Asociaţia Front Proiect realizat în cadrul Coliţiei Egalitate de gen revista presei

Băieţii în bleu, fetele în roz: Culorile stereotipurilor de gen

Think Outside the Box, 14 ianuarie 2014

Timp de secole, aflăm de pe Smithsonian Magazine, copiii, indiferent de gen, au purtat haine neutre, de culoare albă, atâta vreme cât erau mai uşor de întreţinut. La mijlocul secolului al XIX-lea însă, nuanţele de roz şi bleu, alături de alte culori pastelate, au devenit la modă, fiind introduse şi în garderoba pentru copii. Potrivit unui articol din presa americană apărut în 1918, “regula general împărtăşită spune că rozul este pentru băieţi, iar albastrul, pentru fete. Motivul este că rozul, fiind o culoare mai decisă şi mai puternică, e mult mai potrivit pentru băieţi, în vreme ce culoarea bleu, mai delicată şi mai elegantă, merge mai bine pentru fetiţe.” Alte surse ale vremii arată, de pildă, că rozul era indicat pentru copiii bruneţi, iar albastrul pentru cei blonzi sau pentru copii cu ochi albaştri, în timp ce rozul se recomandă pentru copii cu ochi căprui. Inclusiv în 1927, revista Time publica sfaturi legate de potrivirea culorilor, în care sugera că rozul este cel mai indicat pentru hainele băieţilor.

În anii 60 însă, odată cu mişcarea emancipării femeilor, acestea din urmă au început să refuze normele timpului în materie de modă, multe dintre ele adoptând un stil unisex. Acest lucru s-a transferat şi în sfera hainelor pentru copii, iar în cartea Pink and Blue: Telling the Girls From the Boys in America, autoarea Jo B. Paoletti arată că, în acest interval, nu s-au mai produs haine roz pentru nou-născuţi timp de câţiva ani. Până la începutul anilor 80, hainele neutre pentru copii au fost din nou dominante, însă începând cu 1985 şi odată cu avântul consumerist, companiile producătoare de haine şi jucării au relansat moda albastru-roz, de această dată inversată şi extinsă şi asupra altor obiecte decât cele vestimentare. Copiii, care devin conştienţi de genul lor în jurul vârstei de 3-4 ani, au devenit, spun specialiştii în dezvoltarea copilului, ţinta campaniilor publicitare, menite să consolideze normele sociale în vigoare. Astfel, hainele şi jucăriile pentru băieţi au devenit predominant albastre, adoptând simboluri asociate acestui gen, cum ar fi mingea de fotbal, maşinile şi uneltele, în vreme ce fetelor le-a fost oferită o mare în tonuri de roz, completată de păpuşi şi prinţese.

Fotografa Jeongmee Yoon nu intră în detaliile istorice ale acestei distincţii, rezumându-se doar la documentarea ei prin imagini. Mai jos, puteţi urmări câteva dintre fotografiile realizate de ea în cadrul acestui proiect. Mai multe imagini sunt disponibile pe site-ul artistei.

http://totb.ro/foto-baietii-in-bleu-fetele-in-roz-culorile-stereotipurilor-de-gen/

Denisa Comănescu, director Humanitas Fiction: "Mai ţin cont şi de faptul că publicul cititor este în general feminin"

Evenimentul Zilei, 17 ianuarie 2014

După ce a intrat prima (Traian T. Coşovei a fost al doilea) la Facultatea de limba şi literatura română, în condiţiile când erau cam 27 de candidaţi pe loc, Denisa Comănescu a devenit brusc şi cea mai frumoasă fată din an. Şi nu după mult timp, odată cu apariţia primului volum, una dintre poetele de referinţă din literatura noastră contemporană.

Din anul 2006, la propunerea lui Gabriel Liiceanu, a apărut colecţia "Raftul Denisei".

EVZ: Nu v-a speriat acest proiect?

Denisa Comănescu: Singura teamă a fost că numele se va îndepărta de mine.

Ce primează când alegi o carte?

Eu public serii de autori: T.S. Eliott, Fernando Pessoa, Isabel Alende, Eric Emmanuel Schmitt…În primul rând mă interesează calitatea literară, dar mă gândesc la vandabilitatea cărţii, dar şi la faptul că publicul se formează. Poate a fost important că am început "Raftul Denisei" cu "Memoriile unei gheişe" (Arthur Golden) care, poate şi pentru că a apărut cam în acelaşi timp cu filmul, s-a vândut în 100.000 de exemplare. Am mai avut performanţe cu Herta Muller (30.000 exemplare), Eric Emmanuel Schmitt, anumite cărţi în peste 10.000 exemplare sau Amos Oz, “Poveste despre dragoste şi întuneric" în 10.000 de exemplare...Poate că ar trebui să menţionez faptul că retipărim în fiecare an Maestrul şi Margareta sau Împăratul muştelor.

Cu ce cărţi nu aţi avut succes?

Cu ce nu m-am aşteptat. De exemplu John Updike, un scriitor american de mare succes. La noi, cititorii nu sunt atraşi de probleme sociale, cum ar fi în cărţile lui John Updike. Românii vor o poveste cu ajutorul căreia să fugă din realitate, să intre în fantezie.

Înţeleg că, din moment ce există, "Raftul Denisei" nu are probleme financiare deosebite.

Ne descurcăm şi aş dori să precizez că mai ţin cont şi de faptul că publicul cititor este în general feminin şi mă orientez către cărţi scrise de femei. De exemplu, prin anul 2008 am publicat o autoare de mare succes, care a prins şi la noi, Kate Morton "Casa de la Riverton" şi de atunci tot tipărim volumele ei.

CARTE DE VIZITĂ

DENISA COMĂNESCU

Director general

Poetă, editoare şi traducătoare, a coordonat mai multe colecţii de literatură străină de succes, în

trei edituri contemporane. Din anul 2006 coordonează prima colecţie personalizată din România, "Raftul Denisei", în care au apărut peste 200 de titluri. Este autoarea a cinci volume de poezie, premiate în ţară şi peste hotare. A fost tradusă în Suedia, Spania, Italia... şi selecţii din versurile ei au apărut în antologii din peste cincisprezece ţări

Raftul Denisei

Este prima colecţie personalizată din România care demonstrează că accesibilitatea şi valoarea literară pot fi şi chiar sunt compatibile. Pe "Raftul Denisei“ găsiţi operele unor scriitori consacraţi, laureaţi sau nominalizaţi ai unor prestigioase premii literare internaţionale (Nobel, Booker, Pulitzer, Goncourt, Orange, Cervantes etc.), alături de cele ale unor debutanţi de excepţie.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/denisa-comanescu-director-humanitas-fiction-mai-tin-cont-si-de-faptul-ca-publicul-cititor-este-in-general-feminin-1077388.html