2.1. Sistemul inovațional în Republica Moldova: analiza SWOT
În secțiunile anterioare au fost identificate avantajele și dezavantajele sistemului de inovare național în comparație cu țările CSI și ECE. De asemenea, au fost elucidate riscurile cu care se confruntă sistemul pe termen scurt și mediu, precum și oportunitățile care ar putea să consolideze rezultatele obținute până în prezent de Republica Moldova. Tabelul 8 face sumarul analizei, pentru a servi ca punct de pornire la formularea scopurilor, obiectivelor și priorităților strategice.
Tabelul 8. SWOT: sistemul de inovare național al Republicii Moldova
Avantaje
Dezavantaje
Nivelul relativ înalt de finanțare publică a sectorului educației.
Nivelul înalt de dezvoltare a infrastructurii digitale.
Proporție relativ înaltă a forței de muncă angajate în sectoare intensive în cunoștințe.
Activitatea intensă de inventică, reflectat de un nivel foarte înalt de solicitări naționale de patente.
Număr foarte înalt de aplicații naționale depuse pentru protecția mărcilor și a modelelor de utilitate.
Cota relativ înaltă a exporturilor de bunuri tehnologic avansate și a exporturilor de bunuri de creație.
Cota relativ înaltă a exporturilor de servicii de computere și comunicații în total exporturi servicii.
Abandonul școlar, calitatea neuniformă a studiilor și înrolare redusă în studii universitare.
Calitatea (capacitatea) insuficientă a institutelor de cercetare.
Nivelul scăzut de dezvoltare a infrastructurii fizice.
Protecția insuficientă a drepturilor investitorilor.
Piața creditară și de capital subdezvoltată.
Volumul mic de investiții private în cercetare.
Centralizarea excesivă a sistemului național de cercetare-dezvoltare.
Subdezvoltarea conexiunilor inovaționale.
Subfinanțarea transferurilor tehnologice.
Influx prea mic de investiții străine directe.
Densitate mică a firmelor locale.
Prezența redusă a companiilor în Internet.
Utilizarea redusă a tehnologiilor informaționale și de comunicații în business și organizații.
Oportunități
Riscuri
Creșterea veniturilor populației.
Extinderea rapidă a utilizării Internetului în societate.
Existența unei diaspore științifice moldovenești în importante centre de cercetare și universitare străine.
Aprofundarea integrării cu UE (comerț, vize, FP7).
Creșterea prețurilor la produse alimentare.
Extinderea programelor de stat de suport a IMM-urilor prin introducerea unor componente de inovare.
Suport din partea donatorilor.
Predominarea practicilor agricole tradiționaliste și abandonarea sectorului de către tineri.
Piața internă mică și fragmentată.
Economia polarizată din punct de vedere regional.
Emigrarea forței de muncă și a cadrelor de cercetare.
Bariere informale și netarifare în calea comerțului.
Corupția extinsă.
Modelul defectuos de guvernare a sectorului de cercetare-dezvoltare.
2.2. Scopul strategiei
Scopul Strategiei este de a asigura un cadru consistent de politici orizontale ce vor contribui la sporirea competitivității internaționale a țării și la edificarea unei economii bazate pe cunoaștere, prin dezvoltarea capitalului uman, prin consolidarea capacităților firmelor moldovenești de a absorbi, genera și difuza inovații și prin inter-conectarea mai strânsă a acestora cu centrele universitare și de cercetare.
2.3. Viziunea strategică
Către anul 2020 dezvoltarea economică a societății moldovenești se va baza pe un sistem inovațional național compus din firme inovatoare și competente, conectate în cadrul unor parteneriate inovaționale cu universități și centre de cercetare naționale și străine. Impactul economic al sistemului inovațional se va reflecta prin mai multe locuri noi de muncă, venituri mai mari și exporturi mai competitive, iar impactul social prin contribuția la depășirea problemelor critice cu care se confruntă Republica Moldova, inclusiv sărăcia, vulnerabilitatea la condițiile climaterice, lipsa propriilor resurse energetice, sănătatea șubredă a populației, degradarea mediului rural și problemele ecologice.
2.4. Principiile politicii de stat în domeniul inovării
Pentru a asigura un cadru predictibil de alocare a resurselor și de promovare a activităților inovaționale, politicile Guvernului Republicii Moldova în domeniul inovării vor respecta câteva principii definitorii:
Principiul transparenței: Guvernul va asigura transparența în implementarea politicilor de suport a inovațiilor și va pune la dispoziția publicului toate datele financiare și non-financiare referitoarea la implementarea Strategiei, Programelor de Stat și proiectelor finanțate.
Principiul participării: Guvernul va asigura că procesul de luare a deciziilor pe parcursul implementării Strategiei va implica un număr suficient de participanți din societate care vor reprezenta interesele tuturor actorilor vizați de politicile de inovare.
Principiul complementarității: Prin intervențiile sale, Guvernul nu va substitui, ci va complementa eforturile și resursele firmelor, comunității de cercetare și universitare în procesul de inovare.
Principiul neutralității politicii: Guvernul va asigura că politicile în domeniul inovării vor susține un număr maximal posibil de beneficiari care vor respecta un set predefinit de standarde universale, fără a acorda preferință anumitor sectoare economice.
Principiul maximizării impactului social. Între proiectele inovatoare sau intervențiile de politici identice ca efect economic sau resurse solicitate, Guvernul va da prioritate celor care vor asigura beneficii sociale maximale, inclusiv prin difuziunea cunoștințelor achiziționate/generate și vor oferi soluții pentru provocările de dezvoltare societală.
Principiul cooperării instituționale în definirea și implementarea politicii: Guvernul nu abordează prezenta Strategie ca pe un document „sectorial”, ci ca pe un angajament comun al tuturor autorităților de politici cu competențe în domeniu, inclusiv, Ministerul Economiei, Ministerul Educației, Ministerul Finanțelor și Academia de Științe a Moldovei.
Principiul toleranței rezonabile față de risc și eșecuri: Procesul de inovare este unul inerent riscant, succesul căruia nu este garantat. Guvernul va asigura valorificarea cât de eficientă posibilă a resurselor publice utilizate, dar înțelege că unele proiecte și intervenții ar putea să nu dea rezultatele scontate. Minimizarea acestui risc va si asigurată prin aranjamente instituționale propice pentru asigurarea celorlalte principii enumerate mai sus.
