însă, nu trebuie omise problemele reale, precum diferenţele destul de mari dintre învăţământul din mediul urban şi cel din mediul rural. O stimulare materială mult mai bună a personalului didactic din mediul rural, precum şi o suplimentare a celui cu studii superioare, conduc cu siguranţă către o etapă superioară, absolut necesară. Dotarea, mai ales a şcolilor de la sate, cu tehnică modernă reprezintă pasul înainte pe care învăţământul românesc trebuie să şi-l propună repede şi hotărât. Şansele de reuşită ale copiilor din zonele defavorizate vor creşte, cu siguranţă, atunci când proiectele investiţionale se vor dezvolta uniform. În acet mod, putem spera la o nouă reformulare a procesului educaţional. Vă mulţumesc frumos.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc.
		Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, doamna deputat Leonida Lari-Iorga. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.
		Doamna Leonida Lari-Iorga: Doamnă preşedintă, Stimaţi colegi, A început, ca de obicei, în fiece an, luna Basarabiei în România, cu slujbe în biserici, cu manifestări la casele de cultură, cu peregrinări pe locurile reunirii ţării din 1918. E bine că în întreaga ţară-mamă se dă atenţia cuvenită marilor patrioţi reunificatori, dar era şi mai bine, dacă ţara-mamă ar fi fost pe fază în anii de foc - '88, '91 - anii marii mişcări de eliberare naţională din Basarabia, când s-au pierdut două şanse de reîntregire. Am spus şi o mai repet: de-ar lupta românii basarabeni încă 100 de ani, totuna nu ar fi în stare să învingă mastodontul din Est, cu Armata a 14-a în coastă, fără ajutorul românilor din ţara-mamă. Iată de ce am venit aici: pentru a sensibiliza opinia publică. Şi, ce-am găsit? O clasă politică amorfă, pornită pe înavuţire, dintre care un mic segment s-a dovedit a o constitui patrioţii. Trebuie neapărat să vă prezint câteva crâmpeie din istoricul luptei pentru eliberare şi reîntregire, luptă la care au participat generaţii, începând cu '40 până acum; generaţii întregi, dintre care unele trimise în gulagul siberian, semănând drumul cu oase până în Siberia, altele în puşcării. Iar generaţia mea, a românilor din anii '48-'49, a vrut un altfel de viaţă, a vrut a se bucura de o viaţă normală în Basarabia, dar nu a fost cu putinţă. De ce? Pentru că au fost lideri şi soldaţi în conducerea mişcării de eliberare naţională. Şi s-a întâmplat să apuce căi străine! Eu, personal, în ţară, primesc nişte modalităţi de a fi răsplătită pentru sacrificiile şi serviciile aduse Ţării Româneşti, încât, pur şi simplu este jenant pentru toţi colegii mei de luptă şi de breaslă din Basarabia natală. Se ştie - mai cu seamă de către istoricii de pe ambele maluri ale Prutului - că, până în anii '88-'89, românii basarabeni au îndurat suferinţa de a nu vorbi în limba maternă, de a nu cunoaşte istoria neamului românesc, de a nu gândi, pur şi simplu, ca nişte fiinţe libere. Generaţiile colonizate decenii la rând, însă, au avut parte nu numai de moarte morală, ci de moarte fizică, în sfârtecata Basarabie veneau de pe aiurea, chiar şi din Afganistan, zeci, sute, mii de sicrie de plumb; plumb, plumb, plumb - à la Bacovia. Sicrie de plumb sigilate, în care nu se ştia ce se conţinea din fiinţele copiilor noştri. Şi, atunci, un duh mai puternic decât al oamenilor, se izbi de sufletele noastre, ne cuprinse într-atât, încât chiar pe 8 martie 1988, noi, femeile de la Liga creştin-democrată a femeilor din Moldova, am organizat primul miting neautorizat de autorităţi, cu cerinţe clare: copiii noştri să-şi satisfacă serviciul militar acasă; copiii noştri nu sunt carne de tun pentru alţii. Din câte îmi amintesc, acea imensă coloană de femei, sute de mii de femei din toată Basarabia, se întindea de la gară până la Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei. Şi atunci au căzut multe capete de conducători, vânduţi intereselor străine. Şi, tot în acel an, au avut loc alegeri în Sovietul Suprem al U.R.S.S. Bineînţeles, eu, ca persoană organizatoare a mitingului, mă aflam sub anchetă. Nu aveam dreptul să particip la alegeri. A venit atunci o echipă specială de la Moscova, în frunte cu un tovarăş, un grangur mare, o fi fost colonel sau general, Eduard Kiseliov, care se ocupa de interogări. Şi-a permis acel Kiseliov, la unul dintre interogatorii, chiar să mă întrebe, având în faţă nişte cărţi ale mele, traduse în limba rusă: "sunteţi o bună poetă, noi am putea să vă traducem în toate limbile lumii. La ce vă trebuie aceste mişcări politice, din cauza cărora vă aşteaptă puşcăria? pentru că aţi încălcat ordinea publică." La care întrebare i-am răspuns: "şi la ce mi-ar folosi mie toate limbile lumii, dacă eu nu aş mai avea pentru cine scrie în limba mea, română?" "Păi, de ce nu aţi putea scrie şi în română?" - mă întreabă grangurul KGB-ist. "Pentru că voi ne ucideţi copiii pe fronturile voastre." Însă, acel Eduard Kiseliov era un trimis al KGB-ului din Moscova, ceva mai inteligent decât slujitorii Filialei KGB din Chişinău. Şi-a dat, pesemne, seama că eu nu mă vând nici pentru toate cărţile din lume, traduse în toate limbile. Precum s-au vândut sau mai au de gând să se vândă, unii scriitoraşi de mâna a doua, actualmente făcând elogii generalilor ruşi.
		Doamna Daniela Popa: Să vă pregătiţi să încheiaţi declaraţia, doamnă deputat.
		Doamna Leonida Lari-Iorga: Da, dar parcă am auzit că cineva îmi mai dă un minut. Domnule Baban, îmi daţi? Aa, sunteţi de la P.R.M., de aceea nu-mi daţi. Este vreun deputat independent în sala asta, să-mi dea vreun minut? Da? Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Deci, renunţă domnul deputat Mircia Giurgiu. Poftiţi, doamnă deputat.
		Doamna Leonida Lari-Iorga: Şi, atunci, acel tip inteligent de la Moscova, mi-a spus: "ce să facem, doamna Lari, cu acest caz al dumneavoastră?" "Clasaţi-l! ca să pot participa la alegeri." "Am şefi mai mari peste mine. Nu pot." "Atunci, spuneţi că nu aveţi la îndemână toate probele, ca să am timpul necesar de a participa la alegeri." Era o discuţie uluitoare între un colonizator şi un colonizat. Dar, din cauza acelei anunţate perestroici şi glasnosti, chiar şi oamenii de calibru mare, precum el, nu putea, aşa, una-două, să aresteze o femeie care a militat pentru dreptul la viaţă al copiilor unui ţinut colonizat - ţinutul basarabean. Aşadar, am participat la alegeri şi le-am câştigat, în faţa a 15 nomenclaturişti, toţi bărbaţi de pe la Comitetul Central al PCM, al comitetelor locale, procurori, şefi de pe la secţiile de cultură etc. Şi, astfel, întrebarea mea, stimaţi colegi, către dumneavoastră, de exemplu, ar suna cam aşa: păi, cum vine treaba asta? Care intelectual, muncitor, ţăran din Basarabia, ar fi votat o femeie decăzută, o epavă, o bolşevică, o comunistă, o k.g.b.-istă, precum zice anonimul sau anonimii din Revista "România Mare"? Nimeni! Oamenii mă cunosc. Oamenii ştiu că, împreună cu toţi colegii mei de breaslă şi de luptă, liderii Mişcării de Eliberare şi Reîntregire Naţională din Basarabia, le doream binele, le doream libertatea şi neatârnarea faţă de străini. Aşa a fost în acei ani grei - '88-'89. La Uniunea Scriitorilor, între timp, s-a concentrat elita intelectuală din toate domeniile, făcând programul minim şi programul maxim al mişcării. Programul minim cuprindea: limba română - limbă de stat, grafia latină, istoria românilor, armata naţională, însemne naţionale. Programul maxim avea un singur punct: reunificarea naţională, prin independenţă faţă de U.R.S.S. şi alipirea Basarabiei la ţara-mamă. Programul minim a fost îndeplinit cu brio, cu începere de la 31 august 1989 şi până la 27 august 1991, când s-a întâmplat să fim lăsaţi de izbelişte. De către cine credeţi? De către România. Fapt care a şi declanşat războiul transnistrean. Acei oameni care aveau în mâini pârghiile puterii de decizie la vremea respectivă în România au recunoscut un stat în stat - Republica Moldova, adică aceeaşi R.S.S.M., atât că fără doi de "S". Iată, am în faţă, şi vi-l şi prezint: Monitorul Oficial al Sovietului Suprem al U.R.S.S., în care sunt publicate dezbaterile cu privire la Pactul Molotov-Ribbentrop, precum şi alocuţiunile mele în ce priveşte rapturile teritoriale săvârşite de U.R.S.S. împotriva României. Atunci, vă întreb încă o dată: cum pot eu fi "k.g.b.-istă", "comunistă", "machitoare bolşevică"? Plus de asta, mi-au ucis şi fratele aceşti k.g.b.-işti, la 24 de ani.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, doamnă deputat.
		Doamna Leonida Lari-Iorga: Şi sfârşitul, doamnă preşedintă, şi închei. Ţara mamă, România, prin factorii ei decisivi, a preferat să tacă şi să se ascundă într-o indiferenţă suspectă şi intolerabilă. În felul acesta, au fost pierdute două şanse istorice de reunificare a ţării. Se zice că vremurile grele au nevoie de oameni puternici. Dar, când oamenii puternici, care au ridicat şi au salvat mulţimi, cu riscul propriei vieţi, printre tancuri şi mitraliere, sunt lăsaţi singuri pe câmpul de luptă de către fraţii lor de suflet şi de sânge, fără voie te pomeneşti că nu-ţi mai rămâne nimic, decât să pleci din lume în sine şi de a te sfătui numai cu Dumnezeu. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Manuela Mitrea. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.
		Doamna Manuela Mitrea: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Să redăm demnitatea cadrelor didactice!" Pedagogii antici, asemenea lui Cato, considerau că trebuie "mai întâi să înveţi tu şi apoi să înveţi pe alţii". În timpul campaniei electorale, Alianţa D.A. a promis cadrelor didactice că "se va asigura dublarea salariilor personalului din educaţie, luând în considerare necesităţile legitime ale slujitorilor şcolii, statutul şi respectul de care aceştia trebuie să se bucure în societate. Acestă dublare salarială va fi ralizată în echivalent euro, concomitent cu crearea unui nou sistem de salarizare, care să reflecte importanţa socială a educaţiei, să stimuleze performanţa şi creaţia, precum şi propria formare continuă". Din păcate, a fost nevoie să aibă loc cea mai mare grevă a salariaţilor din învăţământ din ultimii 16 ani, pentru ca Guvernul să discute alocarea procentului de 6% din PIB pentru acest sector. Din păcate, acordul încheiat între reprezentanţii sindicatelor şi Guvern nu este respectat, ceea ce creează condiţii pentru declanşarea unui nou conflict de muncă. Adevărul este că, după ani de muncă şi obţinerea tuturor gradelor didactice, educatorii, învăţătorii şi profesorii primesc nişte salarii mult prea mici în comparaţie cu activitatea pe care o desfăşoară. Este mult prea greu să vii să împarţi lumina cunoaşterii, când te confrunţi cu atâtea probleme cotidiene. Şi, totuşi, cadrele didactice au făcut-o întotdeauna, s-au sacrificat şi în trecut şi o fac şi acum. Sunt destui cei care se întreabă cum reuşesc cadrele didactice să facă faţă acestei situaţii. Este simplu. Nimic nu se compară cu bucuria şi satisfacţia educării copiilor! Aceşti oameni îşi iubesc munca şi elevii. Nimeni nu ar fi azi ceea ce este, dacă nu ar fi existat dascălii. Azi, mai mult ca oricând, profesorului român trebuie să-i recunoaştem meritele, să ne înclinăm în faţa sa şi să încercăm să facem tot ce depinde de fiecare dintre noi, ca situaţia şi statutul său în societatea românească să se schimbe! Să rememorăm "Dăscăliţa" lui Octvian Goga sau să recitim "Domnu Trandafir" al lui Mihail Sadoveanu şi, atunci, cu siguranţă, fiecare dintre noi îşi va aminti atât de anii de şcoală, cât şi de imaginile celor care ne-au ajutat să devenim, înainte de toate, oameni! Stă în puterea noastră să redăm demnitatea cadrelor didactice! Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emil Strungă. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Emil Strungă: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor colegi, În puţinele minute pe care le am la dispoziţie - şi pe care am să le respect, ca durată, -, doresc să supun atenţiei dumneavoastră chestiunea gravă a deconspirării informaţiilor clasificate din Ministerul Apărării Naţionale, mai ales că, după reaudierea de către procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT) a jurnalistului Sebastian Oancea, cazul a căpătat proporţii îngrijorătoare. Formaţiunea politică pe care o reprezint susţine cu fermitate necesitatea dezbaterii parlamentare a competenţelor prevăzute de legislaţia privind protecţia şi responsabilitatea cetăţenilor în cazul informaţiilor cu caracter secret, fiind nevoie totodată de o clarificare legislativă care să nu permită abuzuri sau interpretări eronate din partea organelor abilitate ale statului de drept. Consider că situaţia în cauză poate dăuna grav imaginii externe a României, mai ales acum, într-un moment când suntem monitorizaţi cu maximă atenţie de către instituţiile Uniunii Europene în vederea viitoarei aderări. Arestarea şi anchetarea unor jurnalişti, intenţia acestora de a obţine azil politic în străinătate şi de a da în judecată statul român la C.E.D.O., creează în Occident, alături de relativ recentul raport al posturilor telefonice interceptate, imaginea denaturată a unui stat poliţienesc, în care este invocat până la abuz principiul raţiunii superioare de stat. Chiar în cadrul Cartierului General al N.A.T.O. s-a manifestat îngrijorare în legătură cu scurgerea de informaţii clasificate, punându-ne într-o situaţie delicată faţă de aliaţii noştri de peste ocean. Desigur că securitatea naţională trebuie să reprezinte una din priorităţile principale ale instituţiilor statului şi datorită faptului că România este angjată direct, pe diferite teatre de operaţiuni, în lupta împotriva terorismului. Dar în situaţia dată, ne confruntăm cu un scandal mediatic de proporţii creat în jurul unor informaţii clasificate care, aşa cum a afirmat domnul ministru Theodor Atanasiu, sunt vechi şi fără aplicabilitate practică în prezent. Întreaga chestiune poate fi uşor interpretată ca o tentativă de discreditare a Armatei române, una dintre instituţiile statului de drept ce s-a bucurat mereu de o reală credibilitate din partea cetăţenilor. Din păcate, în ultimele zile, s-au încercat atacuri şi asupra imaginii domnului ministru şi, evident, asupra Partidului Naţional Liberal, din care domnia sa face parte. Am încrederea, la fel ca şi dumneavoastră, să reprezentanţii serviciilor de contrainformaţii din România vor putea oferi în viitor date concrete asupra celor care s-au făcut vinovaţi de o lipsă gravă de loialitate faţă de statul român şi de buna funcţionare a sistemului democratic. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
		Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Dumitru Ioan Puchianu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Dumitru Ioan Puchianu: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Stimaţi colegi. Stimate colege, Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "S.O.S. - industria de apărare se scufundă". Lipsa unei strategii privind apărarea ţării, amânată de toate guvernele postdecembriste, a făcut ca o industrie ce situa România între primii zece exportatori de armament şi în care lucrau peste 220.000 de oameni, să se afle astăzi în comă profundă, ajungând a mai avea doar 11.800 angajaţi, şi aceştia plătiţi din banul public; cu capacităţi tehnologice depăşite şi nemodernizate de 15 ani, a rămas doar o adevărată ruină S.F. În cursul celor 15 ani, aceasta industrie a trecut prin nenumărate "restructurări", în care principalul obiectiv a fost disponibilizarea şi şomajul tehnic al personalului şi, mai puţin, în fapt, interesul economic legat de producţie, legat de diversificarea ofertei, de competitivitate şi, mai ales, de noile pieţe de desfacere. Costurile neputinţei sau dezinteresului au văduvit bugetul public de sume ameţitoare, situate la nivelul miliardelor de dolari, dar, mai grav, au dus la dispariţia respectului faţă de muncă în zonele în care au existat aceste industrii, au dus în fapt la o alterare a mentalităţilor. Să nu uităm că au existat, în România, regiuni întregi strict dependente economic de funcţionarea unor întreprinderi din industria de apărare. Întrebarea este: ce facem? în condiţiile în care cei responsabili sunt depăşiţi de această problemă, şi aici mă refer în mod special la Compania Naţională ROMARM. Suntem membrii ai NATO, aliaţi ai Statelor Unite, prezenţi în zonele fierbinţi din punct de vedere militar, şi cred că ar trebui să avem însă şi inteligenţa de a obţine unele avanataje pentru industria de apărare din această prezenţă. Cred că singura soluţie este implicarea preşedintelui Traian Băsescu şi a primului-ministru Tăriceanu în găsirea de soluţii viabile în salvarea a ceea ce se mai poate salva din această industrie. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc.
		Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul Ştefan Baban. Aveţi cuvântul, domnule deputat. Vă rog, aveţi cuvântul.
		Domnul Ştefan Baban: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. "Deziluziile politicilor sociale" Orice guvernare democratică din ultimii 16 ani a avut acelaşi călcâi al lui Ahile: politicile sociale, care au implicat cele mai multe riscuri şi cele mai puternice dezechilibre. Situaţiile de criză care apar la un moment dat într-o societate îşi au originea în politicile guvernamentale, care fie ignoră problemele sociale, nevoile şi aşteptările oamenilor, fie se îndepărtează de promisiunile din camapania electorală, pentru că atunci când ajung să deţină frâiele puterii, conştientizează că multe platforme electorale devin himere. Concluzia celor care au de aşteptat să li se îmbunătăţiească nivelul de trai sau să sesizeze că s-a întâmplat ceva bun este tristă: din 4 în 4 ani, de obiecei, românii au dreptul să viseze şi să spere că va fi mai bine. Speranţa moare ultima, deci, mai este timp să se îndeplinească promisiunile politice. Actuala alianţă aflată la guvernare a plonjat cu brio, în acest hăţiş al solicitărilor numeroase şi crescânde privind traiul zilnic al românilor. Şi şi-a dovedit, în acelaşi timp, cu vârf şi îndesat, inaptitudinea de a gestiona, în special acele domenii în care problemele sociale se acutizează şi se acumulează: învăţământ, sănătate, protecţie socială, cultură etc., domenii nevralgice, în care blocajele şi dificultăţile au căpătat dimensiuni gigantice, atunci când trebuie rezolvate, dar sunt nesemnificative atunci când sunt criticate, atât din interiorul, cât şi din exteriorul ţării. Cel mai grav şi sugestiv caz, dar şi cel mai recent, este reprezentat de obsesia ministrului sănătăţii de a promova o reformă care să revoluţioneze întregul sistem sanitar românesc. Ceea ce nu a ascultat, în mândria sa, domnul ministru sunt părerile contra ale celor care lucrează în acest domeniu. Şi nu ar fi trebuit să-i numească deloc "cârcotaşi" sau "impostori", pentru că oamenii erau cinstiţi, şi nu linguşitori, a fost informat de realitatea cotidiană, astfel că pachetul de legi promovat prin răspundere guvernamentală duce la accentuarea inegalităţilor între clasele sociale privind accesul la serviciile de sănătate, la permisivitatea practicilor oneroase ale unor cadre medicale, în defavoarea unui act medical civilizat şi al pacienţilor cu venituri reduse. Se pare că domnul Nicolăescu a dorit, sau poate nu a realizat, că diferenţele, din toate punctele de vedere, între clasele sociale existente în această ţară se vor accentua în defavoarea celor mulţi şi nevoiaşi, care aveau ca unică speranţă sistemul public de sănătate. Înţeleg şi românii că diferenţierea preferenţială este preluată din sistemul occidental şi/sau american, dar nu înţeleg de ce separarea este exemplificată doar în cazul obligaţiilor asiguraţilor, şi nu şi în cazul drepturilor acestora. Pentru că nu este normal ca pentru orice activitate prestată şi pentru orice sumă drept remuneraţie să se reţină contribuţia individuală, dar când ai nevoie de investigaţii meticuloase, să scoţi din nou bani din buzunar pentru că serviciile respective nu fac parte din pachetul stabilit de minister. Calităţile procesului de învăţământ înregistrează puternice reculuri atât în licee, cât şi în infinitatea de facultăţi de stat sau particulare care nu au decât unic scop, aruncarea pe piaţă a forţei de muncă, a unei armate de absolvenţi care nu au nici în clin nici în mânecă cu ceea ce au absolvit, sau nu pot fi absorbiţi de piaţa muncii, pentru că nu au nici o legătură cu aceasta sau nu fac faţă competiţiei dure. Indiferent de câţi miniştri s-au succedat la conducerea acestui minister, problemele şcolii, fie au rămas aceleaşi, fie s-au înmulţit, însă neputinţele şi imputările au fost întotdeauna aceleaşi. Cultura s-a trezit brusc că nu mai prezintă interes pentru români. Şi este normal, când o carte a ajuns să coste cât un pulovăr, atunci când un dicţionar de limbi străine reprezintă plata lunară la lumină etc. Nu e de mirare că muzeele sunt goale, că librăriile reprezintă loc de pelerinaj, iar teatrele refugiul singurătăţii. Lăcaşurile de cultură au ajuns în paragină, doar sufletul celor ce le animă (sponsorii) ţinându-le în viaţă, degringolada în acest domeniu resfrângându-se şi asupra zidurilor străvechi ale culturii româneşti. Protecţia socială preprezintă cel mai minat teren pe care a putut călca vreodată cineva. Lipsa acută a locurilor de muncă, salariile mizere, la nivelul minimului brut pe ţară, pentru peste jumătate din populaţia activă, pensii recalculate care duc la scăderea punctajului iniţial, ceea ce implică o diminuare temporară a nivelului de cumpărare, mascarea diminuării şomajului prin scoaterea din aceste drepturi a multor persoane şi orientarea lor, total neprofesională, spre domenii diferite de activitatea iniţială sau de aptitudinile personale etc. fac ca actualii guvernanţi să viseze cu ochii deschişi şi să creadă că într-adevăr au obţinut o victorie în acet domeniu. Abordarea şi dezbaterea problemelor sociale este apanajul analiştilor şi politicienilor. Fiecare se suspectează de demagogie şi populism vizavi de soluţiile propuse şi mai puţin aplicabile. Ceea ce nu înţeleg nici unii, nici ceilalţi este că nu e de ajuns să vorbeşti, de exemplu, de sărăcie fără a ataca rădăcinile adânci ale acesteia din societatea românească de astăzi, fără a avansa propuneri concrete şi coerente privind politicile sociale. Restul reprezintă demagogie şi populism ieftin, lucru pe care nu l-au înţeles foştii guvernanţi şi nu-l înţeleg nici actualii guvernanţi. Iar atunci când un lucru rămâne neînţeles mai mult de 5 ani, devine deja o problemă majoră, care foarte greu va fi rezolvată atât de generaţiile viitoare de politicieni, cât şi de analiştii politici şi economici. Despre generaţiile viitoare de cetăţeni obişnuiţi, mai are rost oare să vorbim? Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Popescu. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.
		Doamna Ionica Constanţa Popescu: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Bună dimineaţa, stimaţi colegi! În numele hunedorenilor care mi s-au adresat cu insistenta rugăminte de a-i sprijini, aduc azi în atenţia Executivului o problemă extrem de spinoasă, de care toate guvernele de până acum s-au ferit, amânând permanent adoptarea unor măsuri pentru soluţionarea ei. Este vorba despre problema românilor care au depus înainte de 1989 bani la CEC pentru achiziţionarea unei maşini Dacia, autoturism pe care nu l-au mai primit nici astăzi conform contractului. Mai mulţi locuitori ai Văii Jiului, oameni care numai cu un trai bun nu se pot lăuda astăzi, oameni în vârstă, pe care nimeni nu-i ajută şi ale căror posibilităţi financiare şi fizice, dar şi în plan informativ, sunt încă limitate, încearcă şi astăzi să-şi recupereze drepturile. Trebuie să admit că sunt de acord cu poziţia exprimată de premierul Tăriceanu în urmă cu două luni, când îşi afişa regretul că problema nu a fost soluţionată de înşişi deponenţii pentru Dacia, prin retragerea banilor de la CEC în momentul în care sumele au început să fie afectate de inflaţie. Dar numai până aici. Din acest punct, opiniile noastre se despart. Pentru că trebuie să ţinem cont, deponenţii care au lăsat banii la CEC pe mai departe au fost, în mare parte, oameni dintr-o anumită pătură socială, oameni fără prea mare acces la informaţii, oameni cu o mentalitate formată în timpul comunismului, persoane de o anumită vârstă, care poate nu au înţeles la timp cum stă treaba cu capitalismul, aşa cum alţii au înţeles. Aşadar, nu au înţeles riscurile la care se supun, lăsând banii în continuare la CEC. Timp de 50 de ani singura bancă pe care au cunoscut-o şi prin care şi-au făcut rate a fost CEC-ul. Şi a mers întotdeauna. De unde să ştie oamenii că în capitalism, mai ales într-unul de tranziţie prelungită, cum se întâmplă la noi, există şi inflaţie, există şi căderi de bănci?! În plus, este de amintit aici, că statul este cel care s-a folosit de banii lor, mulţi sau puţini, câţi or fi fost, aflaţi în depozitele CEC. Aşadar, consider că statul, prin intermediul CEC, trebuie să-i despăgubească. în limite rezonabile şi negociate, ţinând cont, eventual, de vechimea depozitelor, cred că le-ar putea fi înapoiate nişte sume de bani. Iar acestea ar putea proveni prin privatizarea CEC-ului. Consider îndreptăţită solicitarea hunedorenilor, care mi s-au adresat la Cabinetul parlamentar de la Uricani, la fel cum consider fără urmă de populism necesară intervenţia statului în soluţionarea pe căi legale a acestei probleme acum, înainte de privatizarea CEC. Din cei peste 31 de mii de deponenţi care ar mai avea de recuperat bani de la CEC cei mai mulţi sunt deja în vârstă, oameni care au nevoie acum de aceşti bani nu ca să zburde cu maşina prin ţară, în vacanţe la mare şi la munte, pentru că vârsta şi situaţia materială nu le mai permit acest lucru. Este cazul majorităţii hunedorenilor care mi-au sesizat problema şi care m-au rugat să intervin, în numele lor, în numele celor pe care-i reprezint, pentru că ei au nevoie de aceste despăgubiri ca să poată trăi de azi pe mâine, într-o zonă defavorizată, atât din punct de vedere economic, cât şi social. Sunt de acord că traversăm o perioadă dificilă din punct de vedere economic, la fel cum sunt de acord, şi sunt convinsă, că nimeni nu vrea să plătească pentru erorile altuia. Şi aici din nou aş fi de acord cu actualul prim-ministru. Dar din nou drumurile noastre se despart. Şi am să vă dau un exemplu de ce: bunica mea mi-a pus la CEC, înainte de '89, când eu aveam mai puţin de 18 ani, 5000 de lei. O sumă fabuloasă pentru ea la acea vreme, pe care a strâns-o cu greu, cultivând legume şi vânzându-le la piaţă la vârsta de 70 de ani. Era zestrea ei pentru mine, pentru când mă voi mărita. Lucru care s-a întâmplat în 2001, când cu 5000 de lei am putut lua o pâine. Toate eforturile mele după '89, de-a lungul timpului, de a o convinge pe bunica să scoatem banii de la CEC au fost inutile. Bunica mea avea o altă mentalitate. Şi avea 80 de ani. Până când a părăsit această lume nu a înţeles capitalismul de după '89. Şi nu a fost vina ei că a gândit astfel. La fel cred că nu a fost vina deponenţilor că au gândit ca bunica mea, că au trăit sub comunism aproape 50 de ani şi că şi-au lăsat depozitele pentru Dacia la CEC şi după '89. Şi mai am un argument pentru care cred că statul ar trebui să intervină. Statul nu poate să vrea doar să-şi recupereze datoriile. Ci trebuie să mai şi dea din ele. Când este vorba despre recuperarea unor datorii, statul este primul care se pune în fruntea listei de creditori, aşa cum se întâmplă astăzi la uzina AMIDIP din Călan. "Întâi Statul şi pe urmă salariaţii", se spune. De ce?, nu înţeleg. Pentru că statul nu are nevoie de medicamente, aşa cum au nevoie hunedorenii mei şi mulţi români din ţara asta. Sau poate are? Nimănui nu-i place să plătească greşelile altora, mai spun încă o dată. Sunt convinsă că şi actualul guvern şi-ar fi dorit ca problema să fi fost soluţionată de guvernele anterioare. Şi are dreptate. Sunt convinsă că, în adâncul sufletului său, domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu îi înţelege perfect pe deponenţi. Şi are dreptate. Şi că este împărţit între cea ce poate să facă şi ceea ce ar vrea să facă. Şi din nou are dreptate. Guvernele anterioare au rămas în mintea a cel puţin 31000 de oameni şi a familiilor acestora drept instituţii şi oameni, pentru că, în cele din urmă instituţiile sunt făcute din oameni, au rămas drept cei care au ignorat vocea poporului, în amintirea oamenilor. Actualul guvern poate deveni guvernul care nu ignoră cererile unor români. Sunt convinsă că există cale de înţelegere. Că oamenii pot înţelege că nu au cum să-şi recupereze banii integral, prin calcularea lor la zi, şi că pot accepta o sumă convenită în urma unor negocieri. Şi că Guvernul poate accepta că bunica mea nu puterea deveni capitalistă din 25 decembrie '89 până la 1 ianuarie 1991. Adică deponenţii nu puteau deveni capitalişti de pe o zi pe alta. Iată de ce vă rog, stimaţi colegi guvernanţi, căutaţi să soluţionaţi echitabil problema deponenţilor la CEC. Vă mulţumesc respectuos.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, doamna deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Eugen Nicolicea. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Eugen Nicolicea: În ziua în care Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a decis retrimiterea la Ministerul Justiţiei a primei solicitări de încuviinţare a percheziţiei la domnul Adrian Năstase, Monica Macovei a susţinut o conferinţă de presă care a fost transmisă în direct. Subiectul explicit al declaraţiilor ministrului justiţiei a fost aşa-numitul dosar "Zambaccian", implicit au fost lansate săgeţi şi în direcţia dosarului Rompetrol. Comiţând o gafă monumentală, Monica Macovei s-a antepronunţat, mai exact s-a exprimat în sensul că aceste dosare, în context fiind clar că era vorba atât despre cele explicit, cât şi despre cel implicit, trebuie neapărat să meargă foarte repede, obligatoriu până la începutul lunii martie 2006. Dezvoltându-şi ideea, doamna ministru a subliniat că trebuie să se prezinte cu aceste dosare în faţa unei comisii de monitorizare a Justiţiei, care urmează să întocmească un raport în săptămâna care începe cu 6 martie, ziua din săptămână corespunzătoare datei de 6 martie este luni. Pentru cei care cunosc regulile, e clar că este vorba de săptămâna 6 martie - 12 martie 2006. Revenind la ideea doamnei Macovei, este evident că mesajul cu solicitarea încuviinţării percheziţiei ar trebui supus dezbaterii şi, conform antepronunţării admis până cel mai târziu joi 9.03.2006. Nu trebuie să aibă cineva o minte sofisticată pentru a realiza conexiunea între cele două dosare menţionate. Vineri - 10.03, deci tot în aceeaşi săptămână, se va judeca recursul înaintat de procurori împotriva deciziei instanţei de a respinge ordonanţa de reţinere pentru 29 de zile a lui Dinu Patriciu, personificarea dosarului Rompetrol. Scenariul întocmit este previzibil. Plenul Camerei Deputaţilor ar trebui să încuviinţeze percheziţia în dosarul Zambaccian la începutul săptămânii 6.03-12.03, procurorii au urma să solicite imediat acceptul judecătorilor pentru efectuarea percheziţiei. Analizând în profunzime declaraţia televizată despre care am făcut vorbire, apare concluzia că doamna ministru a anticipat decizia instanţei şi decizia plenului Camerei Deputaţilor. Sunt aspecte inacceptabile care intră sub incidenţa legii. Când ministrul justiţiei spune public că trebuie să se prezinte cu anumite dosare în faţa unei comisii de monitorizare şi cunoscut fiind stadiul acestor dosare, înseamnă indubitabil că persoanele subiect în aceste dosare trebuie să treacă de la calitatea de învinuit la cea de inculpat, imediat. Monica Macovei este ferm convinsă că percheziţia în dosarul Zambaccian va avea loc în săptămâna 6.03-12.03. Conform scenariului dezvăluit, doamna Monica Macovei, în coroborare cu desfăşurarea ulterioară a lucrărilor, a cerut judecarea cererii de reţinere a lui Dinu Patriciu şi percheziţia acasă la Adrian Năstase în zile succesive, o încercare de compromitere a două personalităţi politice publice de anvergură. Două manifestări penibile care ar trebui să devină emblematice pentru România în urma unei antepronunţări. Nu cred în coincidenţe, dar pentru economia expunerii semnalez coincidenţa trimiterii în Parlament din direcţia CSAT a şase proiecte de lege. În primul rând, demersul sfidează Constituţia, căci CSAT-ul nu are dreptul de a iniţia legi. Dincolo de acest aspect simptomatic, în actualul context apare intenţia necunoscutului autor de a încălca legea fundamentală, Constituţia, codul de procedură penală şi chiar statul de drept.
		Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emilian Frâncu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Valentin Emilian Frâncu: Mulţumesc, doamna preşedintă. Declaraţia mea se numeşte "PSD - campionul luptei pentru sprijinirea ... Corupţiei!" De ani de zile s-a lipit de PSD, ca marca de scrisoare, sintagma "partid al corupţilor". Să ne amintim de marile scandaluri de presă ce i-au însoţit tot timpul pe liderii Hrebenciuc, Cosmâncă, Agathon, Mitrea, Dan Ioan Popescu, Năstase, dar şi pe baronii locali de talia lui Mischie, Oprişan, Mazăre, Sechelariu. Se părea că nimeni şi nimic nu va putea să le stea în cale şi să învingă sistemul mafiot de cumetrii ce a acaparat între 2000 şi 2004 toată economia gri şi neagră din România. Când, acum un an, am semnat prima declaraţie de avere cu adevărat serioasă am simţit că o "explozie" urma să se producă în lupta împotriva corupţiei. Stau mărturie luările mele de poziţie în faţa ziariştilor vâlceni, neîncrezători şi ironici, prin care îi avertizam că, nebăgate în seamă, au apărut elementele viitorului dezastru pentru HOŢII CU PAPION. Efectele declaraţiilor de avere din mai 2005 încep să se vadă. Zeci de demnitari şi-au cam pierdut zâmbetul şi aroganţa şi încearcă să salveze ce se mai poate. Din păcate nici în ceasul al doisprezecelea PSD nu înţelege să-şi sacrifice marii corupţi pentru a putea supravieţui actualului cutremur. Se zbate ca un uriaş rechin alb rănit de moarte cu harponul. Mircea Geoană şi ai lui refuză să accepte evidenţa şi asta îi va duce la pieire morală. In ultimele luni, deşi clamează o aşa-zisă încercare de curăţenie internă, PSD se dovedeşte incapabil de o reacţie normală, fiind parcă năucit de loviturile primite. Numai aşa se explică voturile imorale din Parlament : NU - pentru ordonanţa de înfiinţare a DNA, NU - la cererea de percheziţie a caselor lui Năstase, NU - vot împotriva ordonanţei 124/2005 ce cuprindea noi măsuri în lupta pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie... Culmea mizeriei morale am constatat-o când PSD s-a străduit, cu largul concurs al d-lui Văcăroiu, să treacă prin aprobare tacită, la Senat, o formă nouă a declaraţiei de avere prin care alde hrebenciuci si cosmânci să nu îşi mai evalueze averile şi să spună doar că au sau nu case, maşini sau bunuri. Nu tu conturi în bancă, averi plasate la "mătuşi", tablouri sau bijuterii! Periculoasele declaraţii de avere care le ardeau mîinile şi le creau coşmaruri ar fi devenit simple petice de hârtie igienică prin care şi-ar fi văzut mai departe de "treabă", adică de hoţie, şpagă, trafic de influenţă, comisioane şi tunuri imobiliare. Cei şase deputaţi PSD - conduşi de Dan Nica, Viorel Hrebenciuc şi Valeriu Zgonea - iniţiatori ai proiectului de lege, nu mai doresc să-şi declare banii sau cadourile. Deşi banii nu au miros, putoarea degajată de "ideea" pesedistă a ajuns şi la social-democraţii europeni care le-au dat colegilor dâmboviţeni un ultim avertisment. Din păcate pentru PSD, imaginea sa este în cădere liberă şi nu este exclus ca după cele 45 de zile în care primarii săi îşi vor face examene de conştiinţă, "coledzii" să cam părăsească barca celor stigmatizaţi de cangrena corupţiei şi să se declare independenţi. Deşi campion la CORUPŢIE, PSD va plăti în mod sigur tribut aroganţei cu care şi-a tratat simpatizanţii, crezându-i naivi şi fără reacţii. Pun pariu că mămăliga din PSD va da în clocot în următoarele luni! Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc.
		Din partea Grupului parlamentar al PD, doamna deputat Roberta Anastase. Aveţi cuvântul, doamna deputat.
		Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc, doamna preşedintă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Emanciparea femeii române" La moment aniversar internaţional nu voi face o pledoarie a semnificaţiei zilei de 8 martie, ci vă voi prezenta evoluţia femeii în România. "Istoria femeilor oferă o nouă perspectivă asupra trecutului, afirma Peter Bruke la începutul secolului al XX-lea. Secolul al XIX-lea a trăit cu certitudinea inferiorităţii intelectuale a femeii, certitudine care justifică interdicţia acesteia la viaţa politică, deoarece Constituţia română din 1866 prevedea că românii au atât drepturi civile, cât şi politice, dar afirmaţia era valabilă numai pentru segmentul masculin din societate. Femeile române nu vor avea dreptul de a alege şi de a fi alese până în anul 1946. După primul război mondial femeile, elitele feminine - şi e bine să reţineţi acest lucru - devin un interlocutor social tot mai exigent, cu o voce publică distinctă. Şi vă invit să nu vă imaginaţi în mod eronat că feminismul de la noi a fost un simplu import, o altă formă fără fond. Experienţa tragică a războiului şi realizarea în mod surprinzător şi puţin sperat a Marii Uniri au declanşat un orizont al speranţei care cu greu ar fi putut fi acoperit de organizarea politică, socială şi culturală ce le-a succedat, fără participarea femeii. Feminismul românesc interbelic cheamă femeia să înveţe rolul de "cetăţeancă", o introduce în arena competiţiei sociale şi propune o rediscutare a contractului civil şi politic, tocmai în momentul în care un stat monopolizat de bărbaţi îşi afişa forţa sa juvenilă. Discursul feminist tentează femeia cu un set de identificări care să o determine să dezerteze din închiderea pasivităţii, circumscrierea domesticului şi să renunţe la beneficiul adus de supunere. Democraţia masculină a epocii, fondată mai mult pe o reprezentare idealizată a interesului general decât pe expansiunea libertăţilor individuale, contextualizează eforturile de a promova imagini modernizate ale femeii. Ideologia care vrea să recentreze imaginea femeii în dispozitivul reprezentărilor puterii, feminismul, va încerca renegocierea compromisului social şi o relectură a interesului general. Vă invit să privim în urmă şi să fim cu toţii de acord că unui popor de păstori visători şi de plugari viteji îi corespunde cu certitudine o mamă conştientă, care este îngerul păzitor, cea mai sfântă întrupare a fiinţei româneşti. Românca este o regină între femei şi îşi merită locul, fiindcă nu exclusivismul etichetării provoacă nemulţumirea (femeie=mamă), ci marginalizarea valorică a acestui rol şi limitarea ariei exersării sale. Acordarea de drepturi politice nu a fost o chestiune de inimă, ci una de logică şi de adecvare la actualitate. Mai mult decât atât, am dovedit, de-a lungul timpului, că merităm să facem politică şi că putem să ne îngrijim de zone importante ale vieţii publice. Am început prin iniţiative importante în domeniul asistenţei sociale şi educaţiei şi am confirmat că femeia susţine o viaţă autonomă. În timp ce emanciparea politică a fost câştigată prin Constituţia din 1923, emanciparea intelectuală a avut loc ca urmare a pătrunderii femeii în învăţământul de toate gradele şi accesabilizării profesiilor liberale, iar cea economică în momentul în care femeia şi-a dobândit egalitatea în raporturile de producţie, o dată cu industrializarea, care scoate femeia din interiorul familiei. Avem un statut câştigat incontestabil, pentru care am luptat şi am muncit, şi pentru care, meritam, dragi colegi, să înţelegem, o dată pentru totdeauna, că avem datoria să chemăm femeia să împartă toate răspunderile şi să renunţăm la femeia păpuşă, la femeia obiect de plăcere şi lux, la femeia eternul copil care crede că poate trăi numai din munca bărbatului, la femeia minoră, care nu îşi dă seama de nevoile reale ale vieţii, şi să promovăm femeia care a dat un nou sens întregii vieţi, în care toţi îşi câştigă prin profesionalism dreptul la viaţă! Vă invit să ne recunoaşteţi eforturile şi locul, alături de domniile voastre! Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea. Poftiţi la microfon, domnule deputat. Aveţi cuvântul.
		Domnul Costache Mircea: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Pentru că pe data de 2 aprilie sunt alegeri parţiale în unele localităţi mi-am pus problema "cum mai arată feţele puterii azi". Nu credem să mai existe în lume o ţară atât de atipică şi un popor atât de original în raporturile conjuncturale cu puterea, cu partidele aflate vremelnic în fruntea bucatelor. Sătui de mizeriile unora, românii închid ochii şi se dau pe mâna altora, de regulă la fel de ipocriţi, de lacomi şi de meschini, cu speranţa că noii aleşi vor catadicsi măcar de ochii lumii să mai facă pe ici pe colo câte ceva din umflatele, gogonatele promisiuni electorale, ori să le scape apropiaţilor care i-au sprijinit în lupta politică, vreun oscior, vreo licitaţie, vreo porţie cât de mică din banii publici, pe care îi dijmuieşte după plac. Cea mai comică, decupată parcă din panoplia promotorilor absurdului, este migraţia primarilor către arcul Puterii. Şi, o dată cu ei, a susţinătorilor lor. "Lăsaţi-i să se ducă acum la ăştia de la Putere, că-i dă bani să ne facă aia şi ailaltă", zic partizanii primarului, constrâns de bulibaşa judeţului, călare pe sacul cu bani publici. Şi, uita aşa, Valea Buzăului, de pildă, îşi schimbă o dată la patru ani culoarea ca salamandra, în timp ce prin sate apa a rămas un drog scump, greu de procurat şi adesea plin de otrăvuri. Ca să nu mai vorbim de vreo baie comunală sau de alte inimaginabile cuceriri ale modernităţii. De unde vin banii, de unde vin, de fapt, banii, din impozite, din vânzarea pe nimic a petrolului, a aurului, a cimentului, a băncilor, a fabricilor, a patrimoniului public, în general, nu se mai întreabă nimeni. Ia-ţi, primare, valiza şi mută-te la cei cu bani, că murim în întuneric, şi aşa din albaştri primarii devin în scurt timp portocalii, iar mâine, cine ştie, tricolori, rogvaivi sau în culorile spectrului luminii. Ar fi de râs, dacă lacrimile sărăciei şi mizeriei nu ne-ar schimonosi feţele, aşa o fi şi pe la nemţi, englezi, francezi, prin Uniunea Europeană, tot aşa s-or aloca fondurile publice? Tot aşa or migra primarii? Tot aşa or aştepta comunităţile locale, precum mortul colacul, bani de la centru, după cheful diriguitorilor de moment ai banului public? Tot aşa or migra primarii, schimbându-şi culorile, tricourile şi lozincile electorale ca pe la noi prin "Românica?" Iată nişte întrebări de strictă actualitate. Chiar aşa, ce ar face cei de la Legea nr. 416, care reazemă primăriile, în aşteptarea banilor de la judeţ, să-şi plătească datoriile pe la birturile comunale, uneori chiar la barurile primarului cu tricoul în schimbare după modelul şatrei guvernamentale a momentului. Prin unele comune sunt alegeri parţiale pe 2 aprilie. pe cine vor alege din nou cetăţenii "turmentaţi" de politica televizistă şi şmecherească a noilor stăpâni din palatele Victoria şi "Trei Coceni". "Vai de bietul român săracul/îndărăt tot dă ca racul,/ nici îi merge,/ nici se-ndeamnă,/ nici îi este toamna, toamnă,/ nici e vară, vara lui/ şi-i străin în ţara lui,/" spunea Eminescu în "Doina", acum am ajuns, se pare, vremuri şi mai grele, lupta pentru emanciparea acestui popor n-a prea avut roade de-a lungul vremii, cu atât mai puţin azi, în vremea ciocoiului nou, lacom şi apatrid, fără ţară, fără mamă şi fără Dumnezeu. În concluzie, stimaţi cetăţeni, la 2 aprilie, votaţi-i pe cei mai buni. Şi, băgaţi de seamă, poate or fi buni şi cei cinstiţi şi demni care nu s-au înrolat în oştirea portocalie, fostă albastră, fostă c.d.r.istă, fostă de alte culori, fostă oricum, dar mereu în solda şi la remorca diriguitorilor banilor publici şi ai mafiei atotstăpânitoare. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Nicolae Popa. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
		Domnul Nicolae Popa: Vă mulţumesc, doamna preşedintă de şedinţă. Doamnelor şi domnilor colegi, Partidul Conservator îi cere UDMR-ului să dezmintă public acţiunile antistatale ale Consiliului Naţional Secuiesc. Recentul anunţ public al preşedintelui Consiliului Naţional Secuiesc, Ferenc Csaba, care a spus fără ocolişuri că va proclama autonomia teritorială a ţinutului secuiesc în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu prilejul zilei de 15 martie, reprezintă culmea tupeului reprezentanţilor etniei maghiare. Intenţia respectivă este deosebit de îngrijorătoare şi jignitoare pentru populaţia minoritarilor români din cele trei judeţe, ba chiar este o blasfemie fără margini. Statul român se vede pus în faţa unui caz flagrant de subminare a intereselor naţionale şi a unei grave încălcări a Constituţiei României. Personal, consider regretabil şi cel puţin suspect faptul că instituţiile statului cu atribuţii clare în domeniul siguranţei naţionale şi a restabilirii ordinii statului de drept nu au reacţionat în nici un fel pentru a contracara astfel de intenţii fasciste şi iredentiste. Este cât se poate de evident că prin aceste declaraţii reprezentanţii Consiliului Naţional Secuiesc au depăşit orice limită a bunului simţ şi a bunei convieţuiri dintre cele două etnii, drept pentru care, în calitate de deputat, reprezentant al intereselor românilor ardeleni, solicit public Serviciului Român de Informaţii şi Guvernului României, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor, să ia măsuri drastice împotriva acelor persoane care complotează împotriva statului de drept. Autorităţile abilitate nu sunt plătite din buzunarul contribuabilului român să tolereze asemenea manifestări antinaţionale şi antistatale, ci trebuie să demareze urgent o anchetă minuţioasă pentru elucidarea acestei probleme delicate, ce ar putea avea consecinţe extrem de nefaste pentru integritatea statului naţional unitar român. În acest moment, România este recunoscută pe plan european şi chiar felicitată în repetate rânduri pentru modul în care gestionează problema minorităţilor naţionale, fiind chiar un model pentru alte ţări. Din nefericire, intenţia foarte clar formulată de a proclama autonomia teritorială, etnică exact în ziua de 15 martie va determina şi afectarea gravă şi iremediabilă a relaţiilor dintre populaţia majoritar românească şi cea minoritară maghiară. De asemenea, pe această cale fac un apel colegilor noştri din coaliţie, din UDMR, să se delimiteze de astfel de acţiuni subversive şi să formuleze un punct de vedere concret, referitor la declaraţiile războinice ale fruntaşilor Consiliului Naţional Secuiesc. Dacă UDMR ţine la statutul ei de formaţiune modernă şi europeană, aşa cum s-a declarat de nenumărate ori, Partidul Conservator îi solicită să declare în mod public delimitarea de asemenea acţiuni care nu fac altceva decât să declanşeze instabilitate politică, dezordine socială şi, mai grav, să pericliteze serios demersurile de integrare a României în Uniunea Europeană. În mod clar, Partidul Conservator nu va tolera intenţiile malefice ale fruntaşilor etniei maghiare şi ar fi cazul ca instituţiile statului român să se autosesizeze şi să reacţioneze în consecinţă, pentru păstrarea integrităţii naţionale şi a statului de drept şi vom cere pedepsirea, conform legilor în vigoare, acestor capete înfierbântate, pentru că cineva va trebui să-i pună la punct şi să-i oblige să respecte legea. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Din partea Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Slavomir Gvozdenovici. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Slavomir Gvozdenovici: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În atenţia comunităţii internaţionale, una din priorităţi este soluţionarea viitorului statut al provinciei sârbe Kosovo şi Metohia. Este de înţeles atunci de ce şi comunitatea sârbă din România urmăreşte cu cea mai mare atenţie evoluţia acestui proces de care în mare măsură depinde stabilitatea politică a întregii regiuni a Balcanilor. De mai multe ori, România şi-a exprimat în acest sens punctul de vedere, susţinând căutarea unei soluţii juste pentru provincia Kosovo şi Metohia. Cu câteva zile în urmă, cu ocazia întâlnirii cu preşedintele macedonean Branko Crvenkovski, preşedintele Traian Băsescu a subliniat că poziţia României este aceea potrivit căreia frontierele statelor nu trebuie modificate, susţinând pentru Kosovo şi Metohia "o soluţie negociată de autonomie, în criteriile de autonomie ale Uniunii Europene. În opinia preşedintelui român aceasta reprezintă "soluţia optimă, care nu va crea precedente". Comunitatea sârbă din România salută această poziţie a şefului statului român. Suntem convinşi că această atitudine a preşedintelui român va fi reflectată în politica externă a ţării noastre şi în demersurile diplomaţiei române, aşa cum suntem convinşi că de ea va ţine cont şi comunitatea internaţională. Membrii comunităţii sârbe, cetăţeni loiali ai statului român, au atenţionat în mai multe rânduri asupra separatismului albanez şi asupra terorismului aşa-zisei armate de eliberare - U.C.K. De altfel, aceasta nu este prima încercare a minorităţii albaneze din Serbia, care este majoritară numai în provincia Kosovo şi Metohia. Sunt multe exemple de-a lungul istoriei, înaintea primului război mondial, între cele două războaie şi după cel de-al doilea război mondial, ale etnicilor albanezi, de a crea încă un stat albanez independent, pe drumul creării Albaniei Mari, prin violenţă, teroare, terorism şi epurări etnice. În Kosovo şi Metohia a fost şi este vorba de un separatism şi un terorism împotriva cărora, peste tot în lume, ONU şi toate celelalte organizaţii internaţionale luptă fără compromisuri. Declaraţia şefului statului român este un semnal de alarmă atât pentru politicienii români şi politica externă a ţării, cât şi pentru politicienii Europei. De aceea, comunitatea internaţională trebuie să ia în considerare atitudinea politică responsabilă a şefului statului român.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu. Pentru un minut şi jumătate, restul l-aţi cedat doamnei deputat Leonida Iorga.
		Domnul Mircia Giurgiu: Vă mulţumesc, doamna preşedintă. Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "impozit pe metru cub de gaz consumat... când Guvernul ne va pune şi un impozit pe aer". Începând cu 1 ianuarie 2006 gazele naturale s-au scumpit cu 17%. Pe lângă aceasta, suntem nevoiţi să mai plătim şi un impozit de 7,4 euro la mia de metri cubi consumaţi. Aşadar, iată un nou impozit, un nou furt din banii noştri. drept urmare, solicit domnului Codruţ Şereş, ministrul economiei şi comerţului, să anuleze acel ordin prin care se iau aceşti bani şi să ia măsurile necesare pentru că Autoritatea Naţională de Reglementare a Gazelor Naturale să nu mai vină cu asemenea propuneri. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Dumitru Bentu: Vă mulţumesc, doamna preşedintă. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "cromozomul". Oricât am dori să abordăm şi alte subiecte care să reliefeze elementele ce definesc agenda zilnică a cetăţeanului român, nu putem ocoli teme spumoase, adesea irelevante, dar puternic încărcate de impact media. O temă ce tinde să devin perenă este cea a preşedintelui, conform unei ziceri înţelepte: "eşti în treabă, toţi te întreabă". Şi domnul Traian Băsescu este în treabă, iar alţii îşi fac de treabă, fie pe lângă domnia sa, fie cu domnia-sa. Este cazul unui studiu bazat pe analiza testelor ADN şi care caută să ne convingă de ancestralitatea vocaţiei europene a preşedintelui. Aflăm astfel că domnia sa este membru marcant al hapogrupului R1B - grup ce constituie destinaţia finală a unei călătorii genetice pornite acum 60 de mii de ani, aşa cum o demonstrează markerul M168 al unui străvechi cromozom. Ce lung e drumul de la cromozom la om! Migraţia celor care se îndreptau inexorabil spre acest summit genetic a început în estul Africii, a traversat peninsula Arabia, a efectuat o largă voltă centrală asiatică, dar, dezmeticindu-se la timp, a virat spre Europa, acolo unde destinul îi aştepta să se împlinească. Nimic nu îi împiedică pe antecesori să se abată de la întâlnirea cu viitorul. Nici vânătorii din Orientul Mijlociu, nici clanurile războinice iraniene, nici vicisitudinile Erei Glaciare, chemarea împlinirii îi atrăgea cu forţa nucleotidelor spre încă enigmaticul Pont Euxin. Ajunşi aici, s-au odihnit preţ de câteva milenii şi, cu un ultim efort genetic, s-au întruchipat într-un vajnic exemplar al neamului. Din acest moment, lucrurile aparţin certitudinilor. Geneticienii din palat vor confirma traseul carpato-danubiano-pontic al preşedintelui şi în mod sigur, pulsarii cromozomiali ai lui Traian Băsescu se vor numi Burebista, Decebal, Dionisie Exigus, Mircea, Ştefan, Mihai, Alexandru Ioan Cuza şi alţi conducători, unii contemporani cu analizatul. De aici şi până a se comanda marmura pentru soclu şi bronzul pentru bust, n-ar mai fi decât un pas. Însă şi cel mai periculos. Parafrazând un celebru scriitor francez, "Ce păcat că arborele genealogic al unora se sfârşeşte acolo unde al altora abia începe". Mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Din partea Grupul parlamentar P.N.L., domnul deputat Rareş Mănescu. Nu este. domnul Grigore Crăciunescu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Grigore Crăciunescu: "Semnele trecutului sunt încă prezente la Paşcani" Domnule preşedinte Doamnelor şi domnilor deputaţi Vă aduc la cunoştinţă astăzi fapte care se petrec în municipiul Paşcani, de foarte mulţi ani, fapte care pentru unii colegi ar părea neplauzibile, acum, la 16 ani, de la revoluţie. Acest oraş de provincie uitat parcă de lume, îşi duce traiul de zi cu zi sub conducerea unui grup de interese în frunte cu primarul PSD-ist Neculai Răţoi, primar care păstoreşte acest oraş din 1981. Presa locală a publicat articole ale căror titluri dădeau ca locaţie acest municipiu cu titulatura "emiratul Paşcani, judeţul Iaşi, România". Reiese clar că aici totul se petrece după voinţa unei singure persoane, numindu-l aici pe primarul Neculai Răţoi. Acesta este cunoscut ca fiind persoana cu cea mai longevivă carieră în ale primăriei. Guvernările PSD-iste i-au oferit prilejul unei "domnii" pline de ilegalităţi, neavând ca prioritate binele tuturor cetăţenilor. S-a preocupat mai mult de interesele proprii şi de cele ale acoliţilor săi. Fiecare mişcare a fiefului PSD-ist local este coordonată şi dinainte stabilită de însuşi primarul Răţoi. Este un mic dictator local. Este actorul principal şi, în acelaşi timp, regizor. A câştigat de fiecare dată alegerile prin minciună, cumpărând alegătorii cu o sacoşă cu alimente sau cu plata restanţelor la întreţinere. Apoi i-a uitat şi a continuat să-şi ducă la îndeplinire scopurile sale, cât şi ale oamenilor de afaceri care îl înconjoară. Un oraş cu un puternic potenţial de dezvoltare este ţinut pe loc de acest primar, deoarece investitorii serioşi ocolesc acest oraş din cauza comisioanelor ce se cer pentru a-şi dezvolta afacerile în acest loc. La capitolul fărădelegi, primarul Neculai Răţoi se poate "lăuda" cu o listă impresionantă: trecerea unui patrimoniu întreg al unui C.A.P. în proprietate privată, nerespectând legea, faptă pentru care s-a întocmit dosar penal, nefinalizat nici până astăzi, datorită apartenenţei la PSD; furtul a 40 vagoane de motorină din depozitele Depoului CFR-Paşcani, dosar ce se judecă de peste 6 ani de zile, de parcă motorina ar fi fost furată cu canistra; repartiţia a zeci de apartamente ANL clientelei politice locale, după cum a arătat ancheta desfăşurată de prefectura Iaşi; eliberarea de titluri de proprietate în mod ilegal, nepunerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti definitive privind retrocedările, împroprietărirea unor cetăţeni care nu aveau dreptul şi stabilirea unui procent de reţinere de 20% din suprafaţa prevăzută pentru retrocedare, pentru fiecare cetăţean care dorea să-şi dobândească titlul de proprietate. Pentru a dovedi că nu este un primar care respectă cetăţenii care l-au ales, vă aduc la cunoştinţă faptul că la votarea bugetului local pe anul 2006 s-au alocat pentru subvenţii la agentul termic doar 3 miliarde, pentru un oraş cu 45.000 de locuitori, fapt ce a dus la scumpirea gigacaloriei cu 35%. A fost o adevărată lovitură pentru păşcăneni, a fost o răzbunare, mai ales pentru cei care au acordat votul la alegerile prezidenţiale din 2004, în turul al doilea, pentru preşedintele Traian Băsescu. Aceasta fiind prima victorie împotriva PSD-ului local, din 1989 încoace. Aduc la cunoştinţă faptul că în municipiul Paşcani sunt terminate, de 2 ani, 20 de apartamente într-un bloc cu destinaţie de locuinţe sociale şi că acestea nu au fost repartizate în acest timp, cu toate că primarul le-a promis spre repartiţie atât la campania electorală de la locale, cât şi la cele generale din 2004. Primarul nu le repartizează, tocmai pentru a le putea da acoliţilor lui, executanţilor loiali şi nu nevoiaşilor care stau în condiţii de nedescris. Nici după inundaţiile din vara anului trecut, când aproximativ 100 de case au fost distruse, aceste locuinţe nu au fost repartizate. Deşi am participat personal la şedinţele de Consiliul local ale Municipiului Paşcani şi am cerut în toamna anului 2005 urgentarea repartizării acestor apartamente, acest lucru nu s-a întâmplat. Cred că singura soluţie este efectuarea unui control din partea departamentului de resort din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sau din partea Corpului de Control al primului-ministru, pentru a se vedea de ce nu se respectă legea. Paşcaniul trebuie să iasă de sub aripa primarului, trebuie să iasă din această stagnare, să înceteze să mai fie "oraşul unde nu se întâmplă niciodată nimic". Domnule primar, nu omorâţi viitorul acestui oraş. Respectaţi legea! Încercaţi să fiţi primarul tuturor păşcănenilor, nu numai al celor care vă sunt colegi de partid sau obedienţi notorii. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar P.D., domnul deputat Valeriu Tabără. Nu este. Valentin Iliescu. Nu. Domnul deputat Petru Movilă. Domnul deputat Constantin Traian Igaş. Domnul deputat Marius Rogin. Grupul parlamentar P.R.M., doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu.
		Doamna Lia Olguţa Vasilescu: Plângeri în justiţie împotriva prefecţilor şi subprefecţilor care se ocupă de racolări. Stimaţi colegi, Legea privind combaterea migraţiei aleşilor locali nu putea fi adoptată într-o perioadă mai propice decât cea de acum, când Partidul Democrat a realizat că nu are oameni cu care să guverneze şi a început să facă ochii roată ca să vadă ce mai poate aduna de pe la PC, PNL, PRM, PSD sau alte partide neparlamentare. Nu contează! Să iasă la grămadă şi să aducă voturi la viitoarele alegeri. Din păcate, însă, nu doar politicienii care făceau până mai ieri spume la gură incriminând fenomenul s-au dedat la acţiuni care irită în primul rând clasa politică şi apoi electoratul ce a votat programe politice sau idei, ci şi, atenţie!, prefecţii sau subprefecţii numiţi de PD, care nici măcar nu mai au dreptul să facă politică. Ameninţări de genul "Treci la PD dacă mai vrei bani pentru localitatea pe care o conduci!" au loc în judeţul Dolj, aşa cum se întâmplă este tot în ţară, iar domnul Emil Boc, odinioară mare combatant împotriva racolărilor, se preface că i s-au aburit ochelarii şi că nu vede ce fac subordonaţii săi, disperaţi că dintr-o gloabă râioasă şi slăbănoagă, dar cu coada pe sus, n-au cum să facă un cal de rasă în a cărui şa să se cocoaţe Făt- Frumos din Dealul Cotrocenilor. Şi dacă domnul Boc s-a îmbolnăvit de chioreală, că doar e condiţie sine qua non ca să conduci PD-ul, ne întrebăm ce se întâmplă cu domnul Vasile Blaga, ministrul administraţie şi internelor. Nici el nu vede că prefecţii şi subprefecţii fac politică în favoarea PD, deşi legea interzice expres? Sau îi convine de minune? Vom vedea în momentul în care vom face plângeri în justiţie pe această temă şi, în acest sens, îi invit pe toţi colegii parlamentari care sesizează asemenea nereguli în judeţele pe care le reprezintă în parlament să se adreseze şi ei justiţiei atunci când au dovezi că funcţionarii publici depăşesc cadrul legal şi trec la ameninţări. Eu, fără îndoială, aşa voi face. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea unui articol din Legea privind combaterea migraţiei aleşilor locali, trebuie să fac precizarea că, atunci când aceasta s-a dezbătut la Camera Deputaţilor, numai eu şi domnul deputat Mircea Duşa, de la PSD, am cerut de la tribuna parlamentului eliminarea alineatului care se referă la pierderea funcţiei şi în cazul excluderii din partide şi am menţionat că acest lucru va da naştere unor abuzuri din partea reprezentaţilor partidelor în teritoriu. Din păcate, alţi colegi deputaţi n-au sesizat aceste aspecte atunci când se dezbătea legea la Cameră, ci după ce ea a trecut de noi în această formă. Ne-ar fi ajutat mult dacă ar mai fi vorbit şi reprezentanţii altor partide, fie ei şi independenţi, pe această temă, atunci când era locul şi momentul. Acum este egal cu zero pentru lege, dar foarte important pentru ei ca să apară la televizor şi să pretindă că le pasă. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Mulţumesc.
		Din partea Grupul parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Cornelia Ardelean. Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.
		Doamna Cornelia Ardelean: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Suntem în săptămâna în care bărbaţii ne copleşesc cu atenţii exprimate prin flori şi cadouri. Profit de ocazia sensibilităţii create de ziua de 8 Martie pentru a vă atrage atenţia că...nu e suficient! Din păcate, în România încă femeile nu se bucură de drepturile de care beneficiază semenele lor din ţările civilizate. Statutul de mamă, de pildă, încă nu se bucură de protecţia şi grija cuvenite, femeile care dau naştere unor copii nu sunt suficient sprijinite şi asistate. Comisia pentru egalitate de şanse, din care fac parte, are pe agenda de lucru o serie de propuneri care vizează crearea unui cadru legislativ în care femeile să se simtă protejate, să participe ca partenere egale în conceperea şi derularea proiectelor sociale, să li se garanteze posibilităţi egale de împlinire pe plan profesional. Vă invit să luaţi act de aceste propuneri şi să le sprijiniţi la timpul cuvenit. Personal, am depus câteva amendamente prin care doresc să sprijin femeile care devin mame. Ele îşi asumă cea mai mare responsabilitate posibilă, aceea de a ocroti şi forma personalităţi. Numai cine este părinte înţelege cât de importante sunt costurile, morale şi materiale, pe care le implică această responsabilitate. Unul dintre amendamente vizează posibilitatea de a prelungi concediul maternal până ce copilul împlineşte vârsta de trei ani, având în vedere faptul că pentru copiii cu vârsta cuprinsă între doi şi trei ani nu sunt modalităţi instituţionale de întreţinere. De asemenea, am propus ca alocaţiile să se acorde tuturor copiilor, chiar dacă există mai mult de 3 naşteri în familie, deoarece acest sprijin este cu atât mai necesar cu cât familia este mai numeroasă. O altă idee susţinută de Comisia pentru egalitate de şanse şi de colege şi colegi din Comisia pentru muncă şi protecţie socială este aceea de susţinere financiară a elevelor şi studentelor care nasc. Fără să încurajăm acest fenomen, considerăm că marginalizarea şi abandonarea acestor tinere este inacceptabilă. Nerecunoaşterea acestor întâmplări nu înseamnă că ele nu există şi nu trebuie să rămânem indiferenţi în faţa acestor realităţi. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru ca femeile din ţara noastră să aibă siguranţa dezvoltării armonioase şi sănătoase. Vă invit să meditaţi cu toată responsabilitatea la aceste aspecte cât mai des posibil şi împreună să şi reuşim. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.
		Din partea Grupului parlamentar P.S.D., domnul deputat Vasile Filip Soporan. Aveţi cuvântul, domnule deputat. Încheiem cu Grupul parlamentar al P.N.L. Vă rog, câteva secunde, domnule deputat. Domnul deputat Dan Mihai Marian, dacă este în sală. Dacă nu, se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu. Este în sală. Tiberiu Bărbuleţiu? Mircea Ciopraga? Liviu Câmpanu? Nini Săpunaru? Relu Fenechiu? Deci, nimeni de la P.N.L. nu mai are declaraţii. Sunt depuse în scris. Da? Mulţumesc. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Vasile Filip Soporan: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Doresc să prezint o declaraţie politică intitulată "Prioritatea nevoii de modele pentru asigurarea dezvoltării economice". Costat şi simt din ce în ce mai mult insatisfacţia cetăţenilor României faţă de faptul că viaţa lor este neglijată, în special prin lipsa resurselor vitale pentru un trai decent. Unii spun că acumularea insatisfacţiilor la nivel general este mai mare decât cea din decembrie 1989. Din păcate, după momentul revoluţionar din 1989, activitatea politică a fost cea care a contat mai mult, problemele economice fiind lăsate în libertatea mecanismelor economiei de pseudo-piaţă, constatându-se că industria s-a prăbuşit, agricultura eficientă nu există, iar capitalul lucrează numai pentru acumularea celor puţini. Apreciez că principala criză a României nu este numai politică, ci preponderenţa ei este de natură economică, iar insatisfacţia oamenilor prefigurează, pentru foarte mulţi, indiferenţa lipsei perspectivei. Pe acest fond, există o activitate susţinută din partea principalelor instituţii pentru obţinerea puterii. Aceasta se concentrează, se redistribuie după necesităţi şi uită obiectivitatea construirii unor modele de dezvoltare la nivel naţional şi la nivel local. Actuala putere gândeşte activitatea curentă şi de construcţie prin prisma câştigării alegerilor şi a puterii ca un scop în sine. Se fac jocurile în permanenţă pentru ca la umbra preşedintelui P.D. ar vrea să guverneze singur, iar Partidul Naţional Liberal îi declară război deschis preşedintelui Traian Băsescu, cu ameninţarea că nu vor vota legile siguranţei naţionale în varianta actuală. În consens cu aceştia şi ceilalţi parteneri ai Coaliţiei au problemele şi dorinţele lor. Partidul Conservator solicită reînfiinţarea Ministerului Controlului, pentru ca să monitorizeze activitatea de post-privatizare, iar UDMR-ul este preocupat de statutul minorităţilor şi a sărbătoririi zilei de 15 martie. În această situaţie, şeful Comisiei Europene la Bucureşti a subliniat că oricât de mulţi bani ar aloca Uniunea Europeană României, principala provocare pentru români este adoptarea noii atitudini de cetăţeni europeni şi că a venit momentul ca societatea românească să decidă cum doreşte să arate ţara noastră peste 10 ani. Coordonatorul de politică externă al grupului verzilor din Parlamentul European a declarat că parlamentarii europeni nu vor şouri politice şi mediatice în justiţie şi nici ca actualul să lovească în fosta guvernare. Am prezentat această antiteză între acţiunile actualei Coaliţii şi părerea autorizată a reprezentanţilor instituţiilor europene pentru a arăta că există o preocupare bolnăvicioasă a guvernanţilor pentru a transmite cetăţenilor numai mesaje pseudo-politice care nu au nimic de-a face cu dezvoltarea economică de care are nevoie România în contextul integrării în structurile Uniunii Europene.
		Doamna Daniela Popa: Pregătiţi să încheiaţi, vă rog.
		Domnul Vasile Filip Soporan: situaţia firmelor care produc pentru export existentă în 2005 reprezintă o demonstraţie a lipsei modelelor care conduc la dezvoltare. Aprecierea monedei naţionale şi creşterea preţului la utilităţi au provocat în 2005 pierderi la export de 4 miliarde de euro. Deficitul a fost dublat de falimentul a 1000 de firme, iar 100.000 de persoane au rămas fără locuri de muncă. Potrivit datelor furnizate de reprezentanţii...
		Doamna Daniela Popa: Vă rog să încheiaţi, domnule deputat.
		Domnul Vasile Filip Soporan: ...exportatorilor, volumul exporturilor s-a redus anul trecut, din punct de vedere cantitativ, pentru 50% din mărfurile româneşti. Exportatorii estimează, pe fondul acestor probleme, deficitul continuă să se adâncească, ajungând în acest an până la 12 miliarde de euro, iar numărul firmelor falimentare din domeniul producţiei pentru export se va dubla. Pe fondul instabilităţii fiscale, dar şi al cheltuielilor tot mai mare pe care patronatele trebuie să le suporte, mulţi dintre investitorii străini...
		Doamna Daniela Popa: Domnule deputat, vă rog să vă pregătiţi pentru a încheia declaraţia.
		Domnul Vasile Filip Soporan: ...vor pleca din România. Se va ajunge la situaţia în care firmele nu vor mai plăti taxe şi impozite la buget, investiţiile şi salariile vor fi blocate, iar sfârşitul anului 2006 va aduce un dezastru economic. Anul 2005 a fost cel mai slab an din întreaga activitate de export, în condiţiile în care pentru perioada 2001-2004, anual, exista o creştere de 20%. Se pune o întrebare: stimaţi guvernanţi, care este modelul pe care îl promovaţi pentru ca firmele care produc la export să devină cu adevărat europene şi care sunt soluţiile modelului pentru a promova producţia de export în scopul integrării...
		Doamna Daniela Popa: Domnule deputat, mă văd obligată să vă întrerup microfonul.
		Domnul Vasile Filip Soporan: ... în Uniunea Europeană şi a transformării cetăţenilor România în cetăţeni europeni.
		Doamna Daniela Popa: Domnule deputat Soporan...
		Domnul Vasile Filip Soporan: Vă mulţumesc, doamna preşedinte.
		Doamna Daniela Popa: Ultima luare de cuvânt de astăzi, doamna deputat Angela Buciu. Vă rog, un minut şi jumătate vă acord. Şi aşa am depăşit programul consacrat declaraţiilor politice. Vă rog mult. aveţi cuvântul, doamna deputat.
		Doamna Angela Buciu: "De ziua noastră!" În fiecare martie, natura îşi reia ciclul vital, aşa cum în noi, înmugureşte, iar şi iar, Speranţa. Nu întîmplător în luna martie se serbează Ziua Femeii. Femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, ce dă consistenţă, substanţă şi scop acţiunilor noastre. Ne pregătim cu toţii să întâmpinăm cum se cuvine ziua de 8 Martie, ziua când se îmbină armonios cele patru elemente: sensibilitatea, frumuseţea, cochetăria şi fineţea. Am spus cu toţii, pentru că fiecare dintre noi are de sărbătorit o mamă, bunică, soră, colegă sau prietenă. Ne-am întrebat, însă, vreodată ce semnifică această zi de 8 martie sau de ce a fost aleasă exact această zi pentru a fi dedicată femeii? În 1903, în Statele Unite, organizaţiile sindicale ale femeilor, precum şi femeile cu profesii liberale, luptau pentru dobândirea dreptului de vot, punând bazele Ligii Uniunii Sindicale a Femeilor, iar în 1908, în ultima duminică a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima zi a femeilor, cu demonstraţii ample prin care se cerea dreptul de vot, precum şi drepturi politice şi economice pentru femei. Ştim oare că prima Zi Internaţională a Femeii s-a sărbătorit pe 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi-n alte state europene, fiind asociată cu lupta femeilor pentru emancipare, pentru drepturi egale cu bărbaţii, pentru condiţii mai bune de muncă, pentru dreptul la vot. Abia în anul 1975, Naţiunile Unite au recunoscut oficial 8 martie ca Zi Internaţională a Femeii şi că 8 martie a fost adoptată ca sărbătoare de multe ţări, care nici nu au ştiut până atunci de existenţa ei. Mişcarea feministă a câştigat o victorie majoră prin obţinerea dreptului la educaţie, la toate nivelurile. Crearea de şcoli gimnaziale de calitate, precum şi admiterea tinerelor în învăţământul superior a dat o forţă irezistibilă avansării drepturilor femeii. Lupta femeilor pentru drepturile lor a dus la un progres substanţial, mai ales în cea de-a doua jumătate a secolului XX. În prezent, femeile joacă un rol foarte important în toate domeniile vieţii sociale, politice, economice şi culturale. Numeroase premii Nobel câştigate de femei constituie dovada de necontestat a contribuţiei lor la progresul social. Femeia ocupă posturi importante, într-un număr din ce în ce mai mare, în întreprinderi, universităţi sau instituţii de cercetare, în mass media şi în alte domenii, care în trecut erau bastioane de necucerit ale bărbaţilor. În prezent, femeile au drept de vot în majoritatea ţărilor din lume. Ele au demonstrat nu doar că sunt nişte alegători responsabili, dar şi nişte lideri talentaţi şi de încredere. Multe femei au ajuns preşedinţi de stat sau prim-miniştri, demonstrând că politica la cel mai înalt nivel nu mai este privilegiul exclusiv al bărbaţilor. Femeile ocupă poziţii înalte şi în organizaţiile internaţionale. De fapt, astăzi nu există aproape nici o profesie sau domeniu care să fie exclusiv pentru bărbaţi sau femei. O veche povestioară irlandeză spune că Dumnezeu a creat femeia cu umerii destul de puternici pentru a purta greutatea acestei lumi. I-a dat harul de a da viaţă şi acela de a accepta respingerea cu care o tratează adesea cei apropiaţi. I-a dat forţa de a avea grijă de familie, în pofida bolilor şi oboselii. Sensibilitatea de a-şi iubii copiii cu o dragoste necondiţionată, chiar şi atunci când aceştia o rănesc cu inocenţă. I-a dat lacrimi, atunci când sufletu-i plânge ... Frumuseţea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă sau în chipul ei. Frumuseţea o găseşti în ochii ei - poarta către inimă, locul unde se adăposteşte dragostea. Cel care nu respectă femeia, nu respectă viaţa. Iar cine nesocoteşte viaţa, nu are nimic sfânt. Numai cu astfel de gânduri vom reuşi să clădim o societate mai demnă, mai prosperă. Cu speranţa de mai bine, doresc tuturor femeilor încredere în propriile virtuţi şi să ne gândim împreună la ceea ce avem de făcut pe viitor, pentru ca lumea să fie mai curată, mai înţeleaptă şi, asemeni florilor, să aducem, acolo unde ne găsim, un plus de armonie, frumuseţe şi binecuvântare. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc şi eu. Cu aceasta, programul destinat declaraţiilor politice s-a încheiat.