Academia romana institutul de virusologie "stefan s. Nicolau"

Trendul rezistentei HIV-1 la antiretrovirale in Romania
Rezistenta HIV-1 nu este o consecinta inevitabila a tratamentului antiretroviral, ci mai degraba o reflectie a tratamentului suboptimal [22]. Terapia optimala pare a preveni evolutia rezistentei, chiar pe parcursul unor perioade indelungate de timp.
In Romania, in ultimele 2 decade, managementul terapiei HIV-1 s-a schimbat radical de la administrarea unui singur antiretroviral (monoterapie) la o combinatie de 3 sau mai multe medicamente antiretrovirale (cART). Tratamentul antiretroviral specific a fost introdus in Romania in anul 1996 ca terapie duala (bazata pe 2 INRT- AZT, d4T sau 3TC) si in anul 1998 ca triterapie (in principal 2 INRT+ 1 IP/r). Romania a fost prima tara din Europa Centrala si de Est care a asigurat accesul universal la tratament si ingrijire pacientilor infectati HIV/SIDA. Astfel, la sfarsitul anului 2013, 84,4% din numarul total de pacienti aflati in evidenta activa se aflau sub tratament antiretroviral combinat- cART (http://www.cnlas.ro).
In acest context am realizat o analiza longitudinala a rezistentei HIV-1 la antiretrovirale, care pare sa indice un declin in timp, urmand trend-ul general raportat in Europa de Vest, atat pentru rezistenta dobandita (la pacientii poliexperimentati terapeutic), cat si pentru rezistenta primara, transmisa (la pacientii nou infectati, netratati).
Prevalenta rezistentei HIV dobandite a inregistrat un declin de la o rata de 63,1% in perioada 1990- 1999 la 52,9% in 2000- 2011 (p= 0,47). Mai mult, o reducere a frecventei rezistentei HIV la pacientii poliexperimentati terapeutic a fost observata pentru fiecare clasa de ARV in parte, cat si pentru rezistenta extinsa la 2-3 clase ARV.

Declinul rezistentei secundare se datoreaza predominant unei reduceri in proportia pacientilor care au experimentat mono- sau biterapia antiretrovirala in trecut, precum si unei utilizari in crestere a noilor regimuri ARV combinate (cART), care sunt mai bine tolerate, mai potente, prezinta o aderenta mai mare si consecutiv, probabilitatea de aparitie a rezistentei este mai scazuta.

In ceea ce priveste rezistenta primara, am observat un trend descendent in timp, de la o rata de 21,2% in perioada 1997-2004 la 5,4% in 2005- 2013 (p= 0,008); declinul TDR s-a inregistrat pentru toate clasele de antiretrovirale. Este remarcabil faptul ca nu a fost raportat niciun caz de rezistenta primara in randul pacientilor cu seroconversie recenta.

Aceasta tendinta poate fi corelata cu eficienta inalta a noilor regimuri terapeutice in supresia replicarii virale si cu cresterea numarului de pacienti tratati cu succes virusologic care prezinta un risc redus de transmitere a HIV.