Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad este instituţie publică deconcentrată, finanţată de la bugetul de stat, cu personalitat

2. STAREA INIŢIALĂ A JUDEŢULUI ARAD

2.1 Informaţii generale asupra judeţului

Prezenţa locuirii în acest areal este atestată încă din paleolitic. Numeroase descoperiri arheologice au pus în evidenţă şi atestă continuitatea locuirii în această zonă. Sunt bine reprezentate epoca bronzului, perioada formării şi consolidării statului dac, perioada ocupării romane, epoca prefeudală şi epoca feudală. Mureşul şi cetatea dacică Ziridava sunt pomenite de Herodot şi respectiv Ptolomeu, iar mai târziu, referiri la aceste meleaguri sunt întâlnite în scrierile medievale Legenda Sfântului Gerard, Gesta Hungarorum şi Cronica pictată de la Viena.

• 
  sfârşitul sec. VI Î. Hr. - prima informaţie scrisă despre existenţa daco-geţilor în această zonă;
  
• 
  106-119 D.Hr - zona Aradului este inclusă în provincia romană Dacia;
  
• 
  mileniul I - incursiunile popoarelor migratoare: goţi, huni, gepizi, avari, slavi;
  
• 
  sec VIII-IX, definitivarea procesului de etnogeneză a poporului român;
  
• 
  anul 1028 - voievodatul lui Ahtum este cucerit de către armata cavalerilor unguri; populaţia românească se regrupează în voievodate şi cnezate de mai mică întindere, păstrându-şi identitatea politică şi religioasă.
  
• 
  sec XI - prima atestare documentară a Aradului într-un document editat la Buda în anul 1347 de regele Ludovic I în care este intercalat un citat din anii 1080-1090, unde este menţionat comitatul "Orod lângă fluviul Mureş";
  
• 
  1552-1554 - se construieşte cetatea turcească, pe malul drept al Mureşului, pe locul actualei fabrici textile Teba. În jurul acestei cetăţi s-a dezvoltat aşezarea civilă a vechiului oraş, Aradul devenind un important punct strategic şi un renumit centru comercial;
  
• 
  anul 1689 - în urma Păcii de la Karlowitz, Aradul trece sub stăpânirea habsburgică, graniţa dintre Imperiul Otoman şi cel Habsburgic fiind stabilită pe râul Mureş;
  
• 
  Ridicarea noii cetăţi a Aradului, situată în sudul râului Mureş a marcat profund evoluţia ulterioară a oraşului. Construcţia a fost concepută în stilul cetăţilor Vauban-Tenaille, de o echipă de ingineri militari condusă de Ferdinand Philipp Harsch. Lucrările au durat 20 de ani (1763 - 1783), folosindu-se mii de şerbi ca forţă de muncă;
  
• 
  anul 1834 - oraşul Arad, primeşte privilegiul de "oraş liber regesc", fapt ce a favorizat dezvoltarea sa economică şi socială ulterioară;
  
• 
  noiembrie 1918 - politicienii arădeni Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu şi Ioan Flueraş, lideri ai Consiliului Naţional Român Central, cu sediul la Arad, pregătesc adunarea plebiscitară de la Alba Iulia, unde la 1 Decembrie 1918, s-a votat unirea Transilvaniei cu România;
  
• 
  1945 - 1989 perioada comunistă - s-au construit marile platforme industriale şi noi cartiere de locuinţe pentru a face faţă migraţiei populaţiei de la sate la oraş;
  
• 
  anul 1989 - revoluţia de eliberare de sub dictatura comunistă, Aradul fiind al doilea oraş din Romania, care a păşit pe calea democraţiei, datorită jertfei de sânge adusă de locuitorii săi;
  
• 
  anul 1992 - primele alegeri locale democratice. S-a structurat actuala administraţie locală.
  

2.1.1. Valori istorice şi culturale

Judeţul Arad, ca spaţiu istorico-geografic a fost cunoscut şi străbătut de importante artere de circulaţie încă din vechime, aflat în contact permanent cu civilizaţia occidentală, ceea ce a însemnat şi tranzitarea acestor locuri de numeroşi călători. Cât despre cartea de vizită a "oraşului de pe Mureş", supranumit cândva "mica Vienă", comparaţia cu celebra capitală austriacă nu poate decât să ne onoreze ca beneficiari ai unei moşteniri nepreţuite.

Astfel, o primă trecere în revistă a valorilor cultural-istorice relevă bogăţia şi diversitatea patrimoniului arhitectural:

• 
  Cetăţi medievale: Şiria, Şoimoş, Dezna - sec.XIII, Ineu - sec.XVII
  
• 
  Castele şi conace pe Valea Mureşului: Odvoş, Căpâlnaş, Bulci, Conop, Castelul regal de la Săvârşin
  
• 
  Bazarul turcesc din Lipova - 1672
  
• 
  Cetatea Aradului (bucla Mureşului - cartier Subcetate), construită între anii 1763-1783, în stil Vauban, martoră a luptelor din timpul revoluţiei de la 1848-1849 şi închisoare pentru răsculaţii conduşii de Horea, Cloşca şi Crişan şi pentru soldaţii armatei lui Napoleon, căzuţi prizoneri la habsburgi. Cetatea Aradului este şi singura cetate din Transilvania construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, faza târzie a sistemului de fortificaţii stelate din Europa.
  

Muzee:

• 
  Complexul Muzeal Arad şi secţiile Artă, Istorie şi Ştiinţele naturii
  
• 
  Muzeul de artă bisericească şi obiecte de cult - Mănăstirea Gai
  
• 
  Muzeul memorial "Vasile Goldiş" Arad
  
• 
  Muzeul oraşului Lipova
  
• 
  Muzeul "Ioan Slavici şi Emil Monţia" Şiria
  
• 
  Muzeul "Adam Muler Guttenbrun" Zăbrani
  
• 
  Muzeul de artă şi etnografie Săvârşin
  
• 
  Muzeul Viei şi Vinului Miniş
  
• 
  Muzeul Codrii şi Lunca Beliului
  
• 
  Puncte muzeale locale: Bata, Buteni,
  
• 
  Macea (Expoziţia de caricatură -"Ştefan Popa Popa-s"- Castelul Csernovics)
  
• 
  Monumentul Eroilor de la Păuliş
  
• 
  Tabăra de sculptură Căsoaia
  
• 
  Casa memorială Eugen Popa-Săvîrşin
  

Clădiri de patrimoniu şi monumente istorice în municipiul Arad:

Palatul Administrativ, Palatul Cultural, Palatul Cenad, Palatul Neuman, Palatul de Justiţie, Palatul Finanţelor, Casa Kelemen, Palatul Băncii Naţionale, Palatul Szantay, Palatul Bohuş, Hotel Ardealul;

Alte clădiri şi construcţii cu valoare de patrimoniu: "Înalta Preparandie", Casa cu Lacăt, Casa parohiei catolice din Aradul Nou, Casa cu ghiulele, Teatrul Vechi, Cetatea Aradului, Vama Veche, Turnul de Apă, Podul Traian;

Monumente: Statuia Sfântului Ioan de Nepomuk (1729)

Evenimente culturale: "'Primăvara arădeană", Festival Internaţional de Artă a Animaţiei "Euromarionete", Târgul de carte, Festivalul de Teatru de Cameră şi Underground, Bienala Naţională de Desen, Festivalul Minorităţilor, Zilele muzicii sacre. "Festivalul cântecului şi jocului din Ţara Zărandului" de la Moneasa, Parada portului popular şi Târgul meşterilor - Moneasa; Festivalul folcloric "La izvor de cânt şi dor"- Lipova; "Parada fanfarelor"- Festival internaţional al muzicii de fanfară - Buteni;

Diversitatea comunităţilor etnice ce trăiesc alături de români, precum maghiarii, germanii, sârbii, slovacii, bulgarii, evreii, rromii se reflectă în diversitatea cultelor existente: ortodox, romano-catolic, reformat, evanghelic-luteran, neoprotestant, greco-catolic, mozaic.

Cele mai cunoscute lăcaşe de cult cu valoare istorică sunt:

• 
  Mănăstirea ortodoxă Hodoş-Bodrog, comuna Felnac, una din cele mai vechi aşezăminte monahale din România, fiind atestată în anul 1177
  
• 
  Mănăstirea ortodoxă sârbă Bezdin, sat Munar, comuna Secusigiu
  
• 
  Catedrala romano-catolică Sf.Maria Radna (1756), construită pe locul unei foste biserici a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1520 şi distrusă de către turci pe la 1551; lângă catedrală se află Mănăstirea franciscană (1747)
  
• 
  Biserica ortodoxă din Lipova, cu pictură religioasă datată în sec. al XV-lea, refăcută în stil baroc , sec.al XVIII lea;
  
• 
  Schitul Feredeu, comuna Şiria, cu izvorul tămăduitor de la care îi provine şi numele
  
• 
  Biserica Catolică din Vinga construită în anul 1892, în stil neogotic, ridicată de către comunitatea bulgară din Vinga
  
• 
  Biserici de lemn din sec.XVIII-XIX: Obârşia, Corbeşti, Roşia, Petriş, Poiana
  
• 
  în municipiul Arad: Mănăstirea ortodoxă "Sf. Simion Stâlpnicul"- Gai, Biserica ortodoxă sârbă "Sf.Petru şi Pavel", Catedrala ortodoxă "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul", Catedrala romano catolică "Sf.Anton de Padova", Sinagoga neologă, Biserica Roşie evanghelic-luterană, ş.a.
  

2.1.2. Descrierea judeţului Arad

Judeţul Arad este un exemplu grăitor de îmbinare armonioasă a naturii, oamenilor, istoriei şi prezentului, care îşi pun amprenta pe viaţa de zi cu zi a locuitorilor de aici. Natura locurilor oferă şi a oferit, dintotdeauna, condiţii favorabile activităţilor umane: un vast amfiteatru, coborât armonios în trepte de la est la vest, în trei mari unităţi naturale complementare (munte, dealuri şi depresiuni, câmpii), o climă plăcută, moderată, fără diferenţe accentuate, o hidrografie bogată (dominată de cursul maiestuos al Mureşului), un înveliş vegetal şi de soluri cu o productivitate ridicată şi bogăţii ale subsolului, ce completează avuţia naturală a judeţului.

Situarea oraşului Arad într-o zonă de câmpie, în apropierea ieşirii Mureşului din culoarul Deva -Lipova, la intersecţia unor importante artere de circulaţie, a constituit un factor favorizant al dezvoltării economice şi urbane şi la constituirea sa ca un important centru polarizator de atracţie zonală şi regională.

In decursul timpului o serie de domenii şi obiective şi-au pus şi îşi pun amprenta asupra dezvoltării economice a judeţului fapt ce demonstrează că judeţul Arad dispune de un real potenţial de afirmare.

2.1.2.1. Caracteristici fizice şi geografice

Situat în partea de vest a ţării, judeţul Arad, cu o suprafaţă de 775.409 ha (respectiv 3,3% din suprafaţa ţării - al cincilea judeţ ca întindere), se desfăşoară sub forma unui vast amfiteatru ce cuprinde în limitele sale peisaje variate, în care o notă aparte o introduce activitatea antropică.

Punctul cardinal	Punctul extrem	Judeţul, ţara cu care se învecinează	Longitudinea estică	Latitudinea nordică
NORD	Berechiu	Judeţul Bihor	21 ^0 47 ’ 04 ’’	46 ^0 37 ’ 17 ’’
SUD	Cuveşdia	Judeţul Timiş	21 ^0 41 ’ 31 ’’	45 ^057 ’ 27 ’’
EST	Târnăviţa	Judeţul Hunedoara	22 ^0 39 ’ 06 ’’	46 ^015 ’ 25 ’’
VEST	Nădlac	Republica Ungaria	20 ^0 45 ’ 28 ’’	46 ^010 ’ 18 ’’

Judeţul are o poziţie geografică favorabilă, fiind amplasat la intersecţia următoarelor drumuri europene : Coridorul european rutier IV şi şoseaua rapidă ce va lega Ucraina cu Serbia.

Din punct de vedere administrativ este delimitat de judeţul Bihor în nord, de judeţul Alba şi Hunedoara în est, de judeţul Timiş în partea de sud şi de frontiera de stat cu Ungaria în vest.

Limita nordică se desfăşoară în cadrul câmpiei joase a Crişurilor, pe un sector restrâns, ce urmăreşte apoi panta domoală a Dealurilor Vestice, iar cea mai mare parte se înscrie în zona montană, respectiv Munţii Codru Moma.

În partea de est un prim sector îl formează Munţii Bihor, urmat de o succesiune de nivele de 1000–800 m cu păduri şi păşuni, apoi depresiunea Hălmagiu-Brad, extremitatea vestică a Munţilor Zărandului şi în final Culoarul Mureşului în aval de Zam.

În partea de sud, limita judeţului Arad se desfăşoară de-a lungul cumpenei de ape dintre Mureş şi Bega, de unde se continuă apoi pe Mureş.

Limita vestică se desfăşoară în cadrul Câmpiei de Vest, intersectând văile Crişului Alb, Crişului Negru şi Mureş, ce reprezintă o succesiune de câmpii joase şi braţe părăsite.

Geologia. Teritoriul judeţului Arad se suprapune pe două mari unităţi tehnostructurale: Orogenul Carpatic şi Depresiunea Panonică. Orogenul Carpatic, situat în estul judeţului, este alcătuit din şisturi cristaline variate, roci magmatice (granite, balte, gabrouri, riolite, andezite, piraclastite) şi formaţiuni sedimentare mezozoice (calcare, conglomerate, gresii) fragmentarea tectonică este evidenţiată prin numeroase falii şi depresiuni tectonice interne (Hălmagiu) şi periferice (Zarand-Gurahonţ) în care s-au acumulat formaţiuni: tortoniene (pietrişuri, calcare, tufuri), sarmatiene (marme, argile, tufuri, calcare, conglomerate), sarmato - piocene în facies panonic (nisipuri, argile, tufuri) şi cuaternare (pietrişuri, nisipuri, argile). Depresiunea Panonică are un fundament constituit din şisturi cristaline ce nu au fost regenerate de orogeneza aplină, fragmentat şi scufundat în blocuri la diferite adâncimi. Cuvertura sedimentară este alcătuită mai ales din formaţiuni tortoniene, sarmaţiene, sarmato-pliocene în facies panonic şi cuaternare, asemănătoare din punct de vedere litologic cu cele din bazinul Zarandului.

În evoluţia pre-alpină, spaţiul montan, a suferit transformările a cel puţin două cicluri geotectonice, ultimul dintre ele fiind ciclul hercinic. La sfârşitul acestuia, aria muntoasă aparţinea unui domeniu continental rigid (stabilizat) mult mai întins, format în principal din şisturi cristaline. Spre sfârşitul paleozoicului, în permian, aria muntoasă a constituit sediul unei acumulări de depozit predominant continentale, în care materialul de origine piroclastică avea o mare pondere.

Odată cu începutul ciclului alpin, când se individualizează blocul transilvano-panonic, se deosebesc: domeniul de Codru, domeniul de Bihor şi domeniul de Biharia. După restabilirea echilibrului tectonic, spre sfârşitul cretacicului, aria muntoasă a fost din nou acoperită de ape, ea devenind bazin de acumulare. Depozitele formate în noile condiţii alcătuiesc, în structura actuală, învelişul postgeneză conservat de obicei în ariile depresionare.

Caracteristice pentru fundamentul cristalin sunt manifestările magmatice, aşa cum este seria de Mădrigeşti din Munţii Highiş constituită din paragnaise, calcare şi dolomite cristaline cu intruziuni sin-orogene de roci granitoide. Lor li se alătură în fundamentul măgurilor de la Şiria, o fâşie de şisturi muscovitice şi corneene biotitice străpunsă de filoane granitoide. Această serie, alături de granitoidele de Codru, alcătuiesc nucleul cel mai vechi metamorfozat în timpul precambrianului sau paleozoicului vechi (H. Savu, 1962; R. Dimitrescu, 1962).

Orogeneza hercinică este marcată de o activitate magmatică plutonică care a dus la punerea în loc a unor masive intruzive ca cele din Munţii Highiş (seria de Păiuşeni, după H. Savu, 1962). În Munţii Moma este cunoscută seria intruziunilor de Codru - produse ale unui magmatism plutonic. Lor li s-a suprapus pânza de Codru alcătuită din depozite (prealpine) permiene regenerate în cutările alpine şi din depozite mezozoice, adică învelişul alpin al cristalinului.

Sfârşitul mezozoicului este marcat de oscilaţiile uscatului consemnate de faciesurile neritic-litoral şi epicontinental bogate în organisme şi în alternanţe cu depozitele continentale. Mişcările din faza lamarică au condus la exondarea zonei montane, urmate de erupţiile de banatite din paleogen.

Din punct de vedere geologic perimetrul Depresiunii Hălmagiu aparţine părţii vestice a bazinului neogen al Zărandului. Fundamentul acestui golf este format din şisturi cristaline ce au fost străpunse de roci eruptive filoniene în partea de nord- nord vest şi de erupţiile andezitice în partea de sud.

Depozitele de vârstã ponţiană se prezintă sub forma unui "facies litoral", de apă foarte îndulcită, marnos, nisipos, uneori chiar conglomeratic, sau sub forma unui "facies vestic" depus la o depărtare oarecare de ţărm şi la o adâncime de peste 200 m. El este reprezentat prin marne cenuşii albastre, în stare proaspătă, şi albe, prin uscare, sărace sau chiar lipsite de fosile.

Depresiunea Zărand reprezintă un compartiment alungit pe direcţia est-vest, coborât tectonic în timpul neozoicului şi conturat ca unitate de sine stătătoare la sfârşitul pliocenului şi începutul cuaternarului. Structura orografică prezintă în linii mari ca şi trăsătură de bază, creşterea altitudinilor dinspre partea centrală spre cea periferic muntoasă (din nord şi sud) dar şi dinspre vest spre est, adică de la contactul cu Câmpia Crişurilor spre compartimentul Almaş - Gurahonţ (considerată după unii depresiune şi parte componentă a Depresiunii Zărand).

Un sistem de falii profunde, neogene delimitează compartimentul depresionar al Zărandului faţă de cristalinul din Masivul Highiş şi Codru-Moma, unde au avut loc fenomene vulcanice neogene. În acest fel modelarea s-a efectuat intens, denivelarea creată între fundul Depresiunii Zărand şi rama montană fiind confirmată şi de grosimea foarte mare a depozitelor piemontane.

Dealurile şi piemonturile ce se găsesc la baza Munţilor Codru-Moma, Găina, Zărand sunt alcătuite din roci sedimentare (marne, argile cenuşii, nisipuri uşor cimentate, etc.) ce au fost smulse din trupul munţilor de forţele exogene şi care s-au depus într-un vechi golf al Lacului Panonic peste fundamentul cristalin, fiind în fapt câmpii de acumulare în timpul pliocenului. Pe parcursul acestei sedimentări au avut loc şi erupţii vulcanice ce-au adus din străfundurile pământului cantităţi importante de lavă, acoperită ulterior de roci sedimentare recente. Pe alocuri, după retragerea apelor Lacului Panonic, agenţii modelatori au scos la iveală structuri vulcanice (formate din andezite şi aglomerate andezitice) ce au aspectul unor martori de eroziune care depăşesc uşor 300 m altitudine (Mocrea, Pleşca, Pâcota,etc.).

Astăzi periferia acestor dealuri este marcată de argile, nisipuri variate, pietrişuri şi bolovănişuri depuse sub forma unor vaste conuri de dejecţie cuaternare. Sincrone acestora sunt depozitele loessoide cu intercalaţii de soluri fosile.

Zona de câmpie a judeţului are origine comună cu Depresiunea Panonică, care în evoluţie se suprapune celui de al doilea bloc rezultat din fracturarea micro-plăcii transilvano-panonice. Fundamentul său se compune din blocuri de şisturi cristaline, acoperite de sedimentar cretacic, peste care se află umplutura neogenă specifică depresiunii.

Depozitele de umplutură încep cu badenianul şi sarmaţianul şi sunt compuse din marne, argile, conglomerate şi nisipuri. Grosimea pliocenului variază de la câteva zeci de metri, până la 2000 - 3000 m. El se află suprapus unor horsturi şi grabene ale fundamentului. Cuaternarul acoperă toată câmpia, inclusiv culoarele şi se compune din depozite fluvio-lacustre, pietrişuri, nisipuri, argile, argilă roşie, loessuri, depozite loessoide, nisip eolian, depozite de mlaştină şi turbă.

Relieful judeţului Arad este alcătuit din forme variate şi etajate de la est spre vest, după cum urmează:

- Munţii Codru-Moma - sunt aşezaţi în partea de nord-est a judeţului, pe direcţia NV-SE şi se prezintă sub forma unei culmi de înălţime mijlocie alcătuită din mai multe vârfuri (Vârful Pleşu -1112 m, Vârful Izoi -1098 m, Vârful Momuţa-930 m), care este depăşită de Munţii Bihorului prin înşeuarea joasă de la Groşi şi de Munţii Zărandului prin defileul Crişului Alb de la Pleşcuţa. În partea centrală se remarcă o zona mai coborâtă, unde s-a format mica depresiune intramontană de la Moneasa-Rănuşa. Tot aici se află: izbucul intermitent de la Călugări-monument al naturii, care hidrografic aparţine bazinului Crişului Alb; formele carstice de la Moneasa şi platoul carstic suspendat de la Tinoasa (lânga Vârful Izoi). Suprafeţele forestiere compacte acoperă întreaga zonă montană de unde şi denumirea de "codru", ceea ce dă regiunii specificul de peisaj montan forestier, foarte puţin transformat.

Se păstrează o toponimie geografică deosebit de interesantă şi străveche (cităm doar următoarele topice: Măgura-foarte frecvent; Osoiu Mare, Pleşu, Smida, Moma, Momuţa, Jidovina, Chicera).

- Munţii Bihorului - sunt reprezentaţi pe teritoriul judeţului prin versantul sud-vestic al Muntelui Găina, unde se găsesc cele mai mari altitudini din judeţ: Vârful Găina-1486 m şi Vârful Piatra Aradului-1429 m.

- Munţii Zărandului - sunt dispuşi pe direcţia vest-est şi au o altitudine mai redusă (Măgura Ciungani - 841 m, Drocea - 839 m şi Highiş - 798 m). Deşi prin altitudine (în medie 500-600 m) se încadrează în categoria dealurilor, prin aspectul formelor de relief (prezenţa platformelor de eroziune), prin geologie (şisturile cristaline) şi vegetaţie (păduri compacte), Muntii Zărandului reprezintă o unitate muntoasă clară. În cadrul Munţilor Zărandului se deosebesc trei sectoare, despărţite de culoare depresionare, astfel: în partea de vest, un sector cuprins între Câmpia Aradului şi culoarul Nadăş-Bârzava (cu Vârful Highiş); în partea centrală, un sector cuprins între culoarul anterior şi culoarul structural dezvoltat pe roci cretacice între Căpruţa şi Gurahonţ (cu vârful Drocea); în est un alt sector ce ţine până în zona de interferenţă cu Munţii Metaliferi (cu Măgura Ciungani şi Breaza). Şi în Zărand întâlnim o toponimie interesantă (exemplu: Măgura, Curcubata, Cap de Drac, Aria, Chicera, Olos). Contactul brusc al munţilor cu câmpia se observă de-a lungul liniei Pâncota-Păuliş.

- Piemontul Codrului - este situat la marginea de vest a Munţilor Codru-Moma şi este reprezentat printr-o suprafaţă netedă, uşor înclinată dinspre munte spre câmpie, cu o panta medie de 15^O, dezvoltată pe roci friabile panoniene, provenind din erodarea acestora. Reţeaua hidrografică, drenată de Teuz şi Crişul Alb, a creat un sistem de interfluvii paralele. În cadrul piemontului eroziunea a scos la zi o serie de structuri vulcanice neogene (la Archiş şi Sebiş, unde Valea Deznei formează un defileu epigenetic), în spatele cărora s-au format mici depresiuni (Hăşmaş, Groseni, Buhani-Dezna).

- Piemontul Zărandului - situat la poala nordică a Munţilor Zărandului, are o structură mai complexă datorită prezenţei aceloraşi elemente vulcanice (Mocrea, Pâncota) şi a continuării piemontului de eroziune cu suprafeţe acumulative (piemonturi acumulative sau câmpii piemontane). Pot fi distinse două subdiviziuni: piemontul Cuiedului (între Cigher şi Crişul Alb) şi piemontul Târnovei (până la Valea Cigherului) cu un pronunţat caracter acumulativ în partea terminală.

- Depresiunea Zărandului - reprezintă în sens larg, întreaga arie depresionară dintre Munţii Codru-Moma şi Zărand. Ataşând piemonturile la cele două unităţi muntoase, depresiunea propriu-zisă se reduce la culoarul larg al Crişului Alb şi Teuzului, mărginit de terminaţii piemontane, între Ineu şi Buteni. In acest sector, se remarcă o puternică dezvoltare a teraselor din stânga Crişului-Alb.

- Depresiunea Almaş-Gurahonţ - poate fi considerată ca un sector al depresiunii Zărandului (în sensul larg arătat mai sus) sau ca o subunitate naturală distinctă. Depresiunea cuprinde terminaţiile piemonturilor dinspre nord şi sud şi valea largă, terasată a Crişului Alb între Gurahonţ şi defileul epigenetic de la Joia Mare. Unitatea şi individualitatea geografică a depresiunii fac din ea un loc distinct situat la îmbinarea Munţilor Zărandului şi Codru-Moma.

- Depresiunea Hălmagiu - comunicând mai mult cu depresiunile Brad (pe Crişul Alb) şi Beiuş (peste şaua de la Groşi), reprezintă o individualitate geografică bine marcată în peisaj. Legătura spre depresiunea Almaş-Gurahonţ se face prin defileul epigenetic al Crişului Alb între Vârfurile şi Gurahonţ (defileul de la Pleşcuţa).

- Dealurile Lipovei - care reprezintă, în mare, tot un piemont de eroziune, se află situate la sud de Mureş. Genetic ele sunt legate de Munţii Zărandului şi de acţiunea Mureşului. Se foloseşte termenul de dealuri, deoarece caracterul piemontan este mai evident doar în partea de vest şi sud, latura dinspre Mureş fiind mai mult o asociere de forme structurale şi petrografice (dezvoltate nu numai pe roci panoniene, ci şi pe roci vulcanice, conglomerate cretacice, etc.).

- Culoarul Mureşului (Petriş-Lipova) - se remarcă prin discontinuitatea mare pe care o introduce în peisaj, de-a lungul a peste 60 km. Elementul predominant este dat de Valea Mureşului, cu relieful creat de ea la contactul dintre Munţii Zărandului şi Podişul Lipovei. În cadrul culoarului distingem, de la est spre vest: o zona depresionară largă (Săvârşin-Vărădia), un defileu (Căpruţa), o altă zonă depresionară mai puţin extinsă (Bârzava-Conop) şi ultimul defileu (Şoimoş-Lipova) din cursul Mureşului, după care acesta iese în câmpie.

- Câmpia Cermeiului - parte a aşa-numitei "câmpii a glacisurilor", se află situată în continuarea piemontului Codrului şi este mărginită la sud de valea Teuzului.

- Câmpia Crişului Alb - cuprinde relieful coborât, dintre Teuz şi Crişul Alb. Hidrografia minoră are un caracter neorganizat, ezitant, iar panta văilor foarte redusă. Este o regiune joasă cu o dezvoltare largă a luncilor.

- Câmpia înaltă a Aradului - cuprinsă între Mureş şi Crişul Alb reprezintă genetic o deltă cuaternară a Mureşului, construită la ieşirea din defileul Şoimoş-Lipova. Câmpia scade altitudinal spre nord. Partea centrală, în perimetrul marcat de localităţile Socodor, Sântana, Sâmbateni, Arad, Curtici este relativ înaltă şi orizontală, iar spre vestul acesteia, după o zonă coborâtă (pe aliniamentul Sânpaul-Iratoş) cu tendinţe de înmlăştinire urmează o porţiune de câmpie înaltă (sectorul Pecica-Nădlac) cu caracter tabular. În sudul Câmpiei Aradului se interpune subunitatea văii Mureşului.

- Câmpia Vingăi - este situată la sud de Mureş, fiind o câmpie înaltă, care reprezintă tot o veche deltă continentală a Mureşului (anterioară însă deltei ce formează Câmpia Aradului). Aceasta se continuă spre vest cu o câmpie mai coborâtă, pe aliniamentul Aradul Nou-Şag-Mănăştur.

Din punct de vedere hidrografic se remarcă existenţa unor importante cursuri de apă şi a unor rezerve subterane apreciabile.

Teritoriul judeţului Arad este străbătut de următoarelor bazine hidrografice: Crişul Negru, Crişul Alb, Mureş, Bega. Debitul Crişului Negru are valori medii de 29 m³/s la Zerind, Crişul Alb are un debit care creşte de la 13,7 m³/s la Gurahonţ la 18,6 m³/s la Bocsig şi la 21,4 m³/s la Chişineu-Criş. Afluenţii Crişului Alb au debite între 1-3 m³/s la Hălmagiu, Zeldis, Dezna, Cigher.

Mureşul are la intrarea în judeţ un debit de 142 m³/s, iar la Arad 154 m³/s. Debitele maxime ale Mureşului pot ajunge la peste 2000 m³/s (2150 m³/s) şi duc la apariţia inundaţiilor.

Densitatea reţelei hidrografice se înscrie între 0,6-0,8 km/km². Cele mai mici valori ale densităţii reţelei de râuri se înregistrează pe interfluviul Mureş-Canalul Morilor. În bazinele râurilor Beliu, Moneasa şi Tăcăşele se înregistrează cele mai ridicate valori ale densităţii reţelei hidrografice. Densitatea medie a reţelei de râuri în cuprinsul judeţului Arad este de 0,5 km/km².

Dintre suprafeţele lacustre amintim, în special, lacurile naturale de luncă, numeroase pe Valea Mureşului şi lacurile antropice cum ar fi lacul de baraj de la Tauţ.

Apele subterane se caracterizează printr-un debit bogat şi prin situarea pânzei freatice, în general, la mică adâncime (peste 2/3 din Câmpia Aradului are ape subterane la mai puţin de 3 m adâncime).

După conţinutul chimic, apele din limitele judeţului Arad pot fi incluse în următoarele categorii:

- izvoare termale bicarbonatate-sulfatate din zona aferentă bazinului Crişurilor, a căror geneză este legată de prezenţa unui sistem de falii (apele carbogazoase alcaline de la Moneasa);

- izvoare carbogazoase feruginoase în Dealurile Lipovei;

- izvoare bicarbonatate calcice termale, carbogazoase şi sulfuroase sodice din zona Mureşului legate de prezenţa formaţiunilor vulcanice neogene din zonă.

Factorii genetici ai climei: radiaţia solară, bilanţul radiativ, poziţia geografică, altitudinea, circulaţia maselor de aer, caracterul suprafeţei active determină existenţa pe teritoriul judeţului Arad a unui climat temperat continental moderat, cu influenţe oceanice.

2.1.2.2. Caracteristici administrative şi economice

În limitele judeţului, este înscrisă o suprafaţă de 7.654 km², ceea ce reprezintă 3,2% din teritoriul ţării ca mărime, cu peste 457.713 locuitori grupaţi în 78 de unităţi teritoriale şi administrative. Reţeaua de aşezări omeneşti, evidenţiată în tabelele 2.1.2.2.1. şi 2.1.2.2.2 este formată dintr-un municipiu - Arad, municipiu reşedinţă de judeţ, 9 oraşe şi 68 de comune.

Municipiul Arad constituie centrul polarizator al judeţului şi exercită o puternică influenţă economică, culturală în teritoriu.

Situarea oraşului Arad într-o zonă de câmpie, în apropierea ieşirii Mureşului din culoarul Deva - Lipova, la intersecţia unor importante artere de circulaţie, a constituit un factor favorizant al dezvoltării economice şi urbane şi la constituirea sa ca un important centru polarizator de atracţie zonală şi regională.

Tabelul 2.1.2.2.1

Reţeaua de localităţi

Judeţ	Suprafaţa totală, (km^2)	Număr municipii	Număr oraşe	Număr comune	Număr sate
Arad	7654	1	9	68	270

Tabelul 2.1.2.2.2

Caracterizarea oraşelor

din punctul de vedere a suprafeţei şi numărului de locuitori

Nr. crt.	Oraş	Număr locuitori	Suprafaţă totală (ha)	Suprafaţă intravilan (ha)
1.	Arad	167238	25285	6227
2.	Chişineu Criş	8400	11780	859
3.	Curtici	8040	7282	908
4.	Ineu	9999	11662	922
5.	Lipova	11392	13400	868,68
6.	Nădlac	8145	13315	1198
8.	Pâncota	8221	6696	435
7.	Pecica	13 011	23717	967
9.	Sântana	13130	10810	1219
10.	Sebiş	6327	6597	396

În decursul timpului, o serie de domenii şi obiective şi-au pus şi îşi pun amprenta asupra dezvoltării economice a judeţului, fapt ce demonstrează că judeţul Arad dispune de un real potenţial de afirmare.

Acest lucru se evidenţiază prin dezvoltarea obiectivelor comerciale prezentate în tabelul 2.1.2.2.3

Tabelul 2.1.2.2.3

Dezvoltarea obiectivelor comerciale în anul 2008

Judeţul Arad	Unităţi comerciale		Unităţi alimentaţie publică		Unităţi prestări servicii
	Existente	Noi apărute	Existente	Noi apărute	Existente	Noi apărute
Municipiul Arad	8039	800	1104	140	8042	1729
Chişineu Criş	23	1	14	-	59	7
Curtici	65	3	6	1	105	21
Ineu	369	38	20	4	271	34
Lipova	217	2	41	4	217	6
Nădlac	134	-	23	2	11	-
Pâncota	35	2	5	-	7	1
Pecica	127	15	19	6	62	24
Sântana	265	53	12	-	134	24
Sebiş	230	13	17	1	300	41
Total	9504	927	1261	158	9208	1887

În cursul anului 2008, în municipiul Arad s-au deschis o serie de supermarket-uri, cum ar fi: Carrefour, Bricostore, Real, în zona periferică a oraşului, care asigură aprovizionarea populaţiei cu o paletă largă de produse alimentare, electrocasnice, îmbrăcăminte, încălţăminte, mobilier, etc.

De asemenea şi în cartierele mari s-au dat în folosinţă o serie de spaţii comerciale şi industriale, pe fosta platformă a fabricii de textile UTA, în cartierul Aurel Vlaicu.

Menţionăm că în anul 2008, în municipiul Arad, prin demolarea unor obiective industriale mari cum ar fi: SC IMAR, SC Sabina, ateliere ale staţiei CFR Arad s-au pus bazele şi s-au iniţializat acţiuni pentru construirea unor noi spaţii comerciale.

Obiectivele de strategie economică sunt reprezentate de:

• 
  infrastructură - la nivelul relaţiilor continentale, teritoriul judeţean este străbătut de coridorul trans-european nr. IV - rutier şi feroviar, care asigură legăturile dintre vestul Europei şi spaţiul Mării Negre. Autostrada Nădlac-Deva-Sibiu-Braşov se încadrează în reţeaua generală de autostrăzi prevăzută a se realiza în ţara noastră şi reprezintă o zonă importantă a Coridorului IV Trans-european de transport rutier, care va străbate teritoriul României de la vest la est, între Arad şi Constanţa şi are ca scop:
  

• 
  integrarea în reţelele de transport trans-europene,
  
• 
  descongestionarea şi siguranţa traficului,
  
• 
  rentabilitatea şi dezvoltarea zonală.
  
• 
  reţeaua de căi ferate: judeţul Arad este traversat de calea ferată, care face parte din Coridorul IV Trans-european Curtici - Braşov - Bucureşti - Constanţa, coridor stabilit la Conferinţa Pan-europeană a Transporturilor de la Creta din 1994 şi reconfirmate la Conferinţa de la Helsinki din iunie 1997. Coridorul IV este multimodal, având o mare importanţă în structura traficului derulat pe reţeaua C.F.R
  
• 
  aeroportul internaţional: asigură legătura cu capitala şi cu diferite centre din Europa. În prezent suprafaţa operaţională pentru pasageri este de 1305 mp, numărul de pasageri care poate fi deservit în procedurile de sosire şi plecare este de 100 pasageri pe oră.
  
• 
  Terminalul Cargo-Aeroport Arad: este un obiectiv amplasat în imediata apropiere a aeroportului internaţional şi al zonei libere Arad, fiind în măsură să preia traficul de marfă pe cale aeriană, care leagă Europa de vest de Orientul Mijlociu. El este situat în apropierea frontierei cu Ungaria la 30 Km de cel mai apropiat punct rutier de trecere al frontierei (Turnu) şi respectiv la 20 Km de cel mai apropiat punct de trecere al frontierei pe cala ferată (Curtici). Amplasamentul permite accesul facil al agenţilor economici din zonele apropiate, în special din judeţele: Arad, Bihor, Alba, Hunedoara - Romania şi respectiv Bekes, Czongrad - Ungaria, la această categorie de transport marfă.
  
• 
  Zona Liberă Curtici Arad: s-a înfiinţat prin HG nr. 449/ 08.07.1999. Are o suprafaţă totală de 90 ha, zona este compusă din două platforme situate în vecinatatea oraşului Curtici, la graniţa cu Ungaria, precum şi în partea de vest a municipiului Arad, adiacent căii de rulare a Aeroportului cu Trafic Internaţional Arad. Este o zonă liberă amplasată, convenabil pentru investitori, în partea de vest a României, pe un coridor rutier european, în apropierea a patru puncte vamale. Zona Liberă Curtici Arad poate fi accesată prin intermediul a trei din cele patru căi de acces: rutieră, feroviară şi aeriană.
  

La nivelul judeţului Arad există un studiu de perspectivă în ceea ce priveşte reamenajarea şenalului navigabil al Mureşului de la Arad la Szeged (Ungaria). Acesta a existat şi a fost funcţional încă de la începutul secolului trecut, Aradul fiind un important port (Port Arthur) pentru sare, cherestea şi alte produse. Acest obiectiv ar putea fi şi unul de interes turistic, prin organizarea unor croaziere pe Mureş până la confluenţa cu râul Tisa.

2.1.2.3. Activităţi industriale şi agricole

Judeţul Arad dispune de o economie echilibrată, principalele sectoare de activitate productivă fiind industria şi agricultura.

Ramurile industriale reprezentative pentru economia judeţul Arad sunt:

• 
  industria extractivă (petrol, gaze naturale, cariere, balastiere),
  
• 
  producţia de energie electrică şi termică,
  
• 
  producţia de vagoane şi material rulant (vagoane marfă şi călători), producţia de maşini şi unelte, maşini agricole,
  
• 
  prelucrarea lemnului (mobilier şi mobilier tapiţat) şi producţia de cherestea,
  
• 
  industria uşoară (textilă, pielărie, încălţăminte),
  
• 
  industria chimică (producţie de lacuri şi vopsele prin ampastare),
  
• 
  articole de feronerie pentru mobilă şi binale, componente pentru industria autovehiculelor,
  
• 
  prelucrarea metalelor (inclusiv procese galvanice),
  
• 
  industria alimentară, etc.
  

Din datele oferite de Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Arad, putem spune că numărul societăţilor comercial active este de peste 12.317, din care aproximativ 2.999 sunt în sectorul industrial. De asemenea numărul investitorilor străini la nivelul judeţului este de peste 3.370.

Economia judeţului Arad deţine ponderi importante în economia naţională astfel:

• 
  locul 1 la producţia de material rulant,
  
• 
  locul 5 la producţia de textile şi confecţii,
  
• 
  locul 7 la producţia pielăriei şi încălţămintei,
  
• 
  locul 13 la producţia de mobilă.
  

Agricultura judeţului Arad este orientată pe cultura de cereale, sfeclă de zahăr, floarea soarelui, livezi şi viţă de vie. În domeniul agricol sunt dezvoltate producţia de grâu, porumb boabe, legume şi creşterea animalelor.