Anna karenina

privirea pe Katavasov.

— Ce vreţi să facem ! Acolo e nevoie de oameni, ziss

bătrineluJ. Şi-i rideau ochii.

Vorbiră pe urmă despre ultima ştire de pe front. Amindoi

işi ascunseră nedumerirea in legătură cu faptu! ci

pentru a doua zi se aştepta o nouă bătălie, cind se ţ-t.a

doar că turcii — după cele din urmă ştiri — fuseseră ba

I u ţ i pe capete. Aşa că se despărţită unul de altul, fără să-şi

fi impărtăşit părerile.

intoreindu-se in vagonul său, Katavasov — căldnd

fără voie peste adevăr — ii impărtăşi lui Serghei Ivanovici

impresiile lui asupra voluntarilor, din care reieşea ca

aceştia erau nişte băieţi minunaţi.

In gara mare a unui oraş, cintece şi uraie ii intimpiiarăşi

pe voluntari. Din nou răsăriră bărbaţi şi fel i n i

cu cheta. Doamnele din oraş oferiră voluntarilor buchete

de flori şi-i duseră la bufet. Dar totul mult mal potolit

şi mai redus dccit la Moscova.

IV

In timpul opririi trenului in capitala aceea de gubernie,

Serghei Ivanovici nu se duse la bufet, ci incepu să se

plimbe incoace şi incolo pe peron,

Cind trecu intiia oară pe lingă compartimentul Iui

Vronski, Koznişev băgă de seamă că perdeaua de la geamul

acestuia era trasă. Cind trecu insă s doua oară, o

văru ' l f< reastră pe bătrina contesă. Aceasta il chemă la