Academia romana institutul de virusologie "stefan s. Nicolau"

Rezistenta transmisa la pacienti nou diagnosticati cu infectie HIV
Prezenta rezistentei HIV inainte de initierea terapiei HAART este un predictor important al raspunsului virusologic la tratament [18, 19], deoarece rezistenta primara poate determina o intarziere a supresiei virale [20] si poate creste riscul de esec virusologic timpuriu [21]. Astfel, am evaluat prevalenta mutatiilor asociate cu rezistenta primara intr-un grup de pacienti nou diagnosticati cu infectie HIV-1 in perioada 1997- 2011 si am comparat profilului mutational al subtipului F1 din tara noastra cu profilul de rezistenta transmisa al altor tulpini HIV izolate in alte tari.
Am evidentiat o rata relativ moderata a rezistentei transmise (TDR) in grupul nostru de studiu, situata totusi deasupra nivelului raportat in UE (11,6% vs. 8,4%). Nu au fost identificate mutatii de rezistenta primara in randul pacientilor cu seroconversie recenta. O explicatie ar putea fi data de eficienta crescuta a antiretroviralelor utilizate pe parcursul ultimilor ani comparativ cu mono- sau biterapia utilizata la inceputul epidemiei HIV din Romania, precum si de cresterea numarului de pacienti tratati cu success virusologic si cu o rata de transmitere redusa. Absenta mutatiilor de rezistenta la tulpinile izolate de la utilizatorii de droguri injectabile confirma transmiterea recenta in clustere locale in acest grup de risc.
Profilul TDR este similar cu cel descris pentru tulpinile subtip B, cu exceptia frecventei mai inalte a mutatiilor analogilor timidinei apartinand caii TAM2; aceste mutatii determina un nivel mai redus de rezistenta fenotipica si clinica la analogii timidinei comparativ cu mutatiile TAM1 si un nivel inferior de rezistenta incrucisata la un analog nucleotidic frecvent utilizat in tratament si profilaxia pre-expunere- tenofovir.

Majoritatea pacientilor infectati cu variante HIV rezistente au prezentat mutatii unice de rezistenta, cu un efect limitat asupra susceptibilitatii la antiretrovirale. Prezenta cu o frecventa inalta a mutatiilor minore si a polimorfismelor in gena proteazei si reverstranscriptazei impune o evaluare atenta a eficientei pe termen lung a regimurilor terapeutice ulterioare.