Arnold Van Gennep

Am văzut că Rivers distinge trei forme de civilizaţie socială în Melanezia, pe care le atribuie la trei straturi diferite ale populaţiei: poporul cu organizare dualistă, poporul kava şi poporul betelului. Totemismul nu s-ar întâlni sub una dintre aceste forme decât în regiunile în care se constată civilizaţia kava, şi nu în cea a civilizaţiei bete! 3.

Prima ipoteză a lui Rivers este, prin urmare, că totemismul a fost introdus în Melanezia de către poporul kava; însă, cum acest popor a putut avea în ţara lui de origine totemuri care nu existau în noua patrie, au trebuit să apară modificări ale numelui totemic, înlocuiri şi chiar suprimări. Or, un fapt remarcabil al totemismului melanezian îl constituie multiplicitatea totemurilor pentru un acelaşi grup; unul dintre totemuri este cel principal, iar celelalte sunt „asociate”4; în plus, există un clasament geografic al speciilor adoptate ca totemuri: în unele insule sunt animale acvatice, în altele sunt păsări, iar în altele plante'. A doua ipoteză a lui Rivers este că această multitudine de totemuri ale aceluiaşi clan şi această categorisire simultan zoologică şi geografică a speciilor adoptate ca totemuri se explică prin valuri succesive de emigrare a poporului kava6.

Dintre cele trei varietăţi enumerate, cea mai recentă ar fi cea a totemurilor vegetale, iar cea mai veche cea a totemurilor acvatice (cuprinse fiind în această categorie şi şopârlele etc). Dacă se examinează din punct de vedere totemic riturile funerare din regiunile cu totemism bine caracterizat (insulele Shortland), se constată că, după incinerare, osemintele sunt aruncate în apă, tocmai în locurile în care se găseşte frecvent animalul-totem care se spune că devorează de îndată resturile confratelui său. Pe de altă parte, incinerarea pare a fi în relaţie cu totemismul ornitologic7. Prin urmare, totemul ar fi – şi aceasta constituie a treia ipoteză a lui Rivers – încarnarea sau, cel puţin, vehiculul tranzitoriu al mortului, fiecare mort adăpostindu-se într-un animal sau o plantă din specia care-i este totem.

Această concepţie ar da sens noţiunii de identitate consubstanţială între om şi totemul său, pe care Rivers o consideră fundamentală8. Ar fi suficient să se combine elementele furnizate de această analiză pentru a edifica următoarea teorie a totemismului melanezian.

În timpul emigrărilor succesive, poporul kava nu făcuse încă din totemism o instituţie organizată şi definită; dar avea un anumit număr de credinţe şi de practici ritualice, şi anume: 1) credinţa în concepţia sine concuhitu, provocată de animale, de plante sau de cu totul alte fenomene9, analoagă celei a triburilor din Australia centrală şi de Nord, pe care şi-a construit Frazer întreaga teorie concepţională; faptele culese de Rivers în Melanezia i-au servit ca dovadă10. Rivers totuşi nu trage din aceste fapte speciale din insulele Banks altă concluzie decât că ideea de încarnare a unui animal sub formă umană în timpul concepţiei este direct opusă ideii de reîncarnare a omului după moarte sub formă animală11; 2) această a doua credinţă, mai răspândită geografic decât prima, trebuia să facă parte din corpusul escatologic şi ritualic normal în habitatul de origine al poporului kava; 3) poporul utiliza şi nume

1. Cf. pp. 36-38.

2. W. H. R. Rivers, The History of Melanesian Society, Oarnhridge Umversitv Press, Cam bridge, 2 voi., 1914; cf. voi. I, op. Vi-VU.

3. lbidam, voi II, p. 372.

4. Ibidc/n, voi. II, pp. 338-339.

5. Ibide.ni, pp. 339-341.

G. Ibidcrn, pp. 342, 345-346, 357.

7. Io ide rn, pp. 343-344

8 Cf. mai sus, p. 32.

9. W. H. R. Rivers, op. cit., voi. I, pp. 150-154

10. J. G. Frazer, Totemism and Exogamy

11. Rivers, op. cit., voi. II, p. 309.

1. II, pp. 93-101; voi. IV, pp. 59-60.

84 ARNOLD VAN GENNEP animale sau vegetale, măşti de animale şi cunoştea un întreg ansamblu de interdicţii ritualice, de natură alimentară, ale căror urme sunt evidente şi uneori chiar caracteristice în organizarea societăţilor secrete („famate şi altele)12.

Ansamblul acestor credinţe şi actele corespunzătoare lor ar fi dat naştere totemismului aşa cum se prezintă în zilele noastre în Melanezia, în conformitate cu un mecanism ale cărui momente principale sunt, după Rivers, următoarele*

… ru'e^t-na de lapte care de. – uiu inc-arnjrra unui ^trraixO;, după moarv-a; a, în animalul sau m planta ca/t presupun ' i -Jvu c itltcn >-' icl, „>u'I urinarilor cc^sâiua^ nu esto atH de ffiisulerobila pe cât a; fi dorii, dar t suficientă pentru a sugern cum eiodiista şi riturile Nil^ i'ur. ^v făceau parte din relipia color care au introdus totemiFmul în Molaruv. a Daca a^ea^ta credinţă a poporului knva îp. încarnarea strămoşilor ^uh („n. nă animala j îw. t pr.ru* ui oV plecare al totenu. mului tPeln'io'/ia-j, pruui-paloio difioubăţi legato de ♦arAul că a fon ipi] oitat au;”>-i n.; K ul Daca HTLigianţn nu oi'-doau oi m^i^i ia idenraatoa 1 -t iu i-. Mitu> nu1. cj plante, ci mai de*: r;. bă în ^rout p.ai tlor siih forma animala hâai m'ââo lala, dm. a mtivdueeiva tot* mi^ mului de ritn oouvr.1 vm-Hi dir alta pai ie, ; \oar ac^-rl^iRilrti, b nioi'ir. oziH)] jurunooşio i-oi^or-ilui --aa * i a-a i^'uâj o n aiiilânuo Nu puteri d'sc li ^a pn upunobi o cornpoiraie aiial'Mja (Vo/: iitt, ^ vechilor inittrranM peatiu a (; i p'âiCunio ro! îj. tra p ^numite animale sau}) IruMo du]) ă 'p-or-c --' vdatorita. deiiâint^rn a aci io atib'ipât sau piâint”'… ^ a” cunî ni oa aimiJt. ii ior ^a -”e „li^tma dt* au to-i tiiâ'^^^m^ fjjeiu i iiâiii (M' un i. '.pf lnim în pr”'ţint ^, îup ui oai' (- dt^ţ iâid „In” -tâi, ui”)? i idf niM”icaţi i a mhok '-”. -> iu pâc'â'ti po c. ţie i^/. mu i/c ^a Io i”ei; Mu, ucidă, aiar^rico -. i-inicMi mu ai” o – ^ vtiitOT i/'iî i ^i ^-.'a-âir. i -{a î… ir.to; 'm”--! 1

TOTEMISMUL. STAREA ACTUALA A PROBLEMEI TOTEMICE ornm unei acumulnn de

— -îo din coloniile olandeze şi lui Hose şi Mc Dougall faptele culese la unele triburi din BorneoKi. In teoria sa a popularii Melaneziei de către tribul kava, Rivers specifică de mai multe ori16 că imigranţii kavieni nu au ajuns în masă, nici chiar în grupuri compacte, ci adesea în mod individual, uneori în grupuri de citi va bărbaţi care şi-au luat femei dintre autohtoni Csau poporul cu organizare dualistă). Dar, admiţând această ipoteza, singura capabila, în opinia Im Ruvrs, să explice mai multe fapte observate în Mc lan* zia, de exemplu răsjândiroa googiafică a uivr elemente de civilizaţi^ smleni obliga1*! sa situăm în sirulinl incipient al totemismului în Mc! îne/ia ma; multe momente în (Jât”dui”î<- localizate, nesincronizate ^: indopondenio i^neio de coîelalto

Principala obiecţiierro trebuie făcută lui Pavorste d (' (i ca teoria lui trimUe în trecut, într-un trecut p>' curo l-nm putea nu”>i chiar preistoric, deuarecr rnc un documo: ^ nu no s. o.'! f> pcN dispersate şi cu eler. ieiut dvi oivili mici cu: p sini cele ar.: Y.iU* v. \par n 1 moarta unui * ^air^irtoau, iu.ni: nl^; ii u: > a^^el do pic-cani-1 î – ^c^iru. – lâir m-: -p^ * mti oou>taT”- --t, >' u. – i în fapt m i tj-M * p-ji:1, la i; ifo^j, v l'lâ'., '> p^iniâaUi.'f' -u-. vii do di fri „* sau a bări-al

Kiver^

P (>. – turţ.

oa; i', or,.” „ nsu! tatit „i în r ^ i”e di

%. t „, trolnne îâ c:, so”. m-ia”a.<;” „) critonr a un -: pr. jin cui. – u p' ir.: i

. i”: i-; il iâj ia!.1a-

. iif i i tj 1 >;

… ii. i

86 ARNOLD VAN GENNEP ipoteze: sau această credinţă, spune Rivers, aparţinea corpului de doctrină al poporului cu organizare dualistă şi, prin urmare, exista în Melanezia înaintea sosirii celor din poporul kava, deci înainte de formarea totemismului în acea zonă; sau această credinţă este o derivaţie a totemismului, nici în acest caz ea neputând servi la explicarea originii totemismului. Rivers conchide că numai explorarea ulterioară, în special a Insulei Rusaliilor, ar permite să se clarifice această alternativă18.

Făcând abstracţie de argumentele sau, mai degrabă, de ipotezele de ordin etnic şi migrator ale lui Rivers, elementul cel mai interesant al schiţei sale de teorie generală a totemismului este interpretarea dată de el reîncarnării (după moarte) totemice fără intervenţia noţiunii de suflet sau chiar de mana, bazată exclusiv pe identificarea consubstanţială a indivizilor clanului uman şi a celor din specia vegetală sau animală. Totuşi, această noţiune, fundamentală în totemism, n-ar fi apărut în Melanezia decât cu ocazia sosirii membrilor poporului kava. Altfel spus, Rivers admite poligeneza totemisniului, de vreme ce în această ipoteză totemismul melanezian s-a născut dintr-o interacţiune absolut independentă de cele care s-au putut produce în alte locuri, în Australia sau în Africa, de exemplu. Un fapt ar fi sigur, şi Rivers insistă asupra lui în mai multe rânduri19, şi anume că noţiunea de identitate totemică nu este în Melanezia un fenomen primar, ci doar unul secundar.

Această atitudine îşi relevă întreaga importanţă teoretică dacă se compară cu cea pe care a adoptat-o John R. Swanton ca urmare a studiului său comparativ asupra condiţiilor de dezvoltare şi a variaţiu-nilor totemismului în America de la nord de Mexic: „Mi se pare, în concluzie, că acest complex totemic a luat naştere în diferite regiuni în mod independent şi s-a răspândit pornind din centrele sale de origine; el a apărut, probabil, în triburile care aveau o organizare relativ laxă şi, în orice caz, nu datează dintr-o Antichitate foarte îndepărtată. Cred, de asemenea, că sistemele totemice asociate descendenţei feminine şi cele asociate descendenţei masculine sunt, probabil, dezvoltări paralele… în fine, îmi pare foarte probabil ca dezvoltarea totemismului să fie oarecum în legătură cu cantitatea şi natura mijloacelor de alimentaţie; dar acest ultim punct necesită cercetări ulterioare”20. Swanton se întâlneşte deci cu Rivers, mai întâi în admiterea poli-genezei totemismului, apoi în negarea vechimii primare a acestuia. El îi adaugă un element economic, pe care Rivers nu a avut ocazia să îl examineze în cazul Melaneziei.

Evaluarea ştiinţifică a acestui element economic, a cărui utilizare, în teoria totemismului, a fost deja semnalată, se face în funcţie de interpretarea dată de diverşi teoreticieni ceremoniilor numite intichiuma, TOTEMISMUL STAREA ACTUALĂ A PROBLEMEI TOTEMICE îbidcjri, voi. II, pp. 368-370. Ibidem, pp. 360-361; 370-371. The Social and Em miturilor, legendelor şi listelor tribale de totemuri. Ca regulă generală, ei au combinat argumentul ceremonial şi argumentul literar, în timp ce argumentul listelor de totemuri n-a fost nici pe departe utilizat atât cât ar fi fost posibil21. In plus, teoria economică, atât sub forma ei de utilitate generală, cât şi sub formă restrânsă, de utilitate alimentară, este în relaţie directă cu teoria localistă sau teritorială a totemismului, pe care am menţionat-o deja22.

Teoria economică de maximă generalitate este cea a lui Edward Reuterskiold, după care fiecare grup s-a considerat asociat intim cu aceea dintre speciile animale care trăia în număr mare în vecinătatea sa imediată şi îi era cea mai utilă, atât ca aliment, cit şi ca materie primă industrială, deci ca utilizare directă sau indirectă, în orice mod. Astfel s-ar explica uşor diversele interdicţii, căci scopul lor ar fi acela de a se împiedica dispariţia şi chiar diminuarea speciei utile.

„Această legătură de utilitate dintre clan şi totem a dobândit foarte curând o semnificaţie reală, casa stabilit nu' din motive exterioare, ci din raţiuni profunde, şi anume din nevoia de civilizaţie (Kulturbeduerfnis) a omului primitiv. Fără îndoială, nu putem stabili cu certitudine dacă această legătură a fost religioasă încă de la început; dar putem fi siguri că a devenit astfel foarte curând. In privinţa sensului de evoluţie a acestui caracter religios, îl putem discerne studiind dansurile totemice, riturile de iniţiere şi ceremoniile intichiuma care au toate drept scop să menţină legătura strânsă dintre membrii clanului şi cei ai speciei1'23.

Prin această teorie utilitară s-ar anula, după Reuterskiold, teoria lui Haddon. Dar savantul suedez pare, asemenea altor critici, ca Lang şi Frazer, să nu fi luat în considerare decât un singur element din teoria lui Haddon. De aceea se cuvine să reamintim aici că teoria respectivă este mult mai complexă.

A. C. Haddon presupune că. într-o epocă foarte îndepărtată, apropiată de originile totemismului, fiecare grup trăia într-o localitate anumită şi se hrănea de preferinţă cu specia animală sau vegetală care se găsea din belşug în acea localitate; apoi, după utilizarea sau punerea deoparte a rezervelor în cantităţile necesare nevoilor grupului, surplusul era schimbat pentru un surplus analog al grupurilor vecine; această specializare a producţiei şi a comerţului ar fi avut ca efect identificarea fiecărui grup de către vecinii săi sau de către străinii de orice fel, cu specia animală sau vegetală care constituia alimentul acestuia şi obiectul său particular de comerţ.

18. 19. 20. Swanton, pp. 298-299.

otional Element în Totemism”, Înthropos, 1914,

21. Vom găsi astfel de liste în Spencer şi Giâleii, The Northern Tnbes, pp. 767-773: Somlo, op. cit… pp. 58-59, Strehiow. Aronda und Loritja-Staemme, publicaţie a Muzeului Etnografic din Frankfurt, voi. î, cartea a IlI-a, 1910, pp. XIII-XVII: Spencer, Tribes of Northern Ten ilory, pp. 182-183 Cf pp. 61-62, 68, 70-71.

Reuterskiold, Die Enisivliun^ c--: akramcnt<^ pp 88-89 şi mai sus, în 1 ucrai”ea de (aţa, pp. 70-71.

ARNOLD VAN GENNEP

TOTEMISMUL. STAREA ACTUALĂ A PROBLEMEI TOTEMICE

Astfel, unii locuitori de la ţărmul mării, care se hrăneau cu crabi, care pescuiau în special crabi, schimbându-i pe alte produse cu locuitorii din interiorul ţinutului, ar fi fost supranumiţi Crabi, apoi identificaţi cu acest animal; la fel în cazul celorlalte grupuri; astfel încât, treptat, toate obiectele pescuite, vânate, culese, cultivate ar fi dobândit, pe măsura creşterii populaţiei şi subdivizării grupurilor, valoare de totem, „încă de la începuturi ar fi existat o legătură între un grup de fiinţe umane şi un grup de animale sau de plante, legătură bazată nu pe conceptul psihologic, chiar cel mai elementar, ci pe cea mai fundamentală dintre nevoi, foamea”24.

Se vede că s-au combinat în această teorie patru momente: 1) momentul localizării sau al repartiţiei teritoriului între grupurile constituite; 2) momentul producerii hranei şi al alimentaţiei specializate; 3) momentul comerţului prin schimb (troc), care este, într-adevăr, forma cea mai primitivă de comerţ; 4) momentul denumirii, sub forma supranumelui ri3t din exterior

Acest ultim momer. t 1-a interesat p^ Anu^ow Lan;, -”: ei eo: --. rr^i ca teoria supranumelui veivt dm afarj, propusp go Haddo^.? * t.:, (tWrt acceptabila, do vreme ce este şi propria iui teorie. mai adaugi z. vjpra numele de tip ^Miiu-ătoni-dt-. y sini îiAr-adevn- ^WvNvrte; ^ ir ^o* unor grupuri să li se d? r supranume, *~ui v^ds/, x<~Îi. i'* i n p sfi posede a: anumit tijriiov '- s: o anumită >Y-e~-^vz. ^… ^ni '1; ^ i ca întreaga teorie a lui Lang), h Baidwin Spencer20, Rcuterskioâc fi rezumate astfel: regiunea „ actual In Australia (căci este cel puţin occanian, şi nu de to sâni mai îndepărtate de origi deci acestu

. >mism nora [Q teritoriu iitul alimentar, ele către. ajutorul obiecţiilor ce pot cie ilecare grup lubtunk: ioicirii^m oastralian sau nerican sau otrican, care

. are nu ar

3! SDeciiIe

: vatice nu sunt ii mixai

Trebuie să se admită totuşi că ideea emisă în 1902 de Haddon poate fi utilizată la gruparea unui număr considerabil de fapte, fiind formulată şi de Graebner în 1908, şi de Schmidt în 1909, deci după publicarea celui de-al doilea volum al lui Spencer şi Giilen (The Northern Tribes, 1904).

Fritz Graebner afirmă29 că localizării diferitelor grupuri totemice pe vastul teritoriu al Australiei centrale îi corespund diferenţe apreciabile de climat, sol, faună şi floră, astfel încât producţiile de utilitate culturală diferă şi ele de la grup la grup. Acnasta ar fi fost condiţia primară pentru formarea unui ^.'unrrî prin schimb intre grupuri a), surplusului de producţie economicn a1 fii*'. Ideea de a mări acest surplus prin intermediul actelor murire l: i tare participă întregul grup s~a exprimat treptat prin organizai t-:. ' ( ] <. r. ioniilor intichiuma, în care şeful grupului totemic are rolul de a lua* permisa utilizarea obiectului care fusese interzis pentru a-i asigura naşterea şi producţia de masă.

Aşa cum se vede. această teorie a lui Graebner nu este menită atât să explice formarea totemismului ca atare, cit să semnaleze efectul lui economic în condiţiile date. Părintele Wilhelm Schmidt a mers mai departe în această direcţie1-*11. El a elaborat o teorie completă a totemismului comercial (Handelstotemismus), pe care nu o consideră însă valabilă decât pentru triburile australiene situate la nord de triburile arunta, urabunna, adică triburile warramunga, kaitish. binbinga etc. de vreme ce consideră organizarea triburilor centrale propriu-zise ca fiind decadentă31. „Cred că pot demonstra, spune el, ca totemismul, care pare atât de misterios şi este într-adevăr astfel în zilele noastre, poate fi redus la o cauza relativ firească şi simplă/5

Elementele de totemism la tribul warramunga, ce pot fi considerate fundamentale, ar fi: 1) interdicţia de a mânca totemul; 2) ţinerea periodică de ceremonii de înmulţire a speciei totemice'*'3; 3) utilizarea de către membrii altor grupuri totemice a animalului sau plantei înmulţite ceremonial. Importanţa acestor elemente ar fi uşor de evaluat dacă Spencer şi Giilen ar fi dat, aşa cum a făcut Howitt în cazul triburilor din sud sau sud-est, detalii circumstanţiale despre comerţul atât din interiorul fiecărui trib (deci între grupurile totemice), cât şi dintre triburile formând împreună ceea ce s-a convenit să se numească o naţie. In lipsa informaţiilor asupra acestui punct, Schmidt utilizează documentele lui Haddon despre totemismul în insulele strâmtorii Torres şi repetă că la

Fra/ot. l'-, t, oji (, t

;) >d. see”, Zeitschrift fuer social Wisscnschaft, 1908, pp. 6-8.

30. W. Schmidt, „Die soziologische und religioes-ethische Gruppierung der austra-lischen Staemmen, Zeitschrift fuer Etimologie, 1909, pp. 328-377; cf pp. 345-353.

31. Idem, „Die Stei lung der Aranda unter den australischen Staemmen”, Zeitschrift fuer Ethnologie, 1908, pp. 866-901.

32. Schmidt, art. cit., 1909, p. 346.

33. Continuu să dau numele, aşa cum o fac Schmidt, Frazer, Durkheim, Loisy, Baldwin Spencer etc, de intichiuma acestor ceremonii, deşi adevăratul termen ar fi, după Strehlow, cel de mbaţjalkatjuma.

90 ARNOLD VAN GENNEP

Mabuiag repartizarea în clanul dugong-ului şi în clanul broaştei-ţestoase se face pe bază atât localistă, cit şi economică34.

În privinţa tabuurilor alimentare, acestea ar fi putut avea drept scop să împiedice furturile de produse alimentare, iar instituirea lor ar fi fost întărită de faptul că grupul se denumea pe sine însuşi sau era denumit de alţii după animalul sau planta care se găsea din cea mai mare abundenţă în locul unde trăia grupul, loc ales ca habitat tocmai pentru că o anumită plantă sau un anumit animal se găsea acolo din belşug”'5. Astfel, Schmidt consideră – şi subliniază acest lucru – că localizarea teritorială a grupului totemic ar fi un fenomen primar, în timp ce Frazer, Spencer şi Gillen etc. privesc totemismul localizat ca pe o formă degenerată^. Tabuurile totemice au trebuit instituite iniţial pentru perioada de creştere şi de maturare a plantelor şi pentru perioada de reproducere, de depunere a ouălor, de clocire şi de alăptare a animalelor'3'; apoi s-ar fi extins la toate perioadele anului.

„Din acest motiv, spune Schmidt, cred că aceste fenomene, care derivă firesc din agricultură şi din relaţiile comerciale, formează în mod esenţial baza pe care se dezvoltă, din momentul în care evoluţia atinge sfera mitului, toate particularităţile ce se întâlnesc în ceremoniile de reproducere şi în forma de totemism care se leagă de acestea, la populaţiile din nordul Australiei.” Căci, adaugă el, un fapt trebuie subliniat în mod deosebit: interdicţia totemică fundamentală se raportează nu la actul de a ucide, ci la actul de a mânca totemul; în jurul acestui act se învârt fie interdicţiile, fie riturile pozitive, iar asupra acestei chestiuni de ordin alimentar trebuie să se întreprindă cercetări aprofundate; ar trebui să se obţină, de asemenea, o descriere detaliată a modului de a face comerţ la australieni, deşi un fapt este cert: singura formă posibilă de a face comerţ a acestor civilizaţii este trocul'8.

Asupra acestui punct există în prezent o monografie comparativă, în care sunt adunate documentele utilizabile, destul de fragmentare, e adevărat. Deşi nu a stabilit o teorie a totemismului, F. Somlo'^ semnalează legătura strânsă existentă între diversele sisteme totemice australiene şi baza economică a vieţii sociale. Organizarea totemică are ca efect regularizarea mişcării bunurilor de orice fel, atât în interiorul fiecărui trib, cit şi între diverse triburi, iar aceasta la scară foarte mare, de vreme ce organizarea totemică interferează pretutindeni organizarea tribală. Pe de altă parte, există un ansamblu extrem de complicat di reguli cu privire la alimentele obţinute prin vânătoare, pescuit, schimb

TOTEMISMUL. STAREA ACTUALĂ A PROBLEMEI TOTEMICE

34. Schmidt, art. cit., 1909, pp. 348-349.

35. Ibidem, p. 350.

36. A se vedea, în ultimă instanţă, Baldwin Spencer, The Native Tribes of tiu Northern Territory of Australia, Macmillan, Londra, 1914, p. 18.

37. Schmidt, art. cit., 1909, pp. 349-350.

38. Ibidem, pp. 350-351.

39. F. Somlo, „Der Gueterverkerhr în der Urgesellschaft'Memoires de [Institut d> Sociologie Solvay, fâşc. 8, Bruxelles, 1909; cf. pentru australieni, pp. 15-67.

de daruri şi – fapt semnalat recent de către Baldwin Spencer la triburile din nordul extrem40 – ca salariu plătit de albi. In stadiul actual al documentelor, observă Somlo, este imposibil să se discearnă dacă reglementarea alimentară de care tocmai s-a vorbit este sau nu în relaţie cu reglementarea alimentară totemică, s-ar putea ca unele cercetări mai extinse să descopere, sub acest aspect important, un raport direct încă necunoscut în prezent41.

Mecanismul schimburilor alimentare în Australia s-ar exprima, în definitiv, sub următoarele forme:

1. introducerea şi împărţirea între confraţi a produselor de manufactură ale triburilor străine;

2. circulaţia bunurilor între bărbat şi femeie pe baza diviziunii sexuale a muncii şi cu precădere de la femeie spre bărbat;