Anna karenina

Btlva şi line ?

Alexei chemă indărăt pe fecior şi-I porunci să aducă

l> Icgivuna.

—N-am vrut să ţi-o arăt fiindcă Stiva are mania teletnelor.

De ce să telegrafieze dacă nu-i nimic hotărit ?

—E in privinţa divorţului ?

— Da, dar spune că incă n-a putut obţine nimic. A

I '"/iduit zilele acestea un răspuns hotăritor. Poftim,

• lteşte-o !

Anna luă telegrama cu miini tremurătoare şi citi ceea

n'-i spusese Vronski. La sfirşitul telegramei era adăugat :

• i i puţine speranţe, dar voi face tot posibilul şi im-

| ( l b i l u l .

— Ţi-am spus ieri că mi-e absolut totuna cind obţin

divorţul şi chiar dacă-1 obţin ori nu, zise Anna, imbujorini

l i i se la faţă. Nu era nevoie să mi-o ascunzi. ≪Aşa işi poate

nule, şi desigur că aşa işi şi ascunde, corespondenţa cu

l< meile≫, se gindi ea.

' < Litiere taobilale (fr.).

,359

—Iaşvin vroia să vină la noi azi-dimineaţă impreunăcu

Voitov. Mi se pare că i-a ciştigat toţi banii lui

Pesţov.4

şi chiar mai mult decit poate plăti el, aproape şaizeci

de

mii de ruble.

—Nu, rosti Anna enervată de faptul că Vronski, schimbind

vorba intr-un chip atit de vădit, ii atrăgea parcă

luarea-

aminte asupra enervării sale. De ce crezi că vestea

asta

mă interesează atit de mult, incit trebuie să mi-o ascunzi

?

Ţi-am spus doar că nu mai vreau să mă gindesc la

divorţ

şi aş fi vrut ca nici tu să nu-i dai mai multă

importanţă

decit mine.

—Mă interesează, fiindcă imi plac situaţiile clare, răs

punse el.

—Claritatea nu stă in formă, ci in dragoste, zise Anna,

enervindu-se din ce in ce mai mult nu de cuvintele

lui,

ci de tonu-i rece şi calm. De ce il doreştiatita ?

≪Dumnezeule, iarăşi aduce vorba de dragoste !≫■ gindi

el, f ăcind o grimasă.

—Ştii bine de ce : pentru tine şi pentru copiii care vor

veni, zise Vronski.

—Nu voi mai avea copii.

—Mi-ar părea foarte rău, adăugă el.

—iţi trebuie divorţul pentru copii ; dar la mine nu te

gindeşti ? urmă Anna, fie că uitase cu desăvirşire, fie

că

nu auzise că Vronski, spusese ≪pentru tine şi pentru

copii≫.

Problema copiilor se dezbătea de mult intre dinşii şi o

enerva pe Anna. Ea explica dorinţa lui de a avea copii ca

o dovadă că nu-i preţuia frumuseţea.

— Ah ! Am spus : pentru tine. Cel mai mult pentru

tine, repetă Vronski, strimbindu~se ca de durere, fiindcă

ăint incredinţat că enervarea ta se datoreşte, in cea mai

mare măsură, situaţiei tale nelămurite.

≪Da. Uite că acuma a incetat să se mai prefacă. işi dă

pe faţă toată ura lui rece impotriva mea≫, se gindi Anna

fără să-i asculte cuvintele, dar uitindu-se cu groază la judecătorul

acela rece şi crud, care o ţintuia cu privirea

intăritind-o.

— Motivul e altul, spuse Anna. Nu inţeleg cum ar pu

tea să mă enerveze, cum spui tu, faptul că mă aflu cu desă-.

360

ire in puterea ta. Ce e nelămurit in situaţia asta ?

1 innpotrivă.

— imi pare foarte rău că nu vrei să inţelegi, o intree

Vronski, ineăpăţinindu-se să-şi exprime ideea. Nelă

murirea consistă in părerea ta că eu aş fi liber.

— In privinţa asta poţi fi cu totul liniştit, zise Anna şi,

Jntorcindu-şi capul, incepu să-şi bea cafeaua.

indepărtand degetul mic, ea ridică ceaşca şi o duse ia

Hui .1 Uupă ce sorbi de citeva ori, se uită ladinsul şi — după

≪ Npicsia feţei lui —■ inţelese că pe Vronski il enerva gest

u l ci. ca şi zgomotul pe care-1 făcea cu buzele.

—Mi-e absolut egal ce crede mama ta şi cu cine vrea

HA te insoare, izbucni Anna, punind ceaşca pe masă cu

mina

tremurătoare.

—Dar nu vorbim de asta.

—Ba tocmai de asta. Dealtminteri, pentru mine ea este

o CemeLe fără inimă — bătrină sau tinără, mama ta sau

o

a — nu mă interesează şi nu vreau s-o cunosc.

—Anna, te rog să nu vorbeşti ireverenţios de mama

—Femeia care n-a ghicit cu inima unde se află feriruvn

şi onoarea fiului său. aceea n-are inimă.

—Repet rugămintea să nu vorbeşti ireverenţios de

m. i u i a mea, pe care o respect, insistă Vronski ridicind

gla-

≪i i l ş] uitindu-se la dinsa cu severitate.

Anna nu răspunse. Privindu-i ţintă faţa şi miinile, ea

\ i aduse aminte, pină in cel mai mic amănunt, de

impăca-!• ., survenită cu o seară inainte, de dezmierdările

sale pătimaşe. ≪Dezmierdări de astea — aceleaşi — le-a

dăruit ţi a i l o r femei, şi are să le mai dăruiască !≫ gindi

Anna.

— Tu nu-ţi iubeşti mama. Ceea ce spui sint vorbe,

1 ≪<•, vorbe ! adăugă ea, uitindu-se cu ură la dinsul.

Dacă-i aşa, atunci trebuie...

— Trebuie să luăm o hotărire. Cit mă priveşte pe mine,"

i luat-o — exclamă ea şi vru să iasă. Dar in aceeaşi

• i |)ii laşvin intră in odaie. Anna răspunse la salutul lui

|i *≪■ opri.

36I

Cind sufletul ii era bintuit de furtună, cind se simţea ■

la o cotitură a vieţii care putea avea urmări groaznice, ce

nevoie avea să se prefacă in clipa aceea faţă de un ora

străin care, mai curind sau mai tirziu, avea să afle totul ?

Nici ea nu ştia de ce. Totuşi, potolindu-şi intr-o clipă fur-j

tuna lăuntrică, se aşeză şi incepu să vorbească cu musafirul.,

—Ce-ai mai făcut cu chestiunea dumitale ? Ţi s-a

plătit datoria ? il intrebă Anna pe Iaşvin.

—in parte. Mi se pare că n-am să izbutesc a o primi

In intregime. Totuşi miercuri trebuie să plec. Dar

dumnea- [

voastră cind plecaţi ? intrebă Iaşvin, uitindu-se

printre

pleoape la Vronski şi ghicind probabil cearta ce

fusese

intre dinşii.

—Poimiine, cred, răspunse Vronski.

—Dealtfel vă pregătiţi de mult.

—Dar acum am hotărit definitiv, rosti Anna, ţintindu-1

drept in ochi pe Vronski cu o privire care spunea că

nici

gind nu putea fi de impăcare. Nu ţi-e milă de acest

biet

Pesţov ? urmă Anna convorbirea incepută cu Iaşvin.

—Nu m-am intrebat niciodată, Anna Arkadievna,

dacă mi-e milă ori nu mi-e milă. Toată averea mea e

aici

— Iaşvin işi arătă buzunarul lateral — şi acum sint un

om

bogat. Dar mă duc astăzi la club şi poate că ies de acolo

un

cerşetor. Căci oricine se aşază la joc cu mine vrea să-mi

ia

cămaşa, şi eu — lui. Atunci luptăm. Asta e tot

farmecul.

—Dar dacă ai fi insurat ? il intrebă Anna, ce-ar simţi

Soţia dumitale ?

Iaşvin izbucni in ris.

—Probabil tocmai de aceea nu m-am insurat şi nici

nu m-am gindit vreodată.

—Dar Helsingfors ? intrebă Vronski intervenind in

discuţie şi uitindu-se la Anna, care zimbea.

Intilnindu-i privirea, chipul Annei căpătă deodată o

expresie rece, aspră, ca şi cum i-ar fi spus : ≪N-am uitat.

Nu s-a schimbat nimic.≫

— Ai fost vreodată indrăgostit ? il intrebă Anna pe

Iaşvin.

—■ Dumnezeule, de cite ori ! Dar să ne inţelegem, te

poţi aşeza la joc in aşa fel, ca să te poţi scula totdeauna k

862

vivmca rendez-vous-vlui. Iar eu mă ocup de amor in aşa

fel, incit să nu intirzii niciodată de la partida mea ! Aşa

pul i'ivesc eu lucrurile.

— Nu vorbesc de asta ; mă gindesc la prezent. Anna vru

≪A adauge : Helsingjors, dar renunţă să repete un cuvint

postit de Vronski.

Intre timp veni Voitov, care vroia să cumpere un armăsar

de la Vronski ; atunci Anna se ridică şi ieşi din odaie.

inainte de a pleca de acasă, Vronski intră la Anna. Ea

Vru să se prefacă intii că ar căuta ceva pe masă ; dar, ruşinlndu-

se de prefăcătoria ei, se uită cu o privire rece drept

la ochii lui.

—Ce doreşti ! il intrebă Anna in limba franceză.

—Să iau certificatul de origine al armăsarului, l-am

vi ml ut pe Gambetta, o informă el cu un ton care

spunea

in.fi lămurit decit orice cuvinte : ≪N-am timp de

explicaţii ;