Anna karenina

dealtfel, n-ar duce la nimic≫.

•■Nu sint vinovat cu nimic faţă de ea, se gindi Vronski.'

Dacă vrea să se pedepsească, tant pis pour elle 1.≫ Dar pe

Ctnd ieşea din odaie, i se păru că Anna spusese ceva şi

Inima ii tresări de compătimire.

— Ce-i, Anna ? o intrebă el.

— Nimic, răspunse ea, tot atit de rece şi de liniştit:

≪Dacă nu-i nimic, atunci tant pis≫, işi zise el, simţind

cft il cuprinde din nou aceeaşi răceală. Se intoarse şi ieşi.

l'Arăsind odaia, el ii văzu in oglindă chipul palid, cu buzele

In murătoare. Vru să se oprească şi să-i spună o vorbă de

Bilngliere, dar picioarele il scoaseră din cameră inainte de

II li găsit ce să spună. Petrecu toată ziua in oraş ; iar seara,

Iu, cind se intoarse acasă, camerista ii spuse că Anna

Arkadicvna are migrenă şi că il roagă să nu intre la ea.

XXVI

incă nu se intimplase să treacă o zi intreagă după ceariS

r.u ii să aducă impăcare. Acum era intiia oară. Dar asta nu,

f11•.< 'se ceartă, ci mărturisirea vădită a unei răceli defini-'

1 Cu atit mal rău pentru ea (￡r.), :

tive. Cum s-a putut uita la ea. aşa cum s-a uitat el, cind a

intrat in odaie după certificat ? S-o privească, să vadă că

inima i se sfişie de deznădejde şi să treacă pe lingă ea tăcut,

cu faţa aceea liniştită, indiferentă ? Nu numai că sentimentele

sale pentru dinsa se răciseră, dar el o ura, fiindcă

iubea o altă femeie. Era limpede ca lumina zilei.

Amintindu-şi cuvintele crude rostite de dinsul, Anna ii

punea in gură şi alte vorbe, şi mai crude, pe care el, desigur,

ar fi dorit şi ar fi fost in stare să le spună şi se enerva

din ce in ce mai tare.

≪Eu nu te ţin, ar fi putut să-i spună Vronski. Poţi să

pleci unde vrei. N-ai vrut să te desparţi de bărbatul dumitale,

fără indoială, cu gindul ca să te intorci la el. N-ai

decit să te intorci ! Dacă ai nevoie de bani, am să-ţi dau.

Ce sumă iţi trebuie ?≫

in inchipuirea ei, Anna punea pe seama lui Vronski

cele mai crude şi vulgare cuvinte pe care le-ar fi putut

pronunţa un om grosolan, şi nu i le putea ierta, de parcă

ar fi fost in adevăr rostite de dinsul.

≪Dar el e un om sincer şi cinstit, care mi-a jurat dragoste

chiar aseară ! Oare nu mi-am făcut ginduri negre

degeaba de atitea ori ?≫ işi zicea numaideeit Anna.

Toată ziua aceea, afară de cursa făcută la Wilson', care-i

luase două ceasuri, Anna şi-o petrecu in indoieli dacă totul

se sfirşise, ori dacă mai avea o nădejde de impăcare şi dacă

trebuia să plece numaideeit, sau să-1 mai vadă o dată. il

aşteptă toată ziua ; iar seara, cind se retrase in odaia ei,

poruncind să i se spună că o doare capul, Anna işi pusese

in gind : ≪Dacă va veni la mine, cu toate cele comunicate

de cameristă, inseamnă că incă mă mai iubeşte. Dacă nu va

veni, inseamnă că totul s-a sf irşit, şi atunci voi vedea ce am

de făcut ! !...≫

Seara, ea auzi zgomotul trăsurii lui, care se opri : auzi

soneria, paşii şi convorbirea cu fata. Alexei crezu ceea ce-i

spusese aceasta, nu vru să afle nimic mai mult şi trecu in

biroul său. Deci totul s-a sfirşit !

Moartea i se infăţişă in minte, limpede şi viu, ca singurul

mijloc de a redeştepta in inima lui dragostea pentru

364

r<≪, de a-1 pedepsi şi de a ciştiga izbinda in lupta pe care o

i\\ impotriva lui duhul cel rau, incuibat in inima ei.

Acuma ii era totuna să plece ori nu la Vozdvijenskoe,

*.i nbtină ori nu divorţul din partea soţului. Nu mai avea

rn-voio de nimic. Lucrul de căpetenie era să-1 pedepsească.

Cind işi picură doza obişnuită de opiu şi se gindi că II

avea decit să bea tot cuprinsul sticluţei ca să moară — lu-,

'cesta i se păru atit de uşor şi de simplu, ineit incepu ■ft ie

gindească din nou cu nespusă plăcere cit va suferi * l ,

cum se va căi şi ii va iubi amintirea cind va fi prea in

/.iu. Şedea culcată in pat cu ochii mari deschişi, privind l.i

lumina unei lumanări pe sfirşite ciubucul sculptat al

plafonului şi umbra paravanului, care ascundea o parte din

■ lubuc. işi inchipuia atit de viu ce va simţi Vronski cind ea

nu va mai trăi şi nu va mai fi pentru dinsul decit o amin-

I i i c ! ≪Cum i-am putut arunca cuvinte atit de crude ? işi

Va zice el. Cum am putut ieşi din odaie fără să-i spun un

i u v i t i t ? Dar acum ea nu mai este... Ne-a părăsit pentru

leauna... E acolo...≫ Umbra paravanului incepu deodată ≫A

se legene, cuprinse tot ciubucul, apoi tot plafonul. Alte

umbre se smuciră spre ea, din altă parte. O clipă umbrele

M risipiră, dar după aceea se apropiară din nou cu o iuţ•

•. i Ti sporită, se legănară, se contopiră — şi se făcu intui

i . i Ic. ≪Moartea !≪• se gindi ea. Şi o groază atit de mare o

. uptinse, ineit ii trebui un timp ca să se dumirească unde

t>- află şi multă vreme nu fu in stare să găsească cu mumie

li ≪murinde chibriturile, ca să aprindă o altă luminare in

locul luminării care arsese pină la capăt şi se stinsese. ≪Nu !

• h ice, numai să trăiesc ! il iubesc. Mă iubeşte şi el. Nu-i

i oară că se intamplă, are să treacă≫, işi zise Anna, ud

cum lacrimi de bucurie pentru reintoarcerea la Viaţft i se

prelingeau pe obraz, şi, ca să scape de spaimă, fu;;i ropede

in biroul lui Vronski.

Vronski dormea dus. Anna se apropie de el şi, lumininfiu-

i de sus faţa. il privi mult timp. Astfel adormit, ea simţi