Termenul de transculturalitate se referă la procesul reciproc de interferare a diferitelor culturi, la caracterul lor dinamic şieterogen. În paralel cu acest termen sau precedate de el au circulat alte denumiri pentru fenomenul culturilor în contact (fenomenul terminologiilor asemănătoare, alternante, care din perspectivă sincronă se completează reciproc este cunoscut şi în lingvistica de contact). Adeseori s-a vorbit şi se vorbeşte în discursul cultural şi politic de multiculturalitate (pluriculturalitate) sau interculturalitate. Cei trei termeni - pluricultural, intercultural, transcultural – se diferenţiază gradual, dar nu substanţial unul de celălalt.
Termenul de transculturalitate se referă la procesul reciproc de interferare a diferitelor culturi, la caracterul lor dinamic şieterogen. În paralel cu acest termen sau precedate de el au circulat alte denumiri pentru fenomenul culturilor în contact (fenomenul terminologiilor asemănătoare, alternante, care din perspectivă sincronă se completează reciproc este cunoscut şi în lingvistica de contact). Adeseori s-a vorbit şi se vorbeşte în discursul cultural şi politic de multiculturalitate (pluriculturalitate) sau interculturalitate. Cei trei termeni - pluricultural, intercultural, transcultural – se diferenţiază gradual, dar nu substanţial unul de celălalt.
Rezultatul unor astfel de contacte culturale se materializează în funcţie de gradul şi intensitatea proceselor de transfer sub formă de împrumut, interferenţă, eterogenitate sau hibriditate. Exemplificăm aceste diferenţe graduale cu următoarele două poezii axate pe jocuri de cuvinte, poezii aparţinând speciei liricii concrete. Este vorba de textul „intercultural“ (german – englez) Calypso de Ernst Jandl şi o poezie „transculturală“, multilingvă (germană, „latină“, maghiară, engleză, franceză, italiană, „română“) awwanti sewwenty de Oskar Pastior.
Rezultatul unor astfel de contacte culturale se materializează în funcţie de gradul şi intensitatea proceselor de transfer sub formă de împrumut, interferenţă, eterogenitate sau hibriditate. Exemplificăm aceste diferenţe graduale cu următoarele două poezii axate pe jocuri de cuvinte, poezii aparţinând speciei liricii concrete. Este vorba de textul „intercultural“ (german – englez) Calypso de Ernst Jandl şi o poezie „transculturală“, multilingvă (germană, „latină“, maghiară, engleză, franceză, italiană, „română“) awwanti sewwenty de Oskar Pastior.
Din 1991 Wolfgang Welsch a descris în repetate rânduri actualul dar şi viitorul fenomen-produs transculturalitate ca „diagnostic temporar“ (Paragrana, 2001, pag. 270), arătând că acest fenomen nu va fi singular din punct de vedere cultural într-o societate globalizată şi că vor exista şi pe mai departe forme pluri- şi interculturale. Welsch identifică cinci aspecte ca fiind caracteristice transculturalităţii: o interconectare externă între culturi, caracterul hibrid, anularea diferenţei familiar-străin, determinarea transculturală a indivizilor, decuplarea de la identitatea culturală şi naţională (Welsch, Paragrana, 2001, pag. 264).
Din 1991 Wolfgang Welsch a descris în repetate rânduri actualul dar şi viitorul fenomen-produs transculturalitate ca „diagnostic temporar“ (Paragrana, 2001, pag. 270), arătând că acest fenomen nu va fi singular din punct de vedere cultural într-o societate globalizată şi că vor exista şi pe mai departe forme pluri- şi interculturale. Welsch identifică cinci aspecte ca fiind caracteristice transculturalităţii: o interconectare externă între culturi, caracterul hibrid, anularea diferenţei familiar-străin, determinarea transculturală a indivizilor, decuplarea de la identitatea culturală şi naţională (Welsch, Paragrana, 2001, pag. 264).
Transculturalitatea este impulsionată de fenomenul migraţiei, globalizarea la nivel economic, căile de comunicare şi de circulaţie internaţionale, cultura ”pop” precum şi de temele existenţiale care se regăsesc în fiecare cultură. Această nouă configuraţie este scutită de vechile probleme interculturale ale diferenţelor separatoare, permiţând mai degrabă – conform viziunii lui Welsch – coexistenţa decât conflictul. În ultimele studii autorul relativizează această viziune utopică ce aminteşte de imaginea creuzetului cultural, pusă acum sub semnul întrebării: pe lângă fenomenul de nivelare ar exista – la fel de îndreptăţite – şi „procese diferenţiatoare“ (Welsch , Paragrana, 2001, pag. 283).
Transculturalitatea este impulsionată de fenomenul migraţiei, globalizarea la nivel economic, căile de comunicare şi de circulaţie internaţionale, cultura ”pop” precum şi de temele existenţiale care se regăsesc în fiecare cultură. Această nouă configuraţie este scutită de vechile probleme interculturale ale diferenţelor separatoare, permiţând mai degrabă – conform viziunii lui Welsch – coexistenţa decât conflictul. În ultimele studii autorul relativizează această viziune utopică ce aminteşte de imaginea creuzetului cultural, pusă acum sub semnul întrebării: pe lângă fenomenul de nivelare ar exista – la fel de îndreptăţite – şi „procese diferenţiatoare“ (Welsch , Paragrana, 2001, pag. 283).
Percepţia reciprocă, melanjul de culturi sunt diferite din punct de vedere istoric şi geografic. Există perioade de contact dinamic, alternând cu perioade de izolare. Experienţa comună ca liant se acumulează cu precădere în regiuni învecinate. „Cât de autentice, nemijlocite şi autohtone sunt de fapt culturile? Tindem să credem că, cel puţin în spaţiul cultural european se porneşte de la o mediatizare reciprocă la cel mai înalt nivel, într-o oarecare măsură de la o ‚nemijlocire mijlocită‘ şi în relaţiile dintre culturi.“ (Turk, 1993, pag. 64)
