Alergeni–Ige specifice

3. Alergenii de insecte

Alergizarea prin intepatura de insecte nu este frecventa, insa poate fi extrem de grava, chiar fatala.

Principalele insecte responsabile sunt albina (Apis melifera) si viespea (Vespula spp.).

Toate proteinele din veninul de albina sunt alergice, dar mai ales hialuronidaza si fosfolipaza A. Dupa inocularea veninului se observa relativ repede o reactie locala cu eritem si edem important si, in unele cazuri, soc anafilactic cu toate consecintele lui.

Uneori se remarca prezenta unor sindroame clinice cum ar fi rinita si astmul bronsic⁴.

 

4. Alergenii proveniti de la paraziti

Dintre patogenii asociati cu reactii alergice parazitii helmintici sunt cei mai bine studiati. Au fost descrisi mai multi alergeni printre care se numara: poliproteinele care leaga lipide provenite de la speciile de Ascaris si Dirofilaria immitis, serin-proteazele derivate din Trichinella spiralis, ciclofilina de laEchinococcus granulosus si un spectru de inhibitori de proteaza proveniti de la Anisakis simplex, E.granulosus si speciile de Schistosoma. Majoritatea acestor proteine se gaseste in secretii, fiind esentiala pentru protejarea parazitului de mecanismele de aparare a gazdei².

Clinic sensibilizarea la paraziti se poate manifesta prin urticarie, edem angioneurotic, anafilaxie; in ser se pot evidentia niveluri crescute de IgE totale si alergen-specifice⁴.

 

5. Alergenii medicamentosi

In mod obisnuit reactiile adverse la medicamente se impart in reactii alergice sau non-alergice. Primele recunosc un mecanism imunologic care se incadreaza cel mai obisnuit in tipul I, mediat IgE, dar sunt posibile si mecanismele de tip II, III si IV.

In tipul I de hipersensibilizare, mediata IgE, alergenii principali sunt: penicilina si derivatii sai, nitrofurantoinul, extractele alergenice, antiserurile straine (inclusiv gamaglobulinele), hormonii (ACTH, TSH, insulina) si vaccinurile (toxoid tetanic, gripal si alte vaccinuri care contin componente din ou).

Antibioticele beta-lactamice (penicilinele si cefalosporinele) constituie cea mai frecventa cauza de reactii alergice la medicamente. Se estimeaza astfel ca la pacientii tratati incidenta alergiei la penicilina variaza intre 0.7 si 10%. Sensibilizarea se poate produce in cursul administrarii terapeutice (calea parenterala fiind mai riscanta decat cea orala), ca urmare a consumului de alimente provenite de la animale tratate cu penicilina sau a expunerii profesionale. Tabloul manifestarilor alergice IgE-mediate include urticarie, angioedem si soc anafilactic.

Penicilinele naturale si semisintetice prezinta o structura comuna – acid 6-amino penicilanic -alcatuita din inelul betalactam legat de tiazolidina; difera intre ele prin catena laterala fixata la functia 6-amino.  Pe de alta parte, cefalosporinele sunt alcatuite ca si penicilinele din inelul betalactam, care este insa legat de un inel de 1,3 tiazina. Existenta gruparilor beta-lactam in molecula penicilinelor si a cefalosporinelor favorizeaza reactii de sensibilizare incrucisata intre aceste antibiotice. Incidenta acestora este insa destul de scazuta in special pentru cefalosporinele de generatia a doua si a treia.

Penicilina si derivatele sale semisintetice se comporta ca haptene care devin alergene numai daca in urma combinarii lor cu proteine plasmatice sau tisulare rezulta un complex medicament-proteina sau metabolit medicament-proteina care stimuleaza raspunsul imun. Se considera ca exista doua tipuri de determinanti alergenici in penicilina si anume:

-determinantul alergenic major (80-85% din totalul metabolitilor), benzilpeniciloil;

-determinanul alergenic minor format din penicilina cristalina, benzilpeniciloat si alfabenzil peniciloilamina.

Reactiile alergice de tip imediat sunt mediate prin anticorpi IgE indreptati fie impotriva determinantului major, fie a celor minori, fie  impotriva amandorura. Trebuie mentionat faptul ca testele alergologice in vitro depisteaza numai anticorpi IgE indreptati impotriva determinantilor majori.

Studiile efectuate pentru a identifica zonele de legare a anticorpilor IgE la nivelul moleculelor de penicilina a demonstrat existenta unor determinanti haptenici heterogeni reprezentati de catenele laterale precum si de inelele betalactam si tiazolidina. Ca urmare a existentei unor epitopi imunogeni localizati la nivelul catenelor laterale este posibil sa se dezvolte reactii alergice specifice numai anumitor peniciline semisintetice (spre exemplu, ampicilina si amoxicilina), testele pentru benzilpenicilina fiind negative in aceste situatii. Astfel este important ca evaluarea pacientilor cu fenomene alergice la peniciline sa includa pe langa testarea clasica fata de Penicilloyl G (benzilpenicilloyl) si determinari de IgE specifice fata de Ampicilloyl, Amoxicilloyl siPenicilloyl V^5;8.

 

5. Alergenii profesionali

Bolile alergice profesionale rezulta in urma contactului cu alergeni prezenti la locurile de munca. Severitatea simptomelor este dictata de orarul de lucru, existand tendinta de disparitie a manifestarilor clinice in perioadele mai lungi de concediu. In mod obisnuit, contactul cu alergenii profesionali se realizeaza  prin inhalare si pe cale cutanata.

Una din cele mai frecvent intalnite boli profesionale este astmul bronsic profesional – afectiune caracterizata prin crize recurente de obstructie bronsica, reversibile spontan sau prin tratament, provocate de expunerea la noxe (pulberi, vapori, aerosoli, gaze) degajate in atmosfera locurilor de munca prin diverse procese tehnologice. Exista doua tipuri de astm profesional, diferentiate pe baza existentei sau absentei unei perioade de latenta intre expunere si aparitia simptomelor: astmul cu perioada de latenta la care se demonstreaza implicarea mecanismului imunologic (sensibilizarea la anumite substante) si astmul “chimic-iritativ”, nealergic, fara perioada de latenta, la care sindromul de obstructie bronsica se instaleaza dupa o expunere la concentratii mici/medii de gaze iritante, sub pragul la care se declanseaza o reactie bronhospastica la toti subiectii expusi. Astmul bronsic profesional trebuie diferentiat de astmul agravat la locul de munca – astm bronsic preexistent, exacerbat de diversi factori prezenti la locul de munca: efort fizic sustinut, umezeala, praf, vapori, fum de tigara.

Principalii agenti etiologici ai astmului alergic profesional cuprind in general alergeni completi (de origine animala sau vegetala: par, pene si alte produse de la animale domestice si de laborator, acarieni, insecte, mucegaiuri, faina de peste, crustacee, fructe de mare, enzime proteolitice, plante de cultura, furajere sau ornamentale, pulbere de esente indigene sau exotice, latex) sau haptene (compusi chimici micromoleculari: izocianati, vapori de formaldehida, anhidride, amine si diamine, rasini epoxidice, compusi ai platinei, cromului hexavalent, vanadiului, nichelului, cobaltului, antibiotice). Durata expunerii necesare pentru instalarea unei sensibilizari este foarte variabila: de la cateva saptamani sau luni, in cazul alergenilor puternici (ricin, guma arabica, enzime proteolitice, etc) pana la 10-15 ani in cazul alergenilor slabi (ex: faina de cereale).

Ne vom referi in continuare la cativa alergeni profesionali ce pot fi identificati prin determinarea IgE specifice in serul persoanelor sensibilizate.

Izocianatii (diizocianatul de toluen TDI, difenilmetilen MDI si hexametilen HDI), larg utilizati in industria plasticelor, cleiurilor si vopselelor, poliuretanilor, adezivilor, elastomerilor, izolarea cablurilor electrice, sunt foarte iritanti pentru caile respiratorii si ochi. Au fost descrise numeroase afectiuni respiratorii, avand la baza reactii de hipersensibilitate de tip imediat sau intarziat: rinita, bronsita acuta, astm, bronsita cronica, bronhopneumonie si pneumonita prin hipersensibilizare. Un procent de pana 5% din muncitorii expusi dezvolta astm bronsic profesional. In serul persoanelor expuse au fost depistate IgE specifice fata de haptenele izocianatilor in 14-19% din cazuri. Muncitorii asimptomatici au in general nivele foarte scazute sau nedetectabile de IgE specifice. Determinarea IgE specifice permite astfel monitorizarea expunerii profesionale la izocianati, nivelurile crescute fiind corelate cu agravarea expunerii. Sensibilitatea determinarii IgE specifice este maxima atunci cand recoltarea probei de sange se face intr-un interval de o luna de la ultima expunere.

Anhidrida ftalica este un compus cu multiple aplicatii industriale, constituind materie prima pentru plastice, vopsele, rasini poliesterice. Printre reactiile IgE mediate se numara astmul, precedat in general de rinita. Determinarea IgE specifice este utila in monitorizarea expunerii profesionale.

Formaldehida este folosita in industria textila, a hartiei, cauciucului, adezivilor, cosmeticelor. La persoanele expuse pot aparea IgE specifice, responsabile de simptome similare astmului bronsic.

Cloramina T este un compus micromolecular utilizat ca sterilizant, antiseptic, dezinfectant si reactiv chimic in spitale, laboratoare, industria alimentara. Cloramina este implicata in aparitia astmului profesional la persoanele expuse. Au fost raportate de asemenea si alte reactii IgE mediate: rinita si urticarie.

Etilen oxidul (etenoxid) este in mod obisnuit utilizat in sterilizarea instrumentelor medicale termosensibile. Produsele sterilizate pot contine reziduuri de etilen oxid, astfel ca la pacientii cu hemodializa cronica s-au descris reactii alergice si anafilaxie initiate de anticorpi IgE specifici, ce pot fi pusi in evidenta in ser.

Enzima alfa-amilaza, implicata in degradarea amidonului, este un aditiv prezent constant in faina utilizata in brutarii, avand origine fungica (Aspergillus niger sau orizae). Aceasta enzima impreuna cu componentelor cerealelor este responsabila de sensibilizarile si simptomele IgE mediate inregistrate la morari, brutari si alte persoane expuse la faina. Astmul brutarilor este adesea asociat cu prezenta in serul persoanelor expuse de IgE specifice fata de alfa-amilaza.

Sitophilus granarius este o insecta ce contamineaza cerealele din depozite, fiind recunoscuta ca una din cauzele “astmului morarilor”  si “plamanului fermierilor”. La unele din persoanele expuse pot fi evidentiate IgE specifice.

Latexul este cauciucul natural obtinut din arborele Hevea brasiliensis fiind folosit la fabricarea urmatoarelor produse: manusi chirurgicale, catetere, prezervative, baloane, echipament sportiv. Alergia la latex constituie o problema de sanatate cu incidenta in crestere; prevalenta sa la persoanele din sectorul medical variaza intre 2 si 25%. Sensibilizarea se poate face atat pe cale respiratorie, prin inhalarea pudrei provenite de la manusile de latex cat si pe cale cutanata, prin contactul direct cu produsele respective. Manifestarile alergiei la latex sunt reprezentate de : urticarie-angioedem, eczema, rinita, astm, sindromul latex-fructe si uneori anafilaxie. Grupul cu risc crescut include pe langa personalul medical, muncitorii din industria cauciucului, copiii cu spina bifida sau anomalii urologice, pacientii care au suferit interventii chirurgicale multiple, datorita expunerii prelungite la latex^4;5.

Alergenii majori derivati din latex sunt reprezentati de factorii de elongatie a cauciucului (Hev b 1, 3), proheveina (Hev b 6) si o proteina cu functie necunoscuta (Hev b 5). Alergenii minori includ o proteina similara patatinei (Hev b 7), enolaza (Hev b 9), superoxid-dismutaza manganului (Hev b 10), profilina (Hev b 8 ) si carbohidraza (Hev b 2)².

Tutunul este o planta din familia Solanaceae. Alergia la frunza de tutun mediata prin anticorpi IgE a fost descrisa la fermieri si la muncitorii din industria tutunului; manifestarile clinice includ urticarie si rinoconjunctivita.  A fost de asemenea demonstrata existenta unor epitopi antigenici comuni intre tutun si polenul de pelin⁴.

In ceea ce priveste investigatiile de laborator in afectiunile alergice IgE-mediate sunt disponibile mai multe tipuri de teste:

- teste pentru screening-ul atopiei: Phadiatop si Phadiatop Infant;

- teste pentru diverse amestecuri de alergeni: praf amestec, fungi amestec, polen graminee etc.;

- teste pentru alergeni individuali: lapte de vaca, gluten, frunza de tutun etc⁵.

Componenta cea mai variabila a testelor care detecteaza IgE specifice este reactivul care contine extractul de alergen(i). Variatiile in continutul alergenic al materialelor-sursa, procesul de extractie a alergenilor din materialele brute, metodele de manufacturare a alergenilor, legarea diferentiata de diverse faze solide, instabilitatea in cursul stocarii, heterogenitatea standardelor interne de referinta, precum si diferentele de procedura (antiseruri, solutii de lucru) face dificila obtinerea unor rezultate reproductibile prin metode diferite.

Sistemul ImmunoCap folosit in laboratorul nostru a fost validat clinic de numeroase studii efectuate de-a lungul timpului. Acesta foloseste atat extracte naturale de alergeni din diverse surse cat si alergeni recombinati^5;6.

Alergenii recombinati ofera posibilitatea imbunatatirii diagnosticului de alergie mediata IgE prin identificarea componentelor proteice responsabile la nivel molecular de initierea simptomelor alergice, spre deosebire de testele traditionale care folosesc extracte naturale de alergeni si care evidentiaza numai sursa de alergeni. De asemenea testele bazate pe alergeni recombinati permit analiza unor fenomene mai complicate, cum ar fi diferentele geografice in ceea ce priveste reactivitatea clinica si reactiile incrucisate cu alergeni la distanta⁵.

Testele Phadiatop si Phadiatop Infant diferentiaza bolile atopice de afectiunile non-atopice. Dupa efectuarea anamnezei si a examenului fizic, solicitarea unui test Phadiatop constituie prima etapa a diagnosticului de laborator, care ofera informatii despre statusul atopic al pacientului⁵.

Trebuie mentionat faptul ca determinarea IgE totale prezinta utilitate clinica limitata in diagnosticul afectiunilor atopice atat la copil cat si la adult. Astfel, un nivel IgE normal la copilul mic sau la subiectii de varsta mai mare nu exclude diagnosticul de boala alergica. Pe de alta parte niveluri IgE crescute sunt intalnite si in afectiuni non-alergice cum ar fi, cel mai adesea, unele infestari parazitare¹.

In cazul testelor Phadiatop, reactivii folositi sunt alcatuiti dintr-un amestec echilibrat de alergeni relevanti (in functie de varsta pacientului) care reactioneaza cu anticorpii IgE specifici din serul pacientului.

Phadiatop si Phadiatop Infant demonstreaza prezenta alergiei atopice la alergeni obisnuiti, relevanti pentru adulti si, respectiv, pentru copiii cu varste intre 0-4 ani.

Efectuate la copii, adolescenti sau adulti, testele raspund foarte eficient la intrebarea: “Este posibil ca simptomele pacientului sa se datoreze unei alergii?”.

Un test Phadiatop ofera un raspuns obiectiv Da sau Nu:

• 
  Un rezultat pozitiv demonstreaza prezenta alergiei atopice. Medicul va continua investigarea alergologica recomandand teste mai specifice pentru a confirma agentul etiologic.
  
• 
  Un rezultat negativ indica faptul ca simptomele nu sunt produse de alergeni obisnuiti, inhalanti in cazul testului Phadiatop si inhalanti + alergeni alimentari in cazul testului Phadiatop Infant.
  

La copiii mici (0-4 ani) sensibilizarea alergica este in mod obisnuit legata de alergeni alimentari cum ar fi: oul, laptele de vaca, soia si arahidele, si mai putin de alergeni inhalanti. Totusi, s-a demonstrat ca anticorpii IgE specifici alergenilor inhalanti, cum ar fi acarienii din praful de casa si perii de animale, apar precoce in cursul vietii la persoanele predispuse la atopie si pot avea valoare predictiva. Tinand cont de aceste date, Phadiatop Infant ofera posibilitatea testarii la un complex de alergeni obisnuiti, atat alimentari cat si inhalanti. Acest test este recomandat copiilor mici (0-4 ani) care prezinta clinic wheezing si/sau eczema, cu scopul de a detecta atopia.

Atopia la copil constituie un factor de risc pentru dezvoltarea astmului bronsic. De aceea este foarte importanta demonstrarea prezentei acestei conditii pentru monitorizare si tratament adecvat.

Daca testul Phadiatop Infant este pozitiv, medicul va continua investigarea alergologica pentru a detecta alergenul/alergenii raspunzatori de simptome, solicitand determinarea de anticorpi IgE specifici pentru:

• 
  Lapte de vaca
  
• 
  Albus de ou
  
• 
  Arahide
  
• 
  Acarienii din praful de casa
  
• 
  Par de pisica
  
• 
  Par de caine
  

In situatii speciale se va recurge la testarea polenurilor (graminee, ierburi, arbori).

La copii peste 5 ani si adulti se recomanda testul Phadiatop care demonstreaza prezenta anticorpilor IgE la cei mai obisnuiti alergeni inhalanti din mediu.

Mentionam ca testele Phadiatop, in ciuda eficacitatii lor clinice satisfacatoare, nu pot fi folosite efectiv in scop de screening pe o populatie neselectionata. Pe de alta parte, testele reprezinta un instrument de diagnostic eficient, de prima alegere, la pacientii suspectati ca fiind atopici in baza predispozitiei genetice si a istoricului familial.

Sensibilitatea si specificitatea testelor sunt de 89% si, respectiv, 91%.

Dupa evidentierea statusului atopic se poate trece la testarea  IgE specifice unor grupuri de alergeni sau a unor alergeni individuali⁵.

Aprecierea cantitativa a anticorpilor IgE circulanti la alergeni specifici individuali ofera o evaluare obiectiva a sensibilizarii la un alergen.

Determinarile cantitative de IgE specifice reprezinta un instrument pretios pentru:

-diagnostic: confirma sensibilizarea fata de un anumit alergen si permit clinicianului sa identifice alergenii posibil raspunzatori de inflamatia alergica si de simptomele prezentate de pacient;

-prognostic: sensibilizarea precoce poate avea valoare predictiva pentru dezvoltarea in viitor a unei manifestari alergice; s-a demonstrat ca prezenta in primul an de viata de IgE specifice fata de alergeni alimentari se asociaza cu un risc crescut de sensibilizare fata alergeni inhalanti si dezvoltare a unei boli alergice la o varsta mai mare (7-10 ani)⁵.

Recomandarile actuale privind determinarea IgE alergen-specifice in practica medicala se bazeaza pe rezultatele studiilor clinice in care sensibilitatea si valoarea predictiva a testelor alergologice in vitro a fost comparata cu cea a altor tipuri de investigatii, cum ar fi testele cutanate si testele de provocare.

Testele in vitro prezinta  avantajul ca nu confera nici un fel de risc pentru pacienti, pot fi efectuate la toate categoriile de varsta, iar medicatia anti-alergica nu influenteaza rezultatele, nefiind necesara intreruperea acesteia.

De asemenea pot fi recomandate in situatiile in care nu pot fi efectuate teste cutanate in vivo : copii mici, pacienti cu dermografism sau cu leziuni cutanate extinse.

Trebuie insa mentionat faptul ca sensibilitatea diagnostica a IgE alergen-specifice variaza considerabil in functie de intervalul de timp intre momentul expunerii si cel al testarii, de clasa de alergeni, varsta si de organele tinta afectate.

Copiii atopici dezvolta adesea simptome si semne de boala alergica intr-o succesiune predictibila ce este denumita ”mars alergic“. Astfel, prima manifestare este reprezentata cel mai frecvent de eczema/dermatita atopica; copiii sub 3 ani pot prezenta de asemenea manifestari gastrointestinale (colici, diaree, varsaturi), wheezing-ul recurent fiind mai putin obisnuit la acesta grupa de varsta. Dupa varsta de 3 ani, manifestarile cutanate si gastronitestinale fac adesea loc simptomelor respiratorii cu dezvoltarea rinitei alergice si astmului.

Intr-un document de consens recent (Host 2003), Academia Europeana de Alergie si Imunologie Clinica a formulat recomandarea ca toate persoanele cu posibile ”simptome alergice“ severe, persistente sau recurente, indiferent de varsta, sa beneficeze de teste alergologice specifice.

La grupa de varsta sub 3 ani diagnosticul prezumtiv de boala alergica poate fi stabilit prin testarea IgE specifice fata de alergeni alimentari obisnuiti si acarienii din praful de casa. Un rezultat pozitiv are o semnificatie dubla: indica o probabilitate crescuta de alergie de tip imediat si in acelasi timp arata un risc crescut de sensibilizare la alti alergeni in viitor. In general, cu cat nivelul IgE specifice este mai mare cu atat exista o probabilitate mai mare de sensibilizare clinic semnificativa fata de fiecare alergen alimentar. In conditiile obtinerii unui rezultat negativ la alergenii alimentari comuni este rareori necesar sa se testeze IgE fata de alte alimente. De asemenea nu se considera utila testarea la copiii mici de IgE specifice fata de alergeni inhalanti ca polenurile si mucegaiurile (fungii).

La copiii peste 3 ani determinarea IgE specifice fata de alergeni inhalanti devine mult mai importanta pentru decizia clinica. Deoarece exista o varietate larga de alergeni inhalanti se recomanda folosirea de amestecuri multialergeni sau de profile mici de alergeni individuali. Nu exista un consens asupra numarului minim de alergeni inhalanti ce trebuie testati la un copil cu simptome respiratorii, dar se agreeaza ca determinarea trebuie sa includa acarienii din praful de casa, par de pisica si caine, o specie ubicuitara de fungi (ex. Alternaria tenuis) si polenuri. Testarea fata de polenuri se indica la copiii mai mari, mai ales daca simptomele sunt sezoniere, iar determinarile pot fi efectuate in timpul episoadelor de alergie. Se recomanda folosirea initiala de amestecuri de polenuri urmata de IgE specifice fata de alergeni individuali.

La adultii cu rinita alergica sau astm testarea de IgE specifice prezinta aceeasi acuratete in identificarea sensibilizarii fata de toate clasele de alergeni. Testarea este utila mai ales pentru includerea pacientilor in programele de imunoterapie.

Introducerea in ultimii ani a medicatiei anti-IgE (anticorpi monoclonali de soarece umanizati care se leaga de anticorpii IgE si blocheaza atasarea acestora de receptorii mastocitari) a redus rata exacerbarilor bolii si a necesitatii corticoterapiei la pacientii cu astm alergic sever persistent. Pentru ca un pacient sa fie tratat cu un preparat anti-IgE este nevoie sa se demonstreze ca acesta prezinta un nivel seric bazal crescut de IgE totale si IgE specifice fata pneumalergeni pereni. Tratamentul anti-IgE este recomandat de asemenea si la pacientii cu alergie la arahide precum si la cei cu rinita alergica severa.

O alta aplicatie clinica a IgE alergen-specifice este evaluarea hipersensibilitatii la alergeni alimentari. Determinarea este indicata la pacientii cu simptome induse de alimente care afecteaza mai multe organe-tinta (tegument, tract gastro-intestinal, respirator) sau care produc reactivitate sistemica. Metoda “gold-standard” pentru evidentierea hipersensibilitatii la un alergen alimentar este testul de provocare dublu-orb placebo-controlat (DBPCFC). Date recente au aratat ca nivelurile de IgE specifice pot avea valoare predictiva asupra raspunsului la testul de provocare pentru cateva alimente obisnuite. Aceste rezultate definesc nivelurile de IgE specifice sub care probabilitatea de obtine un raspuns negativ la testul de provocare depaseste 95% si deasupra carora provocarea nu mai este necesara.

Testarea IgE specifice prezinta importanta si in cazurile in care se suspecteaza o sensibilizare la veninurile de Hymenoptera.

De asemenea determinarea IgE specifice este utila in diagnosticul alergiei la medicamente. Desi multe medicamente si metaboliti ai acestora pot induce sinteza anticorpi, datele clinice si determinarile IgE indica o relevanta semnificativa numai in cazul penicilinelor si derivatilor acestora, precum si pentru unii compusi polipeptidici, cum ar fi insulina. Testarea in vitro pentru determinantul major al penicilinei (peniciloil) se indica numai la pacientii cu antecedente recente de reactii de hipersensibilizare, deoarece nivelul IgE poate deveni nedetectabil daca se evita antibioticele incriminate.

Pacientii cu boli alergice profesionale pot beneficia de asemenea de testari IgE specifice. Determinarea IgE specifice fata de latex este importanta pentru identificarea persoanelor sensibilizate³.

Au fost stabilite si profile de alergeni care pot fi solicitate in functie de simptomatologia pacientului:

-profil eczema/dermatita atopica: include IgE specifice pentru albusul de ou, laptele de vaca, grau, soia si Dermatophagoides pteronyssinus;

-profil astm/rinita alergica intermitenta: include IgE specifice pentru polen Betula verrucosa (mesteacan), polen Phleum pratense (timoftica), polen Artemisia vulgaris (pelin) si Alternaria alternata;

-profil astm/rinita persistenta: include IgE specifice pentru  Dermatophagoides pteronyssinus, par de pisica, par de caine si fungi amestec⁵.