Acord privind servicii de
Yüklə 1,68 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Obiective strategice, programe, măsuri, indicatori
- Program 1.1: Șanse reale pentru tineri
- Program 1.2: Ocupare pentru toți
- Program 1.3: Măsuri pasive
- Program 1.4: Condiții de muncă
- Program 1.5: Asigurări accidente de muncă și boli profesionale
Misiune și viziuneProgramul de guvernare 2017-2020 prezintă următoarea viziune a guvernului pentru sectorul muncii și justiției sociale: „Impunerea unui nivel de trai cât mai ridicat pentru toți cetățenii trebuie să fie obiectivul fundamental al României. Ne vom continua demersurile pentru a realiza o piață a muncii incluzivă și reducerea inegalităților prin promovarea unor politici publice coerente și realiste, care să determine o piață a muncii performantă, dinamică și flexibilă, ceea ce va asigura accesul majorității cetățenilor la locuri de muncă de calitate, în funcție de competențele și abilitățile lor, la venituri decente și fără discriminare”10. Misiunea instituțiilor cu prerogative în sectorul muncii și justiției sociale este: „Misiunea MMJS constă în identificarea, elaborarea și promovarea strategiilor și politicilor Guvernului în domeniul muncii, familiei, protecției sociale, persoanelor vârstnice, egalității de șanse, relațiilor de muncă prin aplicarea principiului justiției sociale și în deplină concordanță cu politicile comunitare, prevederile Programului de Guvernare și principiile ordinii de drept și ale democrației. În contextul promovării principiului justiției sociale, MMJS acționează pentru asigurarea unei interacțiuni pozitive și dinamice a politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă, în vederea îmbunătățirii calității vieții tuturor cetățenilor, asigurării coeziunii sociale și reducerii sărăciei și a riscului de excluziune socială prin asigurarea unui sistem social și de ocupare de calitate, echitabil și accesibil pentru toți cetățenii“11.
Obiectiv strategic 1: Creșterea ratei de ocupare a persoanelor în vârstă de 20-64 de ani, pe o piață a muncii inclusivă, care să susțină creșterea unei economii competitive, și care să ducă la reducerea sărăciei în muncă și ocupării informaleRata de ocupare a forței de muncă (67.7% în trimestru III/2016), semnificativ sub media UE, nu a înregistrat progrese față de perioada corespunzătoare a anului anterior. Estimările pentru anul 2016 arată totuși o creștere modestă (+3pp) față de anul precedent. A crescut ponderea salariaților în ocupare și nivelul productivității. Figura . Rata de ocupare și ponderea salariaților (%, 20-64 ani) 
Sursa datelor: EUROSTAT Există diferențe semnificative între sexe în ceea ce privește ratele de ocupare (57,5% pentru femei, constantă din 2008, față de 74,9% pentru bărbați), și se înregistrează progrese limitate în stimularea ocupării altor categorii defavorizate: persoanele vârstnice, persoanele de etnie rromă (cu o rată a ocupării de numai cca 33%) și persoanele cu handicap, cu excepția tinerilor, în cazul cărora rata șomajului a scăzut cu 2.3pp între 2014 și 2015. Remarcabilă rămâne însă diferența salarială dintre femei și bărbați, de peste trei ori mai mică în România decât media UE. În schimb, în același interval, s-a menținut ridicată rata tinerilor NEETs (de la 17% la 18,1%, cu scădere ulterioară la 17,4% în 2016) și ponderea șomerilor pe termen lung, dar numărul persoanelor descurajate în a mai căuta un loc de muncă a scăzut. Există disparități importante în funcționarea pieței muncii între mediul urban și cel rural și între regiuni, iar economia informală este încă foarte ridicată. Privit în izolare, șomajul în România nu pare un fenomen îngrijorător, comparativ cu alte țări. Conform metodologiei OIM, rata șomajului în 2016 a fost de 5,9%12, iar rata șomajului înregistrat de 4,77%13 Diferența dintre cele două date, aproximativ 100 mii persoane este într-o anumită măsură metodologică, dar poate fi considerată ca aproximând numărul celor care deși, conform propriei declarații se află în căutarea unui loc de muncă, nu se înregistrează la ANOFM. Mai mult, doar privit în corelație cu rata ridicată de inactivitate se poate concluziona că motivul șomajului redus nu este o reflecție a unei ocupări înalte ci a unei forțe de muncă descurajate. Aproape 310 mii persoane inactive se declară descurajate14. Politicile de activare și de stimulare a populației în vârstă de muncă să acceseze piața muncii prin ANOFM, ar putea la ameliorarea prezentei situații a pieței. Rata totală de inactivitate în România (34,4% în 2016), este a doua cea mai ridicată din UE. Rata de risc de sărăcie în muncă în rândul salariaților este mult mai mică în România față de media UE. Per total însă, sărăcia în muncă (dublă față de cea din UE) este datorată situației persoanelor cu alt tip de ocupare decât cea salarială, respectiv a lucrătorilor pe cont propriu și a lucrătorilor familiali neremunerați, mai ales din mediul rural/agricultură de subzistență, și inclusiv a unei părți din cei în ocupare informală (în măsura în care se declară în sondaje) ca și ponderii lor importante în ocupare. Pe lângă venituri scăzute și volatile și deci nivel relativ foarte ridicat de sărăcie în muncă, în mare parte, lucrătorii pe cont propriu și cei familiali neremunerați nu participă la scheme contributive de asigurări de șomaj sau pensii și nu sunt protejați împotriva riscului de accident în muncă. În ultimii ani a scăzut ponderea lucrătorilor pe cont propriu și celor familiali neremunerați în total ocupare, pondere care însă se menține încă la niveluri foarte ridicate (peste 25% din total persoane ocupate15). Figura . Sărăcia în muncă (procentul persoanelor ocupate în risc de sărăcie, 18-64 ani) 
Sursa datelor: EUROSTAT În același timp, nu trebuie omis faptul că rata de risc de sărăcie în muncă este un indicator relativ la media națională. Astfel, pe cale de consecință, și conform cu practica internațională, politicile de combatere a sărăciei în muncă care pot fi promovate de MMJS se concentrează pe trei linii mari16. Politica salarială se asigură că nivelul salariului minim se menține peste limita de sărăcie absolută, și aceasta cu efecte cât mai mici asupra creării de locuri de muncă salariate, iar distribuția salariilor în sectorul public are un impact asupra distribuției salariaților din mediul privat. Combaterea ocupării informale este esențială pentru că aduce acești lucrători în zona muncii salariale. În plus, politica de ocupare în general are în cazul României, și cel puțin deocamdată chiar fără măsuri special dedicate combaterii sărăciei în muncă, un efect direct asupra acesteia în măsura în care încurajează munca salariată. Nu în ultimul rând, beneficiile sociale care fie susțin familia lucrătorului fie compensează salariatul în caz de venituri mici, realizează o redistribuție cu efect asupra sărăciei în muncă. Dar, deși politicile de stimulare a ocupării formale rămân o prioritate fundamentală, acestea trebuie coroborate cu politicile destinate stimulării ofertei interne, respectiv a celor orientate către creșterea investițiilor în afaceri, și dezvoltarea în continuare a serviciilor și a agriculturii. Pentru perioada 2017-2020 se prevăd creșteri ale salariului minim, dar sub cele ale salariului mediu, astfel încât raportul salariu minim/salariu mediu să se stabilizeze către 40%, iar creșterea economică să se regăsească, așa cum este articulat în programul de guvernare, în dezvoltarea casei de mijloc și în încurajarea ocupării salariate. Figura . Evoluția curentă și prognozată a salariului minim
Având în vedere ponderea salariaților din domeniul public în total număr de salariați, nivelul și distribuția salariilor pe categorii de salariați, niveluri de educație, poziții etc. în domeniul public are un impact direct nu numai asupra salariului mediu, dar și a distribuției acestuia. Prin Programul de Guvernare se urmărește ca o creștere inițială importantă a salariilor din domeniul public, care adâncește diferența deja existentă, să atragă ulterior după sine o creștere aproape la fel de importantă a salariilor din domeniul privat și o reducere a asimetriei distribuției. Mai mult, pentru a combate atât emigrarea personalului calificat din domenii publice cheie, au fost adoptate recent măsuri de majorare a salariilor în învățământ și sănătate. Figura . Evoluția curentă și prognozată a raportului dintre salariul mediu din sectorul privat și cel bugetar
În ceea ce privește structura sectorială a ocupării, se observă tendințe pozitive: se reduce numărul persoanelor cu nivel scăzut de calificare angajate în agricultură și industrie și crește ocuparea în servicii, construcții și în sectorul public. România se confruntă totuși cu un deficit de competențe, cu precădere în domeniile: TIC, învățământ, sănătate și servicii, care este generat de performanța slabă a sistemului de învățământ, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții, la care se adaugă condițiile de muncă și de salarizare neatractive comparativ cu cele oferite în afara țării. În acest sens, programele de formare profesională strâns legate de evoluția pieței muncii de tipul celor oferite de ANOFM au un rol deosebit în armonizarea cererii și ofertei de forță de muncă. Mobilitatea internă a forței de muncă este redusă17, dar reformarea măsurilor de stimulare a mobilității interne a forței de muncă pot contribui la echilibrarea deficitului de competențe. Continuarea și consolidarea reformelor începute în 2016 sunt esențiale pentru viitoarea creștere economică și reducerea sărăciei în muncă. Rezultatul acestor reforme depinde de existența unui dialog social efectiv; în prezent, procesul de negociere colectivă este limitat mai ales la nivel sectorial. Pe termen mediu și lung, șomajul și rata scăzută de ocupare în rândul tinerilor, combinate cu îmbătrânirea populației și creșterea ratei de dependență a vârstnicilor (care este prognozată să se dubleze până în 2050) rămân amenințări reale. Tabelul . Finanțarea programelor din cadrul Obiectivului strategic 1
Obiectivul strategic 1 vizează rezultate pe termen lung în creșterea ratei de ocupare. Acestea au la bază rezultatele generate de programele prezentate mai jos. Program 1.1: Șanse reale pentru tineriRata șomajului în rândul tinerilor (15-24 de ani), 20,6% în 2016, situează România pe locul 18/28 (în ordine crescătoare) între țările UE, în timp ce din punctul de vedere al ratei ocupării pentru aceeași categorie, 24,5% în 2015, România se afla pe locul 10/28 (în ordine crescătoare). Explicația rezidă într-o rată de activitate scăzută a tinerilor, cu 10pp sub media europeană. Conform EUROSTAT, în 2015, numai Spania și Grecia aveau rate mai scăzute de ocupare a proaspeților absolvenți de cel puțin învățământ secundar superior decât România. Chiar și când accesează piața muncii, tinerii sunt angajați pe bază de contracte de muncă cu durată determinată, perioadă folosită de companii pentru a le testa abilitățile și productivitatea, înainte de le a oferi, eventual, un contract de muncă cu durată nedeterminată. Această practică conduce la o segmentare a pieței muncii, mulți dintre tineri trecând de la ocuparea temporară la șomaj (femeile tinere înregistrează un risc crescut), la care se asociază și riscul de sărăcie și excluziune socială. În această perioadă, tinerii angajați cu contracte de muncă pe perioadă determinată sunt relativ prost plătiți, fiind implicați într-o măsură mai mică în activități de formare și dezvoltare a competențelor, ceea ce face dificilă tranziția către un loc de muncă de calitate, generând, totodată, contribuții reduse la fondurile de pensii18. Programul 1.1., Șanse reale pentru tineri, reflectă obligațiile asumate de România în urma Recomandării Consiliului (2013/C 120/01) din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret și urmărește să ofere tinerilor cu vârsta între 16- 25 ani o varietate de măsuri care combină ocuparea cu formarea profesională, oferindu-le astfel posibilitatea de a-și perfecționa abilitățile obținute în cadrul educației inițiale și achiziționarea de noi competențe prin participarea la ucenicie și stagii de formare, reprezentând astfel continuarea sistemului de politici articulat în perioada 2014-2015 sub denumirea de Garanția pentru Tineri Acest program cuprinde doar măsurile specifice pentru tineri – aceștia au în general acces și la măsurile active și pasive descrise în Programul 1.2. și 1.3. Paradigma de politică în cazul tinerilor este de aplicare a unor programe/pachete de servicii integrate19, care să includă management de caz și constând în furnizarea de servicii de: informare și consiliere profesională; mediere a muncii; consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri; formare profesională gratuită; servicii de evaluare și certificare a competențelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale; formare profesională la locul de muncă; stimulare a mobilității și acompaniament social personalizat. Politica în domeniul ocupării tinerilor este elaborată de MMJS, prin Direcția Politici de Ocupare, în colaborare cu diverși parteneri instituționali. Măsurile cuprinse în Programul 1.1 sunt implementate în principal de ANOFM, în parteneriate alte instituții în subordinea MMJS, cu mediul privat, administrația locală și Ministerul Educației Naționale, sub monitorizarea și coordonarea MMJS. Pentru îmbunătățirea parteneriatelor de implementare, MMJS va consolida cooperarea instituțiilor și actorilor relevanți pentru monitorizarea tranziției tinerilor de la școală la viața activă/carieră, la nivel central și regional/local prin dezvoltarea unui sistem de monitorizare a acestor tranziții. Exercitând funcția sa de strategie și planificare în acest domeniu, MMJS urmează să elaboreze o nouă Strategie pentru Tineri, și va elabora, în colaborare cu parteneri de implementare, programe de sprijinire a investițiilor în CDI, inclusiv în mediul rural, stimularea start-up-urilor și spin-off-urilor inovative și atragerea tinerilor cercetători în centre de excelență CDI. MMJS va promova transformarea internship-urilor în contracte de muncă permanente. Implementarea tuturor acestor programe și a altor inițiative va și susținută de adaptarea, completarea și actualizarea cadrului legal. Prin actualul program de guvernare, se pune accent pe promovarea unei legislații pentru tineri prin care să fie asigurat tranzitul coerent de la sistemul educațional către piața forței de muncă, precum și echilibrul între viața profesională și cea personală. În colaborare cu MEN și Agenția Națională a Calificărilor (ANC), MMJS va implementa unele proceduri clare de recunoaștere a activităților de voluntariat pe baza Cadrului Național al Calificărilor, și, prin elaborarea de cercetări, studii și prognoze va contribui la corelarea curriculumului din învățământul superior cu schimbările structurale de pe piața muncii în perspectiva anului 2020. În măsura permisă de mandat și legislația în vigoare, MMJS va contribui la modernizarea și înființarea de unități/ instituții de învățământ și centre de formare profesională. Programul 1.1. este finanțat din următoarele surse:
Obiective: Programul 1.1 are un obiectiv al cărui rezultate până în 2020 sunt măsurate prin următorii indicatori de rezultat: Obiectiv specific P1.1.1: Diminuarea și prevenirea șomajului în rândul tinerilor NEETs în vederea ocupării
Măsuri de realizat. Programul 1.1. include acțiuni prevăzute de strategiile sectoriale relevante, și va pune accent la nivel de măsură pe acele activități prioritizate prin Programul de Guvernare 2017-2020. Bugetele alocate sunt redate în Anexa 1, iar țintele indicatorilor aferente măsurilor sunt prezentate în Anexa 3
Factori de succes. Principalii factori de succes ai acestui program sunt următorii: a) o comunicare efectivă a programelor către tineri și potențiali angajatori; b) angrenarea și responsabilizarea partenerilor de implementare; c) coroborarea finanțărilor interne cu cele externe; d) realizarea și implementarea unui program unitar de tip Garanția pentru tineri; e) continuarea reformelor implementate la nivelul ANOFM. ANOFM deține un rol mai important în implementarea de politici integrate mai ales în domeniul ocupării tinerilor. De exemplu, ANOFM are acum un rol pivotal în politicile de activare, care poate fi întărit colaborări intra-instituționale. Pentru activarea tinerilor NEETs, dar și a altor categorii de persoane inactive, ANOFM va acționa în colaborare cu asistenții sociali și consilierii vocaționali pentru o abordare personalizată. Program 1.2: Ocupare pentru toțiMotivație: Reducerea decalajelor de ocupare între România și UE, ca și între ocuparea actuală și cea potențială și creșterea ponderii ocupării salariale în total ocupare, răspunde nevoii de a îmbunătăți gradul de utilizare a resurselor de muncă interne, care grad se află, conform CE, la un nivel amenințător la adresa continuării creșterii economice (vezi și Figura 2 și comentariile care o însoțesc). Ținta de ocupare a persoanelor în vârstă de 20-64 de ani a fost asumată de România în cadrul Strategiei Europa 2020 COM(2010) 2020 final Communication from the Commission, EUROPE 2020 A strategy for smart, sustainable and inclusive growth). Principalul document strategic în domeniul ocupării este Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 aprobată împreună cu Planul de implementare prin HG nr. 1071/2013. Detalii de programare și implementare sunt clarificate și prin intermediul POCU 2014-2020. Programul 1.2. își propune să sporească șansele de ocupare pentru persoanele înregistrate în evidențele ANOFM, prin acordarea de măsuri personalizate, adaptate profilului individual. Acest program conține măsuri adresate în mod prioritar acelor categorii de persoane ale căror șanse de ocupare sunt reduse: absolvenți, șomeri de lungă durată, șomeri în vârstă de peste 45 de ani, șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, șomeri care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinesc, conform legii, condițiile pentru a solicita pensia anticipată parțială sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, dacă nu îndeplinesc condițiile de a solicita pensia anticipată parțială, romi, persoane cu handicap, persoane din mediul rural, tineri care au părăsit sistemul instituțional de protecție a copilului, persoane eliberate din detenție etc. La aceste categorii se adăugă lucrătorii concediați colectiv, precum și alte persoane amenințate de riscul de a deveni șomeri. Liniile de politică definitorii ale Programului 1.2., Ocupare pentru toți, sunt 1) stimularea creării de locuri de muncă sustenabile, creșterii gradului de ocupare a acestora și prevenirea șomajului și 2) îmbunătățirea nivelului de competențe al persoanelor înregistrate la ANOFM prin programe de formare profesională. Îmbunătățirea nivelului de competențe al persoanelor înregistrate la ANOFM se realizează prin programe de formare profesională adaptate la cerințele pieței muncii, inclusiv prin includerea în trasee de formare flexibile (ucenicie la locul de muncă și stagii pentru absolvenții de studii superioare), precum și prin furnizarea de servicii de evaluarea a competențelor dobândite în sistem non-formal și informal. In domeniul formării profesionale se prevăd a fi luate și măsuri adiționale, cum ar fi introducerea tichetelor de formare profesională în vederea reconversiei profesionale rapide și facilitării inserției pe piața muncii, precum și a creșterii adaptabilității forței de muncă ocupate la schimbările pieței muncii. Programul 1.2., Ocupare pentru toți, cuprinde și setul de măsuri destinate facilitării tranziției de la școală la muncă, deoarece aceste măsuri nu se adresează doar tinerilor sub 24 de ani ci tuturor celor care se află în această situație de tranziție. Politica în domeniul ocupării este elaborată de MMJS, prin Direcția Politici de Ocupare, în colaborare cu diverși parteneri instituționali. Măsurile cuprinse în Programul 1.2 sunt implementate în principal de ANOFM, în parteneriate alte instituții în subordinea MMJS, cu mediul privat, ONG-uri și administrația locală și sub monitorizarea și coordonarea MMJS. Implementarea tuturor acestor programe și a altor inițiative va și susținută de adaptarea, completarea și actualizarea cadrului legal. O modificare a Codului Muncii ar putea facilita accesului persoanelor vârstnice la ocupare prin promovarea formelor flexibile de organizare a muncii. Prin actualul program de guvernare se propune adoptate de forme de ocupare flexibile și moderne de tip teleworking ca și recunoașterea activităților de voluntariat drept vechime în muncă. Modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap urmează să faciliteze integrarea acestora în societate în mod real, inclusiv prin creșterea ponderii numărului acestora în categoria salariaților. Această acțiune legislativă va fi însoțită de stimularea dezvoltării unei rețele de specialiști pentru consiliere și informare privind locurile de muncă pentru persoanele cu dizabilități. În ceea ce privește elaborarea de strategii, Programul de Guvernare prevede realizarea Strategiei Naționale pentru locurile de muncă verzi. Aceasta va asigura tranziția la Economia Verde. Observatorul European pentru Ocupare apreciază în studiul realizat în 2013 că în România sectoarele ecologice ar putea reprezenta 25% din totalul ocupării. În prezent există sau sunt prevăzute numeroase programe specifice destinate stimulării persoanelor din categorii dezavantajate. De exemplu se urmărește încurajarea structurilor de economie socială să angajeze vârstnici, în timp ce femeile ar putea beneficia de locurile de muncă din domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice și dependente. Programul de Guvernare prevede măsuri conexe de stimulare a ocupării anumitor categorii, de exemplu femeile, care vor beneficia de creșterea cuantumului stimulentului de reinserție până la terminarea perioadei de îngrijire a copilului de la 500 la 650 de lei. în domeniul activării și ocupării persoanelor din categoriile dezavantajate, multe dintre acțiuni urmează a se lua în colaborare cu ONG-uri. Importantă va fi crearea Cardului de asigurat în Sistemul asigurărilor sociale - elementul de bază al sistemului integrat unic de asigurări sociale. Descurajarea dependenței de măsurile de asistență socială este văzută ca principalul mijloc de combatere a inactivității, și se va realiza prin: a) întărirea legăturii cu ocuparea, diminuarea treptată a măsurilor pasive și dezvoltarea măsurilor active de asistență socială; b) introducerea beneficiarilor de măsuri de asistență socială ca și categorii prioritare pentru măsurile active de ocupare (vezi și discuția de la obiectivul 3). Programul 1.2. este finanțat din următoarele surse:
Obiective: Programul 1.2 are patru obiective ale căror rezultate până în 2020 sunt măsurate prin următorii indicatori de rezultat: Obiectiv specific P1.2.1: Creșterea ocupării persoanelor înregistrate la ANOFM și prevenirea șomajului
Obiectiv specific P1.2.2: Facilitarea tranziției de la sistemul de educație la piața muncii
Obiectiv specific P1.2.3: Îmbunătățirea nivelului de competențe al persoanelor înregistrate la ANOFM prin programe de formare profesională
Obiectiv specific P1.2.4: Stimularea angajatorilor în vederea ocupării locurilor de muncă vacante
Măsuri de realizat. Programul 1.2. include acțiuni prevăzute de strategiile sectoriale relevante și va pune accent la nivel de măsură pe acele activități prioritizate prin Programul de Guvernare 2017-2020. Bugetele alocate sunt redate în Anexa 1, iar țintele indicatorilor aferente măsurilor sunt prezentate în Anexa 3.
Factori de succes. Principalii factori de succes ai acestui program sunt următorii: a) o comunicare efectivă și eficientă a programelor astfel încât grupurile țintă să înțeleagă beneficiile; b) o bugetare și secvențializare optimă a aplicării măsurilor; c) angrenarea și responsabilizarea partenerilor de implementare. Succesul acestor măsuri depinde în primul rând de răspunsul mediului privat la stimulentele oferite pentru crearea de locuri de muncă. De menționat este de asemenea că în ultimii ani s-a extins acoperirea și eficiența politicilor active, prin schimbări legislative, integrarea fondurilor naționale și europene și o mai bună coordonare a serviciilor de ocupare cu cele sociale. La nivel de implementare, în 2016, ANOFM a realizat o reformă importantă a modului de livrare a serviciilor și a dezvoltat o procedură complexă de profilare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în prezent devenită obligatorie prin lege. Aceste reforme au potențial de a genera schimbări profunde și de durată dacă sunt implementate și dezvoltate pe mai departe. Program 1.3: Măsuri pasiveMotivație: Cei care sunt considerați, legal vorbind, șomeri sunt îndreptățiți să ceară îndemnizația de șomaj, conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Mai exact, este vorba de persoanele care nu au loc de muncă și nu câștigă bani sau veniturile pe care le obțin, din activități autorizate legal, sunt mai mici decât valoarea indicatorului social de referință (ISR)20. Venitul de completare este acordat persoanelor disponibilizate prin concediere colectiva, și este un venit cu caracter compensatoriu. Atât ajutorul de șomaj cât și veniturile de completare se acordă în condițiile îndeplinirii unor condiții specific stabilite de lege și are rolul de a asigura protecția temporară a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă împotriva șocurilor negative la nivelul veniturilor și consecințelor psiho-socio-economice ale reducerii drastice a acestora asupra persoanei și familiei sale. Numărul mediu de șomeri înregistrați la ANOFM în anul de referință (2016) a fost de 418 552, în scădere față de anul anterior. Dintre aceștia, 83 698 (cca 20%) au fost șomeri indemnizați. Șomerii neîndemnizați sunt, de regulă, persoane care fie că au ieșit din perioada de acordare a indemnizației de șomaj fără a se putea încadra, fie nu întrunesc condițiile legale de acordare a indemnizației de șomaj, dar apelează la serviciile agenției pentru a-și găsi un loc de muncă. Aceștia sunt preponderent persoane fără pregătire, sau cu o pregătire inferioară, în majoritate din mediul rural, care sunt nevoite să apeleze la autoritățile locale pentru obținerea venitului minim garantat pentru a-și asigura mijloacele financiare de trai. Tot din această categorie a șomerilor neîndemnizați, provine și cea mai mare parte a șomerilor de lungă durată (tineri cu vârsta sub 25 de ani aflați de peste 6 luni în șomaj și adulții cu vârsta de 25 de ani și peste, care se află în șomaj de peste 12 luni)21. Programul 1.3., Măsuri pasive se referă la plata asigurărilor de șomaj și a veniturilor de completare, și este implementat de ANOFM. Programul 1.3. este finanțat din următoarele surse:
Obiective: Programul 1.3 are un obiectiv specific ale căror rezultate până în 2020 sunt măsurate prin următorul indicator de rezultat: Obiectiv specific P1.3.1: Asigurarea protecției persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj
Măsuri de realizat: Programul 1.3. include acțiuni prevăzute Legea 76/2002 cu completările ulterioare și OUG 36/2013. Bugetele alocate sunt redate în Anexa 1, iar țintele indicatorilor aferente măsurilor sunt prezentate în Anexa 3.
Factori de succes. Ca și în cazul programelor anterioare, principalii factori de succes sunt următorii: a) o bugetare și secvențializare optimă a aplicării măsurilor; b) continuarea măsurilor de întărire a capacității ANOFM începute în decursul anului trecut, ca urmare a efortului de îndeplinire a condiționalităților ex-ante pentru Fondurile europene. De menționat este faptul că proiecția folosită în acest PSI, prin care se prevede o reducere a numărului de persoane beneficiare de ajutor de șomaj până în 2020, se bazează nu doar pe tendința recentă de scădere a ratei șomajului, dar și pe faptului că în 2016 numărul șomerilor ieșiți ca urmare a încadrării a fost net superior numărului persoanelor intrate în evidență prin disponibilizare, iar ponderea acestora în total ieșiri a crescut. În același timp însă, numărul locurilor de muncă vacante înregistrate la ANOFM pe parcursul anului 2016 a fost cu 33,25% mai mic decât în anul 2015. Program 1.4: Condiții de muncăMotivație: Conceptul de condiții de muncă de calitate pe care îl utilizăm în acest document cuprinde următoarele aspecte sub responsabilitatea MMJS:
Salarizare motivantă și echitabilă Salariul este stabilit liber pe piață în condițiile legii și cu respectarea drepturilor acordate părților prin lege. MMJS are totuși la îndemână două instrumente de politică prin care poate influența dinamica salarială: salariul minim și salariile din sectorul de stat, iar prin implicarea politicilor fiscale se poate asigura o reglare fină a pieței. în ultimii 10 ani ponderea salariului minim în salariul mediu a avut o tendință ascendentă, dar se menține sub media europeană. Distribuția salarială este puternic asimetrică spre salariile mici, confirmat de faptul că ponderea angajaților cu salarii sub 2/3 din mediana națională, deși în foarte ușoară scădere, rămâne aproape 25%, a doua din UE. Aceasta înseamnă ca și la acest nivel relativ scăzut, salariul minim ca și instrument de politică are o capacitate limitată de a influența evoluția salariului mediu, în timp ce reforma salarizării în sectorul bugetar ar putea antrena efecte asupra acestuia. Politica salarială este elaborată de către MMJS, prin direcția Politici Salariale, cu consultarea largă a partenerilor sociali22 iar implementarea acesteia este monitorizată de către Inspecția Muncii. În prezent, salarizarea personalului plătit din fonduri publice este reglementată de Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Aceste documente au pus bazele unui sistem salarial care să asigure la nivelul sectorul public un maxim nivel de justiție socială și echitate între salariați. Versiunea 2017 a legii salarizării unice urmează să fie implementată începând cu a doua jumătate a anului 2017. Conform reglementărilor Codului Muncii, salariul minim garantat este decis (bi)anual prin Hotărâre de Guvern, contrasemnată de Ministrul Muncii și Justiției Sociale, Ministrul Economiei și Ministrul Finanțelor, în urma consultărilor cu partenerii sociali. În prezent nu există un mecanism de ajustare automată a salariului minim. Hotărârea nr. 1/2017 stabilește salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2017, în conformitate cu Programul de Guvernare. Una dintre recomandările ultimului Raport de țară al CE se referă la necesitatea de a stabili, împreună cu partenerii sociali, criterii obiective de stabilire a salariului minim. în ianuarie 2016, guvernul a creat un grup de lucru tripartit care sa stabilească un set de criterii pentru un proces automat de stabilire a salariului minim, cu termen limită primul trimestru al anului 2017.
În ceea ce privește discriminarea femeilor la locul de muncă, specificitatea României este ca aceasta este mai ales vizibilă în ratele de ocupare: 17,1pp diferență între femei și bărbați în categoria de vârstă 20-64 de ani, a patra din Europa în 2015, dar este ca și inexistentă atunci când este vorba de salariu, 5,8pp, cu numai Italia și Luxembourg având diferențe ușor mai mici (5.5pp). Pentru nivelul de directori și peste, România este lider european cu cea mai mică diferența între salariile bărbaților și femeilor. 40% dintre managerii români sunt femei, România ocupând locul patru între țările UE în funcție de acest indicator23. Fenomenul de hărțuire și hărțuire sexuală la locul de muncă are un grad scăzut de vizibilitate și este greu de demonstrat, având consecințe fizice și psihologice cu impact negativ asupra vieții profesionale a victimei, asupra performanțelor acesteia la locul de muncă. Fenomenul îmbracă forme diverse de manifestare și, chiar dacă creează victimei disconfort și nesiguranță la locul de muncă, sentimentele de teamă și de vinovăție conduc, cel mai frecvent, la nesemnalarea acestuia. Dacă în medie în Europa 55% dintre femei au trăit o formă de hărțuire sexuală, în România doar 11% dintre respondente au recunoscut că au suferit hărțuire sexuală24. Astfel, stimularea ocupării femeilor (vezi Programul 1.2.), analiza cauzelor discriminării la angajare și conștientizarea atât a angajaților și angajatorilor, cât și a inspectorilor IM asupra manifestărilor și consecințelor discriminării și hărțuirii sexuale sunt principalele linii de acțiune pentru combaterea acestor fenomene. Promovarea egalității de șanse este fundamentată la nivel de strategie și reglementare de către ANES, care urmărește inclusiv eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile și programele naționale. ANES exercită astfel controlul asupra integrării active și vizibile a perspectivei de gen în toate politicile și programele naționale, în timp ce controlul efectiv al respectării legislației în implementare este exercitat de IM. ANES colaborează cu alți parteneri instituționali, inclusiv administrația locală, în realizarea de programe specifice. Muncă informală puțin răspândită Se estimează ca între 1 200 000 și 1 500 000 de persoane lucrează fără forme legale, mai ales în domeniul serviciilor și în construcții25. Conform Programului de Guvernare, va exista o concentrare pe combaterea muncii fără forme legale prin derularea de campanii de conștientizare, prin controale tematice și prin organizarea unui cadru instituțional care va funcționa cu 5.000 de angajați. Un nivel ridicat de securitate și sănătate în muncă a lucrătorilor precum și condiții legale pentru punerea la dispoziție și utilizare a produselor din domeniul de competență al MMJS (echipamente tehnice - mașini, echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive, echipamente individuale de protecție, explozivi de uz civil și articole pirotehnice), conforme cu cerințele esențiale de securitate Pentru persoanele care au încheiat incapacitatea de muncă în anul 2016, indicele de durată medie (numărul de zile pierdute, în medie, de un accidentat) a fost de 56,5 zile, cu 7,7% mai mic faţă de anul 2015, când a fost de 61,2 zile. Indicele de gravitate (numărul total de zile de incapacitate de muncă, raportat la 1000 de angajați) a fost de 43,4 ‰, cu 17% mai mic față de anul 2015, când a fost 52,3 ‰ În anul 2016 a fost înregistrat un număr de 4.571 persoane accidentate, cu 6,8 % mai puțin decât în anul 2015, când au fost 4.903 persoane accidentate. Indicele de frecvență (numărul de accidentați care revine la 1000 de lucrători) a fost 0,91 ‰ pentru totalul persoanelor accidentate, în scădere cu 6,2% faţă de anul 2015, când a fost 0,97 ‰. În anul 2016 a fost înregistrat un număr de 163 persoane accidentate mortal, cu 49,2% mai puțin decât în anul 2015. Indicele de frecvență (numărul de accidentați mortal care revine la 1000 de lucrători) a fost 0,03‰ pentru totalul persoanelor accidentate mortal, în scădere cu 50% fată de anul 2015, când a fost 0,06 ‰. În 2014, EUROSTAT situa România pe locul întâi în ceea ce privește indicele de frecvență a accidentelor mortale, dar pe ultimul loc în ceea ce privește indicele de frecvență totală. O analiză detaliată a acestei statistici este necesară pentru concentrarea mai precisă a eforturilor de definire/înregistrare/raportare a accidentelor de muncă dar și a regândirii standardelor de securitate și a măsurilor de prevenire. În 2016, cei mai mulți accidentați mortal s-au înregistrat în sectoarele: construcții de clădiri, silvicultură și exploatare forestieră, comerț, transporturi terestre și transporturi prin conducte26. Abordarea corectă a problematicii securității și sănătății în muncă oferă oportunități pentru îmbunătățirea eficienței întreprinderii și/sau unității, precum și pentru protejarea lucrătorilor. La nivel macro-economic, costurile estimate pentru Statele Membre ale UE, ca urmare a accidentelor în muncă, variază între 1% și 3% din produsul intern brut. Realizarea activității de prevenire la nivel național și sectorial are o influență semnificativă asupra costurilor generate de accidentele de muncă și bolile profesionale. Promovarea politicilor și strategiilor naționale privind securitatea și sănătatea în muncă sunt atribuții ale MMJS prin Direcția Asigurări Sociale - Serviciul Securitate și Sănătate în Muncă. MMJS stabilește, de asemenea, cadrul legal și organizatoric pentru asigurarea condițiilor de punere la dispoziție a produselor din domeniul de competență al MMJS, conforme cu cerințele esențiale de securitate. IM este autoritatea competentă în ceea ce privește controlul aplicării legislației referitoare la securitatea și sănătatea în muncă și supraveghere a pieței pentru produsele din domeniul de competență al MMJS. MMJS și instituțiile din subordinea și sub autoritatea sa, colaborează în implementarea politicilor și strategiilor în domeniul securității și sănătății în muncă cu Ministerul Sănătății și Direcțiile Județene de Sănătate, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii "Alexandru DARABONT"(INCDPM), Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă Petroșani (INSEMEX) și Institutul Național de Sănătate Publică(INSP), organismul național de acreditare RENAR și organismul național de standardizare ASRO. Un vector important în promovarea politicilor în domeniul securității și sănătății în muncă este Planul Sectorial de Cercetare - Dezvoltare al Ministerului. România nu a avut în perioada 2007 – 2016 o strategie națională aprobată la nivelul Guvernului pentru securitate și sănătate în muncă, dar obiectivele Strategiei europene 2007-2012 privind securitatea și sănătatea în muncă, adoptată prin Rezoluția Consiliului din 25 iunie 2007, au fost urmărite ca obiective prioritare de fiecare dintre instituțiile cu atribuții de implementare în acest domeniu și au fost realizate într-o mare măsură. Un vector important de promovare al acestor politici este Planul Sectorial de Cercetare al Ministerului. O Strategie Națională este în prezent în curs de elaborare. Programul 1.4. este finanțat din următoarele surse:
Obiective. Programul 1.4 are trei obiective specifice ale căror rezultate până în 2020 sunt măsurate prin următorii indicatori de rezultat: Obiectiv specific P1.4.1: Reducerea sărăciei în muncă și a asimetriei curbei salariale
Obiectiv specific P1.4.2: Îmbunătățirea securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă și asigurarea cadrului legal și organizatoric pentru punerea la dispoziție a produselor din domeniul de competență al MMJS, conforme cu cerințele esențiale de securitate
Obiectiv specific P1.4.3: Asigurarea respectării legislației în vigoare în domeniu protecției muncii, sănătate și securitate în muncă și lipsa discriminării
Măsuri de realizat. Programul 1.4. include acțiuni prevăzute de strategiile sectoriale relevante, și va pune accent la nivel de măsură pe acele activități prioritizate prin Programul de Guvernare 2017-2020. Bugetele alocate sunt redate în Anexa 1, iar țintele indicatorilor aferente măsurilor sunt prezentate în Anexa 3.
Factorii de succes. Sustenabilitatea financiară a măsurilor de creștere a salariilor este un factor de succes important. Acest deziderat nu se va putea realiza fără o creștere economică însoțită de o creare de locuri de muncă în sectorul privat, o problemă ce în prezent nu pare a fi ușor de rezolvat. Un factor de succes al programelor IM în general va fi astfel o foarte bună țintire a naturii și subiecților controalelor periodice în toate sub-domeniile IM. De exemplu, În domeniul SSM, IMM-urile suferă de dificultăți și lipsa de stimulente pentru respectarea legislației, în timp ce procesul de reclamare și descoperire a cazurilor de discriminare și hărțuire este unul lung și fără rezultate vizibile imediate. Și în cazul acestui program este importantă asigurarea unei colaborări de succes cu partenerii intra- și extra- instituționali, având în vedere structura de implementare complexă cu articulări multiple. În mod deosebit este importantă conlucrarea dintre MMJS și MCPDS în domeniul dialogului social. Legislația în domeniul SSM este armonizată cu directivele CE și convențiile ILO din domeniu, inclusiv cele privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale. Revizuirea pe mai departe a legislației din domeniul securității și sănătății în munca în raport cu politica UE și aspectele relevante identificate la nivel național, așa cum este planificat, constituie un factor adițional de succes. Mai mult, pentru a veni în sprijinul întreprinderilor, MMJS pune la dispoziția acestora surse de informare suplimentare sub forma de ghiduri de aplicare a prevederilor actelor normative din domeniul SSM - Planul Sectorial al MMJS. Program 1.5: Asigurări accidente de muncă și boli profesionaleAccidentele de muncă și bolile profesionale reprezintă o povară economică considerabilă pentru angajatori, lucrători și pentru societate, ca întreg (o analiză concisă a numărului accidentelor de muncă se poate găsi în descrierea programului 1.4).. Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale face parte din sistemul de asigurări sociale din România și este un sistem specializat dedicat riscurilor specifice, respectiv accidentele de muncă și bolile profesionale și este reglementată de legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. Casa Națională de Pensii Publice este autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale. Activitatea în domeniul accidentelor de muncă și a bolilor profesionale este organizată la nivel de direcție generală în cadrul Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), cu reprezentare teritorială la nivel de județ. Liniile actuale de dezvoltare ale sistemului se referă la dezvoltarea pe mai departe a unui sistem eficient și transparent. Programul 1.5. este finanțat din următoarele surse:
Obiective. Programul 1.5 are trei obiective specifice ale căror rezultate până în 2020 sunt măsurate prin următorii indicatori de rezultat: Obiectiv specific P1.5.1.: Orientarea asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale în sprijinul beneficiarilor de prestații
Obiectiv specific P1.5.2.: Armonizarea cerințelor regulamentelor europene prin prisma modificărilor impuse de sistemul EESSI cu legislația și practica națională
Obiectiv specific P1.5.3.: Sprijinirea angajatorilor în realizarea activității de prevenire
Măsuri de realizat. Programul 1.5. include acțiuni prevăzute de legislația privind accidentele de muncă și alte documente relevante. Bugetele alocate sunt redate în Anexa 1, iar țintele indicatorilor aferente măsurilor sunt prezentate în Anexa 3.
Factori de succes: O concentrare mai mare pe activitățile de prevenire a accidentelor de muncă coroborată preluarea facilă în practică a noilor reglementări și cu un control mai riguros al implementării acestora ar permite reducerea cheltuielilor bugetului de asigurări împotriva accidentelor de muncă. Yüklə 1,68 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||