Anna karenina

dragoste pentru dinsul, ineit nu-şi putu stăpini lacrii

n i l i ' de duioşie. Ştia insă că, dacă s-ar fi trezit, el ar fi

i n v i i - o cu răceală, sigur de dreptatea lui şi că, inainte de

365

a-i vorbi de dragostea ei, Anna ar fi trebuit să-i arate

de vinovată era el faţă de dinsa.

Fără să-1 deştepte. Anna se intoarse in odaia ei ; şi, duj o

nouă doză de opiu, căzu către ziuă intr-un somn gre dar

nu intreg, in timpul căruia nu pierdu conştiinţă că

există.

Dimineaţa, un coşmar ingrozitor, care o chinuise in reJ

petate rinduri incă inainte de legătura ei cu Vronski, pusei

iarăşi stăpinire pe ea şi o deşteptă : Un bătrinel cu barba!

Sncilcită scormonea ceva, aplecat asupra unui morman del

fierărie, rostind nişte cuvinte franţuzeşti fără noimă. Annal

Bimţea, ca totdeauna cind avea acest coşmar (in asta era del

fapt toată grozăvia lui), că omuleţul nu-i dă nici o atenţie,

dar că ceea ce făcea cu fierăria deasupra capului său erai

Inspăimintător. Se trezi scăldată in sudori reci. ' Cind se

sculă, işi aduse aminte ca prin ceaţă de ziua Hin ajun.

≪A avut loc o ceartă, cum s-a mai intamplat de atitea |

Ori. Am spus că mă doare capul, şi eln-a venit la mine.

Miine plecăm, trebuie să-1 văd şi să mă pregătesc de plecare

≫, işi zise Anna. Aflind că Vronski era in birou, se

duse la dinsul. Cind trecu prin salon, ea auzi o trăsură

oprindu-se la scară. Se uită pe fereastră şi văzu un cupeu, j

O fată tinără cu pălărie violetă işi scoase capul din cupeu

şi porunci ceva unui fecior, care sună la uşă. După citeva ;

cuvinte schimbate in antreu, cineva se urcă la etaj, şi paşii

lui Vronski se auziră in odaia de lingă salon. Alexei cobori i

repede scara. Anna se duse din nou la fereastră şi-1 văzu

ieşind cu capul gol pe uşa principală şi indreptindu-se spre

cupeu. Fala cu pălăria violetă ii inmină un pachet. Vronski

ii spuse ceva zimbind. Cupeul plecă. Alexei urcă scara

in fugă.

Ceaţa care-i invăluia totul in suflet se risipi dintr-0

dată. Sentimentele din ajun străpunseră cu o nouă durere

inima ei bolnavă. Acum nu mai era in stare să inţeleagă

cum de se putuse injosi intr-siita, incic să petreacă o zi

intreagă cu dinsul in casa lui. Anna intră in biroul lui ca

isă-i comunice hotărirea ei.

— Doamna Sorokin a trecut pe aici cu fiica sa. Mi-a

rulus banii şi actele de la maman. Nu i-am putut lua ieri.

(V - i cu durerea ta de cap ? Ţi-e mai bine ? o intrebă calm

Vinii.ski, nedorind să vadă şi să inţeleagă expresia moliui

ii,-i şi solemnă a chipului ei.

Stind in mijlocul odăii, ea se uită la el ţintă, in tăcere.

Vnmski ii aruncă o privire, se incruntă o clipă şi citi mai

li parte scrisoarea. Anna se intoarse şi se indreptă incet

Bre uşă, Alexei ar mai fi putut-o rechema, dar Anna

IjUnsese la uşă, şi el tăcea mereu. Nu se auzi decit foşnetul

foii de hirtie pe care o intorcea Vronski.

■— A propos, intrebă Vronski, in clipa cind Anna era

In prag. Miine plecăm sigur. Nu ?

—Dumneata, dar eu nu, răspunse Anna intorcindu-se

OU Hi la spre el.

—Anna, aşa nu se mai poate trăi...1

:— Dumneata, dar eu nu, repetă ea. ^_

— A ajuns de neindurat !

— Ai... să te căieşti de asta, zise Anna şi ieşi din odaie.

Inspăimintat de expresia de deznădejde cu care fuseseră

in,i i l e cuvintele acestea, Vronski sări de pe scaun şi vru

MI fugă după ea ; dar, stăpinindu-se, se aşeză din nou,

i.l i n i s c tare din dinţi şi se incruntă. Această ameninţare

necuviincioasă, după părerea lui, il enervă. ≪Am incercat

In tot chipul, se gindi el. Nu-mi mai rămane decit s-o las

In pact'.≫ Vronski se pregăti să iasă in oraş, urmind să se

duca din nou la maică-sa, ca să-i semneze o procură.

Anna auzi zgomotul paşilor săi prin birou şi prin su-fi

ii^crie. Auzi cum el se opri lingă uşa care dădea in salon; nu

veni insă la dinsa, ci dădu numai dispoziţii ca, in lipsa a

se elibereze lui Voitov armăsarul. Pe urmă, ea auzi ira

trăgind la scară şi cum se deschise uşa, şi Alexei !<",.l ;

dar indată se intoarse iarăşi in vestibul şi cineva se unii In

fugă sus. Era feciorul, care alerga după mănuşile pi' care

Io uitase Vronski. Anna se duse la fereastră şi-1 V I I /.I I

cum luă mănuşile, cu privirea in altă parte şi, aţintind cu

mina spatele vizitiului, ii spuse ceva. Apoi, fără

367

să se uite la ferestre, Alexei işi luă atitudinea lui obişnuită

in trăsură, picior peste picior ; şi, punindu-şi o mănuşă,

se mistui după colţ.

XXVII

≪A plecat ! S-a sfirşit !≫ işi zise Anna stind la fereastră.

Drept răspuns la aceste vorbe, două impresii — intunericul

din clipa cind se stinsese luminarea şi visul urit — contopite

ii străpunseră inima cu fiorul rece al groazei.

≪Nu ! Nu se poate &≫ strigă Anna şi, strabătind odaia,

sună cu putere. Se temea atit de tare să rămină singură,

incit ieşi in intimpinarea feciorului, fără să-i mai aştepte

sosirea.

— Unde a plecat domnul conte ! intrebă ea.

Feciorul răspunse că Vronski a plecat la grajduri.

—Mi-a poruncit să vă spun că. dacă doriţi să ieşiţi,

trăsura are să se intoarcă numaidecit.

—Bine. Stai puţin. Am să scriu acum un bilet. Trimite

pe Mihailo cu biletul la grajduri. Dar repede.

Se aşeză şi scrise :

≪Sint vinovată, intoarce-te acasă. Vreau să-ţi vorbesc.

Vino, pentru numele lui Dumnezeu, mi-e frică,*

Lipi plicul şi-1 dădu feciorului.

Ii era teamă acum să rămină singură. Ieşind in urma

feciorului, ea intră in odaia fetiţei.

≪Dar ce e asta ? E altcineva. Nu-i el. Unde-i sint ochii

albaştri ? Unde zimbetul lui drăguţ şi sfios ?≫ Acesta a fost

cel dintii gind al Annei, văzindu-şi fetiţa durdulie şi rumenă

in locul lui Serioja. pe care — cu gindurile ei incalcite

— se aştepta să-1 găsească in odaia copiilor. Stind' la

masă, fetiţa lovea tare in ea un dop de cristal şi se uita

pierdută la maică-sa eu nişte ochi negri ca murele. După

ce răspunse englezoaicei că e perfect sănătoasă şi că miine

pleacă la ţară, Anna se aşeză lingă fetiţă şi incepu să invartească

in faţa ei dopul. Dar risul puternic şi sonor, precum

şi o mişcare din sprincene a copilului i-1 amintea aţaţ

de viu pe Vronski, incit se sculă repede şi ieşi din odaie,

ubia stăpinindu-şi hohotele de piins. ≪S-a sfirşit oaie

totul ? Nu. Nu se poate, işi zicea Anna. Are să se intoarcă.