Analitica secunda topica respingerile sofistice

'64 Virtuos =

~65 înţelept, prudent = ^pn

266 în această primă obiecţie se susţine că cineva poate fi virtuos în chip reiau*'' fără a fi virtuos în mod absolut. înţelepciunea este o virtute, dar ea nu este de la natura, ca generozitatea şi sobrietatea, ci se câştigă prin experienţă. Deci fără înţelepciune putem fi absolut virtuoşi.

267 Un lucru poate fi, în chip absolut, destructibil, dar nu şi în chip relativ; într-anumit timp nu se distruge: a doua obiecţie.

268 A treia obiecţie deosebeşte aspectul relativ de cel absolut prin referinţă laloc

269 Tribalii erau un trib trac aşezat în Bulgaria şi Serbia de mai târziu Ans va cerceta obiecţia prin observaţia că nu interesează locul unde se află tribalii, ci >n acest popor, oriunde s-ar afla el.

360

TOPICA II, 11,115 b

■ ■ este vorba nu de o raportare la un loc, ci la oameni. Nu par poate aici ^^ ^^ ^^ ^. ^ oriunde j.^ afja ei aceasta- faptg

interesează ^"ună fiincjcă sunt tribali. Tot aşa, la un anumit timp, este va trece wrepmedicamentei bunăoară, când suntem bolnavi, dar nu este

'"hT* absolut. Sau poate şi în cazul de faţă nu este vorba de o Util l0 C la un anumit timp, ci la starea corporală. Căci nu interesează 'Tdmnul, ci starea corporală în care ne aflăm270.

Un lucru este în chip absolut ceea ce este, când, fără nici un adaos.

spune că este just sau contrarul acestuia. Astfel nu se va spune căelte just să se sacrifice tatăl, ci numai că este just la anumiţi oameni. Deci nu este just în chip absolut. Dimpotrivă, se va spune fără nici un adaos că este bine a cinsti pe zei, căci este just în chip absolut. Aşadar, tot ceea ce, fără nici un adaos, pare să fie drept sau nedrept, sau orice însuşire de acelaşi fel, va fi numit aşa în chip absolut271.

270 i

t cercetează acum obiecţia prin raportare la timp, după ce înainte o cercetase

constituţia 6 a Nu timPul determină vindecarea prin anumite medicamente, ci >W organică, deci un fel de absolut.

legate şi în ce'Stolel determ'nă mai precis în ce condiţii relativul şi absolutul sunt strâns

a se vindeca mT^" "" A"Ş' Udde tatăl poate fi Just la tribali' nu la orice P°P°r- Dar organică a omui*& l de l0C şi timp (relativ)> este şi absolut, fiindcă ţine de constituţia omulm, fcă a apela la vreun „adaos" la o raportare.

361

CARTEA a IlI-a

Trebuie să examinăm în cele ce urmează care din două sau din mai ! 16 a multe lucruri este preferabil sau mai bun272. Dar trebuie să observăm mai întâi că cercetarea noastră se referă nu la lucruri foarte îndepărtate unele de altele şi cu mari deosebiri între ele (căci nimeni nu-şi bate capul cu întrebarea dacă este preferabilă fericirea sau bogăţia), ci la lucrurile apropiate şi despre care stăm la îndoială în ce priveşte preferarea lor, fiindcă nu vedem avantajul unuia asupra altuia. Se înţelege de la sine că, ori de câte ori în astfel de lucruri se învederează un avantaj sau mai

272 Aristotel continuă, în toată cartea a Ill-a să se ocupe de locurile comune a accidentului, în primul rând de valoarea comparativă a accidentului: care este prefera sau mai bun, urmând să indice criteriul comparaţiei. Comparaţia, sub orice formă, in în locurile comune ale accidentului, fiindcă celelalte predicabile nu admit gradaţii ( mult sau mai puţin). Aristotel precizează îndată că comparaţia are loc numai între toc care se deosebesc puţin, care sunt apropiate, fără ca să vedem clar de ce un l"cru e preferabil faţă de celălalt, de ce este mai bun decât altul puţin deosebit de el.

362
TOPICA III, 1,116 a

aândirea noastră va prefera lucrurile care au

avantaje

^ preferabil lucrul mai durabil şi mai trainic celui dmai puţin această însuşire. De asemenea, este preferabil ceea ce pose a^ ^ înţejeptuJ; omui cel bun, ori legea dreaptă, sau ceea ce

ce vor a . priceputi în specialitatea lor sau cei ce cunosc

nhisnuiesc sa aieaga <^i y r . r

I»«i fie majoritatea, fie unanimitatea lor. De exemplu, in un domeniu, n» "* j

dicină sau în construcţie vom prefera ceea ce majoritatea medicilor

Jece1 sau, în general, ceea ce majoritatea sau unanimitatea oamenilor

chiar a tuturor fiinţelor aleg, anume binele, căci totul năzuieşte spre

w 274 Trebuie să raportăm argumentarea noastră la punctul de vedere

cel mai potrivit scopului nostru275. Dar mai bun şi preferabil în chip

absolut este ceea ce depinde de cea mai bună ştiinţă, deşi pentru fiecare

individ preferabil este ceea ce depinde de ştiinţa sa.

Mai departe, într-un lucru este de preferat esenţialul în loc de ceea ce nu aparţine genului respectiv, de exemplu, este preferabilă dreptatea în loc de omul drept276. Căci prima aparţine esenţial binelui, în timp ce omul drept nu aparţine genului dat. în adevăr, nici un lucru nu primeşte genul ca esenţă, dacă el nu aparţine genului; de exemplu, omul alb nu este esenţial culoarea. Şi aşa mai departe.

Ceea ce este dorit pentru sine este preferabil faţă de ceea ce este dorit pentru altul; cum, de exemplu, sănătatea este mai de dorit decât gimnastica, fiincă una este dorită pentru sine, cealaltă — pentru alt lucru. Şi ceea ce există pentru sine este preferabil faţă de ceea ce există accidental, aşa cum este preferabil ca prietenii, nu duşmanii, să fie drepţi. Căci primul caz există pentru sine, iar celălalt — accidental. în adevăr, noi dorim numai accidental ca duşmanii să fie drepţi, nu nedrepţi, pentru

274 Oricare M fi domeniul lor.

ent™ Platon- Binele (to dyaBoV) este Ideea supremă, „totul năzuieşte spre "ra y«P toO dya6oO 4UT

majorităţii s"™ mV°Ca autoritatea cea mai potrivită scopului urmărit de noi: autoritatea oneaSmdimS Unammitaţii' a celor experţi într-un domeniu etc. în genere, trebuie să ne ceea ce noi s^ *** """ bU"ă Şti'"tă' Care eSte fllo/ofla' Uar în sPecie ne orientăm după

a«idental asaP ^^ preferabilă' fiindcă exprimă o esenţă, în timp ce un om este drept Esenţa e«p h CUm °mU' este alb accidental, adică nu aparţine esenţial genului culoare. Stedeci Preferabilă accidentului.

.

363

116b

ARISTOTEL

ca să nu ne facă rău. Acest loc comun este acelaşi cu cel de dinaim deosebeşte însă în felul de a vorbi277. Căci noi dorim ca prietenii no să fie drepţi de dragul lor, chiar dacă aceasta nu ar avea urmăn pent noi, chiar dacă ei ar fi în India; dimpotrivă, noi dorim ca duşmanii nn să fie drepţi de dragul altui lucru, anume pentru ca ei să nu ne facă ră

Şi ceea ce este prin sine cauza binelui este preferabil faţă de cee ce este accidental, cum, de exemplu, virtutea este preferabilă întâmpijjg norocoase (aceea este cauza în sine a binelui, aceasta este cauza accidentală). Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte cazuri. Totasa stau lucrurile în ce priveşte contrarii. Ceea ce este pentru sine rău este de evitat mai mult decât ceea ce este accidental rău; de exemplu, viciul şi nenorocul, primul este în sine rău, celălalt este accidental.

Şi binele în chip absolut este preferabil faţă de binele valabil numai pentru un individ, cum este sănătatea redobândită faţă de o amputare. Prima este bună în chip absolut, cealaltă este bună numai pentru cine are nevoie de amputare. Şi ceea ce este bun de la natură este preferabil faţă de ce nu este bun de la natură; ca, de exemplu, dreptatea faţă de omul drept. Prima este bună de la natură, celălalt, omul drept, presupune dobândirea dreptăţii278. Preferabile sunt însuşirile mai bune şi mai vrednice; bunăoară, preferabil este ceea ce are Zeul faţă de ceea ce are omul, ceea ce are sufletul faţă de ceea ce are corpul. Şi ceea ce este propriu lucrului mai bun este mai bun decât ceea ce este propriu lucrului mai rău; de exemplu, ceea ce este propriu Zeului faţă de ceea ce este propriu omului. Căci în ce priveşte partea comună, în cei doi nu există diferenţă între ei, dar în ce priveşte partea proprie fiecăruia, unul trebuie să întreacă pe celălalt. Şi tot ce se află în lucrurile mai bune, mai fruntaşe şi mai vrednice este mai bine; de exemplu, sănătatea este mai bună decât puterea şi frumuseţea. Aceea279 se află în părţile umede şi uscate, calde şi reci, aşadar, în elementele constitutive ale animalului, în timp ce celelalte două280 se află în părţile formate mai târziu. Puterea stă în

277 în toate cazurile, tot ce există „în sine" sau esenţial este pentru sine. iar Io' există accidental este pentru altul.

278 Dreptatea este un bine în sine sau „de la natură", omul drept este un bl dobândit de un om.

279 Sănătatea.

230 Puterea şi frumuseţea.

364

TOPICA III, 1,116 b

_——■-------

iar frumuseţea pare că se reduce la o simetrie a muşchi şi oase, 1

membrelor. nreferabil fată de mijloace, iar dintre două mijloace

rflă mai aproape de scop. In genere, mijlocul care se refera acel care st ^ vieţii281 este preferabil faţă de mijlocul care se referă la scopul însuşi ex 1U; este preferabil ceea ce se referă la fericire ce se referă la prudenţă2*2. Şi posibilul™ este preferabil ri dări i b l l

ecela ce se referă pţ

h'1 lui Tot aşa din doi factori producători, este mai bun acel al ^Tscop este mai bun284. Când însă punem faţă în faţă factorul "oducător şi scopul, preferinţa se pronunţă după raportul lor285. Vrem să spunem că un scop întrece un alt scop mai mult decât acesta din urmă propriul său factor producător. Dacă, de exemplu, fericirea întrece sănătarea mai mult decât întrece sănătatea ceea ce produce sănătatea, atunci factorul producător al fericirii este mai bun decât sănătatea. Căci cu cât fericirea întrece sănătatea, cu atât factorul producător al fericirii întrece factorul producător al sănătăţii. Dar, în realitate, sănătatea întrece

281 „Scopul însuşi al vieţii" (tc\oc toG |3£ou) nu este totdeauna conservarea vieţii, ci realizarea celor mai înalte valori, uneori, cu sacrificiul vieţii. Dintre mijloace, vom prefera mijlocul cel mai aproape de scop.

282 Deşi prudenţa face parte din fericire, în sine ea este subordonată fericirii.

283 Posibilul moral, nu posibilul în genere.

284 Medicina este superioară negustoriei, fiindcă prima are ca scop sănătatea, iar negustoria — îmbogăţirea.

285 Comparaţia valorilor în exemplul următor este complicată şi neconcludentă. Se compară două scopuri cu factorii ce-i produc şi scopurile între ele. Scopurile sunt fericirea şi sănătatea. Factorul producător sau mijlocul fericirii este virtutea; factorul producător al sănătăţii este numit de Aristotel „igienicul" (to uyiavriv). Ipoteza de la care se porneşte

ste ca fericirea întrece mai mult sănătatea decât întrece sănătatea propriul ei factor produ­cător sau mijloc. Deoarece fericirea este preferabilă sănătăţii, se înţelege că şi mijlocul de

io ţine fericirea întrece mijlocul de a obţine sănătatea. Dacă acum notăm prin A fericirea sănătate Sănătatea> 'ar P"n C «"i10™1 de a obţine fericirea şi prin D mijlocul de a obţine (mijlocul")' aVem Proporţia A : B: : C : D. Argumentarea va arăta că factorul producător propriul <>a ericirii întrece factorul producător al sănătăţii mai mult decât întrece sănătatea aritmeticfest °h' '^ °a aTm*K' miJlocul fericirii este preferabil sănătăţii însăşi. Calculul fericire-sănăt rar> f'indcă nu există coeficiente numerice pentru cele patru mărimi: numerică a feate\miJlocul îericirii-mijlocul sănătăţii. Pentru Aristotel, dacă valoarea rQeste 6 siT?"' ^ eSte '2' valoarea sănătăţii (B) 3, iar valoarea mijlocului fericirii °n mai mare dec^fT ""J'00111111 sanătăţii (D) este 11/2, rezultă că C (6) este de două B (3), iar B (să^t ^ pr0porţia iniţ'ala- >" adevăr, A (12) este de 4 ori mai mare decât 'mijlocul feririi de doUă ori mai mare decat D (mijlocul sănătăţii); de aceea C Cmi) este mai bun decât fi (sănătatea).

365

ARISTOTEL

mai puţin factorul producător al sănătăţii, aşa încât factorul al fericirii întrece factorul producător al sănătăţii mai mult decât într sănătatea factorul producător al sănătăţii. Prin urmare, este de ]a s înţeles că factorul producător al fericirii este preferabil sănătăţii, căci întrece mai mult pe aceasta din urmă.

Mai departe, este preferabil ceea ce în sine este mai frumos m ■ demn, mai lăudabil decât ceea ce este mai puţin: de exemplu, prieteni mai mult decât bogăţia, dreptatea mai mult decât puterea. Căci prietenia 117 a şi dreptatea aparţin în sine lucrurilor demne şi lăudabile, în timp Ce bogăţia şi puterea nu aparţin în sine, ci de dragul altui lucru. Nimeni nu preţuieşte bogăţia de dragul ei, ci de dragul altui lucru, dar preţuim prietenia de dragul ei, chiar dacă nu ne alegem cu nici un avantaj de pe urma ei.

Apoi, ori de câte ori două lucruri sunt apropiate unul de altul, dacă nu putem descoperi nici un avantaj al unuia faţă de altul, trebuie să le cercetăm, luând ca punct de plecare termenii care le urmează286. Căci acel căruia îi urmează un bine mai mare este preferabil. Dar dacă termenul ce-i urmează este rău, este preferabil acel lucru care este urmat de un rău mai mic. în adevăr, deşi amândouă lucrurile pot fi preferabile, nimic nu opreşte ca să le urmeze ceva neplăcut. Aprecierea lucrurilor după urmările lor poate fi făcută în două feluri. Căci termenii ce urmează pot fi legaţi cu lucrurile înainte sau după; de exemplu, cu învăţătura este legată înainte ignoranţa, iar după ştiinţa287. De cele mai multe ori, ceei

286 Capitolul acesta continuă să compare ierarhia valorilor inerente accidente! Primul loc comun recomandă să recurgem la consecvenţii termenilor accident Comparaţia va fi indirectă, adică prin consecvenţi. Teoria antecedenţilor şi consecvenţi a fost elaborată şi aplicată pe larg în Analitica primă 1, 27, 28.

287 Consecvenţii pot fi înainte sau după termenul respectiv, dacă înţelegem P consecvent atributul, iar prin antecedent subiectul, aşa cum procedează ^r'st0 Antecedentul şi consecventul pot avea şi sensul cauzal (cauză - efect), nu numai iu şi proprietate.

366

TOPICA III, 2,117 a

■ irziu este mai bun. De aceea trebuie să luăm în discuţii, ce urBieazăm^urmeaZă, pe acei aplicabili la cazul dat. din termenii c lucruri bune sunt preferabile lucrurilor bune

u în chip absolut, sau când unele sunt cuprinse în celelalte, jnai P11?"6^ maj puţine sunt cuprinse în cele bune mai multe288. O ! ^ azul în care un lucru bun există de dragul altuia, căci atunci m ii nu sunt preferabili unuia singur. Aşa de exemplu,

amândoi «rmenii i ă

nu sunt preferabili unuia singur. Aşa de exemplu,

amândoi «rme

ătosirea şi sănătatea nu sunt preferabile simplei sănătăţi, deoarece ^referăm însănătoşirea numai în vederea sănătăţii. Dar nimic nu "^te ca lucrurile care nu sunt bune, asociate cu lucrurile bune, să fie preferate lucrurilor bune, de exemplu, fericirea asociată cu altceva care nu este bun este preferabilă asocierii de dreptate şi curaj. Şi aceleaşi lucruri sunt preferabile asociate cu plăcere decât asociate cu neplăcere. Aceleaşi lucruri sunt preferabile neasociate cu neplăcere celor asociate cu neplăcere.

De asemenea, orice lucru este preferabil în momentul în care are o însemnătate mai mare; de exemplu, lipsa de supărări este preferabilă Ia bătrâneţe decât la tinereţe, fiindcă ea are mai mare însemnătate la bătrâneţe. Potrivit aceleiaşi reguli, prudenţa este preferabilă la bătrâneţe. Căci nimeni nu alege pe tineri drept conducători, fiindcă nu socotesc că ar fi prudenţi289. în ce priveşte curajul, situaţia este inversă. în adevăr, în tinereţe curajul este mult mai necesar. Acelaşi lucru este valabil pentru stăpânirea de sine, întrucât tinerii sunt târâţi de dorinţe mai mult decât bătrânii.

Este preferabil, de asemenea, ceea ce foloseşte în orice timp; aşa, de exemplu, dreptatea şi stăpânirea de sine sunt preferabile curajului. Căci primele ne folosesc totdeauna, celălalt numai uneori.

Este preferabil acel lucru care, o dată ce-1 posedă toţi, ne face să ^lipsim de alt lucru, faţă de un lucru care, o dată ce-1 posedă toţi, ne

a simţim lipsa altuia. Aşa se întâmplă cu dreptatea şi curajul. Dacă

288 î

multe; î din ele

ţfennîei abso'ute, o virtute singură este în sine preferabilă altora mai Pf enn'ei relative, preferăm o virtute asociată cu alta. şi anume pe una

Si aS°dată CU distinCţia SOcia11

SnSe * Pitea încredinţa ^^ merentă batraneţ"\ deşi tinerii ar avea nevoie de ea pentru a li

Stranii ar avea nevo^n" ^ COnducere-Tot a?a invers: curaJul este Celelalte virtuţi M °'e el pentru a face conducerea mai efectivă. Acelaşi lucru despre u*> care se d

Tot a?a invers: curaJul este inerent tinereţii, deşi irtuţi M pentru a face cond

u*> care se deosebesc după vârstă.

367
ARISTOTEL

117 b

toţi sunt drepţi, ne putem lipsi de curaj. Dar dacă toţi sunt curajoşi nevoie de dreptate290. eni

Mai departe, putem aprecia avantajul lucrurilor din punctul vedere al distrugerii şi pierderii, al naşterii şi câştigului, ca şi a] e trariilor. Aşa este preferabil lucrul a cărui distrugere este de evitat ! mult; acelaşi lucru, despre pierderea şi contrarul lucrurilor. Căci preferabil lucrul a cărui pierdere sau al cărui contrar este de evitat29! î ce priveşte naşterea şi câştigul, lucrurile stau invers. Lucrurile a căr naştere şi al căror câştig sunt preferabile sunt ele însele preferabile

Un alt loc comun susţine: ceea ce stă mai aproape de bine, sau ceea ce se aseamănă cu el, este mai bun şi deci preferabil. Aşa, de exemplu dreptatea este preferabilă omului drept292. La fel este preferabil lucrul care se aseamănă cu un lucru mai bun mai mult decât altul. Astfel precum spun unii, Aiax ar fi mai bun decât Odiseu, fiindcă se aseamănă mai mult cu Ahile293. Se va obiecta împotriva acestei aprecieri că nu este adevărat, fiindcă nimic nu-l opreşte pe Aiax să nu se asemene cu Ahile prin ceea ce el are mai bun, şi ca Odiseu să fie mai bun fără să se asemene cu Ahile. Trebuie să ţinem seama că asemănarea are loc şi în laturile ridicole, cum, de exemplu, maimuţa se aseamănă cu omul,în timp ce calul nu se aseamănă. Căci maimuţa nu este mai frumoasă decât calul, dar se aseamănă cu omul.

Tot aşa, dacă din două lucruri, unul se aseamănă cu ceea ce este mai bun şi celălalt cu ceea ce este mai rău, ceea ce se aseamănă cu lucrul mai bun trebuie să fie mai bun. Şi de data aceasta se ridică obiecţia că nimic nu opreşte ca un lucru să fie prea puţin asemănător cu lucrul mai bun, iar celălalt lucru să fie foarte asemănător cu lucrul mai puţin bun; cum, de exemplu, Aiax se aseamănă prea puţin cu Ahile şi Odiseu foarte mult cu Nestor294. Se prea poate ca lucrul asemănător cu mai binele să

290 Prin „toţi" aici se înţelege duşmanii şi popoarele străine. Dacă toţi sunt

291 Este de evitat deopotrivă pierderea bogăţiei ca şi sărăcia.

292 Dreptatea este mai aproape de bine, fiindcă ea este o specie a genului sau al genului virtuţii, în timp ce omul drept este drept numai accidental. ■

293 Deşi Ahile întrece şi pe Odiseu şi pe Aiax, acesta din urmă este supen0 Odiseu fiindcă se aseamănă mai mult cu Ahile, şi se aseamănă cu el în laturile lui ^

294 Ahile este superior lui Nestor, dar Aiax se aseamănă mai puţin cu Ani ■ Odiseu mai mult cu Nestor; de aceea, superioritatea lui Aiax este întrecută de a lui Odiseu.

368

TOPICA UI, 2, 117 b, 118 a

se asemene cu e se asemene cu el cal si măgar sau ' Un alt loc de este mai

este m înlesnire. n-

lui rele, iar lucrul asemănător cu mai răul să mai bune; ca, de exemplu, asemănarea dintre maimuţă şi om.

■ ceea ce este distins e preferabil faţă de ceea distins, iar ceea ce este mai dificil — faţă de ceea ce ţinem să avem ceea ce nu se dobândeşte cu propriu este preferabil faţă de ceea ce este ;e preferabil ceea ce este expus mai puţin răului, eea ce nu are nici o urmare neplăcută faţă de ceea „, avea urmări neplăcute.

Mai departe, dacă un lucru este mai bun decât altul, atunci ceea ce este cel mai bun din primul lucru este preferabil faţă de ceea ce este cel mai bun din al doilea lucru. De exemplu, dacă omul este mai bun decât calul, omul cel mai bun este preferabil celui mai bun cal. Şi dacă cel mai bun din primul lucru este mai bun decât cel mai bun din al doilea lucru, atunci primul este mai bun, în chip absolut, decât celălalt. Dacă, de exemplu, omul cel mai bun este mai bun decât cel mai bun cal, şi omul este mai bun, în chip absolut, decât calul.

Tot aşa, lucrurile din care se pot împărtăşi prietenii sunt preferabile lucrurilor pe care vrem să le facem pentru prieteni mai degrabă decât pentru primul om ce ne iese în cale. Aşa, de exemplu, este preferabil să lucrăm drept şi să facem binele faţă de simpla aparenţă de a lucra drept şi a face binele. Căci preferăm să facem bine prietenilor, nu să părem că le facem binele, dar când este vorba de primii ce ne ies în cale se întâmplă invers296.

Şi ceea ce aparţine prisosului este mai bun decât strictul necesar, ar uneori este preferabil. Căci a trăi bine aparţine prisosului, în timp ce a trăi pur şi simplu este strictul necesar. Totuşi, uneori mai binele nu ste şi preferabilul. Căci, dacă ceva este mai bine, nu este cu necesitate l. In adevăr, a face filozofie este mai bine decât a aduna bani, mare nevoie filozofia nu este preferabilă faţă de strictul • Prisosul presupune că avem necesarul şi că ne străduim să

c°mună omuliîîT T"'"1 6Ste de a inw&&' de a se cultiva, în timp ce animalitatea este

296 p.. alte Vleţuitoare.

mult decât primulufo6 Preferabil să facem bine >n realitate, nu în aparenţă prietenilor mai ln aparenţă. m °e ne Iese în cale> este preferabil să facem binele în realitate decât

297 Est '

'carea dictonului primum vivere, deinde philosophari.

118a

369

ARISTOTEL

dobândim altceva frumos. De regulă, poate că necesarul este nr»f ... ., v CI

dar pnsosul este mai bun.

De asemenea, este preferabil ceea ce nu poate fi înlocuit nrj faţă de ceea ce poate fi înlocuit prin altul; de exemplu, dreptatea fatşs curaj298. Din două lucruri să preferăm pe acel care se dispensează celălalt; de exemplu, puterea fără prudenţă nu este preferabilă, dar preferabilă prudenţa fără putere.

Tot aşa, dacă din două lucruri vnoi tâgăduim ca avem pe u pentru a părea că avem pe celălalt, este de preferat acel pe care vre să părem că-1 avem; de exemplu, tăgăduim că facem eforturi pentru părea că suntem înzestraţi de natură.

Mai departe, este de preferat ceea ce atrage mai puţine învinuiri în caz că pierderea este regretată; iar ceea ce atrage mai multe învinuiri în caz că pierderea nu este regretată, este de preferat.

Mai departe, dintre lucrurile care aparţin aceleiaşi specii sunt de preferat acele care posedă calităţile bune ale speciei faţă de acele care nu le posedă. Dacă amândouă lucrurile le posedă, vom prefera pe acele care le posedă într-un grad mai înalt299.

De asemenea, dacă un lucru face bun pe posesorul său, iar celălali lucru nu, este preferabil acel care îl face bun, întocmai cum ceeac încălzeşte este mai cald decât ceea ce nu încălzeşte30". Dacă amând»13 îl fac bun, este preferabil acel care îl face mai bun într-un grad mai i" sau este preferabil acel care face bun ceea ce este mai bun şi

298 Dreptatea nu poate fi înlocuită ptin curaj, dar curajul poate fi in'oc ^ dreptate, fiindcă într-o lume în care domneşte dreptatea, curajul cerut de nevoia împotriva celor ce atacă nu mai este necesar. .^ţ

299 Capitolul 3 continuă să se ocupe de locurile comune ale ierarhiei de P Cele mai multe locuri comune sunt evidente pjr?

300 £eea ce încăiZeşte este, faţă de ceea ce nu încălzeşte, nu mai cui • simplu cald. El este însă mai bun.

370

TOPICA III, 3,1 ÎS a, b

însemnat; de ex corpul-

piu dacă ceva face bun sufletul, iar altceva face bun

să apreciem valoarea unui lucru după formele deri-OoTdnpă întrebuinţările lui, după acţiunile şi lucrările lui; dar vate din el , rezujtate după lucrul însuşi. Căci lucrul şi urmările lui şi inyers, aoC"redproc De exemplu, dacă „în chip drept" este preferabil v° curajos", şi dreptatea este preferabilă curajului. Iar dacă 1U1 "tatea este preferabilă curajului, şi „în chip drept" este preferabil ■?în Chip curajos". Şi tot aşa în celelalte cazuri.