1. Staf alb (epidermidis) formeaza flora de la nivelul tegumentului si multora dintre mucoase

Caractere generale - bacterii filamentoase subţiri şi spiralate;mobilitatea asigurată de un aparat flagelar endocelular (situat în spaţiul periplasmic); strict anaerobe sau microaerofile;pretenţioase nutritiv sau necultivabile pe medii inerte;specii comensale colonizează mucoasa bucală, intestinală sau genito-urinară la om;speciile patogene pentru om pot fi difernţiate numai pe criterii clinico-epidemiologice

• 
  T.pallidum cu 3 subspecii: pallidum, endemicum, pertenuae;
  
• 
  T.carateum.
  

Treponema pallidum subspecia pallidum

Caractere microscopic - bacterii filamentoase foarte subţiri (6-15/0,1-0,2 μm), cu extremităţi efilate;aspect helicoidal cu spire regulate;vizualizate la microscop cu fond întunecat, prin IF sau prin impregnare argentică; miscări de înşurubare sau flexie datorită mai multor flageli endocelulari.

Caractere de cultivare - nu a putut fi cultivată pe medii de cultură; poate fi menţinută în laborator prin inoculare intratesticulară la iepure.

Rezistenţa în mediul extern - viabiliateta este puternic afectată de desicaţie, diferenţe de temperatură, antiseptice.

Structura antigenic- cardiolipin, haptenă lipidică comună treponemelor patogene şi ţesuturilor animale;Ag proteice de grup, comune treponemelor patogene şi celor comensale;Ag proteice şi polizaharidice specifice treponemelor patogene.

Factori de virulenţă- bacterie facultativ intracelulară; se ataşează pe suprafaţa a numeroase tipuri de celule prin structuri proteice din membrana externă; produce hialuronidază care îi favorizează răspândirea în organism;fibronectina produsă de celulele gazdei o protejează de celulele fagocitare;distrucţiile tisulare se datoresc în special fenomenelor de hipersensibilizare celulară.

Manifestări clinice la om -infecţia luetică, cu transmitere predominent sexuală, evoluează în trei stadii, după o perioadă de incubaţie de 2-8 săptămâni; luesul primar caracterizat prin şancrul de inoculare, foarte bogat în treponeme, care se vindecă spontan;luesul secundar care se manifestă cu leziuni cutaneo-mucoase diseminate, uneori recidivante care se vindecă spontan → infecţie latentă; lues terţiar cu manifestări distructive tisulare (gome), endarterită obliterantă (anevrism aortic) sau leziuni degenerative ale SNC (tabes, paralizie generală progresivă); lues congenital consecutiv infecţiei intrauterine; poate fi inaparent la nastere, cu manifestări de sifilis secundar sau pot apare malformaţii multiorgan, unele incompatibile cu viaţa fătului.

Diagnostic de laborator diagnostic bacteriologic examen microscopic pe fond întunecat al secreţiei de la nivelul şancrului; testul de IF conferă specificitate maximă ex. microscopic; examinarea secţiunilor histologice prin impregnare argentică.

diagnostic serologic teste nespecifice (VDRL, RPR) avantaje: ieftine, accesibile laboratorului clinic, permit evaluarea răspunsului la tratamentul cu antibiotice, pot fi utilizate în diagnosticul neurosifilisului; dezavantaje: pot da reacţii fals pozitive.

• 
  teste specifice (TPHA, FTA-ABS, ELISA) confirmă rezultatele pozitive ale testelor nespecifice; FTA-ABS sau ELISA sunt folosite în diagnosticul luesului congenital prin evidenţiere IgM specifice la nou-născut.
  

Principii de terapie etiotropă - penicilina reprezintă antibioticul de ales în toate stadiile de sifilis; doxiciclina poate fi utilizată la cei cu stări de sensibilizare la penicilină, cu excepţia neurosifilisului sau a sifilisului la femeia gravidă (metode de desensibilizare).

Metode de profilaxie - nu există metode de profilaxie specifică; se administrează penicilină la partenerii sexuali ai cazurilor cu infecţie demonstrată; măsurile nespecifice, comune infecţiilor cu transmitere sexuală, constitue baza profilaxiei antiluetice

Leptospira –

Caractere generale - spirochete fine (5-15/0,l0-015 μm) cu spire strânse şi regulate, terminate în cârlig la unul sau ambele capete; pot fi vizualizate la microscopul cu fond întunecat, prin IF sau impregnare argentică; mobilitatea asigurată de 2 flageli periplasmici;tulpinile patogene cultivă lent pe medii lichide îmbogăţite cu ser, în aerobioză la temperatura de 28-30⁰C;pe baa caracterelor fenotipice sunt recunoscute două specii

• 
  L.interrogans, cu numeroase serovaruri, care include tulpini patogene pentru om sau animale;
  
• 
  L.biflexa corespunde tulpinilor saprofite.
  

Leptospira interrogans - prezentă în apele de suprafaţă poluate cu urina gazdelor de întreţinere (în special rozătoare la care infecţia este endemică) sau a gazdelor de amplificare (animale domestice);sensibile la desicaţie, lumina solară, temperaturi extreme, pH acid sau dezinfectante uzuale; posedă Ag cu specificitate de gen, grup sau tip; cele mai frecvente serogrupe: Australis, Autumnalis, Ballum, Canicola, Grippotyphosa, Icterohaemorrhagiae, Pomona;pot detremina îmbolnăviri sistemice la om, frecvent cu caracter profesional, poarta de intrare fiind mucoasele sau tegumentul; prezente în sânge, LCR şi mai tardiv în urină, determină manifestări clinice deosebit de polimorfe, prin afectarea diferitelor organe (SNC, ficat, rinichi, pulmon, tub digestiv);diagnosticul etiologic este în special serologic: reacţia de aglutinare microscopică;tratament etiotrop cu peniciline, tetracicline,.fluorochinolone;profilaxie specifică prin vaccinarea animalelor domestice.

Rickettsia

Cuprinde bacterii cu habitat obligatoriu intracelular, fiind cultivabile pe animale de laborator, sacul vitelin al ouălor embrionate şi culturi celulare. Cu excepţia speciilor R. prowazeki şi R. quintana, toate rickettsiile au un ciclu natural, în care rezervorul este reprezentat de diverse vertebrate, altele decât omul, iar vectorii, de artropode (acarieni şi căpuşe).

Rickettsiile sunt bacili pleomorfi, care îmbracă forme de coci, cocobacili sau bacili ce se dispun şi în perechi, pe frotiurile efectuate din celulele infectate. Se aseamănă cu bacteriile gram negative, având aspectul unor bacili cu dimensiuni de 1,5-2 m/0,3-0,7m, înconjurate de un perete celular de 70-100m. Pot fi foarte pleomorfi, prezentând forme de coci, cocobacili, bacili, filamente. Sunt imobili, se colorează prin tehnicile Giemsa, Machiavello, Giemenez. La microscopul electronic prezintă următoarele structuri: perete celular, membrana citoplasmatică, citoplasmă care prezintă ribozomi şi filamente de acid dezoxiribonucleic. Se multiplică prin diviziune directă.

Datorită parazitismului lor obligatoriu intracelular, mediul lor de cultură este celula vie. Deci cultivarea se face prin: inocularea la animale de experienţă, pe ouă embrionate, sau culturi de celule

Se multiplica intracelular prin diviziune binara care patrunde si se multiplica in celule epitelii vascular si determian o vasculita. Infectiile cu Rk se incadreaza in genul de “febra patata”, febra cu exantem (enantem). Germenii se transm cu o exceptie doar prinvectori. Ptr tifos exantematic vector e paduchele. Ptr febra patata a muntilor stancosi vecotr e capusha.

Febra Q( Q fever, query=întrebare, nelămurire)

Este o formă clinică întâlnită mai frecvent decât celelalte rickettsioze. Agent etiologic este Coxiella burnetti. Sursa de infecţie este reprezentată de animale (bovidee, ovine, caprine). Calea de transmitere poate fi aeriană (aerosoli contaminaţi), digestivă (prin alimente contaminate: lapte, carne), sau prin contactul direct cu animalele. Infecţia se poate transmite şi prin vectori: căpuşele pot transmite boala de la un animal la altul.

Infecţia la om se manifestă sub forma unei pneumonii interstiţiale, care ia deseori aspect de boală profesională (la cei care lucrează în fermele de animale). Din punct de vedere clinic se manifestă cu febră, dureri musculare, cefalee, semne clinice respiratorii.

În ceea ce priveşte diagnosticul, cel radiologic este deosebit de important, radiografia pulmonară relevând aspectul caracteristic de "geam mat" sau "pânză de păianjen".

În cadrul diagnosticului serologic, RFC este cea mai utilă (titrul anticorpilor creşte de cca 4 ori), iar Reacţia Weil Felix este negativă.

Tratamentul se efectuează cu: cloramfenicol şi tetraciclină.

.Febra Q (Queensland) singura intre infectiile prod de rk care se transm diect pe cale resp, se manifesta ca un tip de plneumonie.

Rk prowazekii produce tifos exantematic prin paduche.

Rk tiffi

Rk Coxiella burneti face febra Q.

Rk are perete G- f subtire, are la supraf Ag specifice ptr toate rk, ag intalnite la peretele B de proteus OsomaticXflagelar. Rk e periculos de manipulat. Diagn se poate face prin cultura de proteus din serotip..OX19, OK/

Reatia weil-Felix. La tifos transmitere interumana; de obicei epidemiile au loc aoclo unde sunt cc mari de oamne si cond sanitare sunt f proaste: detinuti, soldati. Omul e gazda obligatorie pt ca paduchele se infecteaza de la pers bolnava si trece la altcineva. Poate sa transm boala orin 2 moduri: inoculeaza dicert microorg prin intepare sau prin infectare de grataj? daca omul se scarpina, chiar daca paduchele e mort. Perioada de incubatie e 1-3 sapt cu debut brusc cu febra inalta, dureri d cap, sdr meningean si apartita de exantem care centreaza de obicei zona d inoculare a infectiei si se extinde pe tot corpul in afara de palme, talpi, fata si in f multe cazuri boala e f grava si poate duce la deces, insuficienta hepatica, renala.

Tratament antiparazitare e primul lucru care rezolva probl.

Diagn serologic si clinic, si confirmari cu ag de rk prowazekii prin reactie d fixare acomplementului si teste imunoenzimatice.

Diagnosticul de laborator - Se bazează în general pe diagnosticul serologic deoarece datorită pericolul mare de contagiozitate la care se expune personalul, izolarea rickettsiilor se efectuează numai în laboratoare de referinţă

Tratament, profilaxie - Tratamentul se efectuează cu: tetraciclină, vibramicină, cloramfenicol.

Profilactic, se recomandă: depistarea bolnavilor, deparazitarea, educaţie sanitară şi vaccinarea.

In Romania nu sunt cazuri de febra patata a Muntilor Strancosi dar s-a raporta o boala care se transm de la animal la om de la ovine, bovine, caprine, imfectia e pulmonara tip pneumonica, posibila yransmitere interumana, nfectie autolimitanta se vindeva in 7-10 zile chiar si fara tratam; tetracilcinele sunt eficiente.

Chlamydia

Caractere generale - include două genuri cu 3 specii de interes medical: genul Chlamydia şi genul Chlamydophila;

• 
  se deosebesc de restul bacteriilor prin
  
  • 
    lipsa peptidoglicanului din structura peretelui celular de tip gram-negativ;
    
  • 
    incapacitatea de sinteză a ATP (parazitism energetic strict intracelular);
    
• 
  prezintă un ciclu reproductiv particular în care apar două forme diferite morfologic
  
  • 
    corpi elementari cu aspect cocoid (300 nm Ø), inactivi metabolic, forma extracelulară infecţioasă;
    
  • 
    corpi reticulaţi (0,8-1,5 μm Ø) metabolic activi, care se divid şi formează o microcolonie (incluzie) în citoplasma celulei parazitate;
    

LPS este un Ag comun speciilor iar proteina majoră din m.e. are epitopi cu specificitate de specie

Chlamydia trachomatis - specie patogenă primară pentru om;cultivă pe culturi de celule şi în sacul vitelin al embrionului de gaină, incluziile intracitoplasmatice care conţin glicogen putând fi evidenţiate cu Lugol, coloraţia Giemsa sau prin IF;sunt 15 serovaruri care determină diferenţiat

• 
  trahom (serovarurile A, B, Ba, C);
  
• 
  uretrite, endocerrvicite şi complicaţii ale acestora, conjunctivite cu incluzii, infecţii neo-natale (serovarurile D-K), singurele manifestări întâlnite în zona noastră geografică;
  
• 
  limfogranulomul venerian (serovarurile L1-L3);
  
• 
  diagnosticul este în special direct: microscopic, izolare pe culturi de celule, metode moleculare;
  
• 
  tratament etiotrop: tetracicline, macrolide, fluorochinolone.
  

Chlamydophila pneumonia - specie patogenă primară pentru om , cu tropism pentru tractusul respirator;detremină faringite, sinuzite, otite medii, traheobronşite, pneumonii atipice primare şi frecvent infecţii subclinice;diagnosticul de laborator este în special serologic: Ac specifici IgM sau IgG în dinamică, prin microimunofluorescenţă;tratament etiotrop: tetracicline, mcrolide, fluorochinolone.

Chlamydophila psittaci- specie cu patogenitate naturală pentru păsări şi animale;tulpinile aviare pot accidental determina infecţii pe cale respiratorie la om - ornitoză;poate cauza pneumonii atipice severe, uneori cu evoluţie sistemică;diagnostic şi tratament asemănător cu specia precedentă.

Mycoplasma- Caractere generale-include două genuri de interes medical: Mycoplasma şi Ureaplasma; sunt cele mai mici microorganisme cu posibilităţi de sinteză, capabile să cultive pe medii de cultură cu aport de steroli;sunt lipsite de capacitatea de sinteză a peretelui celular, având drept consecinţe: mare plasticitate morfologică;capabile să treacă prin membrane filtrante (pori de 450-200 μm);rezistenţă naturală la antibiotice care acţionează prin inhibarea sintezei peretelui celular;cultivare inhibată de prezenţa Ac specifici.

Mycoplasma pneumonia-specie cu multiplicare lentă pe medii complexe cu steroli şi glucoză, în condiţii anaerobe; pe medii agarizate formează colonii muriforme;identificare pe criterii biochimice şi inhibarea creşterii prin Ac specifici;patogen primar pentru om, cu tropism pentru tractusul respirator;aderă la celule prin proteina P1 şi produce un factor inhibitor al catalazei, ceea ce conduce la ciliostază şi cilionecroză; determină angine, traheobronşite şi pneumonie atipică primară, uneori asociate cu manifestări clinice prin mecanisme autoimune: anemie hemolitică, meningite, polinevrite, miocardite, artrite etc;diagnosticul este în special serologic: Ac specifici IgM prin ELISA;tratament etiotrop cu tetracicline, macrolide, fluorochinolone

Micoplasme genital- M.genitalium, M.hominis, U.urealyticum -colonizează mucoasa uro-genitală după pubertate, odată cu debutul activităţii sexuale; sunt implicate în uretrite non-gonococice la bărbat, sindrom uretral la femeie, pielonefrite, bacteriemii postpartum sau postabortum, vaginoze, infecţii neonatale etc;diagnosticul este bacteriologic:calitativ în cazul prelevatelor necontaminate;cantitativ (≥ 10⁴ UFC) în uretrite sau infecţii urinare;tratament etiotrop cu tetracicline, fluorochinolone; faţă de U.urealyticum sunt active şi macrolidele; măsuri de profilaxie nespecifică, comune pentru toate infecţiile cu transmitere sexuală.

Toxiinfectii alimentare

Schema diag de lab in toxinf aliment

Caractere generale ale fungilor

Genul candida