Analele universităŢII

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a exclus posibilitatea de a căuta un just echilibru intre securitatea nationala si interesul individului de a fi protejat î mpotriva torturii sau a pedepselor ori tratamentelor crude, inumane sau degradante. În hotărârea Chahal c. Marii Britanii,CEDO a considerat argumentul conform căruia ar exista o limitare implicită a articolului 3 al Conventiei Europene, care ar permite expulzarea unui individ pentru motive de securitate, chiar si acolo unde există un risc de rele tratamente, inoperant. Respingând acest argument, Curtea a confirmat natura absoluta a interdictiei torturii si a principiului non-repatrierii refugiatilor în locurile în care au fost persecutaţi („non-refoulment”).

165art.2,para.1,lit.i din Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969-,,prin expresia,, organizaţie internaţională” se înţelege o organizaţie interguvernamentală.”

166 Convenţia din 1975 privind reprezentarea statelor în relaţiile lor cu organizaţiile internaţionale cu caracter universal în art.1 defineşte organizaţia internaţională interguvernamentală ca fiind o asociere de state constituită printr-un tratat, având o constituţie proprie şi organe comune şi având o personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre care o compun.

167I. M.Anghel, Subiectele de drept internaţional, Ediţia a-II-a revăzută şi adăugită, Editura Lumina Lex, Buc. 2002,p.356.

168 Annuaire C.D.I. 1956, vol.II, p.106.

169 Consiliul Europei, NATO, Uniunea Europeană.

170 Patronat sau sindicate în cazul Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

171 R. Miga-Beşteliu, Organizaţiile internaţionale interguvernamentale, Editura ALL BECK,Buc, 2000,p.10.

172 Carta ONU.

173 Statutul Consiliului Europei , Londra 1949.

174 Constituţia Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură ce a fost adoptată în 1945.

175 D. Popescu, Drept internaţional public pentru învăţământul la distanţă şi frecvenţă redusă , Editura Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2005,p.68.

176 Art.104 din Carta ONU prevede,, Organizaţia se bucură, pe teritoriul fiecăruia din membrii săi, de capacitatea juridică care îi este necesară pentru exercitarea funcţiilor şi atingerea scopurilor sale.”

177 R. Miga-Beşteliu,op.cit, 2000 ,p. 34.

178 De ex. Organizaţia Mondială Meteorologică(O.M.M.), în art.3 din actul constitutiv precizează că pot fi membre şi alte entităţi decât statele.

179 Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

180 ICJ Reports,1949,p.179.

181 Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, Partea I, art.1, para.1(2).

182 art. 3 din Proiectul de Convenţie privind răspunderea organizaţiilor internaţionale ,care se află în curs de elaborare în cadrul Comisiei de Drept Internaţional a ONU.

183 Precizare: modul de reglementare a răspunderii statelor la nivel internaţional pentru fapte ilicite constituie un model important pentru răspunderea organizaţiilor internaţionale.

184 Răspunderea ,,-1. Părţile care au competenţă în virtutea art.5 al prezentei anexe vor răspunde pentru orice nerespectare a obligaţiilor care decurg din convenţie şi pentru orice alte încălcări ale acesteia. -2. Orice stat parte poate cere unei organizaţii internaţionale sau statelor sale membre, părţi la convenţie, să indice cui îi revine răspunderea într-un caz anumit. Organizaţia şi statele membre interesate sunt obligate să comunice această informaţie. Dacă nu o fac într-un termen rezonabil sau dacă ele comunică informaţii contradictorii, ele vor răspunde împreună, în mod solidar.”

185 Luciana- Alexandra Ghica (coord.), Valentin Burada, Iuliana Conovici, Eugen Stancu, Enciclopedia Uniunii Europene, Ediţia a III-a, Editura Meronia, Bucureşti, 2007, p.47-,, Termenul de Comunităţi Europene se foloseşte pentru a desemna trei organizaţii internaţionale înfiinţate în anii 50, predecesoare ale Uniunii Europene. Acestea sunt Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice. După unificarea instituţiilor acestor organizaţii în 1967 printr-un tratat (Tratatul de la Bruxelles, 1965), noua entitate internaţională s-a numit informal Comunitatea Europeană, dar cele trei Comunităţi au continuat să existe separat. În 1992, cea mai importantă dintre cele trei (CEE) şi-a schimbat numele în Comunitatea Europeană, iar în 2002 CECO a încetat să existe.” Prin Tratatul de la Maastricht s-a înfiinţat Uniunea Europeană, entitate fără personalitate juridică, ce dispune de trei domenii de acţiune cunoscute sub denumirea de piloni. Art. A (3) din TUE stabileşte următoarele: ,, Uniunea se întemeiază pe Comunităţile Europene, completate cu politicile şi formele de cooperare instituite prin prezentul tratat”.

186 Raluca Bercea, Drept comunitar. Principii, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007, p.310.

187 Aspectele prezentate sunt avute în vedere de C.D.I. în elaborarea unui Proiect privind răspunderea organizaţiilor pentru fapte internaţional ilicite, proiect nefinalizat încă. Vezi în acest sens International Law Commission, Analytical Guide.

188 Sixth report on responsibility of international organizations by Giorgio Gaja, International Law Commission, Sixtieth session, Geneva 2008.

189 Seventh report on respomsibility of international organizations by Giorgio Gaja, International Law Commission, Sixty-first session, Geneva 2009.

190 J.O. nr. L 12 din 16 ianuarie 2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1496/2002 al Comisiei (J.O. nr. L 225 din 22 august 2002, p. 13).

191 I. Deleanu, op. cit., p. 213.

192 J.O. nr. C 19 din 23 ianuarie 1999, p. 1.

193 J.O. nr. C 12 din 15 ianuarie 2001, p. 1.

194 J.O. nr. L 160 din 30 iunie 2000, p. 19.

195 La momentul adoptării Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, Consiliul a luat notă de raportul explicativ privind convenţia, elaborat de doamna profesor Alegria Borras (J.O. nr. C 221 din 16 iulie 1998, p. 27).

196 J.O. nr. C 234 din 15 august 2000, p. 7.

197 J.O. nr. L 12 din 16 ianuarie 2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1496/2002 al Comisiei (J.O. nr. L 225 din 22 august 2002, p. 13).

198 J.O. nr. L 174 din 27 iunie 2001, p. 25.

199 Regulamentul este obligatoriu pentru toate statele Uniunii Europene, exceptând Danemarca. Este vorba de un instrument comunitar „de categoria a doua”, care nu îşi propune să armonizeze diferitele sisteme procesuale naţionale [cum se întâmplă la Regulamentul (CE) nr. 44/2001], ci mai degrabă să creeze o procedură comună, identică pentru toate statele membre (n.a.).

200 Astfel se exprimă considerentul nr. 7 cu privire la cele expuse în Raportul la Propunerea de regulament a Parlamentului European şi a Consiliului care instituie o procedură pentru litigiile privind cererile cu valoare redusă (n.a.).

201 Această limită privind valoarea litigiului, considerată prea mică de guvernele unor state membre, în special dacă e comparată cu suma la care se ridică cheltuielile de susţinut pentru începerea procesului (cum, de exemplu, s-a exprimat Guvernul englez), este susceptibilă de a fi majorată, în caz de bună funcţionare a Regulamentului (CE) nr. 861/2007. Se deduce acest lucru din exprimarea art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007, care prevede ca până la 1 ianuarie 2014 Comisia să transmită Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social un raport detaliat care să reexamineze aplicarea procedurii europene pentru litigiile cu valoare redusă „şi în ceea ce priveşte valoarea limitei litigiului, conform art. 2 pct. 1” (n.a.).

202 Vom vedea ulterior, cum prin intrarea în vigoare a Regulamentului CE nr.804/2004, hotărârea poate constitui direct titlu executoriu european, fiind eliminată procedura exequator-ul existent în Regulamentul CE nr.44/2001 (n.n.)

203 C. Punzi, Il processo civile.Sistema e problematiche, vol.I, I soggeti e gli atti, Giappichelli Editore, Torino, 2008, p.165

204 A se vedea Raportul Jenard la Convenţia de la Bruxelles din 1968 (n.n.)

205 A nu se înţelege că avem în vedere hotărârile pronunţate în acţiunile în constatare propriu-zise, întemeiate pe art.111 C.proc.civ. român, care nu sunt susceptibile de executare silită (n.n.)

206 Articolul 33 din Regulamentul CE nr.44/2001dispune: ” (1) O hotărâre pronunţată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la nici o procedură specială. (2) În cazul unei contestaţii, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoaşterea unei hotărâri poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute în secţiunile 2 şi 3 din prezentul capitol, ca hotărârea să fie recunoscută.(3) Dacă recunoaşterea este invocată pe cale incidentală înaintea unei instanţe a unui stat membru, aceasta din urmă este competentă în materie.”

207 Potrivit art.72 din Regulamentul CE nr.44/2001, „Prezentul regulament nu aduce atingere acordurilor prin care statele membre s-au angajat, înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, în conformitate cu articolul 59 din Convenţia de la Bruxelles, să nu recunoască o hotărâre pronunţată, în special în alt stat contractant parte la convenţia respectivă, împotriva pârâtului care are domiciliul sau reşedinţa obişnuită într-o ţară terţă dacă, în cazurile prevăzute la articolul 4 din convenţie, hotărârea nu s-a putut întemeia decât pe competenţa menţionată la articolul 3 al doilea paragraf din convenţia respectivă.”

208 A se vedea, E.D Alessandro, Il riconoscimento delle sentenze straniere, Giappichelli Editore -Torino, 2007, p.367

209 C. Punzi, op.cit., p.167

210 C.J.C.E., 1 iunie 1999, C-126/97

211 E.D Alessandro, op.cit., p.138, M. De Cristofaro, T.Kofler, Codice di procedura civile commentato, a cura di C.Consolo e F.P.Luiso, ediţia a 3-a, Milano, 2007, p.5565

212 Partea interesată se poate adresa direct instanţei competente din statul membru al UE pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite care se poate afla cu ajutorul atlasului judiciar european, la adresa -http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/ html/rc_comapplication_en.jsp#statePage0

213 M. De Cristofaro, T.Kofler, op.cit., p.5575,

214 H. Péroz, Le règlement CE no 805/2004 du 21 avril 2004 portant création d’un titre européen pour les créances incontestées, în Journal du droit international, juilet-août, septembre 2005, p. 637-634.

215 A se vedea şi Legea nr. 191/2007 (M. Of. nr. 425 din 26 iunie 2007), prin care s-a aprobat şi completat O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare prin aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană.