Aprobat prin Hotărîrea Curţii de Conturi nr. 28 din 18 mai 2007

Partea 5. APRECIEREA GRADULUI DE REGULARITATE ÎN URMA APLICĂRII REGIMURILOR VAMALE CU IMPACT ECONOMIC

5.1. Potrivit art.23 din Codul vamal, se definesc următoarele regimuri vamale cu impact economic: antrepozit vamal, perfecţionare activă, transformare sub control vamal, admitere temporară, perfecţionare pasivă.

5.2 Antrepozitul vamal. Începînd cu 01.09.2006 şi pînă la finele anului, de către Serviciul Vamal au fost autorizate deschiderea şi funcţionarea a 12 antrepozite vamale în raza de acţiune a BV mun. Chişinău. Autorizaţiile de antrepozit vamal au fost eliberate după achitarea taxei prevăzute în Legea nr.1387-XIV din 24.11.2000 „Cu privire la tariful vamal”⁹ (cu modificările şi completările ulterioare) în mărime de 400,0 euro, fiind acumulate venituri în sumă de 4,8 mii euro.

Pînă la finele controlului, numărul antrepozitelor vamale din raza de acţiune a BV mun.Chişinău a ajuns pînă la 17.

5.3. Prevederile art.52 din Codul vamal clasifică antrepozitele vamale în publice (disponibile oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor) sau private (destinate exclusiv depozitării mărfurilor de către antrepozitar). În acelaşi timp, Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale, prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 02.11.2005, clasifică antrepozitele vamale, după cum urmează:

• antrepozit public de tip A, în care depozitarul şi mărfurile sînt sub răspunderea deţinătorului antrepozitului (antrepozitarului);

• antrepozit public de tip B, în care mărfurile antrepozitate sînt sub responsabilitatea fiecărui depozitar;

• antrepozit privat de tip C, în care deţinătorul antrepozitului este şi depozitar al mărfurilor;

• antrepozit public de tip D, care este gestionat de organele vamale.

În raza BV mun. Chişinău activează următoarele tipuri de antrepozite vamale:

• Un antrepozit public de tip A;

• Şapte antrepozite publice de tip B (Aceste antrepozite, în baza contractelor de prestare a serviciilor de antrepozitare, plasează contra plată mărfurile diferitor agenţi economici. În perioada trimestrului IV a fost plasată marfă în cantitate totală de 13028,6 tone. Ca rezultat, suma serviciilor de antrepozitare a constituit circa 2343,9 mii lei, fiind de 350 de ori mai mare decît cheltuielile nesemnificative ale antrepozitarilor aferente costului autorizaţiei respective).

• Patru antrepozite private de tip C.

5.4. De către echipa de control, în comun cu colaboratorul vamal, au fost vizitate antrepozite, fiind verificată respectarea de către antrepozitarii sus-menţionaţi a prescripţiilor Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova¹⁰, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 02.11.2005 (în continuare – Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140). Consemnăm, în această ordine de idei, următoarele:

a) Nerespectarea prevederilor art.186 din Codul vamal, pct. 112 şi pct.148 ale Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 şi Regulamentului cu privire la zonă de control vamal, aprobat prin Ordinul Departamentului Vamal nr.158-O din 04.08.2003¹¹.

Exemplificîm în acest sens că 10 din 12 antrepozitari nu respectă întocmai prescripţiile actelor normative menţionate. Ca urmare, antrepozitul vamal, teritoriul aferent şi intrarea în antrepozit nu sînt marcate în general şi nu dispun de inscripţie în limba de stat, precum şi în limbile rusă şi engleză - „Antrepozit vamal – zona de control vamal” sau, în cel mai bun caz, sînt identificate neregulamentar. La 6 din 12 antrepozite verificate teritoriul aferent antrepozitului nu este delimitat de alte depozite şi încăperi de producţie, la 2 antrepozite s-a stabilit plasarea mărfurilor ce nu se află în regim de antrepozitare, iar la un antrepozit vamal încăperea antrepozitului nu era sigilată.

Generalizînd cele expuse mai sus, menţionăm faptul că deşi, la prima vedere, s-ar părea că nerespectările respective poartă un caracter formal şi nesemnificativ, în aceste condiţii, totuşi persistă riscul de comitere a fraudelor vamale.

b) Organele vamale nu ţin sub control termenul acordat agenţilor economici pentru încheierea regimului de antrepozit, date fiind unele neclarităţi în actele normative.

În această conjuctură, se cuvine să evidenţiem că, potrivit art. 50 alin. (4) din Codul vamal, „Depozitar este titularul declaraţiei vamale de antrepozitare, în temeiul căreia mărfurile sînt plasate sub regimul de antrepozit vamal”, adică agentul economic, căruia îi aparţine dreptul de alegere a regimului vamal. Perfectarea declaraţiei vamale se efectuează în strictă conformitate cu Normele tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu, aprobate prin Ordinul Serviciului Vamal nr.296-O din 28.12.2005¹² (în continuare – Ordinul Serviciului Vamal nr.296-O). Punctul 22 al Normelor respective reglementează „Datele şi informaţiile care trebuie înscrise în rubricile din formularul declaraţiei vamale în detaliu”. Astfel, pentru plasarea mărfurilor sub regim de antrepozit vamal, se completează rubrica 49 „IDENTIFICAREA ANTREPOZITULUI”. În prima parte a rubricii se înscrie codul antrepozitului, iar în a doua – termenul acordat de autoritatea vamală pentru încheierea regimului, exprimat în zile.

Controlul a stabilit cazuri de nerespectare de către unii agenţi economici a termenelor de plasare a mărfurilor în antrepozitele vamale din raza de acţiune a BV mun.Chişinău de la 9 pînă la 212 zile. Ca rezultat, agenţii economici în cauză au beneficiat de extinderea termenelor de achitare a plăţilor vamale aferente tranzacţiilor ce au urmat. O astfel de situaţie s-a creat datorită neurmăririi termenelor acordate agenţilor economici pentru încheierea regimului de antrepozit. La rîndul său, organele vamale nu recunosc necesitatea ţinerii sub control a termenelor legale de aflare a mărfii sub regim de antrepozit vamal, prevăzute în declaraţiile vamale, chiar dacă art.55 alin.(2) din Codul vamal prevede expres că „În cazul cînd operaţiunea de antrepozitare nu se încheie în termenul stabilit, organul vamal procedează, din oficiu, la încheierea operaţiunii şi încasează drepturile de import aferente, după care operaţiunea este scoasă din evidenţă”. Drept argument, de către BV mun.Chişinău este adus faptul că organele vamale se conduc de prevederile pct.127 al Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140. Se relevă că în explicaţiile sale BV mun.Chişinău n-a ţinut cont că în pct.127 din Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 se face trimitere la termenul pasibil de plasare a mărfurilor în regimul respectiv, care nu poate depăşi valabilitatea autorizaţiei de antrepozitare, iar pct.130 al aceluiaşi Regulament conţine prevederi contradictorii.

c) Atît brokerii, cît şi inspectorii vamali, la momentul întocmirii şi acceptării declaraţiei vamale de antrepozitare, nu ţin cont de tipul antrepozitului solicitat de depozitarul mărfii.

Se remarcă plasarea de către S.R.L. „Inva-Produs” a 191,8 tone de peşte congelat în antrepozitul deţinătorului de autorizaţie aferentă antrepozitului privat de tip C, care conform clasificaţiei prevăzute la pct.107 din Regulamentul sus-indicat nu avea dreptul de a depozita marfă străină.

5.5. Pornind de la prevederile legale care stabilesc că pe perioada aflării mărfurilor sub regim de antrepozit vamal acestea se află sub supraveghere vamală, amplasarea antrepozitelor vamale la depărtare de BV mun.Chişinău cauzează incomodităţi în ce priveşte gestiunea lor de către autorităţile vamale. La 28 martie 2007, BV mun.Chişinău avea în supraveghere 17 antrepozite vamale de diferite tipuri, localizate în diverse zone ale mun.Chişinău, iar unul – „Best Trade” S.R.L. - în com. Mereni, r-nul Anenii-Noi. Referitor la ultimul, consemnăm următoarele.

În rezultatul studierii documentelor care au servit drept temei pentru eliberarea autorizaţiei de antrepozit privat de tip C pentru S.R.L. „Best Trade” s-a constatat că în cererea de autorizare pentru funcţionarea unui antrepozit vamal lipseşte avizul BV mun.Chişinău privind corespunderea acestuia cerinţelor înaintate, iar procesul-verbal de examinare a antrepozitului din 11.10.2006 n-a fost semnat de reprezentantul Serviciului Vamal. În pofida acestora, la 17.10.2006, a fost emis Ordinul Serviciului Vamal nr.390-O „Cu privire la autorizarea deschiderii şi funcţionării antrepozitului privat de tip C” al S.R.L. „Best Trade”. Pentru verificare, la 31.01.2007, echipa de control însoţită de vameşul BV mun.Chişinău s-a deplasat în com.Mereni, r-nul Anenii Noi, dar n-a reuşit să efectueze controlul antrepozitului, pe motiv că managerul S.R.L. „Best Trade” n-a asigurat intrarea pe teritoriul şi în incinta antrepozitului. Controlul repetat al antrepozitului respectiv cu terenul aferent acestuia, efectuat la 05.02.2007, a stabilit că amenajarea antrepozitului nu asigură condiţiile prevăzute în Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 şi în autorizaţie. S-a stabilit prezenţa în incinta antrepozitului respectiv a unui grup de locuitori din com. Mereni, ocupaţi cu curăţirea miezului de nucă, care nu se afla în regim de antrepozitare. În această ordine de idei, se menţionează faptul nestabilirii de către organele vamale a procedurii de utilizare a antrepozitelor vamale în conformitate cu schema tehnologică de lucru, deşi potrivit ordinelor Serviciului Vamal cu privire la autorizarea deschiderii şi funcţionării antrepozitului vamal, acest lucru necesita a fi efectuat. La solicitarea controlorilor, nici unul din antrepozitari n-a prezentat confirmarea stabilirii unor astfel de proceduri de către organul vamal.

5.6. Alte regimuri vamale suspensive cu impact economic. Verificarea rapoartele statistice ale Serviciului Vamal pe perioada anilor 2005-2006 a stabilit că introducerea mărfurilor în regimul suspensiv „Import 5” (introducere cu titlu temporar) a fost efectuată cu scutirea de la prezentarea garanţiilor (organele vamale sînt în drept să solicite sau nu garanţii în cazurile ce urmează). Pentru anul 2005 s-a analizat eşantionul în număr de 9982 de declaraţii vamale, iar pentru anul 2006 - de 11669 de declaraţii vamale. Estimările obţinute denotă eliberări de prezentare a garanţiei în sumă totală de 1023,1 mil.lei. Referitor la eliberările de la depunerea garanţiei, se cuvine să remarcăm următoarele.

5.7. Art.29 alin.(4) din Codul vamal stipulează „În vederea acordării unui regim vamal suspensiv, organele vamale vor solicita constituirea unei garanţii pentru a se asigura de achitarea oricărei obligaţii ce poate apărea. În aplicarea unui anumit regim vamal suspensiv pot fi prevăzute dispoziţii speciale privind depunerea garanţiei sau exonerarea de datoria garantării obligaţiei vamale”. În acelaşi timp, prevederile pct.204 şi pct.228 ale Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 stipulează că bunurile plasate în regimul de perfecţionare activă şi admitere temporară cu suspendare de la plata drepturilor de import sînt scutite de la garantarea drepturilor de import în cazul cînd titularul autorizaţiei nu are datorii şi cînd este exclus riscul înstrăinării bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova.

S-a stabilit că unii agenţi economici beneficiază de oportunităţile cadrului normativ, evitînd achitarea drepturilor de import/export la momentul tranzacţiei, prin plasarea bunurilor în regimuri vamale suspensive. În aşa mod, agenţii economici respectivi obţin prelungiri şi eşalonări ale termenului de plată a drepturilor de import/export, acordate gratuit. Exemplificăm în acest sens cazul plasării mărfii, în temeiul pct.180 alin.(1) din Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140, în regim de perfecţionare activă, cu suspendarea drepturilor de import, în cadrul termenului de reexport stabilit iniţial, precum şi cu scutirea unui agent economic de plata garanţiei. În decembrie 2005, acesta a importat ciuperci, pe care în baza autorizaţiei nr.7000/P/000021 din 12.12.2005 le-a plasat în regim de perfecţionare activă cu sistem suspensiv pînă la 04.04.2006. În ultima zi de valabilitate a autorizaţiei, titularul a achitat drepturile de import şi a încheiat regimul suspensiv prin perfectarea declaraţiei vamale „IM40 – import definitiv”. Astfel, agentul economic a beneficiat de prelungirea termenului de plată a drepturilor de import, fără depunerea garanţiei şi fără calcularea dobînzii prevăzute pentru cazurile de prelungire şi eşalonare a termenului de plată a drepturilor de import/export, determinate de art.126 alin.(3) şi alin. (4) din Codul vamal.

5.8. Admiterea temporară. Potrivit art.41 şi art.67 din Codul vamal, se permite exportul temporar al mărfurilor autohtone şi admiterea temporară a mărfurilor străine destinate reexportului în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii lor normale. Luînd în consideraţie faptul că plasarea mărfurilor în aceste regimuri permite suspendarea parţială sau totală de drepturi vamale, precum şi gradul înalt de risc al acestor regimuri cu impact economic, organele vamale ţin în cîmpul atenţiei tranzacţiile respective. În perioada supusă controlului, de către colaboratorii secţiei regimuri vamale a BV mun.Chişinău au fost efectuate 77 de controale cu privire la inspectarea mărfurilor aflate sub supravegherea vamală, în urma cărora, pentru încălcarea regimul vamal de admitere temporară, s-au emis 9 decizii de amendare în sumă de 726,3 mii lei, din care la finele controlului erau achitaţi 95,1 mii lei. Încasarea de circa 13% din suma totală a amenzilor este legată de faptul atacării de către agenţii economici a deciziilor în instanţa de judecată, procese care durează pînă la obţinerea hotărîrii definitive.

5.9. Evidenţeim unele deficienţe ale actelor normative care generează neclarităţi şi nereguli la urmărirea închiderii legale a regimurilor respective.

a) Nedefinirea clară a prelungirii termenului de aflare în regimul vamal de admitere temporară duce la obţinerea unor vacanţe fiscale de către titularii autorizaţiilor de la 3 pînă la 9 ani.

Organele vamale stabilesc termenul în care mărfurile de import trebuie să fie reexportate sau să li se atribuie o altă destinaţie. Potrivit art.69 alin.(1) din Codul vamal, acest termen nu poate depăşi 3 ani de la data plasării mărfurilor în regimul respectiv. Totodată, prevederile alin.(2) al aceluiaşi articol stipulează că „în împrejurări excepţionale, Serviciul Vamal, la cererea argumentată a solicitantului, poate să prelungească termenul specificat la alin. (1) pentru a permite utilizarea autorizată a mărfurilor”. Se atestă că nici un act normativ nu defineşte noţiunea de „împrejurări excepţionale”, iar motivele indicate în solicitările agenţilor economici de prelungire a termenelor nu sînt potrivite pentru a fi clasificate astfel. Controlul selectiv a stabilit cazuri de aflare, cu permisiunea organelor vamale, a utilajului tehnologic în regim vamal de admitere temporară în folosul „CSM Uniform” S.R.L. şi S.A. „Pielart” – pînă la 6 ani, Î.C.S. „Prevent-Moldova” – pînă la 9 ani etc.

Situaţii similare se creează şi la exportul temporar de mărfuri, termenul de reintroducere sau plasare sub o altă destinaţie vamală al cărora, conform prevederilor art.41 alin. (2), de asemenea nu poate depăşi 3 ani. De menţionat că în cazurile de export temporar dreptul de prelungire a termenului, potrivit art.41 alin.(3) şi pct.86 subpct.(3) din Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 îi aparţine Guvernului. În această ordine de idei, se relevă că dreptul este condiţionat de satisfacerea cerinţei de „cazuri excepţionale şi temeinic justificate”.

b) Prelungirile repetate ale termenelor de reintroducere a mărfurilor anterior plasate în regim de export temporar pun în pericol reîntoarcerea propriu-zisă a acestora în ţară.

Controlul a identificat cazuri de prelungiri repetate ce au dus la consecinţe cu impact economic negativ. Exemplificăm în acest sens exportul temporar de utilaj pentru producerea şi acoperirea asfaltului, efectuat în anul 2003 de către S.A. „Asidcons” (c/f 1003600003395) în valoare de 517,3 mii lei şi de către S.A. „Terconvit” (c/f 1003600003395) – de 536,8 mii lei, în folosul S.R.L. „Realbit”, or.Odesa, Ucraina. Referitor la aceste cazuri, menţionăm că S.A. „Terconvit” a exportat temporar utilajul propriu, pe cînd S.A. „Asidcons” – utilajul arendat de la S.A. „Transcom-M” (cota statului - 61,5%) conform contractului nr.5/A din 04.01.2002. După efectuarea exportului temporar, la 03.10.2003, contractul a fost reziliat. Utilajul exportat în regim temporar de către ambii agenţi economici, în perioada 21.06.2004-16.03.2006, s-a aflat sub sechestru aplicat de către Judecătoria raionului Şiriaev, regiunea Odesa. În temeiul pct.86 subpct.2 şi subpct.3 ale Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140, Guvernul a prelungit termenele de aflare a utilajului în regimul dat pînă la 01.11.2006. Verificarea cazurilor respective a stabilit că agenţii economici sus-menţionaţi, depăşind termenul prelungit de Guvern de reintroducere a utilajului cu circa 75 zile, au săvîrşit o contravenţie vamală, pe care fapt organul vamal încă nu aplicase amenzi conform art.231 şi art.232 din Codul vamal. La momentul examinării acestor cazuri de către control, secţia regimuri economice a BV mun.Chişinău a transmis materialele respective în secţia urmărire penală şi fraude vamale, care a întocmit procese-verbale cu privire la contravenţia vamală şi a aplicat amendă în mărimea minimului prevăzut de 10% din obiectul contravenţiei vamale.

Cazuri de neînchidere a regimului vamal de admitere temporară s-au stabilit şi la BV Nord. Cu încălcarea art.231 pct.17 lit.a), lit.b) şi art.232 lit.h) din Codul vamal, organul vamal n-a aplicat sancţiuni faţă de 3 agenţi economici (S.A. „Moldaeroservice” (c/f 668960), S.A. „Moldagrotehnica” (c/f 1003602000516) şi S.A. „Melasia-Exim” (c/f 1004602001071)), care au încălcat regimul de admitere temporară şi n-au scos de pe teritoriul vamal mărfurile şi mijloacele de transport în anii 2005-2006, în urma cărui fapt în bugetul de stat nu s-au încasat venituri în sumă de minimum 22,7 mii lei (10% din costul mărfurilor) şi maximum - 227,1 mii lei (100% din costul mărfurilor).

La 01.03.2007, Î.S. „Moldaeroservice” n-a returnat pe teritoriul vamal al Republicii Moldova 3 elicoptere MI-8 şi piese de schimb pentru acestea în sumă totală de 422,2 mii lei, exportate temporar în Egipt în anul 1999. Mai mult decît atît, pînă în prezent bunurile materiale n-au primit o altă destinaţie vamală.

c) Evidenţa operaţiunilor de plasare a mărfurilor în regim de admitere temporară nu asigură în deplină măsură transparenţa, claritatea şi corectitudinea acestora.

Controlul efectuat la cele 7 birouri vamale a stabilit că operaţiunele de plasare a mărfurilor în regim de admitere temporară, precum şi încheierea acestui regim sînt înregistrate în Registrul pentru evidenţa mărfurilor plasate sub regimul vamal de admitere temporară, care se ţine în formă manuală, deşi conform prevederilor regulamentelor secţiilor regimuri economice, evidenţa urmează a fi ţinută şi în formă electronică. Ţinut în mod manual, registrul nu este perfect, neexistînd posibilitatea de a înregistra toate operaţiunile de modificare sau multiplele prelungiri ale termenelor iniţial stabilite, cu indicarea documentului justificativ care serveşte drept temei de prelungire a termenelor, precum şi cu descrierea deplină a mărfurilor plasate. Mai constatăm că operaţiunile de plasare a mărfurilor în regimul de admitere temporară nu sînt înregistrate cronologic, conform datei. În registru există multiple corectări. Evidenţa ţinută nu permite obţinerea unor generalizări ale perioadei de gestiune, precum şi a unei informaţii operative privind situaţia la zi. Această stare a lucrurilor face posibilă prezenţa cazurilor de nereacţionare imediată a organelor vamale la faptele de depăşire a termenelor aferente regimurilor date, precum şi de neaplicare la timp a sancţiunilor.

d) Procedura de primire, păstrare şi eliberare a mijloacele băneşti în valută străină, în calitate de garanţii pentru admiterea temporară a autoturismelor, la un cont special al organului vamal de frontieră, nu este reglementată mai bine de 3 ani.

Urmare verificărilor s-a stabilit că depunerea şi ridicarea sumelor garantate se efectuează prin casieriile organelor vamale de frontieră. Astfel, numai prin BV Leuşeni, în perioada anilor 2005-2006, de către persoane fizice au fost plasate sub regimul admitere temporară 1052 de autoturisme, cu depunerea garanţiei în sumă de 2032,3 mii euro, 51,0 mii dol.SUA şi 104,0 mii lei. Practic BV Leuşeni a îndeplinit funcţiile instituţiei financiare, ce ţin de primirea, păstrarea şi eliberarea mijloacelor băneşti, nefiind autorizat şi neavînd condiţiile necesare pentru aceasta, aşa ca încăpere izolată, înzestrată cu pază, gratii etc. Funcţiile de primire şi eliberare a sumelor de garanţie le îndeplinesc inspectorii vamali, care se află la schimb.

Controlul selectiv la acest subiect, efectuat la BV Briceni cu utilizarea datelor Serviciului Grăniceri, a scos în evidenţă multiple nereguli şi neclarităţi ce poartă nuanţă de fraudă vamală.

În baza datelor Serviciului Grăniceri, a fost format un eşantion din 407 tranzacţii cu privire la introducerea temporară a mijloacelor de transport cu termenul de exploatare mai mare de 7 ani de către persoane fizice – rezidenţi ai Republicii Moldova. Contrapunerea datelor menţionate cu datele BV Briceni a stabilit neînregistrarea a 368 de cazuri de introducere temporară a mijloacelor de transport cu termenul de exploatare mai mare de 7 ani. Astfel, în urma acţiunilor de neînregistrare a introducerii temporare a automobilelor, nu s-a asigurat depunerea sumelor de garanţie în mărime de 269,0 mii euro, sau 4436,0 mii lei, prin ce s-au încălcat prevederile art.10 alin.(3) lit.b) din Legea nr.1569-XV din 20.12.2002 „Cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice” ¹³ (cu modificările ulterioare; în continuare – Legea nr.1569-XV).

În septembrie 2006, termenul de introducere în ţară la 91 din 368 de mijloace de transport deja expirase şi în condiţiile în care BV Briceni fixa introducerea temporară legală suma garanţiei în valoare de 137,7 mii euro, sau 2270,7 mii lei urma a fi vărsată la bugetul de stat, conform prevederilor art.10 alin.(12) din Legea nr.1569-XV (în redacţia de pînă la 01.09.2006). La 01.03.2007, din aceste 91 de mijloace de transport 26 de unităţi au fost scoase de pe teritoriul ţării, iar 65 de unităţi se află ilegal în Republica Moldova.

Generalizînd cele expuse, menţionăm că, conform datelor BV Briceni, în anul 2006 au fost introduse 39 de autoturisme cu termenul de exploatare de peste 7 ani, cu depunerea sumelor de garanţie echivalente cu 72,6 mii euro. Examinînd datele Serviciului Grăniceri şi comparîndu-le cu datele BV Briceni, s-a depistat că persoanele fizice au introdus în ţară minimum 407 autoturisme cu termenul de exploatare de peste 7 ani, care sînt înregistrate în alte state.

Neregularităţile sus-indicate s-au format, în special, ca urmare a lipsei cadrului normativ privind modul de înregistrare şi evidenţă a introducerii şi scoaterii autoturismelor cu termenul de exploatare de peste 7 ani de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice rezidenţi şi nerezidenţi, precum şi a modului de acumulare, contrapunere şi utilizare a altor surse de informaţii în problema respectivă.