Admirate sau detestate, uneori controversate, alteori nedreptăţite

Prin căsătoria cu prinţul George Valentin Bibescu, nepot de frate al

lui Gheorghe Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea devine

astfel prinţesa Martha Bibescu.

În 1908,publică în Franţa prima sa carte ,Les Huit Paradis, volum

premiat de Academia Franceză, şi care deschide seria unei opere

impresionante, din care nu vor lipsi romanele de inspiraţie

autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalităţi din trecut

sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză,

eseuri, cugetări, corespondenţă, o serie de biografii istorice.

• În 1916, Martha Bibescu a rămas în zona aflată sub ocupaţie

• germană conducând un spital pentru răniţi în Bucureşti, în acelaşi

• timp furnizând informaţii preţioase guvernului român refugiat la

• Iaşi.

• Nu a fost numai martora acestor evenimente cruciale (Primul

• Război Mondial şi Marea Unire) ci şi o participantă activă la

• desfăşurarea lor.

• După trei decenii,o găsim în ipostaza personificată de regina

• Elisabeta şi regina Maria şi anume de mama a ostaşului român, de

• data aceasta în campania contra bolşevismului.

• În 1945 pleacă în Franţa unde, în 1954, obţine Marele Premiu de

• Literatură al Academiei. În 1955 devine membru al Academiei

• Regale a Belgiei.

• Moare în 1973 lucrând la “Nimfa Europei”, o lucrare în care prezenta

• personalităţile pe care le-a cunoscut direct.

Anna Brâncoveanu de Noailles

• “Cred cu toată convingerea

• că între cine cântă mediocru

• în româneşte şi cine aduce

• genial acordurile misterioase

• ale sufletului nostru într-una

• din cele mai mari literaturi

• ale lumii, e de preferat cu

• admiraţie aceasta”.

• Nicolae Iorga

Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul sec. XX, Anna

• Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul sec. XX, Anna

• de Noailles s-a născut în familia Brâncoveanu, dintr-o mamă

• grecoaică, Raluca Musuruş, şi un tată român, prinţul Grigore

• Brâncoveanu.În 1897, s-a căsătorit cu Mathieu de Noailles .

• După circa un secol, Anna de Noailles este mai celebră pentru rolul

• ei de femeie de societate şi aristocrată, de prietenă a unor literaţi

• celebri, decât pentru poemele sale de influenţă Parnasiană.

• Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat

• un volum antologic, în 1901, “Le Coeur innombrable” care a avut

• un suces remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei

• Academie Royale Belge de Langue et de Litterature Francaises şi

• apoi a exclusivistei Academii Franceze care i-a acordat marele

• premiu pentru literatură. A fost prima femeie care a primit

• Legiunea de Onoare în grad de comandor.

• Salonul Annei de Noailles a atras ca un magnet pe unii din cei mai

• mari scriitori francezi din secolul XX: Pierre Loti, Francis Jammes,

• Andre Gide, Gabriel Mistral, Colette, Paul Valery, Jean Cocteau,

• Francois Mauriac, fratii Daudet, Paul Claudel.

După Primul Război Mondial societatea şi gusturile literare se

• După Primul Război Mondial societatea şi gusturile literare se

• modifică, scena literară fiind ocupată de Dadaismul lui Tristan

• Tzara şi de avangarda suprarealistă a lui Andre Breton. Anna de

• Noailles nu se mai regăseşte, rămânând o reprezentantă a ceea ce

• criticii francezi numesc la Belle Epoque literară.

• Nicolae Iorga o consideră “cel mai mare poet francez , care era

• dinspre partea tatălui o Româncă” şi care şi-a câştigat “un loc

• unic în literatura franceză, în a lumii întregi”.

• Deşi s-a înstrăinat de ţara în care s-a născut tatăl ei, Anna

• Brâncoveanu de Noailles este primită, la 49 de ani, printre membrii

• de onoare ai Academiei Române.

• Zoe Dumitrescu-Buşulenga consideră că împreună cu verişoarele

• sale,Elena Văcărescu şi Martha Bibescu, Anna de Noailles formează

• triada prezenţei feminine româneşti în contextul culturii franceze

• şi europene.

• Pe măsură ce poeta Ana de Noailles revine în atenţia culturii

• franceze ea va fi probabil redescoperită şi în ţara noastră.

•