Anna karenina
Yüklə 3,26 Mb.
|
| J.i 3 r * ':'■*, . . . . ■ . . .
1 Se lumina de ziuă. Nikolai era in aceeaşi stare. Levi Iptfttaee U$U*≪i mina şi, fără să se uite la muribund, se du:. ￡|4fe≪kera W. ;^Mormi. Cind se trezi, in locul ştirii despi moartea ftatfeţui său pe care o aştepta, el află că aces fevenise la starea de dinainte. Nikolai incepu iarăşi să se aşeze in capul oaselor, să ti şească, să mănince, incepu să vorbească şi incetă să mai pi menească de.moarte, işi exprima din nou nădejdea in ins, B&fceşire. Ajunsese şi mai nervos şi mai posomorit det inainte. Nimeni, nici fratele său, nici Kitty, nu-1 pui'< feiiţti. Se aupăra pe toţi. Spunea tuturor lucruri neplăcut tnvinovăfejş pe toată lumea de suferinţele sale şi cerea s￡ se aducă t& medic celebru din Moscova. La ifl^ebările ce i se puneau despre starea sănătă" sale, Nitaliai lalspundea mereu cu o expresie de răutate demustsare.: '■ ^ — SseOx lBgpftzitor. Nu mai pot indura; Tliillllimili sufetea din ce in ce mai mult, mai cu seamă a esaaAjr, care nu se mai puteau vindeca. Se tot msi tare pe cei din juru-i, mai ales fiindcă nu-i doctorul din Moscova. Kitty incerca in fel şi chip să-i dea ajutor şi să-1 liniştească, dar sforţările ii erau zadarnice. Levin işi dădi (teama că soţia sa era..sleită mente, <*eşi≪a nu -vroia să recaffloaacă. Pierise tnanAnş/mm
morţii, pe. .care o simţiseră toţi in noaptea aceoa. cind IffiiMi ■ lai Draliiiei işi luase rămas bun de la viaţă. cin4 i|i€h
maae iMtaie. Toţi ştiau că Nikolai va muri cu g in cuitKdţ Ştiau că e pe jumătate mort. Toţi ajunseseră
doreaiBisiBxmai un singur lucru : să moară cit mai p Totuşi, ≪§eimzindu-şi dorinţa, ii dădeau cu toţii doctorii din sticle,
≪iiliau medicamente şi doctori, minţindu-1 şi pe 41* minţiiKfejhEe şi pe ei inşişi, unul pe altul. Toate erau minciuni
jasiice, jignitoare, sacrilegii. Levin simţea aceste minciuni cu o deosebită -dswere, atit
din pariata≫ firii lui, cit şi fiindcă dintre toţi, ≪i U iubea cel maataalt pe muribund.
Gtafhaft de a-şi impăca fraţii măcar inainte de moarte il pteocapa de mult pe Konstantin Dmiferid. Scrisese fratelui
giBţ Serghei Ivanovici, şi, cind priaft qNtapunsul, citi bolnav*a≪i scrisoarea. Serghei IvaSKto'ici aţptatefttcă nu poate
veni f≪Blonal. işi cerea insă ierta≫ fraidSui său in cuvinte induioşătoare.
B^BiSrul nu spuse nimic. —Ce să-i scriu ? il intrebă Levin. Sper că nu mai eşti
supărat pe el. —Sta. Deloc, răspunse cu ciudă Nikolai la această in
trebare. Scrie-i să-mi trimită un medic. Trecură incă trei zile chinuitoare. Bolnavul era in aceeaşi
Stare. Oricine il vedea, ii dorea moartea : şi oamenii de aerviciu ai hotelului, şi proprietarul hotelului, şi clienţii,
şi doctorul, şi Măria Nikolaevna, şi Levin, şi Kitty. Nvisaai bolnavul nu era stăpinit de acest gind, ba dimpotrivă,
era supărat că nu i se aducea un medic. Nu inceta de-a lua doctorii şi de-a vorbi despre viaţă.
Numai rareori, cind opiul il făcea sa uite pentru o clipă neintreruptele lui sufemite, Nikolai spunea, pe jumătate
adormit,.ceea ce il apăsa pe suflet mai mult decit pe toţi ceilalţi : ≪Of, de s-ar sfirşi odată !≪. sau ≪Cind are să se
afirşească ? h Spos"ind progresiv, durerile işi urmau cal≪a şi-1 pregă≫
teau de moarte. : Na eai*fci pozele in care bolnavul să nu simtă dureri.
Nu era clipă in ≪iflfeisi & ieei cuprins de uitare. Nu era Iwe l
Pină şi amintirile, impresiile şi gindurile acestui trup şi trupul insuşi. infăţişarea celorlalţi oameni, vorba lor, propriile lor amintiri — toate nu-i aduceau decit chinuri. Cei din jurul lui işi dădeau seama de aceasta şi, inconştient, nu-şi ingăduiau nici o mişcare, nici o convorbire, nici o dorinţă. Viaţa se concentra pentru toţi in sentimentul de suferinţă al muribundului şi in dorinţa de a-1 vedea scăpat de ea. El atingea clipa supremă cind moartea avea să-i pară implinirea tuturor dorinţelor sale, fericirea. Mai inainte, fiecare dorinţă in parte, trezită de o durere sau de o lipsă, ca de pildă foamea, oboseala, setea, fusese satisfăcută de funcţiile organismului — ceea ce-i făcea plăcere. Acum insă nevoile lui şi durerea nu mai puteau fi alinate. Insăşi incercarea de a le satisface determina o suferinţă nouă. De aceea, toate dorinţele sale se contopeau in una singură — dorinţa de a se izbăvi de toate durerile şi de obirşia lor, trupul. , , , ; Dar pentru exprimarea acestei dorinţe de izbăvire, bolnavul n-avea cuvinte. De aceea nu vorbea de asta, ci cerea din obişnuinţă satisfacerea unor dorinţe care nu mai puteau fi implinite. ≪intoarceţi-mă pe partea cealaltă≫, le spunea el şi numaidecit le cerea să-1 aşeze ca mai inainte. ≪Daţi-mi supă.≫ ≪Luaţi supa.≫ ≪Spuneţi ceva.≫ ≪De ce tăceţi ?≫ insă, de indată ce incepea ciraeva să vorbească, bolnavul inchidea ochii, lăsind sa i se vadă pe fată oboseala, indiferenţa şi dezgustul. ' in a zecea zi de la sosirea ei in oraş, Kitty se imbolnăvi. 0 durea capul. Avea vărsaturi, Nu se putu da jos din pat toată dimineaţa, : Doctorul explica această stare ca fiind o urmare a emoţiei şi a oboselii şi ii prescrise linişte şi odihnă. Totuşi, după-masă, Kitty se scuJa din pat şi se duse ca de obicei la bolnav cu lucrul ei de mină. Cind o văzu intrind, Nikolai o privi cu asprime ; iar cind ea ii spuse că fusese suferindă, el zimbi dispreţuitor. in ziua aceea, Nikolai işi sufla mereu nasul şi gemea jalnic. m — Cum te mai simţi ? il intrebă Kitty. ■— Mai rău, rosti bolnavul cu greutate. Sufăr. —Unde te doare ? —Peste tot. : —Astăzi se prăpădeşte. Aveţi să vedeţi, şopti Măria Nikolaevna. Deşi vorbise in şoaptă, ea rostise cuvintele in aşa fel, lncit bolnavul, foarte sensibil, ar fi putut s-o audă, după cum se temu Levin. El ii făcu semn să tacă şi intoarse capul spre bolnav. Nikolai o auzise, dar aceste cuvinte nu făcueeră nici o impresie asupra lui. Avea aceeaşi privire incordată şi plină de mustrare. —De ce crezi asta ? o intrebă Levin, cind Măria Ni kolaevna ieşi in urma lui pe coridor. —A inceput să se despoaie, răspunse ea. —Cum adică să se despoaie ? —Uite-aşa, zise ea, trăgindu-şi cutele rochiei sale de lină. intr-adevăr, Levin băgase de seamă că bolnavul incercase toată ziua să apuce şi să smulgă ceva de pe el. Prezicerea Măriei Nikolaevna se adeveri. inainte de căderea nopţii, bolnavul nu mai era in stare să-şi ridice miinile. Avea privirea fixă, atentă şi concentrată intr-un punct oarecare din spaţiu. Chiar şi atunci cind Levin sau Kitty se aplecau asupra lui, ca să poată fi văzuţi de el, bolnavul nu-şi schimba expresia privirii. Kitty trimise după preot să-i citească molifta de dezlegare. In vreme ce preotul citea molifta, muribundul nu dădu nici un semn de viaţă. Ochii ii erau inchişi. Levin, Kitty şi Măria Nikolaevna stăteau in picioare lingă pat. Preotul nu isprăvise incă rugăciunea, cind muribundul se intinse, oftă şi deschise ochii. După ce sfirşi molifta, preotul duse crucea la fruntea rece a lui Nikolai, apoi işi infăşură crucea in patrafir cu gesturi incete şi, după ce zăbovi citeva clipe in tăcere, atinse mina enormă, rece, fără singe a bolnavului. — A răposat, grăi preotul şi vru să se dea la o parte. Dar mustăţile lipicioase ale muribundului se mişcară deodată ; şi in liniştea odăii se desluşiră limpede citeva su-r nete aspre, ieşite din fundul pieptului : — Nu de tot... In curind.
Yüklə 3,26 Mb. Dostları ilə paylaş:
|